Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol in Zair - K

cu recunoştinŃă de tot binele pe care el l-a făcut pentru ei. O unitate militară condusă deofiŃeri, însoŃită de un detaşament, vine adesea şi-l cinsteşte pe misionarul grec care s-a jertfitpentru Ńara şi poporul lor.În total în Zair există şapte religii recunoscute. Prima este Romano-catolicismul. UrmeazăProtestantismul, iar locul al treilea este ocupat de Ortodoxie, în ciuda celor câŃiva ani deactivitate misionară de acolo şi a numărului mic de credincioşi. Apoi vin celelalte religii, chiardacă sunt mai vechi.Încercări şi experienŃe dureroaseŞtim cu toŃii din experienŃă că Diavolul şi clevetitorii se împotrivesc cu sălbăticie oricăreilucrări duhovniceşti, deoarece aceasta dă roadele mântuirii. De această regulă n-a fost scutitnici părintele Cosma. După cum el însuşi mărturiseşte, el n-a băut numai pahare, ci şi „găleŃi”pline de otravă, fără a da vina pe nimeni.Bârfitorii au avut ca scop distrugerea lucrării sale şi a îndepărtării preoŃilor din preajmalui. Au răspândit zvonuri cum că părintele Cosma deturnase cele două milioane de drahmecare i-au fost trimise, cum că el nu se interesa de bunăstarea materială a preoŃilor, că a făcutcomerŃ cu pietre preŃioase, că a trimis-o în Grecia pe sora Themelina pentru a se căsători şi căs-a dus în Africa pentru a trăi confortabil la ferma sa. L-au pârât chiar la Patriarhul de atuncial Alexandriei, Nikolaos, spunând că este un negustor de porci şi un şarlatan.Când Patriarhul a venit în Grecia în 1981, s-a întâmplat ca părintele Cosma să fie şi elacolo. S-au întâlnit, iar Patriarhul i-a spus părintelui Cosma următoarele: „Tu eşti cel implicatîn afacerea cu un anume Psathas din Kolwezi?” Părintele Cosma a replicat cu calm: „VeniŃi şivedeŃi înşivă lucrarea pe care o fac acolo. Lucrez pentru Patriarhia Alexandriei, iar toatăproprietatea Misiunii din Kolwezi aparŃine în mod oficial Patriarhiei voastre”. De atunci încolo,Patriarhul l-a avut la mare cinste şi l-a iubit. I-a trimis chiar şi o scrisoare prin care-l felicitapentru munca sa.Satanicescul scop al bârfitorilor era acela de a se descotorosi de părintele Cosma. L-aubârfit altor preoŃi pe care i-a silit să semneze o scrisoare calomniatoare împotriva lui.În Lubumbashi ei au încercat să născocească o cale de a scăpa de el, fie prin a încercasă-l îndepărteze de acele locuri, fie a-l băga la închisoare pe viaŃă. Ori de câte ori se ducea prinacest oraş, o dată cu căderea nopŃii se retrăgea într-o cameră ce aparŃinea de BisericacomunităŃii greceşti. Duşmanii lui au agăŃat un steag deasupra patului său, după care s-audus să dea de ştire sergentului, pentru a veni cu o formaŃie de soldaŃi şi a-l aresta carevoluŃionar şi duşman al regimului. Dar Dumnezeu l-a păzit pe părintele Cosma şi, în aceaseară, în loc să se ducă în camera comunităŃii, s-a dus la casa unui prieten, fără a şti,bineînŃeles, nimic despre ce se întâmpla. A doua zi, unul din membrii consiliului bisericesc aintrat în camera lui şi a găsit steagul sub pernă. Şi-a dat seama imediat că era vorba de oînscenare pusă la cale de duşmanii săi şi a ars steagul. Când l-a întâlnit pe părintele Cosma,i-a spus: „Mare noroc ai avut că n-ai dormit noaptea trecută în casa comunităŃii. Căci altfel aifi putrezit în închisorile Zairului”.Văzând că au eşuat, au folosit o altă armă: publicarea de atacuri la adresa lui. Au scristot felul de lucruri împotriva lui şi a mitropolitului Timotei. La toate acestea, părintele areacŃionat în acelaşi fel: i se spusese de către Bătrânul său, părintele Gheorghe, stareŃulMănăstirii Grigoriu, să nu răspundă nimănui în nici un fel, căci Dumnezeu, Care de toate nepăzeşte, va rândui toate cum se cuvine.Foarte mulŃi oameni gândeau că el se foloseşte pozitiv de banii Misiunii, drept care voiauşi ei să facă pe misionarii. Astfel că au trimis africanilor pachete, bani şi bilete pentru a vizitaGrecia. Au dat burse africanilor, fără a-i cere părerea părintelui cu privire la compatibilitateastudenŃilor sau la pregătirea lor. Dar ei înşişi realizau că un asemenea ajutor nu ar aducerezultate bune, deoarece banii erau cheltuiŃi numai în cazuri izolate, fără să se adresezenevoilor de bază ale acŃiunilor misionare şi fără a lua în seamă starea de lucruri de acolo.Bârfitorii şi-au dat seama de greşeala lor, încetând să mai lupte împotriva lui sau să-lmai numească „porcar” sau „bişniŃar”. De fapt, mai mult decât atât, i-au cerut mamei saleprin telefon să-i ceară iertare din partea lor. În toamna lui 1988, când era pe cale să plecepentru ultima dată în Zair, l-am întrebat dacă a dat peste cineva din cunoscuŃii săi [dintre38