Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol in Zair - K

amintesc că-i spunea adesea părintelui Chiril: „Trezeşte-te, Chirile. ÎnvaŃă toate cele despreMisiune, deoarece vei rămâne singur şi-Ńi vei face griji în privinŃa reuşitei”. Şi, într-adevăr, nua mai trecut multă vreme până ce părintele Chiril a fost lăsat singur, fără Bătrânul său.Traduceri în swahiliNu exista vreo metodă anume pentru a învăŃa swahili, aşa cum se procedează în cazulcelor mai importante limbi europene. Din vremea când el a venit în Zair ca laic, părinteleCosma a început să înveŃe limba, scriind cuvinte într-un carnet. El le punea întrebărilucrătorilor în limba lor de origine: „Ce este acesta?”, iar ei răspundeau. După care el notacuvântul în swahili şi în greceşte. Astfel, treptat-treptat, el învăŃa numele materialelor deconstrucŃie, iar apoi termeni liturgici sau legaŃi de pastoraŃie. Această limbă este vorbită înregiunea Samba din Zair de mai bine de 10 milioane de africani.Când părintele Cosma a ajuns acolo, dintre toate slujbele Bisericii, singura care fusesetradusă era Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, tradusă de Hrisostom Papasarandopoulos.Celelalte slujbe erau săvârşite în limba greacă. A încercat să găsească şi alte slujbe traduse,dar fără succes. Numai protestanŃii traduseseră Sfintele Scripturi, în vreme ce din parteagrecilor ortodocşi nu era practic nimic. Astfel că, în ciuda numeroaselor alte sarcini, părinteleCosma s-a apucat să facă traduceri. Prima traducere a fost Rânduiala Sfintei Împărtăşanii(Pregătirea şi MulŃumirea), apoi PavecerniŃa Mică şi Mare şi Liturghia Darurilor. A început şitraducerea Utreniei, dar nu a mai apucat să o termine. A tradus de asemenea şi diferitetratate anti-eretice pe care le-a distribuit gratuit printre creştinii din turma sa. La traduceri afost ajutat de Themelina, care cunoaşte limba greacă şi de secretarul lui, care cunoaşte limbafranceză.Mult se necăjea părintele Cosma din faptul că oamenii care participau la slujbe nuînŃelegeau aproape nimic din ceea ce se cânta. De aceea, în timpul unei slujbe, el se oprea de4-5 ori şi explica cele ce aveau loc sau ceea ce el săvârşea. După slujbă, el îi mai Ńinea în jurde o oră pentru a-i instrui cum se cuvine asupra chestiunilor legate de viaŃa şi credinŃaBisericii noastre. Era foarte meticulos în toate. În mod deosebit, voia să se asigure cătraducerile redau sensul exact al originalului, obişnuind să-şi revizuiască traducerile de maimulte ori. Se preocupa îndeosebi şi cu multă grijă de traducerea cărŃilor de slujbă ale Bisericii.Îmi spunea adesea: „Oare nu se găseşte nimeni să traducă aceste cărŃi?”37Recunoaşterea OrtodoxieiBiserica ortodoxă a rămas în urma celorlalte confesiuni în ceea ce priveşte lucrareamisionară externă. Romano-catolicii au celebrat recent 100 de ani de misiune printrebăştinaşii din Africa. Oficial, Ortodoxia a fost auzită prima dată din gura răposatului părinteHrisostom Papasarandopoulos, după moartea căruia, arhimandritul Hariton Pnevmatikakis aplecat din Patras spre Kananga, în Zair.Dar Ortodoxia s-a făcut cunoscută preşedintelui Ńării abia în 1979, în Kolwezi.AutorităŃile civile îl invitaseră pe părintele Cosma pentru o recepŃie la preşedintele Mobutu şisoŃia sa. Părintele Cosma a participat şi el, luând cu sine un grec care ştia bine limbafranceză. A vorbit cu preşedintele, care a fost impresionat de cuvintele lui. După care a fostinvitat la toate evenimentele majore - sărbători naŃionale, conferinŃe şi aşa mai departe.O parte din bunul nume al Misiunii din Kolwezi s-a datorat proiectelor de construcŃie,construirii bisericilor şi, în special, a fermei şi a înlesnirilor pentru creşterea animalelor. Erafiresc ca, la plecare, doamna Mobutu să ia cu ea câteva găini şi iepuri, ca una căreia îiplăceau mult astfel de animale.Cel mai important lucru pe care l-au observat autorităŃile a fost acela că MisiuneaOrtodoxă nu afişa o atitudine propagandistică, ci lucra în mod deschis şi filantropic pentrusalvarea oamenilor şi pentru îmbunătăŃirea condiŃiilor de viaŃă. Astfel că africanii şi-a pusîncrederea în Biserica Ortodoxă, i-au cinstit lucrarea şi i-a iubit misionarii. Aceasta se poatevedea şi astăzi, după moartea părintelui Cosma. Africanii se duc zilnic la mormântul săupentru a-şi aduce omagiile, a pune flori, ca să plângă pentru pierderea lui şi să-şi amintească