Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol in Zair - K

Oriunde se aflau preoŃi permanenŃi în parohii, slujbele se Ńineau fără întrerupere, dupărânduiala Bisericii noastre. Părintele Cosma a stabilit practica săvârşirii liturghiilor din timpulsăptămânii, astfel încât cei care nu aveau de lucru şi erau pregătiŃi cum se cuvine să se poatăduce la biserică şi să se împărtăşească. Părintele Cosma a introdus de asemenea şi slujbasfinŃirii apei (Agheasma), care la Sfântul Munte are loc în fiecare lună. Astfel, în afara uşilorbisericii, se punea o cristelniŃă cu agheasmă pentru ca credincioşii să bea cu anafură.Africanii veneau zilnic şi în număr mare la Utrenie, cu mare zdrobire în suflet, în timp ce unnumăr şi mai mare veneau la Vecernie şi PavecerniŃă, deoarece atunci nu mai lucrau. Întimpul PavecerniŃei erau foarte evlavioşi, făcând obişnuitele metanii la rugăciunea SfântuluiEfrem Sirul.Rânduiala în biserică domnea la toate slujbele, mai ales în duminici. BărbaŃii şi băieŃiistăteau întotdeauna la dreapta, în timp ce femeile stăteau la stânga, alături de copilaşii lor.Apoi, în tăcere şi evlavie, urma corul, în timp ce întreaga comunitate cânta unele cântări. Înaceeaşi rânduială, Tatăl nostru şi Crezul erau rostite cu toŃii. Cântarea „Sfânt, Sfânt, Sfânt...”era rostită de către toŃi, iar la „Ale Tale dintru ale Tale...” toată lumea îngenunchea sau, dacăera duminică, făceau o închinăciune până la pământ.Aceeaşi minunată rânduială era urmată şi la Evanghelia de duminică, la Împărtăşanie, laîmpărŃirea anafurei şi în alte momente. Primii care se ridicau erau bărbaŃii, urmaŃi de băieŃi,apoi de femei şi în final de fete. Dacă erau doi preoŃi, atunci unul împărtăşea bărbaŃii, iarcelălalt femeile.În sate, unde nu existau preoŃi permanenŃi, iar slujbele erau săvârşite nu foarte frecvent,dascălul era cel care îi aduna duminica dimineaŃa în biserică pe creştini. Le citea fragmentedin Scriptură, apoi cânta nişte tropare din cele pe care le ştiau şi ei, iar apoi, după ce seînchinau la icoane, îi slobozea pe la casele lor. Erau întotdeauna foarte nerăbdători să vinăpreotul să săvârşească Liturghia şi să rezolve diferitele lor probleme.Atunci când părintele Cosma făcea un tur de vizite al satelor, săvârşea Liturghia înfiecare zi, deoarece trebuia să împărtăşească pe unii creştini şi să boteze pruncii altora.De obicei trimitea preoŃi din personalul de la Centrul Misiunii din Kolwezi pentru a facevizite prin satele mai îndepărtate. Atunci când era vorba de 5-6 sate destul de izolate, acestevizite puteau dura până la o lună. Transportul se făcea cu trenul sau cu maşina, în caz că segăsea vreuna, sau, pentru distanŃele mai mici, cu bicicleta. Preotul trimitea pe cineva pentrua-i anunŃa pe cei din satul pe care urma să-l viziteze, şi aproape toŃi locuitorii aşteptau înafara satului pentru a-l saluta. Îi aducea flori, îi sărutau mâna, îşi puneau hainele pe pământ,pe locul unde va trece, îl întâmpinau cu cântece improvizate, compuse special pentru ocazie şiîi mulŃumeau pentru dragostea lui. Apoi mergeau cu toŃii în procesiune către biserică, iarslujbele începeau.Pentru albi, aceste vizite se făceau cu mare dificultate, întrucât cedau cu uşurinŃă în faŃadiferitelor boli şi epidemii. În apă existau o mulŃime de bacterii în faŃa cărora organismulalbilor nu era capabil să le reziste, acesta fiind motivul pentru care fierbeau apa înainte de a obea. În plus, erau insectele, care erau o adevărată pacoste pentru albii cu o sănătate maisensibilă.Ori de câte ori un membru al personalului Misiunii vizita sate, cei de acolo luau cu ei apădeja fiartă, respectiv mâncare, corturi şi ceva medicamente. Îşi ridicau corturile în apropiereasatului şi trimiteau după cei care făceau catehizare, pentru cercetarea bolnavilor şi pentrudistribuirea medicamentelor. Era de asemenea obligatoriu ca ei să ia dulciuri cu ei pentru a leda copiilor.Atunci când misionarii vizitau satele, inimile lor se umpleau de bucurie şi mulŃumire.Vedeau cum ostenelile lor dădeau roadă, ofereau şi primeau bucurie, după care se întorceaula Centrul Misiunii cu multe şi diverse impresii. Ocazional, călătoriile lor se transformau înperipeŃii, în care Dumnezeu avea ultimul cuvânt. De obicei aceste vizite aveau loc înainte deBotezul catehumenilor, astfel că misionarii îi puteau întâlni, cunoaşte şi întreba despreeventualele probleme.Părintele Cosma vizita satele din apropierea drumului principal de la Kolwezi spreLikashi. Fiindcă se ducea adesea la Likashi pentru diferite slujbe, el îşi stabilea itinerariulastfel încât să poată apuca să facă Liturghie prin satele din jur. A slujit de asemenea în celedouă biserici greceşti din Likashi, care nu aveau preoŃi permanenŃi.Pentru a câştiga mai mult timp, el călătorea noaptea. Deşi greutăŃile erau mari, el ledispreŃuia pe toate, spunând că, fiind misionar, trebuia să găsească timp pentru toate. Îmi36