Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol in Zair - K

chiar pe preoŃi prin râvnă şi educaŃie, iar roadele ostenelilor lor erau deosebit demulŃumitoare. łineau liste speciale cu candidaŃii la Botez, pe care le dădeau preoŃilor dinparohii. Aceştia îl cercetau pe fiecare candidat, pentru a vedea dacă e vreun caz de bigamie,dacă predaseră fetişurile şi aşa mai departe. Primul lucru pe care-l făceau preoŃii era să-iîntrebe motivul pentru care au fost atraşi să vină la Ortodoxie. După care părintele Cosma îşiarunca un ochi pe liste; el permitea preoŃilor africani să facă cercetarea şi pregătireacandidaŃilor numai în cazul zonelor mai îndepărtate.Botezurile din sate erau programate să aibă loc în august şi septembrie, adică dupăseminarul pe care părintele Cosma îl susŃinea pentru preoŃi, toată vara, la Centrul Misiunii.Iarna era foarte greu de săvârşit Botezuri din cauza drumurilor noroioase şi a ploilortorenŃiale.Botezurile din Kolwezi erau fixate să aibă loc de două ori pe an: de Bobotează şi Rusalii.Numărul persoanelor care participau la Botezurile în masă ajungea câteodată până la 300 înoraşe, în timp ce în sate era de peste 100. Părintele Cosma avea un principiu conform căruiafamiliile trebuiau să treacă la Ortodoxie cu toŃi membrii acestora, părinŃi şi copii, pentru aevita riscul apariŃiei unor probleme legate de diferenŃele dintre dogmele diferitor confesiunicreştine. După Botezuri urmau căsătoriile celor nou-primiŃi, care numărau între 10 şi 40 decupluri.Rânduiala slujbelor era următoarea: duminică dimineaŃa era Utrenia, urmată ca deobicei de Dumnezeiasca Liturghie. Apoi catehumenii îşi puneau veşmintele baptismale, iarSlujba Botezului era gata de începere, întâi cu lepădările de satana, iar apoi cu logodna cuHristos. Ei răspundeau personal la întrebările preoŃilor, iar apoi spuneau cu toŃii Simbolul deCredinŃă (Crezul) în propria limbă. După şirul de întrebări, apa era binecuvântată înbaptisteriul în formă de cruce, candidaŃii stăteau în cerc, preotul le turna untdelemn pe cap,iar ei se ungeau cu el fie singuri, fie ajutaŃi de alŃii. Apoi urma Botezul în apă. Formau un şirşi coborau pe o scară în baptisteriu. După ce erau botezaŃi, ieşeau tot pe o scară pe parteacealaltă. Preotul stătea lângă ei şi le cufunda capul în apă, în timp ce trupurile erau deja înapă. De îndată ce se botezau cu toŃii, se apropiau de Paharul VieŃii şi se împărtăşeau cuSfintele Taine, preotul neconsumând toată Dumnezeiasca Împărtăşanie după sfârşitulDumnezeieştii Liturghii, tocmai în acest scop.După toate acestea, urma Taina Cununiei pentru toate cuplurile nou-botezate. Femeilepurtau rochii de mireasă şi cununii, pe care le luau cu împrumut de la Misiune. Din pricinasărăciei, le era cu neputinŃă să găsească astfel de lucruri pe care să le poată păstra. Păstraudoar verighetele de nuntă. Obiceiurile greceşti se împleteau cu cele din Africa. La danŃul luiIsaia, iniŃial îi „presărau” cu orez, dar fiindcă acesta era scump, au început să folosească flori.La sfârşitul cununiei, ceilalŃi îi îmbrăŃişau pe cei de curând căsătoriŃi şi îi sărutau pe ambiiobraji.Numele vechi, laice de pe actele oficiale ale Statului erau păstrate, întrucât erau greu deschimbat. Deşi unii reuşeau să le schimbe, şi îşi vedeau şi noul nume creştinesc pe toateactele lor.După cununii, care se terminau după-amiaza, se punea o masă în aer liber, deoarece toŃipostiseră cu o zi înainte. Misiunea oferea tuturor în mod gratuit mâncare şi de băut.Celor abia botezaŃi li se dădeau cruci, de obicei din lemn, ca o binecuvântare, precum şibroşuri anti-eretice, în timp ce celor de curând căsătoriŃi li se dădeau câte un Nou Testament.Toate erau scrise în propria limbă.După masă, creştinii mai vechi îi luau pe cei noi şi începeau să cânte. Aceasta dura pânănoaptea târziu, ei schimbând cuvenitele urări.După Botez, creştinii se umpleau de harul Duhului experiind cu adevărat asimilarea lorîn adevărata Biserică a lui Hristos. Ei prăznuiau această zi nu numai pentru că era un vechiobicei, ci ca expresie a bucuriei lăuntrice şi a izbăvirii lor din legăturile lui satan. Odinioară,atunci când Misiunea oferea veşminte noilor botezaŃi, aceştia le purtau mult timp, pentru aarăta că au fost botezaŃi.ViaŃa liturgică şi vizitele misionarilor35