Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol in Zair - K

părintelui Cosma atâta vreme cât au locuit în Kolwezi, adică până în 1986. În acel timp el erarepartizat în altă parte, deoarece, după cum am zis, el era militar, având rangul de colonel.După ce-şi terminase îndatoririle personale, el se ducea la Misiune sau prin satele din jursă-l găsească pe părintele Cosma, pentru a examina pacienŃii care s-ar fi găsit pe acolo.Mergeau împreună pe la casele bolnavilor, în puşcării, la muncitorii din personalul Misiunii şila copiii din internat, pe care îi examina şi cărora le prescria medicaŃia.Ori de câte ori, în călătoriile sale dădea peste vreun bolnav sau peste mai mulŃi, îi puneaîn maşină, îi ducea la Centrul Misionar şi chema doctorul să-i consulte. Dacă aveau nevoie deoperaŃie chirurgicală, îi ducea la spital. După aceasta, îi Ńinea pentru câteva zile la Misiunepentru a se recupera, după care îi trimitea acasă.Chiar şi albii obişnuiau să se ducă la Samba, ale cărui cunoştinŃe medicale le depăşeauşi pe cele ale colegilor albi. Dar şi pentru că avea un suflet nobil, dragoste şi sacrificiu de sine.Un apel telefonic, fie ziua sau noaptea, era suficient să-l aducă oriunde îl chema părinteleCosma.Ori de câte ori auzea că ameninŃa vreo epidemie periculoasă, îşi lua echipa militară şi seducea la Misiune. Vaccina copiii, personalul şi muncitorii. Răsplata lui nu erau niciodatăbanii. El lua doar legume, ouă şi câteodată un iepure pentru hrana familiei sale. Fireşte căacestea erau oferite de fermă.Atelierele MisiuniiÎn general, în Africa, şi în special în Zair, nu este întotdeauna uşor să găseşti ceea cevrei. Din această pricină, părintele Cosma şi-a înfiinŃat propriile ateliere, având mecaniciproprii, pentru a rezolva astfel nevoile Misiunii.În primul rând, el a adus materialul lemnos cu care a construit atelierul de tâmplărie.Sculele principale ale atelierului, un fierăstrău circular, o rindea, o maşină de găurit şi altescule mai mici. Cu ajutorul lor au putut face uşi şi ferestre, mobilă, acoperişuri pentru clădirişi alte lucruri din lemn necesare Misiunii. Muncitorii şi meseriaşii de acolo erau plătiŃi chiarde către Misiune.Alt atelier era cel al fierăriei. Avea trei mari tuburi de oxigen, trei aparate de sudurăelectrice şi alte unelte auxiliare. Un fierar cu experienŃă lucra în permanenŃă cu ajutoarelesale, făcând toate cele necesare Misiunii: ferestre, uşi, grilaje şi aşa mai departe. Dacă aveaumult de lucru şi nu reuşeau să termine totul, îi mai dădeau ceva şi domnului Hambos, ungrec care locuia în Likashi, iar el făcea tot ce i se dădea.La Misiune mai era de asemenea un atelier de reparat maşini. Avea tot echipamentulnecesar pentru reparat, curăŃat şi schimbat piesele maşinilor şi tractoarelor de la Misiune.Acolo lucrau şi tinerii instruiŃi la Şcoala Tehnică, dar atunci când dădeau de probleme maidificile, ei chemau un specialist din afară.La fermă existau generatoare de electricitate care mergeau cu combustibil şi aparate desudură electrice, care mergeau cu combustibil, iar cheile acestora erau Ńinute în magaziaMisiunii. Mai existau diverse piese de schimb pentru automobile, tractoare, instalaŃii tehnicosanitareşi altele.La Misiune se afla şi o călugăriŃă novice africană, pe nume Themelina. Ştia şi greceşte,deoarece fusese la o mănăstire în Kalymnos, unde a învăŃat iconografie bizantină şi croitorie.Cu câteva luni înainte de a fi ucis, părintele Cosma a reuşit să-i construiască un atelier depictat icoane, unde lucra cu ajutoarele ei, copiii de la internat.Misiunea mai avea şi o farmacie dotată cu aproape toate medicamentele necesare.ÎncălŃămintea şi îmbrăcămintea se aflau într-o altă magazie, fiind în permanenŃădisponibile săracilor, celor prost-îmbrăcaŃi sau desculŃi.Catehizare, Botez şi CăsătorieMisiunea din Kolwezi avea 40 de parohii, fiecare având câte doi cateheŃi a căror sarcinăera să-i înveŃe pe fraŃii lor păgâni dreapta credinŃă timp de un an sau, uneori, doi ani. Îi învăŃaTatăl nostru, Simbolul CredinŃei (Crezul) şi îi pregătea pentru Botez. Unii dintre ei îi întreceau34