Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol in Zair - K

Călătorii în GreciaÎn iunie 1981, Mitropolitul Timotei l-a chemat pe părintele Cosma în Grecia, unde elînsuşi îşi avea reşedinŃa, pentru a participa la o conferinŃă a misionarilor. A venit şi s-astabilit în Atena pentru câteva zile pentru a-şi rezolva nişte chestiuni legate de Misiune şi, înspecial, pentru a face cumpărături. Apoi, înainte să plece la mănăstirea sa de metanie de laSfântul Munte, a venit la noi acasă pentru câteva zile. Era foarte obosit, atât trupeşte cât şisufleteşte, voind să găsească puŃină pace, să cugete şi să se roage. La mănăstire s-aîmbolnăvit, probabil din pricina schimbării de climat. În plus, s-a trezit cu altă frământare:cineva a spus minciuni preoŃilor din Misiune despre părintele Cosma, iar aceştia l-au ocărât.Aceasta l-a durut foarte tare, prelungindu-i şederea pe patul bolii.Dar, în această vreme de amărăciune şi tristeŃe, a fost să se întâmple şi ceva ce i-a adusbucurie. Unul dintre tinerii pe care-i învăŃase odată câte ceva în Atena, Apostolos Diaremes, avenit la mănăstire tocmai cu intenŃia precisă de a-l urma pe părintele Cosma în Misiune şi dea rămâne în ea definitiv. Părintele Cosma a fost de acord şi l-a luat cu el în Africa. În prezent,Apostolos este monah, unul dintre monahii frăŃiei de la Mănăstirea Grigoriu şi, împreună cusuccesorul părintelui Cosma, părintele Meletie, duce toată povara Misiunii din Kolwezi.Pe la mijlocul lunii noiembrie a aceluiaşi an, s-a pregătit de întoarcere la Baza Misiunii.A cumpărat aproape opt tone de bunuri, lucruri greu de găsit sau inexistente acolo, pe care leaîncărcat pe un vas ce se îndrepta spre Zair. La întoarcerea în Kolwezi, africanii s-au bucuratnespus de revederea cu el. I-a iertat pe toŃi preoŃii şi, de atunci înainte, nimeni nu a mai avutnimic împotriva lui. Mitropolitul deja aplanase toate clevetirile la adresa lui.În 1982 a venit pentru câteva zile în Grecia pentru a rezolva o problemă personală, apoi arevenit.În iunie 1984 a venit pentru o conferinŃă misionară. Acolo el şi-a prezentat punctul devedere, precum şi plângerea sa împotriva Biroului Misiunii Apostoliki Diakonia, care ajuta maimult o misiune în detrimentul celorlalte. Apoi s-a dus la mănăstire unde s-a odihnit până înnoiembrie. În decembrie, drumul la întoarcere l-a făcut împreună cu părintele Chiril, carestătuse la mănăstire ca novice de mai bine de un an, iar acum era monah rasofor.Ultima lui călătorie a fost în iunie 1988. A stat în Atena o săptămână. A vizitat nişteprieteni şi colegi şi a cumpărat nişte lucruri pe care le-a trimis la Kolwezi. În Tesalonic a statîn jur de zece zile. A vizitat prieteni ai misiunii din Tesalonic şi din afară, după care s-a dusspre Siderokastro. Acolo a întâlnit-o pe sora Paraskevi Saha, care trăia ca novice într-omănăstire de maici. După ce a fost în Kolwezi prin 1985, ea s-a hotărât să lucreze permanentîn grupul misionar al părintelui Cosma ca soră şi persoană responsabilă pentru fetele din casamisiunii 35 şi pentru femeile muncitoare. Mai târziu, când şi-a depus voturile monahale, şi-aluat numele de Xenia.Părintele Cosma a rămas în mănăstirea sa de metanie aproape două luni. Cu ajutorulpărinŃilor de la mănăstire a reuşit să scrie Jurnalul Misiunii, precum şi o lucrare despre căilede sprijinire şi încurajare a activităŃii misionare. Lucrarea a fost publicată în periodiculMisiune Externă din Tesalonic sub titlul: Gânduri despre lucrarea misionară, adunate dinexperienŃă. A trebuit apoi să-şi mai însuşească şi alte elemente din rânduielile liturgice.Săvârşea des Dumnezeiasca Liturghie şi, în general, participa la muncile grele de lamănăstire.Spre sfârşitul lunii august a ieşit din nou în lume. A început să Ńină cuvântări prin toatăGrecia pentru a ajuta la răspândirea Misiunii. În Tesalonic se afla în legătură permanentă cuconducătorul Misiunii, care-l aprecia foarte mult, îl ajuta financiar şi, la fel ca un părinte, îlîndemna să fie mai îngăduitor cu puterile sale. Dar părintele Cosma nu lua aminte la astfel delucruri. Călătorea chiar şi noaptea pentru a avea timp să înainteze mai repede cu lucrarea.Poate că ştia dinainte că anii săi pe pământ vor fi puŃini 36 .35 Un fel de internat (n.tr.).36 Este interesant faptul că şi părintele Serafim Rose - un alt mare misionar, contemporan cu părintele Cosma –era, în ultimii ani ai vieŃii, tot aşa de „grăbit” ca şi părintele Cosma [vezi volumul Ne vorbeşte Părintele Serafim.Scrisori, Editura Bunavestire, GalaŃi, 2003, p. 301 şi urm.]. Graba în diferitele activităŃi, acŃiuni etc., sau mai binezis graba eshatologică, e motivată de iminenta întâlnire cu Hristos de la sfârşitul vieŃii, Căruia trebuie să-I dămsocoteală. Este o atitudine specifică sfinŃilor sau celor care sunt conştienŃi de responsabilitatea şi sensul vieŃii cu şiîn Hristos şi de întâlnirea cu El faŃă către faŃă de la sfârşit. Această grabă îşi are temeiuri solide în SfinteleEvanghelii şi Epistolele pauline [n.tr.].28