Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol in Zair - K

locate. De îndată ce le curăŃase, a strigat la şofer: „Dă-i drumul!” Şi duşi au fost, mai fericiŃica niciodată şi bătând din palme. Părintele Cosma nu se gândea la vreun eventual pericolpentru viaŃa sa, obişnuind să-mi spună: „Dumnezeu m-a făcut misionar în această regiune.Oriunde mă duc, ajut pe oricine aflu în cale care are nevoie de mine”.EducaŃia duhovnicească a africanilorSpre deosebire de neobositele sale eforturi de a crea condiŃiile preliminare necesarepentru întreŃinerea membrilor centrului - copiii, alături de o mulŃime de creştini, părinteleCosma a pus mare accent şi pe partea duhovnicească a lucrurilor. El a început cu predareaunor lecŃii de catehism pentru creştinii ortodocşi, pe grupe sau echipe. LecŃiile erau diferitepentru bărbaŃi, femei, fete sau băieŃi. Pentru ortodocşii din Kolwezi, el a pus lucrurile înrânduială.Dar ce se întâmpla cu ortodocşii din celelalte oraşe şi sate aflate la mare depărtare?Trebuia să aibă grijă să le viziteze şi pe ele. A făcut rost de o maşină puternică, un fel de LandRover, cu care a mers prin satele din jur, luându-şi cu el cortul şi ceva provizii. Îi adunalaolaltă pe oamenii din sate şi le vorbea ore întregi. Folosind bateria de la maşină, el proiectaimagini din Sfântul Munte, łara Sfântă, aspecte din viaŃa religioasă a oamenilor din Greciapână târziu în noapte. Atunci ei aprindeau focuri pentru a vedea şi a se încălzi. Îi pregăteapentru Dumnezeiasca Liturghie şi Sfânta Împărtăşanie, iar dimineaŃa săvârşea Liturghia înadăposturi făcute din ierburi şi noroi. Apoi le împărŃea haine, medicamente şi, uneori,alimente.Pe cei ce se arătau dispuşi să îmbrăŃişeze Ortodoxia îi convingea să lepede uneltelevrăjitoreşti şi să creadă numai în Adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos. Alegea din fiecare satcâte doi oameni, dintre cei mai buni care-i găsea, şi-i păstra pentru două sau trei luni laCentrul Misionar pentru instruire. După aceea îi trimitea înapoi în satele lor, iar mai târziu,deoarece uitau foarte uşor, îi trimitea la Baza Misiunii pentru a-şi consolida ceea ce el îiînvăŃase.Adesea era nevoit să stea în adăposturile lor, dar nu reuşea niciodată să doarmă dinpricina mirosului, viermilor, insectelor, şoarecilor, şerpilor şi a celorlalte animale de noapte.Dar nimic din toate acestea nu a reuşit să-i micşoreze hotărârea, singura lui grijă fiind aceeade a-i ajuta pe africani să iasă din sărăcie şi mizerie.La diferite conferinŃe organizate de stat, la care a fost invitat de către oficialiguvernamentali, el le-a spus să nu asuprească oamenii şi să nu îngăduie soldaŃilor săjefuiască sătenii, care adesea erau siliŃi să se ascundă în păduri. Deoarece îl respectau şi îipreŃuiau opinia, ei i-au urmat sfatul. Astăzi, militarii nu mai sunt văzuŃi pe străzi, iar oameniise pot mişca în voie prin oraş.Când părintele Cosma a ajuns la Kolwezi în 1978, acolo exista numai un singur preotafrican, părintele Gherasim. El fusese hirotonit în 1975 şi făcea vizite parohiale prin sate deunul singur. Lucrarea duhovnicească era săvârşită cu ajutorul dascălilor de catehism locali,instruiŃi cu regularitate de părintele Cosma. Ei îşi aduceau listele cu catehumeni şi cucandidaŃii pentru Botez.Pe timp de vară, când se opreau ploile, făcea vizite prin sate împreună cu părinteleGherasim şi îi botezau pe catehumeni în râuri. Un Botez în masă, fie pentru câŃiva, fie pentrumai mulŃi, lua două zile.În prima zi, erau aleşi acei catehumeni care urmau să fie botezaŃi şi care aveau situaŃiilefamiliale puse în ordine. Pentru cei care aveau două sau trei neveste, aceasta era o problemămajoră. Înainte de a fi botezaŃi, ei trebuiau să aleagă cu care soŃie voiau să se căsătorească,iar apoi îi cununa. Erau de asemenea obligaŃi să predea toate instrumentele folosite în magie,deoarece altminteri diavolul i-ar fi chinuit chiar şi după Botez.A doua zi, se săvârşea Utrenia şi Dumnezeiasca Liturghie, în care primeau Împărtăşanianumai cei botezaŃi. Apoi mergeau cu toŃii la râu, unde se făcea o mărturisire de credinŃă,lepădările de satan şi unirea cu Hristos. Intrau cu toŃii în apă, iar preotul îi boteza unul câteunul în numele Sfintei Treimi. După aceasta, nou-botezaŃii creştini se duceau la biserică şi seîmpărtăşeau cu Preacuratele Taine, întrucât preotul nu consumase tot Trupul şi Sângele25