Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol in Zair - K

A doua perioadă misionarăCând a ajuns în Zair pentru prima dată şi a văzut, în Kanaga, că părintele HaritonPnevmatikakis şi sora Olga erau bătrâni şi singuri, s-a gândit că ar fi bine să plece şi să fiealături cu ei. Cu toate acestea, s-a întâlnit în Atena cu mitropolitul Africii Centrale, Timotei, dela care a primit alte instrucŃiuni. PreasfinŃia Sa i-a propus să meargă la Centrul Misionar dinKolwezi, deoarece părintele Amfilohie plecase în Grecia, iar ei aveau nevoie de un preot. Darpărintele Cosma a preferat să înceapă din Kanaga. A fost primit cu mare bucurie de părinteleHariton şi sora Olga.Şi-a dat seama că nu-şi va putea pune în practică prea curând programul pe care-lelaborase în timpul primei perioade a misiunii. A aflat că protestanŃii şi romano-catolicii îşiaduseseră misionarii lor în urmă cu o sută de ani, dar şi el voia să-i ajute pe africani atâtmaterial, cât şi spiritual. Planul său era să găsească o fermă unde să poată cultiva pământulşi să crească animale, fiindcă nevoile materiale trebuie neapărat rezolvate alături de celespirituale. Aşa că, într-o lună de zile, părintele Cosma a plecat spre Kolwezi, cu ascultare de laepiscopul său, căci aceea era voia lui Dumnezeu. Kanaga e situată la 1500 de kilometridepărtare de Kolwezi. A luat trenul şi a sosit la destinaŃie şapte zile mai târziu, din cauză cătrenurile nu erau rapide, mergând cu viteza unor căruŃe. La Kolwezi a găsit două surori,Anastasia Pexou şi Zoё Mihalaki, care au fost foarte bucuroase să-l vadă. Îndeosebi episcopula fost mulŃumit când a primit o scrisoare din Kolwezi de la părintele Cosma.A început să-şi pună planul în aplicare încă din primele zile. Voia să construiască o casămisionară care să formeze primul nucleu de educare şi îndrumare duhovnicească a copiilor.Alături de clădirea Misiunii, a construit camere pentru copii. A construit de asemenea şi ungrajd pentru animale, aducând câteva capre şi găini.Din pricina plecării din Kinshasa spre Grecia a părintelui Dionisie Beka, care lucrasepentru Misiune, părintele Cosma s-a dus acolo pentru două luni, urmând instrucŃiunileepiscopului. A luat cu sine şi un tânăr african care ştia franceză şi care era capabil să facămulte treburi pentru el. Cel mai important lucru a fost acela că a putut să ceară drepturile deproprietate asupra unei bucăŃi de pământ pe care autorităŃile au cedat-o unei bisericiortodoxe, dar pe care erau nerăbdători s-o ia înapoi. S-a dus să se întâlnească cu miniştri şialŃi oficiali de stat, reuşind să obŃină drepturile şi recunoaşterea lor oficială.A reuşit de asemenea să găsească căi de obŃinere a unor tractoare şi maşini, scutite deimpozit. A primit ajutor din Grecia de la prietenul său, Mihail Hagiioannou şi din parteaFrăŃiei Misiunilor Externe din Tesalonic, care în 1978 i-au trimis 1.000.000 de drahme pentrua cumpăra o maşină.Când s-a întors din Kinshasa, caprele şi găinile erau de negăsit. Le furaseră hoŃiinoaptea, deschizând întâi uşa exterioară de la internatul copiilor. Acesta a fost motivul care l-a făcut pe părintele Cosma să ia o serie de măsuri. A blocat zidul curŃii, a adus câini şi a pusun paznic la uşă să păzească zi şi noapte. De atunci încolo, la clădirea Misiunii nu au maiavut loc furturi aşa de grave.Aria geografică acoperită de Misiunea Kolwezi se întinde pe o suprafaŃă de 70 de kilometricătre Zambia, 350 către Angola, 300 de kilometri de oraşul Lubumbashi şi 700 de kilometricătre Nord. În timpul ploilor, drumurile deveneau impracticabile. Din acest motiv voiapărintele Cosma noi vehicule: ca să se poată mişca cu ele prin jur fără a le strica sau a leîmpotmoli în noroi la jumătatea drumului.În vremea când dădeam o mână de ajutor la Centrul misionar, aveam două camioanevechi, care se stricau la fiecare cursă de două sau trei ori. Dar părintele Cosma luaîntotdeauna cu el toate sculele şi piesele de schimb necesare şi le repara.Odată am fost împreună într-un sat numit Moshima, aflat pe drumul spre Zambia.Mergând noi către seară prin pădure, am dat peste un camion foarte mare ce aparŃinea firmeiG.K.M.Co., încărcat cu femei şi copii ce se îndreptau spre Kolwezi. Era împotmolit acolo dedouă zile. Ca de obicei, părintele Cosma s-a oprit pentru a ajuta. I-am spus că trebuie să necontinuăm drumul deoarece se lăsa seară şi nu ştiam ce ni se mai putea întâmpla atunci înpădure. Nu a luat în considerare ceea ce spuneam. Luându-şi sculele pentru reparat, s-aîntins sub camion şi a descoperit imediat problema: Ńevile prin care curgea benzina erau24