Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol in Zair - K

aşteptându-l pe vizitator. Ioan rămase înmărmurit, neînŃelegând cum de ştia Bătrânul că vaveni cineva la chilia lui. Au intrat înăuntru. Bătrânul voia să-i dea de schimb o altă pereche depantaloni, dar avea numai una! Aşa că i-a aprins soba. Ioan s-a încălzit şi s-a uscat. Auvorbit foarte mult timp, iar Ioan şi-a dat seama ce mare dar de la Dumnezeu este să iei sfatulunuia dintre Bătrânii luminaŃi ai pustiei.La sfânta mănăstire GrigoriuÎn acel timp, părintele Nicodim Bilalis locuia la Nea Skiti, ce aparŃinea de MănăstireaSfântul Pavel. Ioan i-a făcut o vizită. Voia să-l vadă şi pe părintele duhovnic al schitului,părintele Spiridon Xenon, care trăia la schit alături de alŃi patru monahi. Părintele Spiridon i-a făcut cunoştinŃă lui Ioan cu StareŃul Mănăstirii Grigoriu, părintele Gheorghe, ca unui viitormonah.Astfel că, într-o dimineaŃă de octombrie a anului 1977, s-au dus împreună la mănăstire.Din motive lesne de înŃeles, regulile mănăstirii şi ale Sfântului Munte nu conŃin nici odispoziŃie referitoare la expediŃiile misionare ale monahilor mai noi. În cazul lui Ioan, StareŃula acŃionat din iconomie, ascultând atât de părintele Spiridon cât şi de preacucernicul BătrânPaisie, care de asemenea a propus ca Ioan să fie tuns la Grigoriu înainte de a pleca apoi înMisiune. PărinŃii mănăstirii au fost de acord cu StareŃul, părintele Gheorghe.Cu acordul mănăstirii, Ioan s-a întors din nou în lume pentru o scurtă perioadă de timp.Şi-a pus în ordine situaŃia socială şi obligaŃiile. S-a dus să-l vadă pe părintele său duhovnic,părintele Fotie Stamapoulos, ca şi pe fostul episcop al Tesalonicului, LeonidaParaskevopoulos, pe mitropolitul Florinei, Augustin Kantiotis şi pe alŃi bine-cunoscuŃi clerici şiprieteni.De fapt, ne-am dus împreună să-l vizităm pe mitropolitul Florinei. Când Ioan i-a spus ceavea pe suflet, mitropolitul Augustin a ridicat anumite obiecŃii. Nu l-a lăsat să plece, zicândui:„Te vreau cu mine. Am o mare sarcină în faŃa mea şi am nevoie de oameni care să mă ajute”.„Am luat această hotărâre încă din anii 1960 - răspunse Ioan - şi trebuie să merg cu ea pânăla capăt”. Când discuŃia a luat sfârşit, Mitropolitul Augustin s-a întors către mine şi a zis: „Îlvreau pe Ioan alături de mine, căci aripile mele sunt destul de mari pentru a-l acoperi”.A plecat la mănăstire în martie 1978. Noul său Bătrân, părintele Gheorghe, l-a sfătuit sănu se îngrijească prea mult de lucrul mâinilor, ca să aibă timp pentru îndatoririle luiduhovniceşti şi pentru a învăŃa rânduiala ascultărilor de la mănăstire. De la ieromonahi aînvăŃat îndatoririle preoŃeşti, din Tipic - rânduiala slujbelor şi aşa mai departe. El voia săaplice regula monahală athonită în lucrarea Misiunii şi să-i înveŃe pe africani rugăciuneainimii fie din cărŃi, fie din puŃina experienŃă dobândită din şederea de opt luni la mănăstireasa de metanie.În iunie a fost tuns ca monah, luând numele Sfântului Cosma Etolul. Bătrânul său,părintele Gheorghe, ne-a spus mai târziu că hotărâse iniŃial să-i dea numele de „Metodie”, încinstea Sfântului Metodie din Tesalonic, Luminătorul slavilor, dar nu a reuşit să găseascăTroparul acestui Sfânt din Ceaslov. Şi pentru că momentul tunderii se apropia, Bătrânul, prinîndemn dumnezeiesc, l-a numit Cosma, pentru a-l cinsti pe marele misionar al Greciei dinvremea robiei turceşti. Ioan, sau părintele Cosma de acum, i-a spus Bătrânului că luminadumnezeiască a fost aceea care l-a făcut să-i dea acel nume deosebit, deoarece el l-a avut dintotdeauna pe Sfântul Cosma ca şi protector al vieŃii sale, a cărui icoană o avea deasuprapernei, după cum i-a şi arătat mai târziu.După aceea ne-a scris o scrisoare despre tunderea sa, iar noi i-am dorit toate cele bune.Ne-a spus şi despre marele eveniment al hirotoniei, care urma să aibă loc pe 15 august (stilvechi) 1978. I-a scris de asemenea şi părintelui Fotie, care era în Atena pentru a obŃine de lael consimŃământul duhovnicesc, pe care i l-a şi trimis, dar, din păcate, nu a putut fi prezentpersonal din pricina vârstei înaintate.Noi, cei din Tesalonic, am umplut un autobuz întreg şi am sosit la Uranopolis în ajunulPraznicului Adormirii Maicii Domnului. AlŃii sosiseră de pe tot cuprinsul Greciei, din Atena şiPatras cu deosebire. Eram aproape o sută de oameni cu toŃii, călătorind până la mănăstire cuun vapor ce fusese închiriat. Era pentru prima dată când părinŃii de la mănăstire văzuserăatât de mulŃi oameni veniŃi pentru hirotonia unuia dintre fraŃii lor.22