Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol in Zair - K

FrăŃia Sfânta Cruce şi alte studiiÎnainte să plece spre serviciul militar, auzise multe lucruri despre arhimandritulAugustin Kamtiotis, de predicile şi nevoinŃele sale. Când l-a ascultat întâia oară, a fost aşa demulŃumit încât de atunci încolo nu l-a părăsit niciodată.Într-una din permisiile primite de la Marină, numai mie mi-a descoperit această taină. Caunul care ştiam că încă din 1965 se hotărâse să devină preot, ce drept aveam eu ca să stau încalea viitorului său? Când şi-a dat seama de dorinŃa inimii mele, aceea ca el să devină preot, azis: „Deocamdată nu sunt pregătit. Voi sta câŃiva ani cu părintele Augustin, pentru a mă întăriduhovniceşte, fiindcă el, din câŃi mi-a fost dat să cunosc, este cel mai bun în chestiuniduhovniceşti, şi apoi vom mai vedea. Acum spune-i mamei, ca să nu plângă atunci când văvoi părăsi după terminarea Marinei”. Şi într-adevăr, soŃia mea a fost de acord, după care le-aspus celorlalŃi copii următoarele: „Dacă veŃi reuşi cu toŃii să deveniŃi monahi şi monahii, euvoi fi foarte fericită”.După marină, a venit acasă pentru câteva zile, a rezolvat nişte treburi, şi-a luat rămasbun şi s-a întors la Atena, trecând şi pe la părintele Augustin. Ioan s-a folosit foarte mult dinprietenia cu alŃi fii duhovniceşti ai părintelui Augustin, dintre care mulŃi sunt astăzi clerici. Elera unul din favoriŃii lui Nikolaos Sotiropoulos, teolog.Până în 1970, când şi-a terminat liceul, obişnuia să vină şi să ne viziteze în Tesalonic,dar numai în pauze sau perioadele de vacanŃă, în timp ce, mai târziu, a fost în permanenŃăliber. La început avea de lucru la subsolul casei FrăŃiei, împreună cu echipa de întreŃinere;după aceea a lucrat cu spor la tipografie ca administrator de tipografie. Când cei responsabilipentru FrăŃie au văzut ce calităŃi are, l-au însărcinat cu administraŃia clădirii.În 1967 părintele Augustin a devenit Mitropolit al Florinei. Ioan a început să meargăperiodic la Florina pentru a-şi oferi preŃioasele sale sfaturi şi servicii tehnice pentruconstrucŃia de biserici, instituŃii, aşezăminte pentru Ńigani şi o mulŃime de cruci. A închegat oechipă de tehnicieni experimentaŃi şi, împreună cu tinerii din casa FrăŃiei, pe care i-a luat cavoluntari, mergea prin tot felul de locuri realizând diferite lucrări pentru Mitropolie.Una din cele mai mari sarcini era aşezământul pentru Ńigani, azilul de bătrâni, casaFrăŃiei şi trei cruci mari. Dintre acestea, una a fost construită în satul Sitaria, în bisericaSfântul Cosma, alta pe lacul Prespei Mici, iar a treia pe Dealul 802, aproape de oraşul Florina.Ultima din acestea avea 32 de metri înălŃime şi 14 lăŃime. Ioan mi-a spus mai târziu că afost nevoie de multă muncă pentru a o construi. De fapt, armata şi-a pus la dispoziŃie măgariipentru a căra materialele de construcŃie. Când constructorii au ajuns la intersecŃie cuarmoariile orizontale, şi-au ridicat mâinile a disperare, spunându-i lui Ioan că le era cuneputinŃă să fixeze plăcile pe suportul vertical. Şi dacă ne gândim că fiecare armoar avea 7metri lungime, le vom da dreptate. Cu toate acestea, Ioan nu se descurajase, nevrând sărenunŃe la treabă cu nici un chip. S-a apucat să le fixeze el însuşi. Cu o mână le-a ridicat însus şi cu cealaltă a bătut în cuie scândurile, la o înălŃime de 28 de metri. Când a auzitMitropolitul, s-a minunat cu totul, venindu-i greu să creadă aşa ceva.Din acel moment, braŃul său drept a început să-l doară. De fapt, avusese dureri încă din1967, şi nu a încetat niciodată să lucreze, evitând doar lucrul cu utilaje de mare tonaj.În jurnalul său personal el notează: „Am vorbit timp de o oră cu cinci doctori, rezultatulfiind că braŃul meu nu va evolua spre mai bine şi, după părerea lor, va rămâne paralizat.Întreaga problemă a început în subsoluri, în Dioceza Florinei, în timp ce tăiam benzi de metalrotunde. Nu cred că e urmare a păcatului, deoarece mi s-a întâmplat datorită unui zel excesivpentru Misiune, iar Dumnezeu mi-e martor”.Printre documentele lui private am găsit un plic plin cu radiografii ale braŃului. Mi-a spuscă la Crucea Roşie şi la Clinica Bunavestire doctorii îi recomandaseră amputarea, deoarecealtfel îi va fi o povară pentru tot restul vieŃii. Dar Dumnezeu le-a înşelat aşteptările.Pe lângă Dioceza Florinei, el a mai lucrat împreună cu echipa şi în Paros, la o clădire dinlocul natal al părintelui Augustin, care era folosită ca bibliotecă. Ori de câte ori avea timp, seducea la mănăstirea din Longobarda, adăpându-se din râurile învăŃăturilor duhovniceşti alemarelui duhovnic şi stareŃ, părintele Filotei Zervakos.19