Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol in Zair - K

astfel putea scoate mai mulŃi bani decât oamenii cu o educaŃie mai bună. Am fost de acord cupropunerea lui şi l-am trimis alături de un vecin al nostru să lucreze la magaziile decereale.Totuşi, curând m-am răzgândit şi l-am trimis în schimb la un electrician, ca să se poatăduce la o şcoală tehnică. Acolo a lucrat puŃin timp, a primit un certificat şi s-a dus apoi cumama lui să se înscrie la şcoala „Euclid”. Era o şcoală privată, deoarece în acea vreme nuexistau şcoli de stat. Ca muncitor electrician, muncea foarte mult, cărând grămezi deechipamente electrice până în strada Sfântul Dimitrie, ajungând aproape de Acropole.Încercam să-l mângâi spunându-i că vor veni şi zile bune. AlŃi copii îl ocărau, dar şi-a păstratrăbdarea un an de zile.A găsit apoi o altă persoană cumsecade, pe Loupinis, care acum nu mai trăieşte, pentrucare lucra aproape o zi întreagă, după care seara se ducea la şcoală. Se întorcea acasă cubicicleta pe la orele 11-12 seara. După aceea obişnuia să mănânce, să citească, să scrie şi încele din urmă să se culce. A doua zi de dimineaŃă, nici nu apucam bine să-l vedem, că el eragata de plecare.În 1960 a terminat Şcoala inferioară de Mecanică Electrică, unde a primit şi diplomă. Aîncercat apoi să intre la Şcoala de Maiştri Electricieni, continuând să frecventeze seralul la„Euclid” pentru încă trei ani. Acela a fost şi momentul în care a luat hotărârea să rămânănecăsătorit. Mi-a spus aceasta patru ani mai târziu. S-a întors într-o permisie de la Marină,unde-şi exercita serviciul militar, spunându-mi. „Tată, spune-i mamei să nu stârnească fetelede prin jur cum că vrea să mă însoare. Am de gând să rămân necăsătorit şi să slujesc înMisiunea din afară”.Primele contacte cu Misiunea Externă au avut loc la tabăra Sfântul Sila, în Kavala. I-amscris răposatului misionar, părintele Hrisostom Papasarandopoulos, care în acea vreme se aflaprin Kenya şi Uganda, Africa. După aceea am continuat să fiu la curent cu evenimentele prinbuletinele misionare, iar mai târziu printr-un periodic numit Pe cale.Din pricină că afacerea şefului său mergea în pierdere, Ioan şi-a găsit o slujbă temporarăla compania de electricitate, lucrând cu fire aeriene. Era destul de periculos; el se expuneastihiilor naturii atât vara cât şi iarna, dar cu toate acestea îşi îndeplinea cu plăcereprimejdioasa lui muncă. Doi ani mai târziu a fost angajat permanent, dar a demisionat curânddupă aceea. L-a întrebat: „De ce Ńi-ai dat demisia, acum că ai fost angajat permanent?” Arăspuns: „Deoarece ar fi necinstit să păstrez postul. Ar împiedica pe altcineva să-şi câştigepâinea, iar eu sunt hotărât pentru o slujbă mai înaltă”.Serviciul militarÎn 1963 a terminat şcoala „Euclid”, după care s-a înscris la o şcoală serală privată dinTesalonic. Dar, în scurt timp, a trebuit să plece pentru a-şi îndeplini până la capăt serviciulmilitar, fără a mai face studii. În septembrie 1964 s-a întors pentru o scurtă permisie, a urmatpuŃin anul de practică şi a trecut clasa, fără a frecventa vreun curs. Pentru anul al doilea s-aînscris la o şcoală serală de stat din Pireu, aflată în apropierea bazei navale unde el erarepartizat. Astfel că a reuşit să fie atât marinar cât şi elev. După Marină a reuşit să-şi termineliceul, deoarece frecventa cursurile în timp ce locuia ca elev intern la FrăŃia Crucii.Pentru a-şi îndeplini serviciul militar, el a fost mai întâi trimis la baza navală din Pireu.InstrucŃia şi-a făcut-o acolo, iar apoi a fost repartizat pe vasul anti-torpilă Sfendoni [Funia] casubofiŃer, clasa a doua. A lucrat pe vas din februarie 1964 până în decembrie acelaşi an.Restul termenului şi l-a petrecut pe uscat, la staŃia terestră de la Skaramanga. A fost liberatîn martie 1966, după ce servise timp de 30 de luni.Din credinŃă şi dragoste pentru Hristos, îndrăznea să-i mustre pe ofiŃerii care huleau,cerând să fie pedepsiŃi, în vreme ce, dacă îi auzea cumva pe marinari că ziceau hule, îipedepsea el însuşi.18