Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol in Zair - K

Un vizionar care a luat lucrurilecu binişorulCa urmare a convorbirilor avute cu părinŃi luminaŃi din Sfântul Munte şi a îndemnurilorprimite din propria conştiinŃă, aflat fiind pe câmpul misionar, părintele Cosma ştia că trebuiesă aibă răbdare, că lucrarea abia începea şi că nu-i va vedea înflorirea în această viaŃă. „Dă-iînainte - îi spunea părintele Paisie -, chiar dacă lupta va fi una de lungă durată, căci oameniide acolo nu vor primi uşor Creştinismul” 30 .Astfel, cu acestea în minte şi pregătit ca un adevărat misionar ortodox, părintele Cosmanu s-a avântat şi nu s-a lăsat convins să adopte soluŃii cu rază mică de acŃiune. Spredeosebire de misionarii grupurilor heterodoxe, părintele Cosma şi-a făcut un obicei din a evitao abordare prestabilită, pe baza unui program. Nu veŃi găsi nici un indiciu despre vreunprogram pe cinci ani, ori slogane „subtile” în scrierile părintelui Cosma. El credea că lucrareamisionară „constituie o legătură între firea, inteligenŃa şi posibilităŃile proprii şi condiŃiilelocale. Nu este nevoie să se urmeze anumite tipare. (…) Misionarul este liber, iar atunci cândse deschide harului lui Dumnezeu, Duhul Sfânt va grăi bogăŃii în inima sa, indicându-i cetrebuie să facă, conform dezvoltării lucrării şi în relaŃie cu ea. Să lăsăm loc rugăciunii sălucreze, fără a grăbi situaŃia cu o logică îngustă, măsuri capitale ori cu evaluările criticilor lafiecare etapă” 31 .Părintele Cosma a fost un vizionar care a luat lucrurile cu binişorul. Încă de la început, ela înŃeles că lucrurile trebuie văzute prin prisma generaŃiilor şi nu a anilor. Astfel că el a pusaccent pe creşterea şi educarea tinerilor şi a femeilor de care se ocupa, ca perspective pentruviitoarea conducere a Bisericii. Pentru acest motiv, şi alături de întemeierea mănăstirii, el ainiŃiat înfiinŃarea la Centrul Misionar a unor internate, unde tinerii, fete şi băieŃi, puteau sălocuiască, să studieze, să se roage, să înveŃe şi să ajungă creştini ortodocşi maturi. Astăzi, ladouăzeci şi doi de ani de atunci, primii copii care s-au stabilit la Centru Misionar au devenitclerici, monahi şi funcŃionari laici ai Bisericii din Zair, exact cum prevăzuse părintele Cosma.Un pom roditor pentrugeneraŃiile următoarePărintele Cosma este un exemplu al cuvântului din Evanghelie al Domnului: Bobul degrâu, căzând pe pământ, de nu va muri, rămâne singur; iar de va muri, multă roadă aduce (Ioan12, 24). ViaŃa sa a fost de fapt o serie de „morŃi din iubire” ale „omului vechi”, ceea ce a făcutca moartea trupească să fie cu multă roadă. Aceste roade sunt oferite nu numai celor care l-aucunoscut în timpul vieŃii, ci şi acelora care încă de atunci, dar şi în viitor, au ajuns să-Lcunoască pe Hristos şi să-L urmeze în câmpul misionar după pilda părintelui Cosma.„SămânŃa a căzut în pământ - scrie StareŃul Gheorghe. Ea moare, căci dacă nu va muri, nu vaînmuguri un copac frumos, cu cele mai dulci poame, sub care multe suflete să-şi găseascăodihna”.Deja vedem cum cuvintele StareŃului Gheorghe şi-au aflat împlinirea, nu numai înKolwezi, dar şi în întreaga lume ortodoxă. MăreŃia lucrării şi pildei părintelui Cosma stă, aşacum o spune el însuşi, în aceea că ea nu a murit împreună cu el, ci continuă, la un nivel încăşi mai mare. Şi nu numai lucrarea pe care a început-o în Kolwezi, ci şi cea începută înmisiunea ortodoxă din lumea întreagă.Astăzi, acest omonim al Sfântului Cosma Etolul - restauratorul neamului grec, stă ca unluminător pentru misiunile din lumea întreagă, în Africa, America latină şi Asia. El estepomenit ca inspiraŃie şi arhetip al lor pentru propria lucrare.În Madagascar, în decurs de numai şase ani, Biserica ortodoxă s-a aşezat acolo prinharul lui Dumnezeu şi sub conducerea episcopului-misionar Nectarie. Începând cu anul 1994,au fost botezate peste 12 000 de suflete, au fost întemeiate 62 de parohii şi construite 26 debiserici. PreasfinŃia Sa, episcopul Nectarie, l-a avut ca model pe cuviosul părinte Cosma. Cândvoia să înceapă ceva, întâi privea la acest exemplu: în construirea de biserici, în organizarea30 Vezi Scrisoarea intitulată Lupta va fi de lungă durată, la p. 139.31 Ibid., p. 1814