Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol in Zair - K

Anexa 2:Paşi pe insula JavaO poveste despre curaj şi înŃelepciuneDeşi curajul nu este însoŃit întotdeauna de înŃelepciune, totuşi povestea unui om aratăcă alăturarea acestora este aducătoare de izbândă, mai ales atunci când împrejurările suntpotrivnice sau chiar periculoase.ApariŃia Bisericii Ortodoxe în Indonezia este legată tocmai de o astfel de poveste, desprecurajul şi înŃelepciunea unui om.Aflată în sud-estul Asiei, Indonezia este cea mai mare Ńară musulmană din lume, cu opopulaŃie de aproximativ 200 milioane de locuitori. Este formată din mai mult de 13.670 insulemici si mari dintre care cele mai mari sunt Sumatra şi Java. Departamentul religiilor recunoaştereligia islamică, hinduismul, budismul şi doar confesiunile catolică şi protestantă din religiacreştină. Toate celelalte religii şi confesiuni care au încercat să pătrundă mai apoi, dacă nuaparŃin de cele cinci, sunt considerate ilegale.Istoria Bisericii Ortodoxe în Indonezia a început când un tânăr musulman aflat încăutarea adevărului lui Dumnezeu, a citit în Coran (3, 45) un verset unde se spune că Hristoseste Cuvântul lui Dumnezeu.Prin mila Domnului, el şi-a dat seama de importanŃa acestor cuvinte. După îndelungatecăutări pe la bisericile protestante din zonă, a găsit la librărie o carte, scrisă de Kallistos Ware,intitulată „Biserica Ortodoxă”. Această carte l-a ajutat să înŃeleagă că aceasta era Biserica pecare o căutase atâŃia ani. În final, în septembrie 1983 a primit botezul ortodox în Coreea deSud. A plecat în Grecia la Muntele Athos şi a început să traducă cărŃi liturgice în limbaindoneziană, păstrând şi o corespondenŃă continuă cu prieteni din Indonezia. La sfârşitulanului 1984 a plecat în Statele Unite să studieze teologia ortodoxă în Boston.Tânărul despre care am povestit este cunoscut astăzi sub numele de Părintele DanielBambang Dwi Byantoro. Rezultatul corespondenŃei sale în Indonezia a fost convertirea a patrutineri care acum au devenit preoŃi în această Ńară.Primii paşiÎn iunie 1988, tânărul preot Daniel a părăsit Statele Unite pentru a merge în Indonezia.La început s-a dus în locurile natale din estul insulei Java. Aici a început să-i convertească pecei din familia sa, să-i înveŃe să facă prescură şi veşminte din materialele locale. Apoi s-amutat în centrul insulei Java, unde era aşteptat de un grup de prieteni. Aici a început să Ńinăore de studiu al Evangheliei în paralel cu alte activităŃi misionare.Cu papucii la uşa bisericiiPreotul Daniel făcea eforturi susŃinute să explice credinŃa creştin-ortodoxă celor din jurulsău. Pentru a-şi atinge scopul folosea nu numai limbajul local, dar şi obiceiurile locale cum arfi: statul jos pe podea pentru conversaŃii, lăsatul pantofilor la intrarea în biserică saucomemorarea morŃilor cu colivă de orez în loc de grâu. În acest timp mici clase de studiiteologice constituiau începutul unui viitor seminar, iar o căsuŃă din apropiere le slujea dreptlăcaş de cult.PiediciPe de altă parte, se confruntau cu multe greutăŃi, nu numai financiare, ci şi din parteaunor localnici musulmani care ar fi făcut orice ca să-i oprească. De câteva ori părintele Daniela vrut să lase totul baltă, dar de fiecare dată o nouă portiŃă i se deschidea, un nou ajutor îlfăcea să depăşească problemele care i se păreau de nerezolvat, astfel încât a reuşit să-şicontinue misiunea.107