Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol in Zair - K

Gheorghe Kasongo„M-am botezat în 1995 de praznicul Bobotezei împreună cu soŃia mea Marianthi şi copiiimei Cristina, Irina, Nicolae, Ioan şi Theano. Mi-am luat numele de Gheorghe. Sunt profesor deengleză la Şcoala Lumina lui Hristos din cadrul Misiunii din Kolwezi. Întâi am primitîndrumările duhovniceşti despre adevărata Biserică Ortodoxă prin directoarea şcolii, doamnaEfterpia Ilias, iar apoi de la arhimandritul Meletie, care m-a învăŃat că omul n-ar putea aflamântuire nicăieri în afară de sânul Bisericii lui Hristos. La început am fost romano-catolic,după care am fost la protestanŃi, iar în final am intrat pentru totdeauna în Biserica Ortodoxă.Principiul conform căruia mântuirea nu se poate găsi decât în Biserică îl auzisem încăde când i-am părăsit pe romano-catolici. Într-o zi, un preot catolic mi-a spus de asemenea cănimeni nu-şi va găsi mântuirea sufletului dacă ar rămâne protestant până la sfârşitul vieŃiisale. Astfel, am hotărât, ca şi Iosua, să mă alătur adevăratei Biserici împreună cu toatăfamilia şi să-L slujesc pe Dumnezeu în sânul Bisericii Ortodoxe. Am luat-o cu mine chiar şi penepoata mea, care s-a botezat cu numele de Despina Yav Kabey, împreună cu restul familieimele.După Botez am simŃit o mare bucurie în tot trupul şi sufletul. Întreg trupul s-a eliberatde greutate şi a devenit foarte uşor. Această bucurie dă pace sufletului meu. Nu pot descrieaceastă bucurie astfel încât alŃi oameni să o poată înŃelege şi simŃi. Am simŃit de parcă mi seaprinsese în inimă un foc şi o dragoste de a merge întotdeauna la biserică. Îmi place foartemult să mă rog, să cânt şi să ascult cântările Bisericii noastre.Îi am în minte pe monahii noştri ca pe nişte îngeri, atunci când slujesc Liturghia.Diavolul urăşte această bucurie şi-mi aduce ispite. Dar Dumnezeu mă ajută să lupt. Niciodatăn-am simŃit această bucurie în celelalte biserici în care am fost înainte să devin creştinortodox.” 57Silvestru Kambaşi„M-am botezat în 1996 de Praznicul Rusaliilor la vârsta de 14 ani. Părintele Meletie mi-adat numele de Silvestru.Nici un membru al familiei mele nu este ortodox, dar între ei nu este nimeni care să mă fiîmpiedicat să intru în Biserică. Am intrat singur în Biserică, fără ca cineva să-mi spunădespre ea. Îmi place mai mult decât celelalte. Îmi plac părinŃii care se ostenesc aici, căci n-amauzit şi n-am văzut vreo ticăloşie pe care să o fi făcut. Le sunt recunoscători pentru că m-aupovăŃuit cu exemplul lor. Cu atât mai mult cu cât au traversat mări şi Ńări pentru a fi aici cunoi ca să ne aducă adevărata Evanghelie a lui Hristos.Cred în Sfânta Treime şi în Sfintele Taine ale Bisericii noastre, prin care nădăjduiesc săfiu mântuit. Mă rog lui Iisus Hristos, Împăratul întregii lumi şi Judecătorul omenirii să-ipăzească pe toŃi care au venit aici să ne ajute. În Biserica Ortodoxă am fost readus la viaŃă şivoi muri ortodox. Nu mai am altceva să scriu. Îi mulŃumesc lui Dumnezeu că sunt Ortodox.Nota autorului: Acest copil trăieşte la internatul Misiunii. El se distinge prin uimitoareleprogrese la studiu şi în dragostea faŃă de Biserică şi dumnezeieştile ei slujbe. DorinŃa lui,după cum mi-a zis, este să studieze Dreptul şi să lucreze ca om de stat în Ńara sa pentrurăspândirea credinŃei ortodoxe.SLAVĂ LUI DUMNEZEUPENTRU TOATE. AMIN.57 Gheorghe n-a mai simŃit o astfel de bucurie pur şi simplu din pricina faptului că nu este cu putinŃă aşa ceva. Iaracei ortodocşi care găsesc că este o bucurie să te rogi sau să slujeşti cu membrii altor biserici în propriile bisericisau în bisericile acestora, vor simŃi cândva gustul amar al acestei bucurii, dar va fi prea târziu, căci de adevăratabucurie nu ne putem împărtăşi decât în viaŃa aceasta, ca arvună pentru viaŃa de veci [n.tr.].104