editat\ cu sprijinul Funda]iei ANONIMUL

Scriitorul [i artistul vorbesc `n primulrând prin opera lor [i nu trebuie s\`ntoarcem spatele artistului dincauza omului.MI-AM PUS, mereu [i mereu, `nfunc]ie de experien]ele existen-]iale punctuale prin care treceam,acelea[i `ntreb\ri, mai mult saumai pu]in retorice, despreincompatibilitatea – când nue chiar dihotomia dintre operele,adesea str\lucite, ale unor scriitori,arti[ti sau c\rturari, [i personalitatealor individual\ [i social\,nu o dat\ acuzate de fapte din cele mai degradante.Despre Arthur Koestler, marele c\ut\tor aladev\rului, demascatorul proceselor trucate dela Moscova, autorul faimosului Zéro et l^infini,un biograf al s\u a relatat c\ `n via]a de toate zileledevenise cunoscut ca un b\t\u[ [i un violator defemei (lucru confirmat de un martor atât de seriosprecum Simone de Beauvoir `n scrisorile ei c\treNelson Algren, iubitul ei american din anii ’50,strânse `n volum).{i cine era mai autentic? Mircea Eliade, istoriculreligiilor, autorul unor povestiri de neuitat, precumLa ]ig\nci, sau tân\rul propagator al ideologieilegionare? ~n cazul lui Eliade [i al altor prestigio[igânditori români de dreapta evoluând `n contextulsocial al epocii interbelice, se poate vorbi de r\t\ciriale tinere]ii, pe care le-au regretat sau dezavuatulterior `n mod explicit (nu Eliade, din p\cate),sau prin opera lor. Dar francezul Céline? Dar poetulamerican Ezra Pound? E vorba `n aceste din urm\cazuri de doi dintre cei mai influen]i arti[ti aicuvântului din secolul nostru, ale c\ror opere auatras pe orbita esteticii lor genera]ii de tineri scriitori,dar care au stârnit totodat\ repulsia lumii civilizateprin lu\rile de atitudine – politice, sociale, umane.Céline, unanim admirat pentru stilul unor c\r]iprecum Voyage au bout de la nuit, a practicat unantisemitism de o virulen]\ neegalat\ `n literelefranceze din zilele noastre. Nu este mai pu]inadev\rat c\ Céline este descris de contemporanidrept un temperament ursuz, ar]\gos, un ins ve[nicnemul]umit, care se socotea nedrept\]it de confra]i[i cultiva cu nesa] impreca]ia, ocara [i epitetuljignitor.~n schimb, `n rela]iile cu semenii, Ezra Poundpare s\ fi fost generozitatea [i omenia personificate,ajutându-i pe cei mai tineri sau mai pu]in noroco[idecât el – nu numai cu informa]ii, sfaturi [i idei,dar [i `n plan material. Iat\ cum `l descrie ErnestHemingway `n volumul s\u autobiografic A movablefeast (`n traducere româneasc\, Parisul e o s\rb\toare):„Ezra era scriitorul cel mai generos dincâ]i mi-a fost dat s\ cunosc, [i cel mai dezinteresat.~i ajuta pe poe]ii, sculptorii [i prozatorii `n carecredea, [i ar fi ajutat pe oricine avea nevoie deel, chiar [i f\r\ s\ cread\ `n artistul respectiv. ~[if\cea griji pentru toat\ lumea. ~n momentul `n caream f\cut cuno[tin]\ cu el se fr\mânta `ndeosebipentru T. S. Eliot, care, potrivit lui Ezra, era nevoits\ lucreze la o banc\ din Londra cu un programdeosebit de ap\s\tor [i cu foarte pu]in timp disponibilpentru poezie. Ezra a `ntemeiat atunci o societate(...) al c\rei scop a fost s\ ne stimuleze s\ v\rs\mo mic\ parte din veniturile noastre pentru a crea unfond de natur\ s\-i permit\ d-lui Eliot s\ p\r\seasc\banca [i s\ scrie versuri f\r\ nici un fel de grijimateriale“.M\ `ntrebam citind toate acestea dac\ era vorbade acela[i Pound pe care istoria l-a consemnat cape unul din cei mai feroci [i activi antisemi]i dinperioada celui de al doilea r\zboi mondial, cândprin articolele sale incendiare [i turneele sale deconferin]e lansa neobosit, de la `n\l]imea staturiisale poetice, cele mai otr\vite atacuri `mpotrivaneamului evreiesc... De acela[i Ezra Pound, care,judecat dup\ r\zboi `n America, s-a declarat nebunpentru a sc\pa de pedeapsa cu `nchisoarea pe via]\sau chiar scaunul electric, petrecând 13 ani `ntr-unospiciu. Spre deosebire de Céline (sau RichardWagner, ca s\ ne `ntoarcem `n timp la o alt\ pild\,de sciziune dintre artist [i caracterul s\u), la PoundOper\[i artistdisparitatea nu este numai dintre estetic [i etic,ci – `n plus – `ntre diferitele aspecte ale eticului.La aceste exemple extrase `n majoritatea lordin vasta recolt\ a sec. XX, s-ar mai putea ad\uganenum\rate altele pres\rate de-a lungul timpului.~n best-seller-ul The intellectuals (ap\rut `n 1988)al americanului Paul Johnson, nu exist\ aproapeportret de artist sau gânditor de mare suprafa]\care s\ nu fie tarat de defecte caracteriale fundamentale.Jean Jacques Rousseau, autorul Confesiuni-lor[i al Contractului social, care s-a bucurat`nc\ din timpul vie]ii de un adev\rat cult, eradominat de o enorm\ autocompasiune bazat\ pefabula]ie [i dublat\ de un „egoism cople[itor“.„Vanitatea a fost viciul pe care l-a posedat aproapepân\ la nebunie“, a scris cineva despre el. Shelley,poetul ale c\rui versuri sensibile [i umaniste auemo]ionat nu numai pe adolescen]i, a pus `ntotdeaunaideile `naintea oamenilor, via]a lui fiind o „m\rturiea lipsei de suflet“ de care uneori pot fi `nso]iteideile. Tolstoi, a c\rui ingratitudine [i r\ceal\ aufost din plin resim]ite de Turgheniev, scrie Johnson,„este alt exemplu despre ceea ce se `ntâmpl\ cândun intelectual urm\re[te idei abstracte pe socotealapoporului.“ Jean-Paul Sartre era, ca majoritateaintelectualilor de frunte, un „suprem egoist“ [i„expert `n arta autopromov\rii“ – `ntre altele adoctrinei sale politico-filozofice bazat\ pe activism[i recursul la doctrina violen]ei, care a transformatPremiile Prometheusa c t u a l i t a t e a„copiii s\i ideologici“ din Asia de Sud-Est [i Africa`n „asasini `n mas\“.P\strând propor]iile, am [i eu la `ndemân\ unexemplu negativ – `ntre multe altele – din micanoastr\ comunitate literar\ româno-israelian\. Unprieten de un talent [i erudi]ie ie[ite din comun,de altfel unanim recunoscute, m-a `ndemnat `nni[te `mprejur\ri speciale `ntr-un mod foarte categorics\ nu iau drept bun\ posibilitatea realegeriipre[edintelui Asocia]iei Scriitorilor Israelieni delimba român\, afirmând sus [i tare c\ nici el nu-lva vota. Ca apoi s\ aflu c\ cel mai `nfocat sus]in\torpublic al poetului `nainte de realegerea acestuia `nvechea func]ie a fost prietenul meu.Mai [tiu [i alte pove[ti despre el [i despreal]ii – pove[ti `n care r\zbat r\utatea, ura, vindicta,necinstea. Dar nu conteaz\. Conteaz\ mai degrab\exemplele inverse – atâtea câte le cunosc, (dinfericire exist\ [i ele, chiar dac\ pu]ine) cele aleunor scriitori [i gânditori (fie laici, fie credincio[i)de o probitate moral\ exemplar\ excluzând oricefisur\ `ntre oper\ [i via]\: regretatul Mare RabinAlexandru {afran, poeta Ana Blandiana, c\rturarulNicolae Balot\, cu to]ii de o bun\tate, generozitate[i delicate]e sufleteasc\ f\r\ cusur. ~n acestspirit, a[ dori s\ `nchei rândurile de fa]\ cu un citatdin Caietul Albastru din jurnalul prof. Balot\(catolic practicant) exprimând repulsia acestuiafa]\ de antisemitism, mi[carea legionar\ [i conduc\toriis\i. „Nu pot `n]elege, scrie el, o `nver[unareatât de prosteasc\, o r\utate atât de oarb\ `mpotrivaunei `ntregi semin]ii care a avut de suferit cât ausuferit evreii `n secolul nostru.“ Cât despre „profe]iinegativi“ care au c\zut la un moment dat subfascina]ia misticii legionare, „ei poart\ cu to]iisemnul Fiarei“. Despre Kafka, profesorul scrie c\`l consider\ „un mare iudeu al acestui maresecol iudaic“ [i adaug\: „Un cre[tin care sesimte str\in fa]\ de tradi]ia iudaic\, ca s\ nuspun vr\jma[ al acesteia, nu poate fi un adev\ratcre[tin.“Dramaturgul Peter Schäffer, prozatoareaMarquerite Yourcenar [i mul]i al]ii erau dep\rere `n leg\tur\ cu frecventele contradic]ii pecare le-am evocat mai `nainte, c\ scriitorul [i artistulvorbesc `n primul rând prin opera lor [i c\ nu trebuies\ `ntoarcem spatele artistului din cauza omului.Cu atât mai bucuro[i suntem `ns\ când nu avemde `nfruntat o asemenea dilem\.Gina SEBASTIAN ALCALAYMiercuri, 15 octombrie a.c.,la Clubul Prometheus, juriul formatdin: Andrei Ple[u – pre[edinte,Livius Ciocârlie (literatur\),Dumitru Avakian (muzic\), AureliaMocanu (arte vizuale) [i AlexandruDabija (artele spectacolului), adesemnat laurea]ii celei de aVII-a edi]ii a Marilor PremiiPROMETHEUS:Marele Premiu Prometheuspentru Opera Omnia: Mircea HoriaSimionescu (sec]iunea literatur\);Marele Premiu Prometheuspentru Opera Prima: AlexandruTomescu (sec]iunea muzic\).Premiile, acordate de Funda]iaAnonimul unor arti[ti românipentru întreaga carier\ [i pentru debut au o valoare net\ de 100.000 lei, respectiv 10.000 lei.De asemenea, s-au acordat trei premii în valoare de câte 10.000 lei finali[tilor MareluiPremiu Prometheus pentru Opera Omnia.3România literar\ nr. 42 / 24 octombrie 2008

Timpul mort pe care îl petreci la o coad\ de zecide kilometri, pe autostrad\, sau în vreointersec]ie bucure[tean\ blocat\ poate deveniprilejul unor experien]e unice.IMPUL de a[teptare pe autostr\zi,Tcare se dilat\ uneori dincolo de limitasuportabilit\]ii, a devenit una dintremarile încerc\ri ale omului contemporan.El ajunge s\ petreac\ zilnicîn ma[in\ ceasuri întregi: o bun\parte a vie]ii sale. Dar nu numaitraseele lungi înghit timpul, [i a[atot mai dr\muit, ci [i drumurile zilnicedin marile ora[e. Bucure[tiul estepoate primul pe lista marilor cronofagi,dar nu este singurul; toate marile metropole seconfrunt\ cu acest fenomen, enorm\ deriziune ceia în r\sp\r una din marile iluzii ale modernit\]ii– progresul. Oprit din goana lui nebun\, omul estefor]at, cu toate consecin]ele dureroase ce decurgde aici, s\ se opreasc\ [i s\ a[tepte.Timpul mort pe care îl petreci la o coad\ de zecide kilometri, pe autostrad\ sau în vreo intersec]iebucure[tean\ blocat\ poate deveni uneori prilejulunor experien]e unice. Ajuns la dezn\dejde, încercis\ umpli acest halou absurd: cu muzic\, adeseori,dar, mai nou [i cu câte o carte. Audiobook-urilesunt un produs destul de recent pe pia]a noastr\.F\r\ a avea o tradi]ie autohton\, a[a cum se întâmpl\în Europa de Vest, unde exist\ o cultur\ extremde rafinat\ a lecturii cu voce tare, între audiobookurileap\rute la noi se remarc\ câteva, de excep]ie.De curând am ascultat dou\, care mi-au revelat oexperien]\ cu totul nou\ a ceea ce înseamn\ în]elegereaunei c\r]i, dar [i mai mult decât atât, un alt fel apercepe timpul: nuvela lui Tolstoi, Moartea lui IvanIlici citit\ de Victor Rebengiuc [i romanul lui MateiuCaragiale, Craii de Curtea Veche, în lectura luiAndrei Ple[u 1 .Le citisem cândva, îns\ întâlnirea cu ele în nouaformul\ a avut un efect cu totul nea[teptat. Fiecarecuvânt rostit dobânde[te în astfel de momente oatât de percutant\ materialitate, încât lumea pe careo evoc\ se arat\ imediat în proximitatea celui ceascult\, implicându-l nemijlocit. Golit de timpulpropriu [i de preocup\rile imediate, în acest r\stimpal ascult\rii, p\trunzi cu întreaga fiin]\ în imprevizibilarealitate a unui Ivan Ilici! Via]a lui, „corect\ [idecent\“, devine într-un anume sens via]a ta,clarviziunea pe care el o dobânde[te, confruntatfiind cu iminen]a mor]ii, î]i scoate ]ie la iveal\abisurile de vinov\]ie ascunse dincolo de ceea pareC\r]i vorbite...în trafica fi corect [i decent, conform opiniei generale; [itu, ca acest biet Ivan Ilici, ai tr\it adeseori nu a[acum ar fi fost bine, ci cum au crezut al]ii c\ trebuie.Aceast\ r\sturnare a tuturor certitudinilor comuneî]i produce [i ]ie, ca lui Ivan Ilici, mult\ durere,dar, totodat\, [i un sentiment cu totul nou de eliberare.Tr\ie[ti ca [i cum, într-o clip\ de gra]ie, te-ai firedobândit pe tine însu]i. Nu e nevoie de medita]iiulterioare, toate în]elesurile devin sonore, u[orde auzit.Plin\ de nea[teptat este [i lumea pe care oconfigureaz\ povestea lui Mateiu Caragiale.Dac\ nuvela lui Tolstoi povestea sfâr[itul unui om,romanul lui Mateiu Caragiale ridic\ la sonorit\]ide imn povestea sfâr[itului unei lumi. În r\gazulacestui apus, cuvintele aduc la lumin\ epoci [i locuriascunse acum în blazoane [i pece]i. P\trunzi penegândite printre meandrele timpurilor vechi [i alespa]iilor îndep\rtate, te cufunzi în melancolia decatifea a istoriilor, te molipse[ti treptat deagonica via]\ de noapte a lumii bucure[tene deacum un veac; [i le prime[ti pe toate ca pe o ini]iereîn inefabilul sfâr[itului. O aventur\ hipnotizant\într-o epoc\ ce se stinge de la sine, cu o demnitatesublim\, în amurgul propriei epuiz\ri morale, cândviciul, sustras oric\rei finalit\]i, se transform\ încategorie estetic\. Nici un sunet disonant nu r\zbatedin muzica des\vâr[it\ a acestei c\r]i ce transform\tragedia în imn [i melodrama în poem, potrivindcuvintele cu o des\vâr[it\ [tiin]\ a coexisten]ei lorsonore.Exist\ îns\ o condi]ie obligatorie pentru ca acesttip de experien]\ s\ aib\ succes: autenticitatealecturii. Cititul cu voce tare este, într-un anumesens, o redescoperire a oralit\]ii str\vechi, de aceeacred c\ una dintre calit\]ile esen]iale ale unui astfelde performer este simplitatea. Cele dou\ c\r]ia c t u a l i t a t e aprezentate mai sus au [ansa întâlnirii cu doi cititoride excep]ie.Lectura lui Victor Rebengiuc este a unui profesionist,f\cut\ cu mult\ intui]ie, evitând astfel teatralismulmanierist în capcana c\ruia pic\ mul]i dintre confra]iis\i în astfel de situa]ii. Textul este rostit firesc,cu accente ferme ce-l fac dramatic f\r\ a c\dea înexager\ri, redând cu o des\vâr[it\ fine]e salturilenea[teptate de la ironie la tragic, de la conversa]iade salon la dezl\n]uirea nebuneasc\ a monologuluil\untric. O voce inteligent\ ce trece cuvântulprin minte, dar [i prin inim\, [i-l d\ mai departeîmbog\]it.Lectura lui Andrei Ple[u ajunge la maximaexpresivitate folosind mijloace stilistice minime.Vocea lui grav\, iradiind un patos bine st\pânit,dezv\luie, prin simpla rostire, f\r\ a recurge larecuzita interpret\rii teatrale, adâncimile misterioaseale unui text ce-[i ascunde un al doilea în]eles închipul lui sonor. Pa[adia, Pantazi [i tân\rul naratorsunt întruchipa]i firesc, prin interiorizarea aventuriifiec\ruia. Singurul care este „jucat“, cu jubila]ie,cu timbrul vocii schimbat exact cu o nuan]\, sugerândastfel caricatura, este Pirgu. Citind Craii, AndreiPle[u reu[e[te s\ reg\seasc\ simplitatea originar\a rostirii unei pove[ti, ad\ugându-i îns\, cu discre]ie,întreaga bog\]ie rafinat\ a propriei personalit\]i.S-ar crede c\ exist\ momente privilegiate pentruadev\ratele experien]e. Se întâmpl\ îns\ ca ele s\se iveasc\ atunci când te a[tep]i mai pu]in, încele mai cumplite ore ale timpului nostru, cum suntcele ale a[tept\rii absurde. Cine-ar fi crezut c\într-o aglomera]ie de ma[ini po]i tr\i timpul cuintensit\]i ultime?Cristina CIOAB|____________1Ambele au ap\rut la Humanitas Multimedia,în 2008.5România literar\ nr. 42 / 24 octombrie 2008

Ar fi abuziv s\ vedem `nJosé Guerra Vicente unsimbol al culturiibraziliene? Nu cred.TROPICE SURÂZ|TOARETimiditate,apoi `ndr\zneal\CUM A evoluat arta brazilian\ de-a lungulsecolului care tocmai s-a `ncheiat –putem `n]elege cu adev\rat observ`ndceea ce s-a `nt`mplat cu un artist braziliantipic, n\scut cam o dat\ cu secolul.Jose Guerra Vicente trece drept unuldintre cei mai reprezentativi muzicieniai Braziliei din secolul XX: violoncelistremarcabil [i compozitor prolific, dar infinit maipu]in celebru dec`t omniprezentul Villa Lobos saudec`t Cláudio Santoro, acest muzician ne poate ar\ta`ns\, mai clar dec`t ceilal]i doi, cum s-a f\cut muzic\`n aceast\ ]ar\ de-a lungul secolului. Europenii aravea de ce s\ se mire!Sosit din Portugalia la v`rsta de 10 ani, `n1916, `mpreun\ cu p\rin]ii s\i – extrem de mode[tiemigran]i – viitorul muzician n-a avut, `n copil\rie[i `n adolescen]\, nici cel mai mic contact cu artasunetelor, dup\ cum el `nsu[i m\rturisea, candid,mai t`rziu. C`t despre dinastiile europene de muzicieni,ce s\ mai vorbim...Abia `n 1922, c`nd se comemora centenarulindependen]ei Braziliei, au avut loc la Rio de Janeiroc`teva evenimente artistice, calificate ulteriordrept memorabile: o orchestr\ italian\ a dat c`tevaconcerte la Teatrul Municipal din localitate [i s-aureprezentat acolo dou\ opere: Rigoletto [i Tristan[i Isolda. La vederea unor asemenea minuni, t`n\rulelev de liceu de 16 ani a sim]it o chemare probabilirezistibil\ c\tre muzic\ [i s-a hot\r`t pe loc s\ i seconsacre.Atras de violoncel, dar neav`nd unde s\ studiezecu adev\rat instrumentul, Jose, sub `ndrumarea c`torvaamatori binevoitori, `ncepe s\ c`nte la acest instrument`ntr-o postur\ mai degrab\ de autodidact.Oric`t ar p\rea de bizar, la `nceputul anilor ^30nu exista `n toat\ Brazilia nici m\car o singur\orchestr\ simfonic\. Entuziastul dirijor f\r\ orchestr\Francisco Braga `nfiin]ase, ce-i drept, la Rio oSocietate de Concerte Simfonice, dar ea nu `nsemnanici pe departe ceea ce ne putem `nchipui: Braga`ntrunea din c`nd `n c`nd un grup de amatori [iimproviza cu ei c`teva concerte. Componen]ii Societ\]iiaveau cu totul alte slujbe dec`t cea de instrumentist,a[a c\ `ns\[i organizarea repeti]iilor devenea oproblem\, pentru a nu mai vorbi de concertele propriuzise,prezentate doar atunci c`nd Teatrul Municipalbinevoia s\ pun\ sala la dispozi]ia orchestrei. Supremaconsacrare a forma]iunii conduse de Braga a reprezentatoexecutarea unei simfonii de Beethoven, dup\ dou\luni de repeti]ii asidue. C`nd, finalmente, `n 1934se `nfiin]eaz\ la Rio de Janeiro o orchestr\ permanent\condus\ de acela[i Braga, din ea f\cea parte, bine`n]eles,[i violoncelistul nostru, José Guerra Vicente: fiecarepersoan\ care [tia s\ c`nte dup\ partitur\ la vreuninstrument era binevenit\!Prima oar\ c`nd un dirijor str\in de oarecare faim\a urcat la pupitrul orchestrei din Rio a fost `n1944; gonit de r\zboi. Erich Kleiber a condustimp de c`teva luni improvizata forma]ie brazilian\.Abia atunci lumea a avut impresia c\ orchestra `ncepes\ existe cu adev\rat.~mpins de propria-i aspira]ie, dar [i nemul]umitde inexisten]a unui repertoriu na]ional, modestulvioloncelist portughez, naturalizat `ntre timp brazilian,`ncearc\ s\ compun\, timid, c`teva buc\]i. Primelelui compozi]ii poart\ marca amatorismului programat,pentru c\ sunt mici scene pentru pian `n gust popular,lieduri, dansuri, preludii, toate bazate pe armoniifolclorice braziliene ori europene, pe citate discretedin mari compozitori.Pe m\sur\ ce Brazilia se modernizeaz\ dup\r\zboi, micul muzicant José Guerra Vicente rena[te[i `ncepe s\ compun\ `n ritm sus]inut. Succesulob]inut de simfonia sa Brasília, scris\ pentru inaugurareanoii capitale, `i d\ parc\ aripi: urmeaz\ un Concertpentru trompet\ [i orchestr\, altul pentru violoncel[i orchestr\, nenum\rate sonate pentru vioar\ [i pian,trio-uri, cuartete, buc\]i pentru orchestre de camer\,suita Carnaval carioca, pe l`ng\ cele trei simfonii.Lungii ani de t\cere din tinere]e `ncep s\ fie r\scump\ra]icu frenezie. Dup\ ce autorul `mpline[te 40 de ani,dar mai ales dup\ 50, energia acumulat\, ]inut\ mult\vreme `n fr`u, s-a dezl\n]uit, ireprehensibil\.C`nd, `n 1976, la v`rsta de 70 de ani, se stinge dinvia]\, José Guerra Vicente avea dimensiunile unuireprezentant de frunte al muzicii din ]ara sa adoptiv\;necunoscut `n str\in\tate, devenise `n Brazilia olegend\. {i-a construit reputa]ia singur, cu migal\,f\r\ s\ tri[eze niciodat\ [i produc`nd marile saleopere pe m\sur\ ce via]a i se apropia de sf`r[it.Ar fi abuziv s\ vedem `n José Guerra Vicente unsimbol al culturii braziliene? Nu cred. Provenit\ dintransplanturi europene t`rzii, cum a fost GuerraVicente `nsu[i, cultivat\ ini]ial cu timiditate [i subsemnul amatorismului, cultura brazilian\ a prinsapoi `ncredere `n sine [i a dob`ndit un ritm trepidant,av`nd parc\ o unic\ obsesie – aceea de a recuperatimpul pierdut. •Foto Ion CUCUE îngerul demar]i care-miaduce…E îngerul de mar]i care-mi aduceCopil\ria ca pe-o turt\ dulce,Ca pe-un susan [i ca pe o halvi]\.E îngerul de mar]i, printre [uvi]eDe p\r cîrlion]at, suflate-n vînt,Ale iubitelor cu trupul sfînt,Ce-au locuit cîndva [i pe p\mînt{i-acum s-au dus din nou în paradis,Cu genele s\ ne împung\ moale-n vis…{i iar\[i am ghiozdanul plin cu bile,Cu sugative, radiere inutile,{i cu sticlu]e de cerneal\-albastr\,Cînd stam cu sufletul lîng\ fereastr\,Uimit de fluturii greoi de-afar\Ce nu [tiau c\ doamna profesoar\( Sîni, fese, catalog la subsuoar\,)Îi cheam\ lin la tabl\, într-o doar\,Cu-aripile pudrate s\ descrieZiua, la ora de melancolie…{i-n pauze catedra s-o-nve[mînteÎn praful dup-amiezilor, fierbinte… •Fototeca României literareAlex. Condeescu, S`nziana Pop – 19869România literar\ nr. 42 /24 octombrie 2008

La Petru Dumitriu, balansul moral-existen]ialeste atât de mare, încât etapele semnificativeale vie]ii [i activit\]ii lui par s\ nu aib\ nimic încomun una cu alta.c o m e n t a r i i c r i t i c eO var\ de neuitatCÂND am citit, cu ani în urm\,Proprietatea [i posesiunea, romanullui Petru Dumitriu, am avut con[tiin]aexact\ a faptului c\ am întâlnit unmare prozator. Cronic\ de familiea fost o lectur\ ulterioar\, confirmând,prin volumul întâi [i mari por]iunidin cel de-al doilea, c\ a[a st\teaulucrurile; iar c\r]ile realist-socialiste,parcurse mai mult din necesit\]ididactice, au [tirbit prea pu]in admira]ia pentru scriitor.Sunt critici care caut\ numai punctele vulnerabileale operei [i biografiei unei autor, insistând pe ele[i proiectând asupra ansamblului lumini [i umbrecompromi]\toare. E în natura uman\ s\ observimai curând defectele decât calit\]ile semenului t\u,iar dac\ totu[i le înregistrezi [i pe acestea dinurm\, s\ le înscrii într-o ecua]ie a invidiei personale.Pe de alt\ parte, autoritatea critic\ pare mai bineservit\ de registrul minimaliz\rii [i al contesta]iei,cu execu]ii pe texte evident slabe [i divaga]ii înfa]a operelor evident bune. Petru Dumitriu ofer\, dinabunden]\, [i din unele, [i din altele, dublându-[iinegalitatea artistic\ printr-o incredibil\ sinusoid\comportamental\.Colegii [i competitorii lui de genera]ie, MarinPreda [i Eugen Barbu, se înscriu biobibliografic peni[te traiectorii predictibile. Prin romanele lui [i prinîntreaga atitudine, Preda va deveni un reper al rezisten]eiculturale autohtone. În schimb, Barbu, dup\ câ]ivaani de neînregimentare, va trece în extrema cealalt\,a colabora]ionismului cu regimul, murd\rindu-se cuun plagiat [i salvându-se estetic cu dou\-trei opereexcep]ionale. Statura unuia se precizeaz\ pem\sur\ ce postura celuilalt se limpeze[te. La PetruDumitriu, balansul moral-existen]ial este atât de mare,încât etapele semnificative ale vie]ii [i activit\]iilui par s\ nu aib\ nimic în comun una cu alta. Întrejunele Dumitriu, care debuteaz\ în 1943 cu prozaNocturn\ la München în „Revista Funda]iilor Regale“[i înc\-tân\rul autor oficial din anii directoratuluila „Via]a Româneasc\“ [i la ESPLA (1953-1958)exist\ o adev\rat\ pr\pastie. Experien]ele plus modurilede a le tr\i [i consuma sunt parc\ desprinse din biografiidiferite. La fel, între realist-socialistul Petru Dumitriu[i exilatul c\zut, în Occident, într-o prelungit\ trans\religioas\ numai numele mai reprezint\ elementulde leg\tur\. O ultim\ schimbare la fa]\ petrecânduseîn anii din urm\ ai scriitorului, când el [i-a redobânditinteresul pentru propria oper\ [i a încercat reinser]iaîn lumea cultural\ pe care o p\r\sise.Contabilitatea acestor periculoase piruete esteneiert\toare. O genera]ie de cititori, intoxicat\ întinere]e cu textele propagandistice ale corifeuluiprozei noi (Vân\toare de lupi, Drum f\r\ pulbere,Pove[ti adev\rate, Pas\rea furtunii), nu mai vrea s\aud\ de Petru Dumitriu, chiar dac\ acesta a mai scris[i altceva. Iar promo]iile mai tinere nu-l prea cunoscpe autorul Cronicii de familie fiindc\ nu prea l-aucitit. {i nu prea l-au citit fiindc\ acesta nu a fost editat[i reeditat în condi]ii comparabile cu ale unor prozatorimai pu]in înzestra]i. Între 1960, anul de fug\pentru Petru Dumitriu, [i 1989, anul ultim al socialismuluide stat, nu s-a putut scrie [i discuta decât în particulardespre periculosul „transfug“. Dezertarea unui omde baz\ al regimului era mult mai grav\ decât a unuicet\]ean oarecare, fie [i în lumea aceea a oameniloregali, to]i, unii cu al]ii. Activi[tii [i cenzorii ideologiciî[i p\strau sim]ul propor]iilor [i justa apreciere agravit\]ii faptelor. Iar dup\ Revolu]ie, într-un contextradical schimbat [i în condi]iile în care interesulpublic pentru literatur\ se diminuase drastic, întoarcereaPetru Dumitriu, Proprietatea [i posesiunea, înOpere, III, edi]ie îngrijit\ de Ecaterina }ar\lung\,prefa]\ de Eugen Simion, Editura Funda]ieiNa]ionale pentru {tiin]\ [i Art\/ UniversEnciclopedic, Bucure[ti, 2004.autorului a fost una ratat\.Au ap\rut, e adev\rat, dou\ c\r]i de convorbiricu el (Pactul cu diavolul. {ase zile cui Petru Dumitriude George Pruteanu [i Convorbiri cu Petru Dumitriude Eugen Simion, ambele în 1995), îns\ opera propriuzis\a scriitorului, cu segmentul ei reprezentativ [icu nucleul s\u tare, a fost editat\ par]ial [i discontinuu.Din Proprietatea [i posesiunea, parte a Colec]iei deBiografii, Autobiografii [i Memorii contemporane,volum prefa]at de Geo {erban [i editat la Dacia în1991, nu se mai g\sesc exemplare. Eu l-am citit întrocopie xerox, ca în vremurile „bune“ ale romanuluiromânesc de la finele ceau[ismului. O apari]ieimportant\ este cea a Cronicii de familie, îngrijit\ deacela[i Geo {erban, postfa]at\ de Nicolae Manolescu[i editat\ de Funda]ia Cultural\ Român\ în 1993. Aumai fost publicate [i alte titluri, la „Eminescu“,Univers, Viitorul Românesc, Apostrof. Dar o edi]ierecuperatoare [i critic\ de Opere, cum este cea defa]\, gândit\ deopotriv\ cronologic [i ca un ansamblu,a ap\rut abia dup\ moartea scriitorului.Momentul de maxim\ expunere postrevolu]ionar\pentru atât de ambi]iosul [i, în definitiv, atât deghinionistul autor a fost unul cinematografic. Înaprilie 1995 a avut loc premiera filmului O var\ deneuitat, cu scenariul, regia [i produc]ia de LucianPintilie, dup\ Salata, partea a unsprezecea din Cronic\de familie. Cu Olga Tudorache în rolul doamneiVorvoreanu, Kristin Scott-Thomas în rolul ThereseiDumitriu [i Claudiu Bleon] în rolul ofi]erului Dumitriu,filmul fusese prezentat [i la Cannes, cu un an înainte.Un veritabil succes na]ional [i interna]ional,a[adar, un film care, proiectat pe marele ecran, neareamintit c\ mai exist\ în literatura român\ un autorpe nume Petru Dumitriu. Cu 44 de ani în urm\, el eraceva mai vizibil în spa]iul nostru cultural. Din foarteminu]ioasa Cronologie realizat\ de Ecaterina }ar\lung\,selectez „intr\rile“ din dreptul lunii noiembrie, anulde gra]ie 1951: „I se decerneaz\ Premiul de Stat clasaa II-a, la sugestia Anei Pauker, prin decret semnat deIon Gheorghe Maurer (abia la 24 noiembrie 1952),pentru Nop]ile din iunie (edi]ia a doua), ap\rute învolum.Public\ în «Scânteia» nuvela Dreptate, cu subiect]\r\nesc.Drum f\r\ pulbere (romanul Canalului) apareîn volum.Apare volumul Nuvele (Bijuterii de familie,Vân\toare de lupi, Du[m\nie, Bedros din Bazargic,O sut\ de kilometri).Apar în bro[ur\ nuvelele Du[m\nie, S\ vii s\-]idau pâine.Public\ bro[ura S\rb\toare în zi de lucru, 64 p.,la ESPLA.Public\ pentru prima oar\ în «Contemporanul»articolul Întâlnire cu eroii, legat de documentareapentru romanul Drum f\r\ pulbere.Apare în limba german\, la Bucure[ti, Cronic\de familie (Der Familienschmuck) la ESPLA, iarîn rus\ [i sârbo-croat\ Nop]ile din iunie, la Editurade Stat.“{i apoi, printr-o întoarcere temporal\ mult maiscurt\, s\ vedem „intrarea“ din august, acela[i an:„Premiera filmului În sat la noi, dup\ Nop]ile diniunie, scenariul: Petru Dumitriu, regia: Victor Iliu [iJean Georgescu, muzica: Ion Dumitrescu, interpre]i:Constantin Ramadan, George Manu, Nucu P\unescu,Liviu Ciulei, Andrei Codarcea [.a. Premiera a avutloc pe 20 august 1951“.Dou\ filme f\cute dup\ acela[i autor. Acela[i?Mi se pare întrebarea-cheie în judecarea cazului PetruDumitriu. Vara lui 1951 se prezint\, iat\, foarteofertant\ pentru proiec]ia oficial\ a unui scriitor careavea, pe atunci, 27 de ani [i toat\ via]a înainte. Strictliterar vorbind, ea este îns\ o catastrof\. Privindînapoi, sunt convins c\ scriitorul ar fi ignorat-ocomplet, ar fi omis-o, ar fi „uitat-o“ – dac\ a[aceva ar fi fost posibil. •(va urma)C|R}Ip r i m i t e• Mariana Filimon, Iarba de mare, versuri,prezentare pe ultima copert\ de Horia Gârbea,Editura Nou\, Bucure[ti, 2008, 124 p.• Virgil Podoab\ (coordonator), C\r]ilesupravie]uitoare, antologie critic\, Editura Aula,Bra[ov, 2008, 366 p.• Vasile Buga, Apusul unui imperiu. URSS `nepoca Gorbaciov. Cuvânt `nainte de acad. FlorinConstantiniu, Institutul Na]ional pentru StudiulTotalitarismului, Bucure[ti, 2007, 190 p.• Felicia Bodi, raiul ne[tiut, poeme, EdituraNou\, Bucure[ti, 2008.• Agop J. Hacikyan, Jean-Yves Soucy, O var\f\r\ zori, trad. de Madeleine Karaca[ian, EdituraArarat, Bucure[ti, 2008.România literar\ nr. 42 / 24 octombrie 200811

ION H. CIUBOTARU, distinsul etnolog ie[ean,avea toate atuurile ca s\ scrie o monografiedespre Petru Caraman: activitatea sa `ndelungat\,marcat\ de tip\rirea monografiilor Folclorulobiceiurilor familiale din Moldova (Mareatrecere)(1986), Valea {omuzului Mare (1991)[i Catolicii din Moldova. Universul culturiipopulare (I-III, 1998-2005), cunoa[tereanemijlocit\ a terenului etnografic, rela]iile`ndelungate cu P. Caraman, de la magistru ladiscipol, accesul `n exclusivitate la manuscriselesavantului, care i le-a l\sat prin testament pentru a levalorifica, edi]iile `ngrijite din opera acestuia: Literaturapopular\ (1982), Descolindatul `n orientul [i sud-estulEuropei. Studiu de folclor comparat (19997), Kochanowski-Dosoftei. Psaltirea `n versuri. Influen]a lui Kochanowskiasupra lui Dosoftei [i considera]ii critice-textologice(2005), Vechiul cântec popular ucrainean despre {tefanVoievod [i problemele lingvistico-etnografice aferente(2005), `n fine editarea, `n Anuarul Muzeului Etnografical Moldovei. Aceste preliminarii se resimt benefic `ntoate capitolele monografiei despre care vorbesc. Notadominant\ a demersului critic este dat\ de respectulf\r\ margini pentru omul Caraman [i de pre]uirea lasuperlativ a operei sale. „Numele lui – scrie dl Ciubotaru– ocup\ un loc de frunte `n panteonul culturii române[ti,fiind a[ezat al\turi de cele ale gânditorilor din stirpealui Cantemir [i Hasdeu, opera sa este una „pentrueternitate“, autorul ei a avut un „orizont enciclopedic“[i a fost „comparatist ne`ntrecut“, „str\lucit lingvist“,`n toate capitolele `n cele despre anii studen]iei, `n celedespre profesorul secundar, despre directoratul laInstitutul Român de la Sofia, despre profesorul deslavistic\ la Universitatea din Ia[i (de unde a fost alungatabuziv `n 1948 [i n-a mai fost reprimit niciodat\), `nfine `n capitolul despre anii `n care Petru Caraman atr\it sub teroarea Securit\]ii, monografistul vine cu oinforma]ie am spune exhaustiv\. Dense capitole prezint\apoi opera, soarta postumelor, activitatea de recenzent,studiile care l-au consacrat pe savant: Colindatul laromâni, slavi [i la alte popoare, Descolindatul `n orientul[i sud-estul Europei, Contribu]ie la cronologizarea [igeneza baladei la români, Considera]ii critice asupragenezei [i r\spândirii baladei Me[terului Manole `nBalcani, Cântecul nunului, P\mânt [i ap\... ~n mareasa admira]ie pentru opera lui Caraman monografistulnu se raporteaz\ [i la unele rezerve care au fost formulatede cei care au scris, de pild\, despre Colindatul... Nuafl\m care a fost opinia recenzen]ilor P. P. Panaitescu,Valentin Gr. Chelaru, Hr. Vakarelski, Ovid Densusianu.Acesta din urm\ a remarcat c\ „bibliografia, foartebogat\, mai ales pentru slavi, putea fi totu[i dus\ maideparte“, c\ trebuia s\ se foloseasc\ [i colindele dinreviste, c\ originea refrenului „Florile dalbe“ „e l\sat\`ns\ nel\murit\“. „Din punct de vedere filologic – scrieESTE UN adev\r incontestabil c\, `n multelocuri din ]ara noastr\ au existat [i exist\numero[i oameni de cultur\ [i de [tiin]\,scriitori, cercet\tori, mai pu]in cunoscu]ipe plan general, dar care merit\ cu prisosin]\a fi elogios aprecia]i pentru remarcabilelelor contribu]ii privitoare la evolu]iaspiritualit\]ii [i creativit\]ii române[ti,de-a lungul timpului. Printre ace[tia senum\r\, la loc de frunte, [i Mihai Apostol,care s-a impus nu numai ca eminent profesor de liceula Ploie[ti, dar [i ca un laborios conduc\tor al ArhivelorStatului din acest ora[, autor al unor valoroase lucr\ride istoriografie literar\ [i artistic\, dintre care amintimIorgu Caragiale (1826-1894), Casimir Belcot (1885-1917), un meteor al scenei române[ti, Nicolae Kruch –periplu prin via]a unui artist, Dic]ionarul istoric aljude]ului Prahova.Recent, Mihai Apostol ne-a oferit o foarte util\ [iinteresant\ bibliografie a Teatrului de inspira]ie istoric\(1778-1947), ap\rut\ la Editura Ploie[ti-Mileniul III.Lucrarea se remarc\ `n primul rând printr-o extremde bogat\ [i minu]ioas\ documentare, propunându-[is\ reconstituie evolu]ia dramaturgiei cu subiecte istorice,de la `nceputurile sale pân\ `n 1947, dup\ acest anautorul n-a mai descoperit, probabil, nici o pies\ cusubiect istoric na]ional, sub coerci]iunea „realismuluiDestinul unuic\rturarO bibliografie necesar\Densusianu – slavul koleda e explicat ca provenind dinlatinescul calandae prin intermediar românesc, c\lend\,ceea ce nu se poate admite, cum nici forma noastr\dialectal\ corind\ nu poate fi rezultat\ direct din colind\“.~n fine, se opineaz\ c\ s-ar fi cuvenit s\ fie analizate„mai de aproape“ colindele p\store[ti, care trebuia s\fie puse `n rela]ie cu „via]a p\storeasc\ reflectânduse`n cre[tinism“. Se [tie c\ a existat o interesant\polemic\ `ntre D. Caracostea [i P. Caraman pe temaistoricit\]ii cântecelor b\trâne[ti. Este expus\ pe largteza lui Caraman [i prea sumar cea a lui Caracostea.O contribu]ie real\ este [i capitolul despre omulCaraman, c\ruia `i este alc\tuit un portret expurgat,bine`n]eles, de etichetele infamante pe care i le aplicasesavantului Securitatea, `n viziunea c\reia etnologul erao persoan\ „bizar\ [i nociv\“, un `nsingurat, un izolat.Dimpotriv\, scrie monografistul, omul a fost caracterizatde sociabilitate, de atitudine blajin\, de cultulmuncii, de cultul familiei, de cultul Ia[ilor, de `n]eleapt\iubire fa]\ de oameni, de admira]ie fa]\ de personalit\]iale trecutului precum D. Cantemir [i B. P. Hasdeu, fa]\de contemporani marcan]i ai s\i, ca Eugen Co[eriu, Th.Simenschy, Ion Petrovici, I. D. {tef\nescu, G. T. Kirileanu[.a. O alt\ not\ a personalit\]ii lui Caraman a fostcredin]a nestr\mutat\ `n menirea sa, `n opera sa, t\riepe care i-au dat-o `nainta[ii s\i, r\ze[i moldoveni.Lucrarea foarte informat\, chiar [i pentru mine, caream editat trei volume de Studii de folclor (1987-1995)din opera lui Caraman, primul volum fiind reeditat,`n 1998, cu titlul Studii de etnologie, am publicat, `nreviste de specialitate, vreo 25 de studii, articole [irecenzii despre opera [i via]a sa, am publicat, `n reviste,multe pagini inedite din opera sa, am corespondat cuel, de la el primind, `ntre anii 1968 [i 1979, 25 de scrisori,`n fine am publicat o Introducere `n opera lui PetruCaraman (1999). Monografia lui Ion H. Ciubotaru aduceinforma]ii privind riscurile pe care mi le-am asumatocupându-m\ de opera celui care era `n permanen]\urm\rit de c\tre Securitate. ~n 1968, `n urma invad\riiCehoslovaciei de c\tre ]\rile Pactului de la Var[ovia cuexcep]ia României, Petru Caraman mi-a scris: „Monstruluii-a fost team\ de democra]ia autentic\, ce [i-a f\cutdrum `n mica dar arhicurajoasa Cehoslovacie. Monstrulnu poate decât cu cenzur\, adic\ cu knut [i nagaic\. Lafel ca [i mai ieri, `n vremea ]arilor, cu singura deosebirec\ ]arii agitau knutul pe o scar\ ceva mai limitat\.Moscalii de azi – erijându-se `n dasc\li monopoli[ti –agit\, `n numele lui Lenin, knutul lor pe spa]ii mult maisocialist“. Desigur, teatrulromânesc de inspira]ie istoric\a intrat, de-a lungul timpului,`n aten]ia unor competen]icercet\tori ai literaturii [iartei, aducând contribu]iipre]ioase `n aceste domenii.Cu probitate profesional\,Mihai Apostol a conspectatatent toate aceste contribu]iianterioare, men]ionându-le`ntotdeauna `n fi[ele sale bibliografice. Dintre cele maiimportante amintim Teatrul românesc. Privire istoric\(1961) de Ioan Massoff, Drama de inspira]ie cronic\reasc\(1946) de Mircea Tomescu, Drama istoric\ na]ional\.Perioada clasic\ (1966) de Virgil Br\d\]eanu, Teatrulla români (1981) de Dimitrie C. Oll\nescu, Istoriateatrului `n Moldova (1915) de Teodor T. Burada,Catalogul manuscriselor române[ti (1978) de Gabriel{trempel, Personajul istoric `ntre document [i fic]iune,de Ionu] Niculescu, `n mai multe numere ale revisteiTeatrul din 1987-1989, la care se adaug\ o serie destudii consacrate unor autori [i sec]iuni aparte din sferaartei dramatice.Procedând metodic, Mihai Apostol a sintetizat dateleextrase din contribu]iile anterioare cu propriile saleinvestiga]ii documentare, conturând o viziune cronologic\l e c t u r i`ntinse, n\zuind s\-l aplicepe spin\rile `ncovoiate aletuturor popoarelor lumii.“„Securitatea din Ia[i – scriedl. Ciubotaru – i-a interceptatscrisoarea [i l-a chemat s\dea explica]ii pentru atitudineasa, iar nummele lui IordanDatcu a fost trimis la Bucure[ti,unde Consiliul Securit\]iiStatului trebuia s\-l ia `neviden]\.“ ~n 1978 am predatRevistei de etnografie [i folclorun articol despre Caraman,care `mplinea 80 de ani. Aaflat de existen]a articoluluide la C. Eretescu, secretar de redac]ie [i i-a scris: „Opri]i,v\ rog, asemenea n\past\, care m\ amenin]\! Acelnes\buit articol nu va face, `n fond, decât s\ trâmbi]eze`n cele patru vânturi, f\r\ s\ vrea, goliciunea de con]inuta vie]ii mele.“ Redac]ia a publicat totu[i articolul [i,dup\ apari]ia lui, P. Caraman mi-a scris, `ntre altele:„...mi-ar fi imposibil s\ nu apreciez bunele Dvs. inten]iila adresa mea. M\ oblig\ obiectivitatea – acest principiucu putere de lege – la care eu ]in foarte mult. ArticolulDvs. – judecat exclusiv prin prisma inten]iilor – mi-adat de gândit [i `n concluzie mi-am zis: Ceea ce a f\cutdl. Datcu nu e `n stare s\ fac\ oricine! Iat\ ce m-a`nseninat [i m-a f\cut s\ uit durerile trecute. S\ uitsuferin]ele cauzate de ele, care au fost mari [i maiales descurajante.“ Noutatea pentru mine este c\Securitatea a interceptat [i scrisoarea prin care Caramanprotesta `mpotriva tip\ririi articolului, a trimis numelemeu Securit\]ii din Bucure[ti, „pentru – scrie dl Ciubotaru– identificarea [i urm\rirea «persoanei suspecte»“.M-au c\utat `n Orlando, `ns\ `ntre timp Editura Minervase mutase de acolo, `ntâi `ntr-o cl\dire din fa]a MinisteruluiAgriculturii [i apoi la Casa Scânteii. „Ie[enii – scriedl. Ciubotaru – au revenit cu adresa corect\, iar editorulbucure[tean s-a mai ales cu o pagin\ `n dosarul deurm\rit!“ B\nuiam, mai mult decât b\nuiam, c\ oricemi[care a noastr\, a editorilor era urm\rit\ de c\treSecuritate. Acum am, `n ce m\ prive[te, certitudinea.Scrisorile mele se afl\ `n cele dou\ dosare de urm\rirea lui Petru Caraman, aflate la Securitatea din Ia[i, al\turide scrisori primite de el de la Mioara Avram, OvidiuBârlea, Octavian Buhociu, Eugen Co[eriu, C. C. Giurescu,Ion Mu[lea, I. D. {tef\nescu [.a. Deci, `ntr-o m\gulitoarecompanie.Iordan DATCUIon H. Ciubotaru, Petru Caraman. Destinulc\rturarului, Editura Universit\]ii „Alexandru IoanCuza“, Ia[i, 2008, 657 p.de ansamblu a evolu]iei teatrului românesc de inspira]ieistoric\. Trebuie subliniat c\ Mihai Apostol a `mbog\]itsubstan]ial datele cunoscute pân\ acum, descoperindmulte alte scrieri, mai mult sau mai pu]in realizate, carepot fi `ncadrate `n aceast\ tematic\. De pild\, `n repertoriulbibliografic al lui Mircea Tomescu sunt prezentate 192de titluri, iar `n lucrarea lui Mihai Apostol sunt `nregistrate471 de titluri. Un num\r apreciabil de lucr\ri nu figureaz\`n nici una din contribu]iile anterioare. Spre exemplu:Costachi Halepliu, Fragment de operet\ a lui {tefanVod\. O linie tras\ din ajunul resboiului de la ValeaAlb\, la anul 1476, Tipografia Francezo-Român\, Ia[i,1859; E. Karada, Ultima or\ a unui o[tean român dintimpul lui Mihai, episod na]ional, muzica de G. Brisaki,Imprimeria F. Ohm, Bucure[ti, 1855; Toma Strâmbeanu,Radu Leon Vod\, prin]ul }\rii Române[ti [i mini[triis\i fanario]i, tragedie `n 5 acte, `n versuri, TipografiaMoisi, Craiova, 1856; G. Bengescu-Dabija, 30 august1877, pies\ istoric\, „Convorbiri literare“, an. XII,nr. 9, 1878; G. Baronzi: Drapelul sângerat, dram\ `n 3acte `n versuri, Gala]i, 1880; Theocar Alexi, Plevna,dram\ `n 5 acte, Tip. Ciurcu, Bra[ov, 1902, [i altele.Fi[ele bibliografice sunt `n[iruite `n ordinea cronologic\a datei scrierilor de acest gen, Mihai Apostol propunându-[i, cum `nsu[i precizeaz\, „s\ stabileasc\ o cre[tere ainteresului `n raport cu fr\mânt\rile epocii, cu aspira]iilemomentului respectiv“. Spre a facilita consultarea acesteibibliografii, Mihai Apostol a anexat, `n final, un Indicede autori [i un Indice de titluri.Teodor VÂRGOLICI13România literar\ nr. 42 / 24 octombrie 2008

Dup\ o carte precum Cei calzi [i cei reci, cititoriir\mân în minte cu pu]ine amintiri legate depersonaje [i întâmpl\ri, dar cu foarte multeîntreb\ri despre lumea în care tr\im.c o m e n t a r i i c r i t i c eRomânia literar\ nr. 42 / 24 octombrie 200814CA TOATE romanele lui Dan Stanca,Cei calzi [i cei reci este o lung\dizerta]ie despre sacru [i profan. Maiprecis, despre modalit\]ile în caresacrul î[i face sim]it\ prezen]a înimediata noastr\ apropiere sub formaunor întâmpl\ri pline de tâlc, îmbr\catepentru cei mai mul]i dintre oameniîntr-o hain\ cu aparen]e cât se poatede profane. Citind aceste romane cuo foarte solid\ component\ metafizic\ [i eseistic\,aproape automat, gândul zboar\ spre Dostoievski,Mircea Eliade, Bulgakov, dar [i spre Paulo Coelho,Dan Brown sau Michel Houellebecq, to]i prezen]iîntr-un fel sau altul (se discut\ despre operele lor,sunt cita]i cu referin]e precise sau au chiar statutde personaje ale romanului) în textura epic\.Într-un roman de asemenea factur\, personajeleprind via]\ doar prin ideile pe care le vehiculeaz\.Nici Edgar Nour, nici interesanta sa so]ie Viola (înpofida istovitoarelor partuze houellebecq-iene lacare ia parte cu toat\ deferen]a, în numele uneia[a-zise terapii prin sex), nici prietenul lor SebastianSaviel, într-un fel placa turnant\ dintre sacru [i profan(cel care „navigând în tinere]e între peliculele luiTarkovski [i Pasolini, gustase în egal\ m\sur\ fructelelui «da» [i ale lui «nu», extazul mistic, dar [i scârbanihilist\, fascina]ia unor personaje iluminate, dar [idispre]ul necredincio[ilor, Întruparea [i Cacealmaua“),gay-ul ajuns ambasador la Vatican nu sunt decât ni[tereceptacole ale vie]ii politice [i spirituale [i ni[tepurt\tori ai marilor dileme cognitive [i existen]ialeale vremii noastre. Nu au nici un fel de alt\ consisten]\,iar la sfâr[itul lecturii cititorul r\mâne în minte cuo sum\ de idei, dar cu nimic legat de existen]a propriuzis\a personajelor romanului.De altfel, cadrul în care se mi[c\ personajele (maidegrab\ discut\ sau mediteaz\) este lumea real\de azi, cu întâmpl\rile ei mai mult sau mai pu]indramatice, ajunse la cuno[tin]a publicului prinintermediul mass-media. Cele dou\ cazuri în oglind\,al preotului exorcist de la Tanacu, respectiv al tinereiromânce care l-a asasinat, chiar în timpul slujbei, înfa]a miilor de credincio[i, pe venerabilul p\rinteRoger de la Taizé sunt principalele teme de dezbatere,dar nu lipsesc nici alte subiecte care au ]inut primapagin\ a ziarelor (rela]iile cu lumea islamic\ dup\atentatele de la World Trade Center New York, din11 septembrie 2001 [i apari]ia în presa danez\ a unorcaricaturi înf\]i[ându-l pe profetul Mahomed, na[terilepe baza îns\mân]\rilor in vitro, clonarea, homosexualitatea[i prostitu]ia de-a lungul timpului [i în conteporaneitate,rolul Papilor în istorie [i, în context, dilemele PapeiBenedict al XVI-lea în disolu]ia moral\ [i progresul[tiin]ific haotic, specifice lumii postmoderne.În mod indirect, Dan Stanca demonstreaz\ c\apelul la sacru poate deschide por]i ale cunoa[teriiinaccesibile omului cantonat exclusiv în zonara]ionalului. Din aceast\ perspectiv\ privite lucrurile,cazul de la Tanacu este infinit mai complex decâtversiunea sa caricaturizat\, larg difuzat\ prin intermediulteleviziunii. Din punct de vedere strict juridic, faptelesunt dincolo de orice echivoc. Convins c\ îl are pediavol în ea, preotul a supus o tân\r\ m\icu]\ unuiritual de exorcizare. În urma tratamentului foartedur, aceasta a murit. Cine ar fi putut fi martorulap\r\rii într-un asemenea proces? Diavolul însu[i.Dar cum ar fi putut fi adus în ap\rarea preotului,un astfel de martor, dintr-o alt\ dimensiune a universului?Din punctul s\u de vedere, preotul nu are ce s\ î[irepro[eze: nu a f\cut decât s\ respecte cu stricte]eetapele ritualului de exorcizare. „Dac\ Necuratul[i-ar fi f\cut apari]ia la tribunal, [i-ar fi târ[âit picioarelepân\ în boxa martorilor [i acolo ar fi pi]ig\iat, da,domnilor, am intrat în fata aceea [i dumnealui, adic\inculpatul, nu s-a l\sat pân\ nu m-a scos de acolo,atunci tot procesul ar fi dobândit o alur\ fantastic\,judec\torii corup]i sau cinsti]i s-ar fi ridicat de lamesele lor, s-ar fi dezbr\cat de robe [i pe rând, unulcâte unul, ar fi p\r\sit sala vis\tori, cum s\ judeceei nejudecabilul?“ Diavolul îns\ nu a ap\rut, iarpreotul a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea,ca autor al unei crime ordinare, incompatibile cuFe]eleprofane alesacruluiDan Stanca, Cei calzi [i cei reci, EdituraCartea Româneasc\, Bucure[ti, 2008, 486pag.civiliza]ia secolului XXI. Papa însu[i s-a sim]it dators\ trimit\ un mesaj de sus]inere a nefericituluicondamnat. Dac\ Papa Ioan Paul al II-lea b\tuselumea în lung [i în lat sub deviza de labore solis [ireu[ise, însufle]it de idealul pacific\rii „s\ extrag\din]ii multor fiare“, misiunea lui Benedict al XVI-leaeste una aproape imposibil\. Provoc\rile lumiicontemporane se succed cu repeziciune în zone dintrecele mai diferite. Dan Stanca î[i imagineaz\ insomniileSfântului P\rinte pricinuite de c\utarea solu]iilor„pentru ca lumea s\ ias\ din zodia atentatelor [i amasacrelor, oamenii s\ fie buni [i s\ se iubeasc\,uria[ul progres tehnologic s\ nu mai fie agresiv [is\ întoarc\ omului o fa]\ inteligibil\“. Într-o lumeîn care perpetuarea speciei umane se face pe caleartificial\, iar homosexualii sunt din ce în ce maiexhibi]ioni[ti („Viciul lor, alt\dat\ ascuns, tabuizat,ca un fel de otrav\ a nop]ii, era scos la lumin\ [iîmbr\cat în cele mai scumpe vestminte. Par\zile lorerau energice [i nu sufereau nicio contestare. Cereaus\ aib\ acelea[i drepturi ca heterosexualii [i astfelasupra lor s\ coboare sfânta tain\ a cununiei.“), Papase vede nevoit s\ fac\ tot mai multe concesii. Pentruc\, spune autorul, „Benedict al XVI-lea era o f\ptur\lucid\ [i echilibrat\, dar vuietul lumii contemporaneizbea n\prasnic în membrana ginga[\ a timpanelorsale“.Cum ne afl\m într-o fic]iune, loc în care suntpermise multe, autorul î[i imagineaz\ moartea PapeiBenedict al XVI-lea. Aceasta nu poate fi decât opusulsfâr[itului clar, fastuos, luminos al Papei IoanPaul al II-lea. Pentru c\ pe agenda actualului Pap\nu mai figurau, ca la predecesorul s\u, b\t\liileîmpotriva comunismului [i pentru înl\turarea dictaturilorde tot felul, ci puncte nevralgice ale postmodernit\]iiprecum, „abolirea celibatului la preo]i (catolici,fire[te – n.n.), apoi homosexualii tot mai revendicativi,hirotonirea femeilor, fertilizarea in vitro, euthanasierea“,asupra c\rora trebuia s\ se pronun]e f\r\ echivoc.Nu este de colea s\ prezin]i într-un roman moartea,înmormântarea [i luptele pentru succesiunea actualuluiPap\. Dar s\ nu uit\m c\, într-o carte anterioar\, DanStanca [i-a descris propria moarte. Dincolo decaracterul oarecum insolit al situa]iei, discu]ia desprerosturile unui viitor Pap\, pe trendurile de dezvoltareale lumii contemporane merit\ purtat\.Scrisul lui Dan Stanca a înregistrat un foartevizibil progres în vremea din urm\. Dac\ în romanelemai vechi deranja o anumit\ prolixitate, un verbiajsc\pat de sub control care, f\r\ s\ ajute cu ceva îneconomia romanului, sporea semnificativ num\rulde pagini [i cota de plictiseal\ a cititorilor, acumfraza este limpede, semnifica]iile sunt bine puse îneviden]\, cartea are cursivitate [i se cite[te cu realinteres.Dup\ o carte precum Cei calzi [i cei reci, cititoriir\mân în minte cu pu]ine amintiri legate de personaje[i întâmpl\ri, dar cu foarte multe întreb\ri desprelumea în care tr\im. Este o carte cu o problematic\dens\ [i grav\, un semnal de alarm\ menit s\ atrag\aten]ia asupra confuziei de valori [i direc]iilor aberanteîn care tinde s\ se dezvolte progresul tehnicactual. Un roman înc\rcat de sensuri, al c\rui principalrost este acela de face mintea s\ lucreze. Întrebareacare se pune este de ce se înc\p\]âneaz\ Dan Stancas\-[i vând\ aceste provoc\ri de dezbateri publicedrept romane [i nu drept eseuri, cum poate ar fi fostfiresc? Probabil, pentru c\ în felul acesta are maimult\ libertate de mi[care (ideile cele mai controversate– iar într-un spa]iu delicat cum este credin]a,controversele se pot transforma foarte repede înacuze, inclusiv de blasfemie – apar]in personajelor,nu autorului) [i posibilitatea de a folosi mai multevoci pentru a pune în valoare argumentele pro [icontra.Mai degrab\ receptacul al zgomotelor fundamentaleale lumii contemporane decât „creator de lumi“, DanStanca este în mod cert unul dintre autorii foarteimportan]i al prozei române[ti de dup\ comunism.•p r i m i t eREVISTE• Dacia literar\, septembrie, 2008. Ia[i.Director de onoare: Alexandru Zub. Ini]iator [icoordonator al seriei noi: Lucian Vasiliu. Num\rconsacrat în întregime memoriei poetului CezarIv\nescu.• Astra, octombrie, 2008. Bra[ov. Redactor-[ef: Nicolae Stoie. Relatare despre dezbaterea„Revistele de cultur\ pe tarabele pie]ei libere“.Un interviu cu Augustin Buzura realizeaz\Daniel Dr\gan.• Citadela, iulie-septembrie, 2008.Publica]ie a Asocia]iei Scriitorilor de Nord VestSatu Mare. Redactor-[ef: Aurel Pop.Colaboreaz\: Cristian Vieru, Gra]ian Jucan,George Vulturescu (interviu), Rodion Dr\goi(poezii), Magda Ursache, Mihai Cimpoi,Victoria Milescu, Nicolae Dabija, VirgilDiaconu.• Orizont literar, octombrie 2008. Vaslui.Director: Mihai Cantuniari. Redactor-[ef: DanielDragomirescu. Scriu în acest num\r: MihaiCimpoi, Ion Gheorghe Pricop, TheodorCodreanu, Daniel Dragomirescu. NicolaeMunteanu [.a.

a c t u a l i t a t e aHaloim\s„General Motors“NEANTUL f\cut din evenimente g\l\gioase... dininfrasunete... pe care nu le auzim [i pe care doarelefan]ii,... pahidermele..., le percep cu unghiile labelorlor grele c\lcând pe p\mânt... de la mari dep\rt\ri prinjungl\. Sau din supra-sunete, pe care nu le auzim, de`nalte ce sunt, [i care ne asurzesc.~n orice caz, neantul un receptacol de fleacurig\l\gioase pe care urechea noastr\ nu le prinde...E dimensiunea, ori subdimensiunea, anormal\, felului nostrude a fi, de a suporta...Neantul, discurs politic interminabil cu ova]ii ne`ntrerupte.Sau `nghe] total dup\ o execu]ie... Sau fanfar\ intonând unul [iacela[i mar[ glorios... Sau... declara]ie de amor `n limba URDU...SauWermachtul intrând `n caden]a pasului larg deschis trântit pe asfalt[i `n ropotul tobelor [i fanfarelor sub Arcul de triumf, `n 1940...*1970. Raionul de partid nu departe peste drum de care se afl\catedrala catolic\. Dang\tele clopotelor grele acoper\ discu]iamembrilor de partid.To]i tac. Surprin[i. {i li se atr\sese aten]ia \lora s\ nu mai bat\clopotele... Dar este s\rb\toarea lor mare de Pa[ti... O dat\, maimerge.Membrii de partid se gândesc `n acest timp... Unul ia cuvântul[i propune ca de aici `nainte s\ se interzic\ de tot punerea `n mi[carea clopotelor...Altul mai iste] zice c\ unei case po]i s\-i interzici, unei bisericinu. Când o d\râmi, e altceva... Se d\râm\, [i gata. Cei mai mul]ipar sedu[i de logica aceasta. Stau [i rumeg\ `n sinea lor.Se aude vibrând lung ultimul dang\t ca un punct. Se reia citirearaportului.*Falez\ cu radar. C\pi]e de fân `n[irate. Trei vaci elve]ieneb\l]ate, maro, cap alb, genele albe [i ele.Coasa f\r\ limba ei de o]el, cu un mâner ca un deget de lemn`ndoit, sprijinind o crac\ `nflorit\ de corcodu[.*...m\ gândesc la rafinamentul, educa]ia, la bun\cre[tereaMarietei... mânca doar ciugulind... [i m\ `nv\]asem s\ ciugulesc[i eu... s\ m\nânc delicat ca p\s\rile... ceea ce nu se potrivea deloccu foamea...cum mâncam noaptea dup\ `mbr\]i[\rile `nver[unate...u[a frigiderului General Motors o deschideam...zumz\itul luicontinuu se oprea sco]ând un pocnet..., un dârdâit electric... [i m\gândeam la co[melia cu pepeni de lâng\ Caracal unde f\cusemmilit\ria... la pepenii bost\n\riei [i cum `ntr-o duminic\ m\ culcasemcu o ]\ranc\ tân\r\... [i cum [i b\ie]elul ei dormea lungit pestepepenii verzi... peste lubeni]e cum le ziceau oltenii... [i cum unpepene de dedesubt se rostogolise [i S\ftica... a[a o chema]ipase aoleo copilu^!... mi-l omoar\... [i o lini[tisem `ntrerupândum\...eraun pepene de sub noi [i zeama lui cleioas\ dulce seamestecase cu a trupurilor noastre tinere [i pline de via]\... la astam\ gândeam eu pe când m\ leg\nam cu Marieta `n casa eibogat\ din cartierul select bucure[tean `n timpul foametei din1946... ea având frigiderul `nc\rcat de bun\t\]i... [i ea ]in mintecl\n]\nea `nfrigurat\ [i [optise nes\]ioas\... istovit\... abia maibâiguind... tu... satisfied love... unsatisfied love... ce `i spusesemeu `nainte de... versurile lui T. S. Eliot pe care le [tiam pe derost de la un coleg care f\cea engleza...The torment of unsatisfied love... the greater torment of satisfiedlove... chinul dragostei nesatisf\cute... chinul [i mai mare aldragostei satisf\cute... era la `nceput de tot când nu apucasems\-i recit versurile lui T. S. [i când ea spusese `ncântat\ c\ facatmosfer\... [i Marietei `i pl\cuse mult [i m\ pupase ea prima caun premiu... era o femeie fanat\ oarecum, dar nu cine [tie cât...trecut\ pu]intel a[a c\ frigiderul `i cuno[tea experien]a... cl\n]\nituldes din din]ii ei m\run]i când frigiderul sco]ând un mic pocnet[i dârdâitul lui electric se oprea din zumz\itul s\u [i care aprovizionafoamea [i mai nes\turat\ [i satisf\cut\ foamea... foamea... •DEZINTERESUL manifestatpîn\ de curînd de dic]ionarelenoastre pentru cuvântulhaloim\s confirm\ faptulc\ literatura secolului alXX-lea nu prea a f\cutobiectul unor preocup\rifilologice (de explicare atermenilor, prin note [icomentarii lexicale). Termenul apare, cumbine se [tie, în Patul lui Procust (1933), [inu doar rostit în treac\t, ci subliniat de undialog metalingvistic între personajele Emilia[i Fred Vasilescu: „Un tip pe care nu-l cuno[ti...Era pu]in cam haloim\s, dar era simpatic.Surîde strîmt. – Ce e haloim\s? – Nu [tii...serios? – Spune-mi! Nu [tiu cum s\-]i spun...Dar se zice de cineva care e a[a... {i gîndinduse,cu buza scurt\: Cum s\-]i spun? [i hot\rît:haloim\s!... a[a, cu figuri“. Scena surprindefoarte bine un moment din r\spîndireatermenului în argoul „(semi)monden“bucure[tean [i în genere din modul de circula]ieoral\ a cuvintelor la mod\: folosite intens,dar imprecis, greu de definit altfel decâtprintr-o atitudine subiectiv\. Cuvîntul haloim\sare, în aceast\ atestare a unei folosiriaproximative [i stîngaci explicate, un uzadjectival, vag depreciativ, care ar putea fiechivalat contextual prin „aiurit, nebun“.Apari]ia într-un roman important nu i-aasigurat totu[i cuvîntului intrarea în dic]ionarelegenerale; dac\ cel al Academiei (DA/DLR)trecuse deja de litera H, golul de informa]iear fi putut s\ fie umplut de Dic]ionarul limbiiromâne moderne (DLRM, 1958) [i mai alesde DEX (1975, 1996). Nu s-a întîmplat a[a;nici m\car Micul dic]ionar academic (MDA,II, 2002) nu l-a inclus în lista sa de cuvinte.Haloim\s a fost, în fine, înregistrat de Nouldic]ionar universal (2006), cu eticheta deuz „familiar“, cu defini]ia „înv\lm\[eal\,harababur\, brambureal\, v\lm\[ag,amestec\tur\“ – dar [i cu indica]ia „etimologienecunoscut\“. Dic]ionarul explicativ ilustrat(DEXI, 2007) cuprinde termenul cu defini]iasa, dar [i cu explica]ia etimologic\ conving\toare[i consacrat\. Aceasta ap\ruse deja înDic]ionarul etimologic al lui Al. Cior\nescu(pe care îl preiau mai multe vocabulareon-line, repetînd o prim\ gre[eal\ de tastare:secven]a „utopie, vis, fantezie“ devine „utopie,vis, frenezie“!). Cior\nescu cita dintr-unarticol al lui J. Byck [i Al. Graur, din1933 – „Influen]a pluralului asupra singularuluisubstantivelor [i adjectivelor în limba român\“- , în care se ilustra fenomenul pluralelordin alte limbi, interpretate în român\ caforme de singular; unul dintre exempleera chiar pluralul haloim\s, din idi[, devenitîn argoul românesc un substantiv singular,glosat de cei doi autori ca „vis, utopie“.Forma are la baz\ ebraicul halom „vis“,cu un plural în -s specific idi[ului. Forma [isensul originar circul\ înc\, chiar pe internetg\sindu-se în titlul „Vînz\torii de haloim\s,musical dup\ {alom Alehem“, sau într-uncitat din Andrei Codrescu („Sper c\ nu estevorba nici de hybris, nici de haloim\s înfaptul c\ g\sesc atât de multe similitudiniîntre mine [i Victor Brauner“, în Steaua,1-2, 2007). Idi[ul a fost, de altfel, celpu]in în a doua jum\tate a secolului al XIXlea[i în prima jum\tate a secolului al XXlea,o surs\ semnificativ\ a argoului românesc:cu unele evolu]ii înc\ insuficient cunoscute,pentru c\ adesea e dificil\ diferen]ierealor fa]\ de împrumuturile directe din germanacult\ sau dialectal\; e totu[i cert c\ i sedatoreaz\ termeni familiari ca ghe[eft, [per],mah\r, [ah\r-mah\r etc.Chiar dac\ nu a intrat în dic]ionare,termenul haloim\s ([i în varianta haloimis)a continuat s\ circule în oralitatea familiar\,reap\rînd ast\zi în dic]ionarele de argou,inclusiv în cele on-line (e definit prin „g\l\gie“,cu trimiteri la „brambureal\, dezordine“, în123urban). Între diversele înregistr\ri alecuvîntului exist\ discontinuit\]i de sens [ide form\ care nu trebuie s\ mire, pentruc\ ]in de circula]ia oral\, de metamorfozelesemantice [i de incertitudinea formei. Sensulcurent ast\zi în limbajul familiar (definibilprin lungul [ir de sinonime „haos, harababur\,încurc\tur\, dezordine, scandal etc.“),înregistrat în Dic]ionarul de argou alNinei Croitoru Bobârniche (edi]ia a II-a,2003), sub forma haloimis, ca [i de Dic]ionarulde argou al lui G. Volceanov (2006), se poateîntîlni în literatur\ - „Scute[te-m\, altfel iesecu haloim\s mare!“ (G. Arion, Atac înbibliotec\, 1983, 58) -, [i mai ales înpres\: „exasperat de haloimisul din studio“(Evenimentul zilei, 14.02.1999); „Mo]iuneade cenzur\ - un haloim\s!“ (Ziua, 22.08.2007);„viziunile groaznice provoac\ stupefac]ie,scandal, haloim\s, t\r\boi“ (Ziarul financiar,19.09.2008); „Sper c\ nu v\ apuca]i s\ scrie]iun r\spuns la un asemenea haloim\s?“(Observator cultural, 177, 2003); „Un adev\rathaloim\s politic“ (Monitorul de Suceava,4.09.2008); „Haloim\s la Oradea [i Marghitade Ziua Interna]ional\ a Romilor“ (Bihoreanul,7.04.2008); „Programele [i manualele deistorie sunt incoerente [i chiar haotice,amestec\ epoci, personalit\]i, într-o „ordine“cu totul obscur\, ca într-un imens haloimisuniversal“ (Tribuna înv\]\mântului, 2008).Cuvîntul e rostit chiar de la tribuna Parlamentului:„vorbim de drumuri urbane de categoria unu[i doi [i, teoretic, este un haloimis petoat\ legea“ (cdep, 25.02.2008).Au fost înregistrate [i unele sensuridubioase, precum „s-a zis, s-a terminat,nu se mai g\se[te“ (T. Tandin, Limbajulinfractorilor, 1993), devenit la Nina CroitoruBobârniche „terminarea unor produse“. Evorba, probabil, de o utilizare accidental\,contextual\, a unui cuvânt depreciativ întruncontext negativ (cam ca o impreca]ie carese încarc\ de valori diferite, f\r\ a însemnaîns\ de fiecare dat\ altceva).R\mîne totu[i o problem\: cum s-a trecut,la început, de la ideea de „vis, fantezie“ lasensul „aiurit“ [i mai ales la cel de „dezordine“,„înv\lm\[eal\“? Dac\ prima trecere eu[or de explicat (visarea fiind adesea conotat\ironic, negativ, din punctul de vedere al vie]iipractice), cea de-a doua pare s\ presupun\influen]e reciproce între termenii depreciativi,probabil [i atrac]ia fonetic\ produs\ decuvinte precum haos, hal, harababur\, halimàetc. •România literar\ nr. 42 / 24 octombrie 20081 5

j u r n a ldeschis u[a. Au desc\rcat `n mijlocul mesei o plas\ cumere ro[ii, de vis, mirosind a z\pad\. P\reau pica]i dingr\dinile Raiului, dup\ izgonire...A doua zi la prima or\ aveam un examen, [i eu, [iel. Prins cu via]a lui misterioas\ de noapte, m\temeam c\ a uitat de examen [i c\ nu se va mai prezenta...Au r\mas `n living pân\ diminea]a discutând [iascultând muzic\, dup\ ce m-am retras s\-mi hr\nescbebelu[a [i s\ m\ odihnesc. Peste noapte, `n drumul meuspre baie [i buc\t\rie, i-am v\zut cumin]i, cu magul `nsurdin\, mâncând mere. Cred c\ au [i dansat. ~n zoriaveam s\-i g\sesc unde-i l\sasem. Trebuia s\ apar\ unuldin p\rin]ii mei, care venea s\ stea cu Ioana pân\ m\`ntorceam de la facultate. Am f\cut cafea, i-am servitf\r\ ceremonie [i f\r\ comentarii, am adunat `ntr-un vasde lut sm\l]uit merele r\mase, evitând privirile Nanei [imorm\ielile lui. Copilul dormea cuminte `n camera mic\.M-am `mbr\cat de plecare. {i-au tras [i ei hainele peei, tocmai când mama `[i scutura temeinic [o[onii la u[\.Nana se strecurase supl\ `n astrahanul ei cu man[onminuscul. Am prins un taxi r\t\cit prin cartier, cu caream ajuns to]i trei la Universitate, f\r\ s\-mi imaginez c\voi cobor` de una singur\, ei continuând drumul `mpreun\.La urma urmei, de ce s\ `ncerce s\ salveze aparen]ele?De ce s\ n-o conduc\ [i pân\ la ea acas\, dintr-un cavalerismde ins bine crescut ce se `nchipuia, dac\ nu m\ nimeream[i eu s\ fiu prin preajm\...Am intrat `n examen, pândind o vreme u[a amfiteatrului,s\ se deschid\ [i s\ apar\ [i el `n timp util. Dup\ vreojum\tate de ceas se strecoar\ pe u[a `nalt\, cu un aersumbru cerând permisiunea s\ intre `n examen [imotivându-[i cu o minciun\ gogonat\ `ntârzierea...Se-adun\ la noi acas\ Raicu, Valeriu [i Mihala[, Pitu][i Goma. Demisionaser\ `n bloc. Erau agita]i, comentândgestul lor ferm [i de mare curaj, aproximând efectele.6 decembrie, 1969A[teptând, `n cel mai populat dintre birourile Românieiliterare, `n Ana Ip\tescu 15, cel cu fi[et [i etajer\ `nperete. Cel cu portretul lui Caragiale, tutelar, [i cu untelefon mut. Cu ziare [i reviste peste tot [i cu câte uncalendar de birou pe fiecare birou. Cu plu[ul scaunelorsc\mo[at [i un cuier-pom care se umple rapid de paltoane[i c\ciuli. Cu o fereastr\ larg\ spre bulevard, pe care abiaam reu[it s-o `nchid dup\ aerisire...Nu m\ simt bine, pu]in stingher\ `n context.Adrian e [i el pe undeva prin cl\dire. Intr\ Valeriu salutândstins. Pitu] apare moroc\nos morm\ind S\rumâna. B\ranzice c\ va face Revelionul cu b\trânii lui, la Târgu-Jiu.C\ nu se [tie ce va mai fi la anul. {i-a scris microsioanele[i acum st\ la pând\ s\ intre o victim\, s-o trag\ `ntruncol] [i s\-i rup\ un nasture de la sacou, prinr\sucire tenace. Nimeni nu st\ de bun\ voie la taine cuVasilic\. {i-atunci el a luat obiceiul de a te prinde deun nasture [i a te trage c\tre sine. Turuie [i h\h\ie [ir\suce[te pân\ rupe nasturele [i victima scap\ `ndep\rtându-sede maniac...Am venit dup\ o hârtie.Valeriu iese din când `n când din mu]enie `ntrebândcât e ceasul. La Budapesta, anul trecut, `l r\deatacticos pe Breban `n cap. Acum rela]iile s-au r\cit deabinelea. Arogan]a brebanian\, demisia `n bloc `n semnde protest, atmosfera sumbr\ `n perspectiva nesigur\.Cine va veni la conducere? {i ancheta din var\ `n jurulReconstituirii lui Pintilie, care n-a primit bunul de difuzare!E de povestit faza cu trimiterea `n Elve]ia, `n octombrie,`ntr-o delega]ie de scriitori, a lui Geo Dum. [i Adrian,timp `n care s-au mi[cat spre schimb\ri semnificativepioni pe tabla României literare. Nici nu [tiucum am reu[it s\ dau de Adrian `n Elve]ia, pe liniileinterna]ionale, [i s\-l previn la ce s\ se a[tepte la `ntoarcere...Posibil ca dup\ aceast\ vacan]\ cu bel[ug de z\pad\s\ m\ angajez la Amfiteatru. A[tept cu inima strâns\de emo]ie, `ndoindu-m\ `n aceea[i m\sur\ pe cât sperca minunea asta s\ se petreac\. Multe s-ar putea dezlega[i schimba `n bine dac\ iau asupra mea `ntre]inereacopiilor. Se vor stinge m\car `n parte tensiunile dintrenoi. Când se apropie data pl\]ii, fatalmente ne cert\m.Pentru doar 700 de lei, generosul din primii no[tri ani`mpreun\, face crize de furie [i dispre] fa]\ de ai mei,care sunt aceia[i oameni mode[ti [i de treab\ dintotdeauna,aceia[i p\rin]i al c\ror ajutor el nu li-l recunoa[te. Amlocuit ni[te ani `n Drumul g\zarului, f\r\ s\ avem grijacheltuielilor de cas\ [i mas\. Cât a fost gratis, a fost bine.La drept vorbind, ajutorul lor de-acum e ca [i gratis,pentru c\ pu[tii no[tri acolo m\nânc\, acolo `[i fac veacul.Dac\ ai mei ar fi `nst\ri]i, nici nu s-ar pune problemaacestei sume infime. Dar când ei tr\iesc modest dintr-opensie [i un salariu?! Mi-e ru[ine când trebuie s\-l ap\r,pentru grosol\nii, când vine vorba de bani. Mila luilacrimogen\ pentru p\rin]i r\mâne pur teoretic\, [i cared\ bine `ntre amicii care nu cunosc detaliile deinterior. Câ[tig\ `ndestul\tor, [i nici eu nu stau cu mâinile-nsân. Dar nu suport\ s\ aduc vorba desprecontribu]iile mele la via]a noastr\ `n comun...{i nu el a fost acela care i-a rugat [i le-a promis [is-a angajat solemn? {i nu tot el a fixat suma echivalândcu salariul mamei, care [i-a l\sat serviciul ca s\ ne creasc\copiii? Putea s\ fie `n locul mamei mele, eu nu m-a[ fiopus, soacr\-mea Margareta. Dar aceasta ar mai fiavut câ]iva ani pân\ la pensionare, [i nu s-a `ndurat s\se sacrifice pentru nepo]i...N-am mai cump\rat mare lucru prin cas\. St\m cupardoseala goal\. Economisind `mpreun\, am fi pututcump\ra ni[te covoare. Dar c\minul nostru nu-l maiatrage. Vine acas\ s\ se primeneasc\ [i s\ doarm\.Sunt demoralizat\ de ru[ine. Sunt amor]it\. La voia`ntâmpl\rii, la limit\. Resimt de mai mult timp malefic\prezen]a socrului, care sub masca bun\voin]ei [i bâlbâieliiadmirative `i surprind ostilitatea. S-a oferit s\ ne trimit\o femeie de la ]ar\, pentru menaj. Gelos pe mama [i pelocul pe care-l ocup\ ea `n cre[terea copiilor, `ncearc\s-o discrediteze [i s-o disloce. S-a [i prezentat cu o b\trân\firav\ [i speriat\, c\reia i-ar fi amenajat dac\ am fifost de acord, culcu[ul `ntr-o debara! Mi-am dat seamac\ nu pentru mine a adus-o ci pentru fiul s\u, care trebuiaservit de o slug\ supus\, care s\-i cure]e pantofii [i s\-i spun\ s\rumâna. Un vis de boierie persist\ `n minteab\trânului pentru fiul s\u. Adus\, de prob\, ca s\ tr\iasc\`n buricul Bucure[tiului, f\r\ iarb\, f\r\ talp\ goal\ pep\mânt, f\r\ cerul liber deasupra capului, b\trâna `ndur\un stres vizibil. Statutul ei aici e incert. Mai mult ca sigurc\ nu prime[te nimic. E speriat\ [i se sufoc\ `nchis\ `ntrepatru pere]i. Se plictise[te [i se tânguie de dorullocului ei de la ]ar\. Nu i-am v\zut [i nu-i v\d rostul `ncasa noastr\. Doar c\ aduce papucii domnului pecare-i [terge cu mâneca neagr\ a rochiei. Se plocone[teca o slug\, spionându-m\ poate [i raportându-i b\trânuluice i se pare ei c\ `n]elege...~ntreaga toamn\ am scris cu frenezie. Recolta m\uime[te [i m\ reconforteaz\. Poezia `mi asigur\ un suportpsihic, o brum\ de justificare `n toat\ restri[tea...Aici, la munte veghez, dar veghez `n gol. Instinctulm\ avertizeaz\ c\ `n lipsa mea se n\ruie totul. ~mp\careacu Nana e un fapt `mplinit, la care amicii no[tri au replici,fac glume [i urm\resc excita]i povestea. C\ [i eu m-a[fi `mp\cat cu ea [i cu situa]ia, e un fel de a spune, pentruc\ noi dou\ nu ne-am certat niciodat\. Cochet\riile eicu Adrian dureaz\ de mult\ vreme. Dar mai multdecât s\-l lase s-o curteze [i s\-i dedice versuri, nucred c\ se `ntâmpl\...M\ simt ofensat\ de crizele lui de orgoliu, de sl\biciunealui. Nana nu a mers niciodat\ pân\ la cap\t. A preferats\-l duc\ cu vorba, s\-i ]in\ n\dejdea treaz\, c\ vaveni o zi când va ceda...Citind `n cheie corect\ Fântâna somnambul\, `n]elegcum au stat `n realitate lucrurile. Ce turnur\ convenabil\a dat el `ntâmpl\rii, dar [i cu cât\ nep\sare vinovat\ aprivit ea `n direc]ia familiei mele! Ce scenarii a construitel pentru a trece mai u[or peste afront! Nana-Otilia s-acompl\cut, flatat\, s\-l contemple pe pl\van `n topiremasiv\, s\-i asculte tiradele aburoase inflamat pân\ ladurere, inspirat rev\rsându-se `n versuri toren]iale...Colegii se amuz\, fabuleaz\, `[i dau cu presupusul.Com\nel, chiar o fi avut, cum mi s-a povestit, curajul,dup\ programul redac]ional, s\ se strecoare `ntr-un dulap[i s\ urm\reasc\ prin cr\p\tura u[ii, pe viu ce se `ntâmpl\?Mie `mi ajung la ureche variante contradictorii...~n vremea aceea el venea acas\, se culca pe canapea,cu fa]a la perete, [i suferea. Ofta, cu ochii strân[i, gataaproape s\ plâng\, prelungind de fa]\ cu noi agonia uneidorin]e apocaliptice. Cum `[i putea permite? A[a [i-ascris cartea cu care a luat premiul [i care a stârnit patimi[i certuri `n juriu. O carte ca o ran\, pe care o cunosc [io evit, pe care am dactilografiat-o silab\ cu silab\. Ascris la ea bolnav de o lingoare ce nu se mai istovea.Se ridica din reverii [i se apuca de scris, iar [i iar.Scria [i m\ chema s\-mi citeasc\. Figurez ca personajsecundar, ca un duhovnic surdo-mut. Nici prin gândnu-i trecea c\ m\ mutileaz\ [i m\ castreaz\, [i m\`mboln\ve[te de stupoare. Sau poate c\ o f\cea dinadins...Scriam [i eu tot atunci, `n replic\, o mul]ime de textepe st\rile pe care mi le creea. Cum vine asta, Constan]a?:A fi a doua, a r\mâne prima, ori: Tu de ce te-ar\]i statorniccând imaginea ta umbl\?, extrase din Norii mei, nominaliza]ial\turi de Fântâna somnambul\ pentru premiulUniunii [i pierzând, dup\ cum mi s-a relatat, la diferen]\de un vot...~ntâmplarea face s\ ne `ntâlnim la leag\ne, `n p\rcule],la Cump\tul. Trecea, am salutat-o, Ioana i-a f\cut cumâna. U[or palid\, golit\ de exuberan]\, suferind\, s-aoprit. Ce am fi avut de ad\ugat, noi `ntre noi? Nimic.Doar s\ salv\m inutil aparen]ele. A dat-o-n leag\n pefeti]\, a mai stat o clip\. Apoi [i-a deschis umbrela azurie[i s-a `ndep\rtat... Va `ng\dui, oare, Dumnezeu, s\ fimcolege de redac]ie `ntr-un viitor apropiat?...Ast\ var\, pe terasa Turnului, Nae Stoian `mi strecuraseporce[te o aluzie, `n vreme ce Adrian se dusese s\ cumpere]ig\ri: - Dar tu, Constan]a, te `n]elegi bine cu Nana,nu-i a[a?... Am fost destul de dur\, ca s\ nu-i treac\ peloc cheful. Atunci altele erau priorit\]ile mele. E[eculcu Nana l-a f\cut pe Adrian fiar\. Iar eu i-am fost o vremecal de h\r]uial\, victim\ la `ndemân\...{i tot atunci mi-a dat s\ citesc un fel de scrisoaretestament,c\tre bunica lui, c\tre mine [i c\tre Ioana. Am`n]eles prin ce trece [i cât de motivat i se p\rea c\ este`n inten]ia de a se sinucide. Altul [i-ar fi lins r\nile `nt\cere. Dar el, fire indiscret\ [i tribun al propriului amor,face public episodul `ntr-o carte `ntreag\. Se sup\r\ pefemeia dorit\ cu atâta ardoare, [i face s\ par\ c\ el seleap\d\ de ea. Din relat\rile lui am `n]eles c\ `ntre eiar fi existat un moment acut când Nana a pus pe tapetsintagma salvatoare Ori totul, ori nimic [i faptul c\ ea`[i iube[te so]ul. Atunci replica lui ar fi fost c\ [i el `[iiube[te so]ia, [i c\ starea civil\ n-ar fi fost un impediment.C\sniciile ar fi r\mas la locul lor...{i `nc\ un lucru de mirare. C\ i-ar fi dat [i Nanei s\citeasc\ scrisoarea-testament. Gest patetic [i de prostgust. Cum o fi reac]ionat biata Nana la un astfel de [antaj?Pentru mine episodul se `ncheie [i cercul se `nchide abiacând ea s-a sim]it datoare s\-mi explice, f\r\ s\ i-o ficerut, când `ntr-o dup\ mas\ ne-am `ntâlnit din `ntâmplarepe holul României literare. ~n balconul `ngust ced\ spre interiorul cur]ii din Ana Ip\tescu 15, mi-a explicatc\ povestea ce f\cuse `nconjurul lumii noastre, era `nrealitate o fantezie a min]ii lui. De acord!, dac\ interpretareaei s-ar fi oprit aici. Dar s-a lep\dat lamentabil de el [ide tot episodul, care a durat ceva timp, [i care aprodus atâtea dovezi.Ceva mai vechi, episodul cu doamna B. Simt lehamite[i un soi de team\ de omul care minte cu atâta senin\tate.Am 28 de ani [i cred c\ steaua mea nu este deocamdat\de v\zut pe nici un cer...Câteva luni dup\ na[terea Ioanei, `ncercam zeloas\s\-i promit c\ urm\torul nostru prunc o s\ fie b\iat. Lacare `mi r\spunde convins, c\ nu va avea el noroculacesta.- Cum a[a?- P\i pentru c\... {i `mi m\rturise[te f\r\ menajamentec\ este tat\ [i la alt\ cas\, unde i s-au n\scut de curândgemene.- E[ti convins c\ sunt ale tale?- Vrei s\ le vezi? •România literar\ nr. 42 / 24 octombrie 200817

l i t e r a t u r \Împotriva ideii de conflict identitar în aceast\perioad\ vorbe[te nu numai istoria personal\ a luiEugen Ionescu, ci [i întreaga noastr\ istorie (inclusivcultural\) modern\. Românul e „n\scut“ francez.A treia identitateRomânia literar\ nr. 42 / 24 octombrie 200818Ionesco, Massin [i o edi]ie din Cânt\rea]a cheal\CHIVOCUL problemei identitare vine dinEexisten]a a trei instan]e implicate, dinperspectiva c\rora se poate da un r\spuns:r\spunsul lui Ionescu însu[i, cel al românilor(istoriei literaturii române), cel al francezilor(istoriei literaturii franceze). Este ca unconflict în care exist\ trei împricina]i [ifiecare are dreptul la opinie. Din combinarear\spunsurilor posibile în func]ie de aceste3 instan]e rezult\ 4 situa]ii distincte dac\ discut\m înpropor]ii matematice (100%, 0%, 33%, 66% accept\r\spunsul francez, de pild\) [i 8 variante dac\ lu\m înconsiderare [i reparti]ia op]iunilor. ~ntre cele 8 (un ex.Ionescu se afirm\ român, românii îl cred român, franceziiîl cred francez) numai în dou\ cazuri se poate vorbide o identitate clar\: cînd toate trei r\spunsurile spunromân sau, invers, cînd toate trei spun francez.Problema poate fi pus\ îns\ [i altfel, doar din perspectivalui Ionescu însu[i, iar aceasta a fost op]iunea esen]ial\a lui Matei C\linescu în studiul despre miturile identitareionesciene. Atît conducerea argumenta]iei sale cît [irezolvarea sînt elegante. Îi voi respecta, în replica mea,op]iunea, dar voi muta accentele, ajungînd, în final, laalt\ concluzie. Întrebarea mea este: se poate vorbi despreun conflict identitar român-francez sau chiar despre oproblem\ identitar\, în sensul tare al cuvîntului,m\car în cazul tîn\rului Eugen Ionescu? R\spunsulse construie[te pe trei planuri: imaginea interbeliculuiEugen Ionescu din jurnalele congenerilor s\i, a[adarcontextul biografic, în al doilea rînd contextulcultural [i în fine contextul operei, care la Ionescu traducefidel obsesiile vie]ii.Schimbare de decorF\r\ îndoial\ c\ aventura con[tiin]ei identitare secristalizeaz\ pentru Eugen Ionescu o dat\ cu prima mareschimbare de decor din piesa personal\: mutarea de laParis la Bucure[ti. Se simte exilat va spune mai tîrziu(„là-bas, je me suis senti en exil“, apud Matei C\linescu).Dac\ citim m\rturiile oamenilor trecu]i prin aceast\experien]\ fiecare are o defini]ie proprie a exilului pebaza unui minus mai puternic decît altele, care e elementulpersonal de maxim\ înstr\inare. Pentru unii limbanecunoscut\, pentru al]ii absen]a familiei, singur\tatea,pentru destui separarea de omul iubit. Or, pentru copilulEugen Ionescu exilul nu este deloc la fel de grav, iareventuala criz\ identitar\ se resoarbe rapid: limba o [tie,familia e cu el (ba mai mult, se face o încercare dereg\sire a tat\lui, chiar dac\ dezam\gitoare), problemasingur\t\]ii nu se pune. Unicul lucru care se schimb\radical este decorul: Bucure[tiul în locul Parisului. Într-opies\ de teatru schimbarea de decor este spectaculoas\,pl\cut\ sau sup\r\toare, dar nu traumatizant\, nu creeaz\doar prin ea îns\[i drame puternice. A[adar fa]\ decelelalte „sentimente ale exilului“, Ionescu îl tr\ie[te pecel mai pu]in grav. Mai mult, dac\ în Fran]a copilulera considerat român ba chiar romanichel, a[adar str\in,acum nimeni nu-l socote[te pe Ionescu francez,a[adar str\in. Pentru colegii de clas\, Eugen este românulcu aura de erou a celui care a tr\it într-o lume maistr\lucitoare, care a f\cut o experien]\ „de om mare“,cu avantajele ei cu tot, de pild\ buna cunoa[tere a limbii[i culturii franceze. Este cel venit din capitala absolut\.Ca licean la „Sfîntul Sava“ are o pozi]ie de-a dreptulprivilegiat\: „Era printre noi – î[i aminte[te colegullui de liceu, Simion Stolnicu – înc\ un viitor publicist,copil\rit pe malurile Senei, Eugen Ionescu, care,avînd un sens mai tr\it al limbii franceze, intuia peLamartine [i Musset, transplantînd în ambi]ia [sic!probabil ambian]a] clasei ceva din meleagurile dep\rtateunde el copil\rise. Un caz rar printre noi, favorizat deo [coal\ primar\ urmat\ complet în cetatea Lute]iei,vioi, clipind vertiginos pe ochii verzi sp\l\ci]i, sub turlaunei frun]i avîntate, nu ascundea, cred, un poet, ci oforma]ie de intelectual în condi]ii excep]ionale“ (SimionStolnicu, Printre scriitori [i arti[ti, Minerva, Bucure[ti,1988, pp.30-31). Sentimentul de exil pe care-l va fisim]it la început devine, în aceste condi]ii, de-adreptul consolator, iar problema identit\]ii e fericitrezolvat\.Liceul era propice literaturii: avea o revist\ a elevilor,între colegi erau Petru Comarnescu, Dan Botta, ConstantinFîntîneru, Simion Stolnicu, Mircea Grigorescu, AlexandruSahia, Romulus Dianu, iar în vecin\tate, pe Cîmpineanu40, func]ionînd ca un punct de atrac]ie între liceeni, se]inea Cercul „Sbur\torul“. În Agendele lui Lovinescuapare notat, între cei care asist\ la cenaclu, în anii1925 [i 1926 „un tîn\r penseur Ionescu“ sau „Ionescupenseurul“, neidentificat, dar care are toate [ansele s\fie elevul Ionescu, viitor membru frecvent al „Sbur\torului“.Or, literatura îi permitea întoarcerile „acas\“, în spa]iulfrancez sau men]inerea unei ambiguit\]i identitareneconflictuale.La Facultatea de Litere, Eugen Ionescu devenise,Desene de Eugène Ionescodup\ cum rezult\ din toate consemn\rile de jurnal alecontemporanilor s\i, un student ca oricare altul, cu calit\]i[i defecte vizibile, cu atuul limbii [i al literaturii francezepe care-l valorific\ [i aici. Este bun prieten cu Octav{ulu]iu (acesta este cel care-i duce prima poezie, Elegie,la Bilete de papagal, în decembrie 1928), cu Ar[avir[i Jeni Acterian, î[i invit\ acas\ prieteni ca EmilBotta, Eugen Jebeleanu, Lucia Demetrius, Tilda Radovici,Edgar (Edy) [i Leti]ia Papu, Constantin Fîntîneru etc.(cf. Ar[avir Acterian, Cioran, Eliade, Ionesco, Ed. Eikon,Cluj, 2003, pp.75-76). Este vizibil s\rac, are ve[niceminu]ioase preocup\ri sentimentale („miorl\ituri“, lenume[te Ar[avir Acterian), scuip\ sînge, nu d\ înapoic\r]ile împrumutate, este r\ut\cios, se spune c\ are„geniu“. Aplombul pe care i-l d\ a[a-zisa experien]\francez\ îl face temut în articolele critice înc\ de laînceput [i el are grij\ s\ sublinieze din cînd în cînd acestavantaj. În fond, tîn\rul Eugen Ionescu beneficiaz\ maimult de mitul acestei experien]e decît de con]inutulei, care nu putea fi foarte mare, dat fiind c\ s-a formatdoar pîn\ la 13 ani. Dar cei din jur trebuie s\-l fi privitprecum s\tenii din debutul romanului Delirul pe Alu’Parizianu: Eugen nu putea fi un om ca oricare dintre ei,c\ci altfel, care ar mai fi diferen]a dintre Bucure[ti [iParis? C\ în percep]ia contemporanilor s\i intr\ [icomponenta mitic\ parizian\ se vede din faptul c\, atuncicînd scriu despre el în jurnal, colegii s\i o fac întrebuin]îndreflex limba francez\ sau sintagme fran]uze[ti (pecare el însu[i, probabil, le întrebuin]a reflex). Jeni Acterianscrie, la 16 august 1935 „Eugen est venu juste quandj’écrivais. Ar.[[avir] n’était pas à la maison, alors ilest resté avec moi. Il a fait des vers fous sans queu[e]ni tête. Il m’a récité, puis il m’a lu des Fleurs du mal.“(apud Ar[avir Acterian, op. cit., p.86). (De men]ionatc\ în jurnalul lui Jeni Acterian publicat la Editura Ararataceast\ nota]ie este dat\ numai în român\). {ulu]iu,noteaz\ la 2 martie 1929 „Sear\ cu Eugen Ionescu[…] Malentendus familiers!“ Dar sînt zeci de alteînsemn\ri în care Eugen e un român ca oricare altul, uncoleg sau prieten obi[nuit. De altfel rapiditatea cucare colegii lui trec de la român\ la francez\ arat\ c\[i ei se simt bine în rolul de francez, [i ei pot s\adopte ad hoc identitatea aceasta. Concluzia este a[adarc\ tîn\rul Eugen Ionescu î[i asumase probabil un anumerol de „francez“ printre români, ceea ce nu-l împiedica

Théâtre de la Huchettes\ fie „la el acas\“ în decorul deja de mult învechit alBucure[tiului. Iar dac\ decorul nu-l mai înstr\ina, nimicnu mai avea de ce s\-l fac\ s\ se simt\ în exil. Devineprofesor de francez\. Problema identitar\ era închis\sau, m\car, suspendat\.Contextul favorabilÎmpotriva ideii de conflict identitar în aceast\ perioad\vorbe[te nu numai istoria personal\ a lui Eugen Ionescu,ci [i întreaga noastr\ istorie (inclusiv cultural\) modern\.Românul e „n\scut“ francez. Nimic mai firesc pentrubiografia unui român decît un episod mai lung sau maiscurt la Paris, decît pendularea între exilul francez [isentimentul exilului în propria ]ar\. De la genera]iapa[optist\ pîn\ la contemporanii no[tri, de pild\ personajulAdrianei Bittel din Întîlnire la Paris, leg\turile întreBucure[ti [i Paris se fac firesc. E adev\rat c\ fiecareetap\ implic\ nuan]e: pa[opti[tii î[i afirmau orgoliosidentitatea româneasc\ în fa]a Fran]ei [i nu e nevoiede prea mult\ specula]ie în jurul acestei idei: se voiaueuropeni, iar a fi european însemna, în secolul progresului,a fi na]ional, a dobîndi con[tiin]a numelui. Cînd i se na[teprimul b\iat, în exil, la Paris, C. A. Rosetti, un reprezentanttipic al pa[optismului, aude exclama]ia moa[ei care nuspune un garçon, cum se face îndeob[te, ci un Roumain,iar tat\l îi face pe loc, micului român urarea s\ devin\un mare român. Ceea ce nu împiedic\ întreaga genera]ies\ se exprime mai bine în francez\ decît în român\ (adic\s\ poat\ exprima lucruri pe care româna nu le permitea),s\ scrie literatur\ în francez\ (ca Russo care-[i comparaludic numele cu al omonimului Rousseau) s\-[i ]in\aproape întreaga coresponden]\ în francez\. Statisticvorbind, genera]ia pa[optist\ tr\ie[te în limba francez\,studiaz\ la Paris, se exileaz\ acolo, face extrem de frecventc\l\torii în Fran]a. Junimi[tii, de[i istoria literar\ îiconsacr\ doar ca filogermani, au o coard\ francez\puternic\ [i rezistent\, [i nu numai ca fii ai pa[opti[tilor.{i ei fac studii în Fran]a (începînd cu Maiorescu – diplom\în litere [i drept la Paris), Caragiale [tia francez\ maibine [i mai nuan]at decît elve]ianul Le Corbusier,coresponden]a lui Eminescu cu Veronica e plin\ defran]uzisme, iar a ei c\tre el este în francez\, ini]ial înîntregime [i apoi sporadic. Continuitatea culturii [i alimbii franceze la noi în a[a-numita belle-époque [i faptulc\ Parisul r\mîne un soi de a doua capital\ a lumiiromâne[ti nu mai trebuie demonstrate. Iar apoi, în lesannées folles (pîn\ [i epocile sînt numite la noi în francez\)prin obsesia Proust – categoric una din tr\s\turile distinctiveale intelectualului dintre r\zboaie – prin avangard\, prinrevistele fran]uze[ti care se vindeau la libr\riile bucure[tene,prin c\r]ile în francez\ [i prin obsesia c\l\toriei la Paris,consemnat\ în mai toate jurnalele interbelicilor,Fran]a r\mîne un soi de a doua patrie. Se pot da, f\r\exagerare, sute de exemple care s\ o dovedeasc\ [i nunumai în cazul intelectualilor. Altfel spus mitul identitarromân nu exclude ci implic\ Fran]a, nu e în conflict ciîn consonan]\ cu cel francez. Francezii sosi]i între r\zboaiela Bucure[ti – [i avem la îndemîn\ m\rturiile diploma]ilor– se simt, la rîndul lor, acas\, î[i reg\sesc limbavorbit\ de toate categoriile sociale, nu sînt deloc înstr\ina]i.Chiar dac\ între r\zboaie se coaguleaz\ la noi complexulculturii minore, tocmai în raport cu franceza, totu[i, lafel ca istoria personal\, istoria cultural\ favorizeaz\ unlin transfer de identitate, fie el într-o direc]ie sau încealalt\.Adev\rata problem\Din toate m\rturiile r\mase despre tîn\rul EugenIonescu, cel din România interbelic\ 1 , lipse[te cu des\vîr[ireo preocupare a acestuia pentru problema identit\]iina]ionale române sau franceze. (Doar o anume ascenden]\semit\ matern\ devine, în preajma celui de-al doilear\zboi mondial, o chestiune grav\, dup\ cum rezult\ dinJurnalu lui Sebastian). Dac\ a ap\rut la întoarcerea înFran]a, a ap\rut ca problem\ de suprafa]\. Adev\rataproblem\ a lui Eugen Ionescu este cu totul alta [i ea îlface s\ fie un tîn\r cu întreb\ri de b\trîn. Iar aceast\adev\rat\ problem\ este prezent\ în multe m\rturii despreel, dar [i în textele lui spontane (adic\ nu în interviurisau scrisori, unde afirma]ia este ghidat\ de întrebareasau de problema celuilalt, nu vine din obsesiile proprii).Este cauza care îl face s\ scrie Nu [i, mai tîrziu,piesele de teatru. Iar Nu este scris nu din bravad\, nudin inteligen]\ sfid\toare, nu pentru a se face cunoscutprin critica poeziei, prin critica prozei, prin critica criticii,sau nu numai din aceste motive, ci mai ales din „preocup\rimai grave“. Preocuparea cea mai grav\, singura constant\în întreaga via]\ a lui Ionescu, vizibil\ [i în gesturicotidiene [i în oper\, începînd cu amintita elegie dinrevista lui Arghezi, este DE CE? sau LA CE BUN?Sau CUM E POSIBIL? „Dac\ eram pantofar – scrie elîntr-un articol explicativ la Nu (v. R\zboi cu toat\ lumea,Humanitas, Bucure[ti, 1992, vol I, pp.78-79) – a[ fi spus,tot a[a: de ce s\ fac pantofi cînd pantoful se uzeaz\ [icînd cel care poart\ pantofii va muri?“. Acesta este sensullui „nu“. De ce s\ fac critic\, cînd criticul [i cel criticatvor muri? Spune nu literaturii [i criticii pentru c\, în fa]aenormei z\d\rnicii a vie]ii sînt microscopice z\d\rnicii.Aceasta e obsesia în tot ce a scris Eugen Ionescu. Dece îmb\trînim, de ce murim, de ce mor cei pe care îiiubim, de ce e posibil r\ul? Întreb\ri pe care omul ledescoper\ în genere, altfel decît retoric, abia în a douaparte a vie]ii. În tinere]e semnul de întrebare e o cochet\rie,mai tîrziu el devine o traum\ [i uneori, o exclamarerevoltat\. Or, Eugen Ionescu vorbe[te de la început caun b\trîn. „Pourquoi est-[ce] que dans les moments ou[l’]on voit clairement on souffre?“ îl întreab\ Jeni Acterian,[i ea o angoasat\, în vara lui 1935. {i Eugen r\spundeimediat: „Parce qu’on a peur de la mort“. Avea 25 deani. {i tot el strig\, în 1936 „Mor, Moor, Mooooor.Imposibil“. {i tot el scrie Moartea p\pu[ii (c\ci [i p\pu[ilemor) [i Regele moare (c\ci [i regii mor). {i tot el vorbe[tedespre moarte pîn\ la moarte. {i via]a îi repet\, îi copiaz\opera, devine B\trînul din piesele proprii, iar so]ia luidevine B\trîna. {i moare f\r\ s\ fi rezolvat DE CE-ulmor]ii, problema vie]ii lui. Aceasta e cea care-l sfî[ie.Acesta e mitul pe care-l [tie pe dinafar\ [i-l zide[te latemelia pieselor lui. Fa]\ de aceast\ obsesie [i sfî[iere,oscila]iile de identitate, de decor, de nume, du-te-vino-ulromâno-francez sînt, toate, derizorii. Nu cred c\ l-aupreocupat vreodat\ altfel decît în treac\t [i de circumstan]\.Adev\rata problem\ identitar\ a lui Eugen Ionescueste cea de om.Ioana PÂRVULESCU_______________1Se pot consulta jurnalele lui Octav {ulu]iu, încare Eugen Ionescu are portretul cel mai am\nun]it,Ar[avir Acterian, Jeni Acterian, Mihail Sebastian, agendelelui Lovinescu, memoriile lui Simion Stolnicu.l e c t u r iO poeziede tain\INE se smulge dinCvârtejul solicit\rilorzilnice pentru a-[iapleca privireaasupra versurilorLumini]ei Niculescuva redescoperifrumuse]ea unuiorizont l\untric pecare îl socotea pierdut. Cuparcurgerea treptat\ a poemelorcuprinse în volumul sugestivintitulat Pre]ul sufletului (Ed.Marineasa, Timi[oara, 2008), cititorul va intra în spa]iultot mai pur al reculegerii [i al reg\sirii de sine. Miracoluleste posibil deoarece autoarea ne ia, cu spontan\generozitate, s\-i fim oaspe]i [i înso]itori de tain\ pedrumul ei c\tre Dumnezeu.Distins\ anglist\, devotat\ [i entuziast\ profesoar\universitar\, d\ruit\ eseist\ [i traduc\toare, Lumini]aNiculescu [i-a luat doctoratul în filologie cu o tez\ despreMetaforele alchimice în literatura Rena[terii, tez\ sus]inut\[i publicat\ în America (1982), [i a scris dou\ c\r]i demedita]ie, Palmele îngerilor: 15 exerci]ii de smerenieromâno-american\ (1996) [i Palmele oamenilor: minunispuse [i nespuse (2006). Prezentul volum de poemese situeaz\ pe aceea[i traiectorie ascendent\, care facedin crea]ia acestei artiste (fie c\ este vorba despre lucr\rileei academice, despre eseuri, t\lm\ciri, medita]ii sauversuri) un pelerinaj spre reaflarea sâmburelui divin dinuman.Dac\ în Palmele îngerilor [i în Palmele oamenilor,Lumini]a Niculescu î[i decanteaz\ tr\irile, amintirile,experien]ele de via]\ [i de lectur\, sublimându-le în pa[ide apropiere, în epifanii ale întâlnirii cu inefabilul, înPre]ul sufletului, poezia devine un exerci]iu de zbor,prin care fiin]a tinde s\ se elibereze de materialitateasa, pentru a putea intra în comuniune cu Spiritul suprem.Aceste exerci]ii au o alc\tuire riguroas\, izvorât\din necesitatea disciplinei interioare care dicteaz\ „regulilede zbor“. Se remarc\, pe de o parte, aspectul formal alpoemelor, concepute dup\ regulile prozodiei [i ale formeifixe (sonetul), ritmul [i rima fiind esen]iale în concentrarea[i stilizarea emo]iei, dar [i în crearea muzicii careacompaniaz\ ascensiunea. Pe de alt\ parte, lirica Lumini]eiNiculescu are ca punct de reper [i spa]iu de lansaretradi]ia sonetelor lui W. Shakespeare [i a continuatoruluis\u, Vasile Voiculescu, în literatura român\.De la modelele sonetelor lui Shakespeare, care r\mânînv\luite în misterul unei dragoste lume[ti (tân\rularistocrat, doamna brun\), Vasile Voiculescu face, treisute de ani mai târziu, saltul în spa]iul spiritual al iubiriide Dumnezeu. Misterul se amplific\, se adânce[te, înzbuciumul omului îndr\gostit de Creatorul s\u, denecuprins [i de necunoscut, cutremur\tor de aproape [ide departe, în acela[i timp.Lumini]a Niculescu intr\ într-o bun\ rezonan]\ cucei doi înainta[i, în special cu ultimul, dar [i cu R.M.Rilke, cu Tudor Arghezi din Psalmi, cu DanielTurcea, pentru a pomeni doar pe câ]iva dintre tovar\[iiei de zbor în înalt. Ceea ce îns\ îi confer\ originalitatea[i o diferen]iaz\ pe Lumini]a Niculescu de marii eipredecesori, este, în opinia mea, o anume senin\tate,o transparen]\ [i o blânde]e a viziunii, care contrasteaz\cu dramatismul, încrâncenarea sau patetismul poe]iloraminti]i. Autoarea pare c\ vorbe[te cu Dumnezeu a[acum respir\, iar când poemul ia forma rug\ciunii, numai [tii care dintre cele dou\ voci apar]ine omenescului[i care – divinului, deoarece întrep\trunderea, reverbera]iasunt depline, întrebarea [i r\spunsul au devenit o singur\entitate.Fericit\ este în unicitatea tr\irii [i exprim\rii o poet\ca Lumini]a Niculescu... Ferici]i vor fi cititorii uneiasemenea c\r]i, precum Pre]ul sufletului, c\ci ei sevor elibera pentru o clip\ din strânsoarea acestei lumi...Monica PILLATRomânia literar\ nr. 42 / 24 octombrie 200819

g e n e a l o g i iPentru irlandezi, familia lui era, probabil,prea britanic\, iar englezii îl priveau,probabil, ca pe un str\in francofon, deforma]ie francez\, ceea ce [i era de fapt.România literar\ nr. 42 / 24 octombrie 200820AUTORUL Num\rului de aur, de[i destulde pu]in cunoscut în ]ar\, r\mâne unul dintrescriitorii români publica]i în str\in\tatechiar [i dup\ moartea lor, ceea ce este desiguro performan]\ demn\ de admirat. Intrândcândva într-o libr\rie de pe BulevardulSaint Michel din Paris, a[adar în plin centrulora[ului Luminilor, nu mic\ mi-a fost pl\cutasurpriz\ de a g\si în raft una dintre c\r]ilelui de referin]\, desigur în limba francez\.Dealtfel toate c\r]ile sale au fost scrise [ipublicate în limba lui Voltaire, ceea ce face ca pozi]ialui Matila C.Ghyka (1881 – 1965) 1 s\ fi fost poate oarecumdificil\, chiar [i într-o Europ\ mult mai cosmopolit\ decâtcea de ast\zi, cum a fost Europa de dinaintea PrimuluiR\zboi Mondial [i cea interbelic\. Intrat în diploma]iaregatului român în 1910, dup\ studii efectuate la Brest,Paris [i Bruxelles, a[adar în lumea francofon\, MatilaGhyka s-a c\s\torit în 1918, la Londra, cu o tân\r\ defamilie foarte nobil\, irlandez\ dup\ tat\, englezoaic\dup\ mam\. S-a aflat în numeroase posturi diplomatice,cariera culminându-i în vremea regelui Carol al II-lea,cu func]iile de ministru plenipoten]iar la Stockholm, laînceputul anilor ’30 [i ulterior la Londra unde avea s\înceteze din via]\, la aproape un deceniu [i jum\tate dup\un sejur de profesor invitat la câteva universit\]i americane.Peripe]iile romane[ti ale vie]ii sale sunt istorisite înamintirile sale, publicate mai întâi la Paris, apoi la Londra[i în sfâr[it, în 2003 [i la Bucure[ti. Edi]ia lor româneasc\,la aproape cinci decenii dup\ apari]ia lor ini]ial\ în limbafrancez\, se bucur\ de o excelent\ prefa]\ semnat\ descriitorul britanic Patrick Leigh Fermor (n.1915), carel-a cunoscut direct pe Matila Ghyka cu prilejul vacan]elorpetrecute la conacul cantacuzin de la B\leni (în fostuljud.Covurlui, azi jud.Gala]i).De[i era o figur\ cu totul distonant\ fa]\ de regimulpolitic din România de dinainte de Decembrie ’89, i-afost publicat\ postum o antologie de scrieri de estetic\[i teoria artei îngrijit\ de... Ion Iliescu. Nu este vorba decunoscutul om politic, dar coinciden]a frapeaz\. La aceastase adaug\ faptul c\ str\str\nepo]ii de v\r primar ai luiMatila Ghyka poart\ numele de „Ceau[escu“ 2 , de[i nuau nici o leg\tur\ cu dictatorul defunct [i... [arada-i gata...Am abordat aceast\ chestiune care se refer\ la un ipotetic[i misterios proiect de succesiune la „domnie“, în ordineaprimogeniturii, într-o recenzie la The Ulick O’Connor’sDiaries 1970 – 1981. A Cavalier Irishman, recenzie caren\d\jduiesc s\ apar\ în num\rul pe luna noiembrie alrevistei „Via]a Româneasc\“. Acest scriitor irlandezera prieten cu Roderick Ghyka, sculptor, unicul fiu allui Matila Ghyka, al c\rui nume – al esteticianului - nuapare îns\ nic\ieri în mod explicit în jurnalul amintit.Absen]a men]ion\rii numelui s\u m-a mirat, pentru c\totu[i era vorba de un intelectual de elit\. Aceea[it\cere ciudat\ [i într-un articol consacrat diplomatuluibritanic Sir Nicholas O’Conor (+ 1908), ambasador laSankt Petersburg [i la Istanbul, în revista de istorie [iarheologie a comitatului Roscommon din Irlanda,acolo unde se aflau – [i se afl\ [i ast\zi - propriet\]ile [ilocurile istorice legate de acest clan cu veche [iaproape legendar\ ascenden]\ regal\: „O’Conor nu a l\satun fiu care s\-i continue numele. I-au supravie]uit celetrei fiice ale sale, Fearga Victoria, s-a c\s\torit cu unv\r, amiralul Maxwell Scott. Cea de-a doua fiic\ s-ac\s\torit cu un b\rbat din administra]ia Sudanului. Ceade-a treia fiic\, Eileen, s-a c\s\torit cu un b\rbat dinserviciul diplomatic [sic !]. Urma[ii acestor familii suntizvorâ]i dintr-un neam regal irlandez [i din prima familiearistocratic\ englez\“ 3 . „B\rbatul din serviciul diplomatic“este evident Matila Ghyka, iar „prima familie aristocratic\englez\“, cea a ducilor de Norfolk, de religie catolic\,familie din care provine [i azi întâist\t\torul („theearlmarshal“) nobilimii britanice. Este curioas\ aceast\nemen]ionare a numelui lui Matila Ghyka, altfel atât deintegrat prin familia so]iei sale în lumea anglo-irlandez\.Se datoreaz\ oare aceast\ absen]\ faptului c\ era defapt un fost diplomat român cu scrieri în limbafrancez\, ceea ce pentru un descendent al boierimii dinPrincipate era cu totul normal [i explicabil, dar nu eraneap\rat agreat în lumea anglofon\ ? Poate c\ [i înrudireaapropiat\ cu lordul Fitzalan Howard, fratele mai mic alducelui de Norfolk [i ultimul „lord lieutenant“ – adic\„vicerege“ – al Irlandei (unchiul so]iei lui Matila Ghyka),s\ fi d\unat, prin rico[eu, memoriei esteticianului român,în ]ara so]iei sale.Din p\cate se poate observa c\ în lumea irlandez\[i nu numai, Matila Ghyka pare mai degrab\ un uitat.Pe urmele lui Matila C. GhykaCastelul Roscommon (Irlanda).Unii îi contest\ teoriile matematico-estetice, dar scrierileîi probeaz\ totu[i darul scrisului. Pe Internet se afl\, înarticolul din Wikipedia, o fotografie a mormântului s\u[i al so]iei, aflat într-un cimitir londonez, cu o piatr\tombal\ înclinat\ care pare p\r\sit\. La Biblioteca Na]ional\a Irlandei din Dublin, principala bibliotec\ a insulei,figureaz\ cu o singur\ scriere, un articol având un titlurocambolesc [i comic: The Celto-Scythian-SiberianAnimal Style and its Diffusion from China to Ireland.Lucr\rile sale de estetic\ [i teoria artei lipsesc cu des\vâr[ire[i absen]a lor mi se pare regretabil\ [i bizar\ având învedere c\ autorul lor era, dup\ cum se vede din memoriilesale – al c\ror titlu aminte[te chiar de romanul Ulyssesal lui James Joyce –, un admirator al Irlandei. Probabilc\ pur [i simplu faptul de a fi scris [i publicat în limbafrancez\ – dac\ nu cumva [i faptul c\ era român - i-ad\unat în lumea anglofon\, chiar dac\ era c\s\torit cuo anglo-irlandez\ din clanul O’Conor [i a tr\it atât laLondra, cât [i la Dublin [i în Statele Unite. Pentru irlandezi,familia lui era, probabil, prea britanic\, iar englezii îlpriveau, probabil, ca pe un str\in francofon, deforma]ie francez\, ceea ce [i era de fapt.Matila Ghyka s-a sim]it bine în Irlanda, unde a [i puspe hârtie o parte din amintirile sale, încheiate în 1952,„într-o cas\ uria[\ din secolul al XVII-lea, situat\ într-unparc, la câ]iva kilometri de Dublin. Toat\ familia e aici.Atmosfera de Insul\ a Smaraldului e cea mai odihnitoarece se poate închipui. Ca [i pentru locuitorii Californiei,restul lumii nu exist\, ori foarte pu]in... Evenimentele decare se ocup\ aici dateaz\ de dou\, patru sau optsecole. ~n general, e vorba de nelegiuirile de alt\ dat\ale infec]ilor de englezi. De fapt, nu mai au nimic cu ei,pentru c\ irlandezii au priceput c\ asuprirea englez\,violen]a englez\, cruzimea englez\ i-au dat Irlandei pana[ultragic, i-au f\urit unitatea, în fond, i-au redat sufletul“ 4 .Este o în]elegere profund\ a raporturilor complexe dintreIrlanda [i dominatoarea sa vecin\ de la r\s\rit pe careîn general cei ce se afl\ în afara ]\rii nu le percep – dinlips\ de informa]ie – la adev\ratele dimensiuni. Pentruesteticianul diplomat – [i nu alta a fost senza]ia pe caream încercat-o eu însumi în aceast\ var\ –, Irlanda aremult în comun cu Moldova noastr\: urma[ul ultimuluidomnitor al principatului nota: „Ca [i Virginia, Irlandade azi, cu mireasma de secol XVIII ce plute[te înc\ pestecasele ei de ]ar\, castele, ferme uria[e ori conace «georgiene»,ospitalitatea generoas\ a locuitorilor ei, un anume dispre]pentru ordine [i o privire prea pedant\ a clipei [i a exigen]elorei, îmi aminte[te de Moldova copil\riei mele unde, ca[i aici, timpul nu conta, unde vecinii de mo[ie sevizitau ca s\ p\l\vr\geasc\, s\ bârfeasc\ ore [i zile în[ir“ 5 . Paralela dintre Irlanda [i România natal\ – c\reiaîi prevedea cu optimism rena[terea – îl trimite cugândul la monumentele prestigioase ale familiei so]ieisale: „~n Irlanda, în comitatul Roscommon, castelulO’Conor, ruinat [i el, î[i înal]\ turnurile spre câmpiaBallintober [i zidurile distruse de artileria Capetelor P\tratecând str\mo[ii Eileenei [i clanul lor au fost asedia]i deCromwell. / Irlanda î[i trage sufletul acum dup\ istoriatragic\ amintit\ mai sus, cea care a durat aproape optsecole“ 6 . Poezia acestei ]\ri pline cu ruine de m\n\stiri[i de castele rimeaz\ pe deplin cu temperamentul înaripat– dac\ epitetul îmi este îng\duit - al acestui matematicianneoromantic. Matila C.Ghyka î[i încheia amintirile peun ton poetic, referin]\ poate mascat\ la propria via]\:„~ntre casa noastr\ [i Dublin e un mic sat numit Shapelizod;Foto: Mihai Sorin R\dulescuîntrebând despre etimologia acestui cuvânt pitoresc, mis-a r\spuns c\ în acest loc, în «Capela Yseult-ei» a fostînmormântat\ frumoasa prin]es\, fiica lui Angus,regele Irlandei, so]ia regelui Marc din Cornwall,amanta lui Tristan de Léonnois“ 7 . Ascenden]a regal\irlandez\ a so]iei sale îng\duie s\ credem c\ aceste rânduriar putea fi o aluzie la propria experien]\ de via]\.Plecând de la confesiunile târzii ale esteticianuluidiplomat, am încercat s\ iau contact în realitate cu aceast\geografie mitic\ [i îndep\rtat\. Nu a fost o dezam\gire,ci vizitarea locurilor legate de clanul O’Conor, în comitatulRoscommon, a fost mai degrab\ un prilej de reverieistoric\ romantic\ pentru regii Connacht-ului [i ai Irlandei,pentru un trecut vijelios [i captivant. De[i vestigiilesunt toate în ruin\, trecutul pare în mod paradoxalfoarte viu. Taximetristul care m-a dus de la gara dinor\[elul Castlerea la monumentele din zon\ era, fire[te,la curent cu importan]a acestei familii de „high kings“ai c\rei urma[i rezid\ înc\ acolo. Termenul, consacratîn Irlanda, desemneaz\ pe regii întregii insule, ale[i dintreregii celor patru regiuni istorice principale, între careConnacht-ul a fost regatul condus de mai mul]i membriai clanului O’Conor. Dintre ei a provenit [i ultimulrege al Irlandei de dinaintea cuceririi ei, în 1169 –1170, de c\tre oastea lui Henric al II-lea Plantagenetul.Se numea Roderick, prenume care ajunge fire[te nuîntâmpl\tor pân\ la fiul lui Matila Ghyka.De observat faptul c\ tocmai din ora[ul Castlerea,al c\rui nume chiar evoc\ re[edin]ele nobiliare de alt\dat\,provenea primul pre[edinte al statului modern independentDouglas Hyde (1938 – 1945), profesor universitar deliteratur\ irlandez\ la Dublin. Era oare o total\ potriveal\acest fapt, cu atât mai mult cu cât aveam s\ afluvizitând Clonalis House - conacul din Castlerea înc\ locuitde urma[i, care p\streaz\ arhiva familiei - c\ între DouglasHyde [i familia O’Conor Don (ramura principal\ carea purtat acest titlu – cognomen) au existat leg\turi deprietenie dovedite prin coresponden]a p\strat\ ?Multe monumente medievale din comitatul Roscommonaduc aminte de glorioasa familie a so]iei lui Matila Ghykacare nu a exagerat deloc în memoriile sale evocându-itrecutul. Dimpotriv\, ar fi putut poate scrie chiar mai multdespre ei. O’Conorii – care în mod simptomatic nu auprimit nici un titlu nobiliar din partea englezilor – reprezint\pân\ ast\zi, într-un fel, un simbol al identit\]ii distinctea Irlandei [i chiar a independen]ei ei în raport cumarele ei vecin. Pe de alt\ parte îns\, cariera lui SirNicholas O’Conor, diplomat britanic - cum era [i firescîn epoc\, având în vedere c\ Irlanda avea s\-[i ob]in\independen]a abia un deceniu [i ceva dup\ moartea sa -contrariaz\ aceast\ imagine. Se explic\ astfel de ce nunumai personalitatea lui Matila Ghyka, dar [i cea a socruluis\u este relativ uitat\ în ]ara de obâr[ie. In lucr\rile desprefamilia O’Conor, mai mult sau mai pu]in de popularizare,pe care le-am consultat în Irlanda, nu este amintit printreurma[ii clanului cu ascenden]\ regal\, iar pozi]ionarealui pe ramura pe care se afla, nu este chiar la îndemân\.L\muritoare a fost pentru mine vizita la Bibliotecacomitatului Roscommon din ora[ul cu acela[i nume,acolo unde se afl\ un impun\tor castel [i ruinele uneiaba]ii legate de clanul O’Conor. {i aici, abia accesareaunui anumit sit Internet, con]inând anuarul marii nobilimiirlandeze – Burke’s Peerage for Ireland – mi-a clarificatdescenden]a diplomatului englez – [i ipso facto [i a so]ieilui Matila Ghyka [i a copiilor lui – din ramura de la

p r o f i lDundermott (localitate aflat\ tot în comitatul Roscommon).Faptul c\ Nicholas O’Conor a avut de so]ie pe ourma[\ a familiei nobile britanice Howard – cea carepoart\ cel mai vechi titlu ducal din Marea Britanie [i din careproveneau dou\ so]ii ale regelui Henric al VIII-lea, printrecare Ann Boleyn – constituie f\r\ îndoial\ o alian]\ matrimonial\simetric\, din punct de vedere al însemn\t\]ii celor dou\familii, unite [i prin religia comun\, catolic\. Pentruistoria literar\ este, de asemenea, de mare interes faptul c\în aceast\ încreng\tur\ apar [i urma[ii lui Walter Scott, st\pâniai domeniului de la Abbotsford, în Sco]ia, acolo unde se afl\casa memorial\ a marelui romancier. De observat [i c\ întreaceast\ familie [i cea a lui Sir Archibald Clark Kerr, diplomatulbritanic intrat în istoria noastr\ în împrejur\rile abandon\riiRomâniei în sfera sovietic\ de influen]\, exista o leg\tur\de rudenie, a c\rei descriere o las îns\ pentru alt\dat\.Castelul de la Ballintober – numele înseamn\ în gaelic„ora[ul izvorului“ – de care pomene[te Matila Ghyka înmemoriile sale, exist\ [i ast\zi tot în stare de ruin\, arealuls\u fiind declarat rezerva]ie natural\ pentru necuvânt\toarelesimpatice care s\l\[luiesc acolo. A fost re[edin]a secular\a clanului O’Conor, construit de c\tre membrii s\i. Maispectaculos este îns\ un alt castel în care au locuit vremede aproape dou\ veacuri membrii aceluia[i clan, dar care afost cl\dit de c\tre st\pânii anglo-normanzi ai insulei: castelulRoscommon – tot în stare de ruin\ – din ora[ul cu acela[inume, aflat la aprox.20 km de cel de la Ballintober. Aici semai pot recunoa[te ferestre cu ancadramente de Rena[tere[i structuri arhitectonice mai complexe. Tot în ora[ulRoscommon se g\sesc evocatoarele ruine ale aba]iei cu acestnume, în al c\rei cor poate fi admirat splendidul sarcofag cugisant [i altoreliefuri al regelui Phelim O’Conor, din secolulal XIV-lea. Ca în toate m\n\stirile irlandeze – care de faptsunt dezafectate [i nu mai func]ioneaz\ ca atare – [i aiciinteriorul bisericii, lipsit\ de acoperi[, este aproape în întregimepardosit cu pietre de mormânt.Portretul regelui Phelim O’Conor, personaj emblematical clanului, aveam s\-l v\d într-o pictur\ istoric\ romantic\din prima înc\pere a conacului amintit mai sus, ClonalisHouse, conac în st\pânire privat\, dar vizitabil, înconjuratde un vast parc englezesc, precum mai toate re[edin]elenobiliare din Irlanda. Cl\direa, construit\ în epoca victorian\,con]ine o bibliotec\ bogat\ [i multe portrete de familie, întrecare câteva ale con]ilor O’Rourke, cu care Ghicule[tii muntenis-au încuscrit în secolul XIX. Mai exact, principesa SofiaGhica, una dintre surorile Dorei d’Istria, a fost so]ia unuiconte O’Rourke, ceea ce face s\ ne întreb\m dac\ între acesteînrudiri O’Rourke - O’Conor – Ghica (Ghyka) nu a existatvreo leg\tur\?Localitatea Chapelizod (scris cu ini]iala „C“) – suburbievestic\ a Dublinului - exist\ fire[te [i azi [i se g\se[te înimediata apropiere a uria[ului parc Phoenix. Aici, a[adar nudeparte de casa în care Matila Ghyka [i-a a[ternut pehârtie amintirile, exist\ re[edin]a ambasadorului american[i cea a pre[edintelui Irlandei, cu aspect de conac neoclasic[i care seam\n\ destul de mult cu Casa Alb\. Strada caretrecând pe lâng\ Phoenix Park, duce la Chapelizod, poart\numele de „Cunningham Road“. Este aceasta poate înc\ oaluzie incifrat\ la ideea regalit\]ii care a unit la un momentdat Irlanda de România, la dou\ extremit\]i ale Europei?Mihai Sorin R|DULESCU_____________1Despre genealogia lui Matila C.Ghyka, al c\rui numepatern era, dup\ cum se [tie, „Costiescu“, vezi articolul cuacest titlu, în vol. meu Cu gândul la lumea de alt\dat\, pp.191-196.2Este vorba de so]ia regretatului latinist GheorgheCeau[escu, care este fiica lui Vlad Anghel - str\nepot defrate al poetului Dimitrie Anghel - [i a Ioanei n\scut\ Calligari,nepoat\ de fiu a Anei Calligari n\scut\ Ghyka, soramamei lui Matila C.Ghyka. A[adar cea mai apropiat\ rud\în via]\ a lui Matila Ghyka este tân\rul domn Ion Ceau[escudin Bucure[ti, fiul profesorului Gheorghe Ceau[escu. Preciz\rileacestea care provin de la familie, mi se par necesare avândîn vedere marele num\r de rude ale esteticianului.3J.A.Evans, Sir Nicholas O’Conor – a World Figure,în „Co.[County] Roscommon Historical and ArchaeologicalSociety Journal“, vol.5, 1994, p.62 (traducerea este f\cut\de mine). ~n general numele clanului apare uneori [i cu dublu„n“.4Matila Ghyka, Curcubeie, vol.II Fericit ca Ulise...,traducere de Georgeta Filitti, Bucure[ti, Editura Curtea Veche,2003, p.211. Numele esteticianului apare f\r\ ini]ialapatronimicului patern: „C“.5Ibidem, loc.cit.6Ibidem, p.212.7Ibidem, p.213.DanDamaschin[i „vocile crizei“(urmare din pag. 10)R|PASTIE, genune, h\u sunt metaforelePspa]iale ale acestei st\ri paroxistice a euluice caut\ frenetic revela]ia ultim\: „str\lucitorse oglinde[te în mine str\fundul pr\pastieice trebuie atins, / genunea vorbe[te cugura mea de-acum / cicatricea min]ii melese confund\ cu despic\tura colosal\ / h\ulî[i bolborose[te numele în locul numeluimeu / sacrul mije[te în ochii neajun[i lav\z ai puilor de jivin\ nou n\scu]i / orbec\ial\ ini]ial\mai sfânt\ decât oricare destinare care îi vaurma“...Se înmul]esc, parc\, în aceste pagini, semneleagoniei [i r\v\[irii l\untrice a subiectului, iar Pustiireapoate fi un titlu emblematic de poem sub care seaglomereaz\ imaginile dezastrului: „be]ia sf\râm\riipropriului tipar“, „peisaj l\untric dup\ cutremur /relief schimonosit, devastat / pr\bu[it în sine / gemetef\r\ ecou / naufragiu în absen]a niciunui martor /Dumnezeu pâlpâie f\r\ vlag\ într-un ungher: / degerat\,o mân\ de copil îl ia sub ocrotire“... Stare de plânseste, iar\[i, titlul mai multor poeme, hölderlinianul„timp nevoia[„ – „dürftige Zeit“ – nu lipse[te niciel, iar volumul se încheie, ca sub o neagr\ apoteoz\,cu poemul Atotsfâr[itul, sub semnul „st\rii de sfâr[eal\“,cu sentimentul „autonimicirii“, al destructur\rii eului(„vl\guit, atât de vl\guit / încât a a spune... eu’înseamn\ un efort peste puterile mele“). Ca în altecâteva locuri, ner\bdarea numirii directe a st\riitensionate a subiectului impieteaz\ [i aici asuprapoeticit\]ii discursului, admi]ându-se formul\ri cetulbur\ stilistic poezia [i o reduc la expresia secconceptual\:„ceasul de-acum de o acuitate maxim\/ momentul e al extremei gravit\]i“. Sunt sintagmece se adaug\ mai pu]in inspirat altora, de la paginidiferite, precum: „sentimentul lipsei de mântuirece a cuprins lumea“, „se accentueaz\ miopiastirpei omene[ti dinaintea Fiin]ei“, „spiritulmalefic î[i recap\t\ identitatea“... Pura retoric\edificatoare, predica despuiat\ de orice ve[mântmetaforic, alegoric, simbolic, afecteaz\, astfel, pepor]iuni ce-i drept restrânse, poezia aceasta de patosmistic [i vizionar, croit\ dup\ tiparele textelor mariloreroi ai Credin]ei [i profe]ilor tuturor sfâr[iturilor delume, într-o febril\ sintez\ personal\, ce asociaz\,interfereaz\, contope[te discursul fidelit\]ii [i alt\gadei, al confesiunii [i isp\[irii, dup\ peniten]ede auster\ [i t\ioas\ introspec]ie, cu pâlpâirea desperan]\ mântuitoare ap\rat\ în acel ungher ultim,de citata mân\ de copil, degerat\. Cum s-a observatde c\tre cititorii acestei lirici de tr\iri hiperbolicexpresioniste,cu zguduiri vizionare ce nu distrug,totu[i, un tipar de relativ\ stabilitate [i consecven]\în articularea universului imaginar de culoarecrepuscular\, agonic\, escatologic\, avem de-aface cu o poezie ce are curajul, rar în epoca noastr\,de „a folosi un limbaj ardent în plin\ hegemonie alehamitei“, servind la „refacerea leg\turii fondatoaredintre poezie [i transcendent“. Este, într-adev\r, unrisc, cum noteaz\ tot Al. Cistelecan, dar [i uncâ[tig în ordinea singulariz\rii, a individualiz\rii întrogenera]ie poetic\ ce urmeaz\, majoritar, drumuricomplet diferite de acesta.Din nou programatic, un început de poem dincartea urm\toare, a „Îndur\rilor“, î[i asum\ aceststatut riscant de a fi excep]ie în lumea scrisului poeticactual: „Noi suntem cei care se împotrivesc dinr\sputeri propriei disolu]ii l\untrice, dihoniei ce sineleni-l scurm\. Chiar dac\ m\rturisirea noastr\ nuva fi luat\ în seam\ decât la judecata din urm\“.Condi]ia de „proscri[i“ a acestor poe]i în r\sp\r cuvremea lor e afi[at\ acum cu un particular orgoliu,aproape o sfidare la adresa tuturor c\derilor orei.Ipostaza profetic\ a eului, mai calm\ îns\ [i maisenin\, nu e abandonat\, iar efortul restituirii [ireabilit\rii sacrului în lume e reluat cu obstina]ie,împotriva oric\ror împotriviri. „Ceea ce r\mâne,îns\, întemeiaz\ poe]ii“ – cunoscutul vers al luiHölderlin - pare a fi însu[it [i de Dan Damaschinîn subtextul scrisului s\u mai nou. El vorbe[te acumdespre moarte, dar [i despre transfigurare (un text secheam\ chiar Moarte [i transfigurare, ca poemulsimfonic al ui Richard Strauss), continu\ s\ înregistrezeurmele înc\ insuficient cicatrizate ale dezastrelor,dar accentul cade acum pe str\dania de reconstruc]iespiritual\. Exemplul marelui romantic german, c\ruiai se închin\ un frumos poem (Mormântul lui Hölderlin)încurajeaz\ aceast\ liric\ a transfigur\rii fiin]ei, operade recuperare a sensurilor alterate ale lumii: „Aptnumai pentru ceea ce vine de la Tat\l. În]elegeamt\cerea Etherului, cuvintele oamenilor – niciodat\.O pas\re al c\rei schelet, p\strat în roc\, a fostreînsufle]it, incendiaz\ coliba solomonarului, dreptr\splat\. /.../ Anul se pierde printre spi]ele zodiilor.Semne de dincolo de lume hot\r\sc amu]irea ultimeistirpe de prooroci. Înc\ st\rui a isca parabole,p\st\i pline de noime, pe care, tot ]ie, singur, ]i-edat s\ le dezghioci“...Se poate remarca sublinierea notei de ceremonialitate,de ritual al rostirii larg ritmate [i uzând de efectelede muzicalitate produse de rim\, în asemenea versuride accent sapien]ial, sugerând o în]elepciune reg\sit\,o încredere [i un echilbru ref\cute ale f\pturii:„Afli gr\dina edenului primenit\ ca dinaintea întâiuluip\cat, sub p\mânt, într-un altar t\iat în cristale desare. Chipul de Floarea Soarelui, cu o aureol\ deviespi în jurul frun]ii, sufletului meu îi izvode[tesemn de îndurare“.Figuri ale poc\in]ei, întoarcerii, rug\ciunii umiledar încrez\toare modeleaz\ acest univers imaginarînnoit. În ipostaz\ de fiu risipitor, subiectiul se întoarcespre Tat\l milostiv, î[i hot\r\[te existen]a ca „rug\ciune[i veghe necurmat\“, renun]\ la cuvintele propriipentru a se l\sa în voia Verbului divin, „menit s\încremeneasc\ ziua mea într-o perpetu\ amiaz\“, maivechea „stare de plâns“ revine. Îns\ lacrimaomului se confund\ cu cea a lui Dumnezeu („Acumochiul lui Dumnezeu m\ închide în sine plângând“),„tânguirea“ înseamn\ [i împ\rt\[ire cu suferin]acristic\ [i a semenilor, a unui subiect ce [i-areînviat sentimentul comuniunii cu f\pturile umileale lumii, ceva din fraternitatea franciscan\, care era[i a lui Adrian Popescu, se reg\se[te în versuri caacestea: „E tânguirea un s\la[ din care nu po]i fialungat, starea de plîns ce te face Omului Durerilorp\rta[. Candoarea mea e strea[in\ pe care zbur\toarelesfinte au ales-o spre a-[i dura, din lut, l\ca[„. Scrisulînsu[i se confund\ cu rug\ciunea – „DinainteaRevela]iei îngenuncheat, / de amândou\ mâinileslujindu-te pentru a scrie, / precum Ioan evanghelistul,în grota sa din Patmos“...E o stare de spirit ce se prelunge[te în poemelecele mai recente, din Rug\ciunile pictorilor, –continuitate atât de ordin tematic cât [i stilistic, fiindc\aceste comentarii poetice la opere de art\ plastic\,descrieri concentrate ale unor figuri [i forme aletabolurilor de pictori celebri, î[i conserv\ nota desolemnitate, acum reculeas\ [i senin\. O pânz\ deDürer, bun\oar\, Fiul risipitor, face o evident\ leg\tur\cu poemul din cartea anterioar\, înt\rind stilul deverset [i nota senten]ioas\, de medita]ie reculeas\:„Nici o clip\ mai devreme nu survine miracolul. /Numai dup\ ce ]i-ai risipit pe de-a-ntregul / parte deavu]ie din mo[tenirea Tat\lui, / {i ai ajuns s\ jinduie[tihrana porcilor, demonilor /.../ Abia atunci e momentulcând Fiul î[i vine în fire. / Clipa c\in]ei când po]is\ îngenunchezi / [i s\ implori / iertarea“.Între „cel mai sumbru profetism din literaturaromân\“ – cum îl caracteriza Petru Poant\ – [i limanulmai recent al Îndur\rii, poezia lui Dan Damaschinparcurge un intinerar deviant fa]\ de drumurilefrecventate ast\zi de poezia româneasc\. Îns\ o facecu o obstina]ie expresiv\ în patetismul ei înalt,într-un discurs [i dramatic, [i ceremonios, în carerevolta [i devo]iunea reculeas\ interfereaz\, accentuândori atenuând starea de criz\ a eului, ce între]ine oautentic\ tensiune spiritual\.Ion POPRomânia literar\ nr. 42 / 24 octombrie 200821

a r t eRomânia literar\ nr. 42 / 24 octombrie 200822IECARE dintre episoadele proiectuluiFAMPRENTA, de la Centrul Na]ional alDansului Bucure[ti (CNDB), a avut atmosferasa aparte, ceea ce este firesc [i bine. Firesc,pentru c\ fiecare artist are propriul s\umare sau mic univers, bine, pentru c\împreun\ ne-au înf\]i[at o adev\rat\încreng\tur\ de universuri. N-ai cum s\ teplictise[ti. Dar universul din AMPRENTA a patrami-a fost cel mai apropiat de suflet.Nu am maiavut acel sentiment straniu c\ am poposit pe alt\planet\. Eram acas\. ~ntâlneam idei familiare, emo]iicunoscute. M-a îmbog\]it [i m-a mul]umit pe maimulte planuri. P\strând tradi]ia Centrului Multi ArtDans, pe care l-a condus la începutul anilor 2000,Vava {tef\nescu, curatorul episodului al patrulea alAMPRENTEI, a înm\nunchiat dansul cu artele pastice[i cu muzica. Apoi spectacolele prezentate au fostcosistente, împlinite, Julieta lui Viski András fiindcel mai bun spectacol prezentat pân\ acum la CNDB.{i în fine, dar nu în ultimul rând, am întâlnit la oserie de oameni tineri împlica]i în aceast\ AMPRENT|reac]ia, ie[irea din amor]ire, din starea amorf\ carene caracterizeaz\, în mare, soietatea în care tr\im.Deci exact ceea ce [i-a [i dorit Vava {tef\nescu printematica acestui episod, crearea de ANTICORPIîmportiva relelor [i r\ilor care ne invadaz\ via]a ceade toate zilele. Dar s\ abordez, pe rând, toate acestecomponente ale episodului patru, în m\sura încare le-am putut urm\ri, c\ci ele s-au suprapus, înparte, cu proiectul Temps d’images, pe care-l voiaborda aparte.~n mediateca Centrlui, am fost invita]i La Vavaîn sufragerie – un spa]iu primitor, cu propuneriinteresante. Cu un pahar de vin în mân\ puteai s\te familiarizezi cu ambienul salonului creat de picturamural\ [i de sculptura mic\ a Elenei Lot Vlad, cuVia]a unei femei [i puteai s\ conversezi cu autoarealor, ceea ce am [i f\cut: asupra soclurilor gândite cumult\ pricepere, pentru a putea pune, cu adev\rat,în valoare scultpura mic\, apoi asupra riscului de atranspune un mare pesc\ru[ de pe o hârtie pe unperete `ntreg din salonul Vavei, umbra acestuia, laalt\ dimensiune, modificând acum sentimentul ini]ialde senin\tate al scenei, [i mai ales despre transgres\rilecelor mai tineri arti[ti plastici c\tre alte domenii aleartei, adic\ exact acela[i lucru care se petrece [i îndans. Tot în sufragerie puteai s\ r\sfoie[ti un albumal Vavei {tef\nescu, cu fotografii de la diferite vârste[i s\ urm\re[ti, pe mici ecrane, crea]ii ale ei, pe carevroiai s\ le revezi, sau pe care nu le cuno[teai. Euam urm\rit tot o pies\ de Viski András, Vinerealung\, spectacol pe care nu-l v\zusem [i la caremi[carea facut\ de Vava {tef\nescu, constituie ocontribu]ie major\. Intrarea în Sufrageria Vavei erastr\juit\ de o mare sculptur\ în lemn, Dansul OmuluiCâine, câinele fiind fiara din el, care este [i ANTICORPULs\u, cum se m\rturise[te autorul lucr\rii, sculptorulAurel Vlad. Întâmplarea a f\cut ca, în acela[i timpcu AMPRENTA Vavei {tef\nescu s\ se deschid\, lagaleria Dialog, a Prim\riei sectorului 2, [i expozi]iaBrefLe Figaro Littéraire din 16 octombrie ridic\serioase semne de `ntrebare cu privire la documentul,recent publicat pe site-ul Institutului ceh de studierea totalitarismului, [i reluat apoi de `ntreaga pres\ dinCehia [i din Europa, care face din Milan Kunderaun denun]\tor. ~n 1950, t`n\rul Kundera s-ar fi dusde bun\ voie la serviciul secret ca s\-l reclame pe uncompatriot pe care-l b\nuia de spionaj. ~n acea vreme,o asemenea reclama]ie avea urm\ri tragice. Spionula fost condamnat la moarte, pedeaps\ comutat\ `n22 de ani de `nchisoare, din care a executat 14. Kunderaneag\ fapta. Documentul incriminator n-a fost verificat.P\rerea jurnali[tilor de la Figaro, ca [i a unui scriitorceh, prieten al lui Kundera, este c\ dela]iunea aFoto: Valentin TrandafirS\ fie vorba de un fals?A N T I C O R PAMPRENTA – Episodul patrucu Memorialul victimelor comunismului [i al rezisten]eide la Sighet, în mijlocul c\reia domina macheta înlemn a aceluia[i Aurel Vlad, machet\ dup\ care s-aturnat în bronz grupul statuar de la închisoarea-muzeudin Sighet. O coinciden]\ fericit\, care permite oparalel\ între for]a ANTICORPILOR celor care ausupravie]uit acolo [i sl\biciunea noastr\, a celor deast\zi. Printr-un trasfer subtil de idei, arucat ca unarc nev\zut peste agitatele str\zi ale Bucure[tiului,tematica de la Sighet, din galeria Dialog, s-a reg\sit[i în piesa lui Viski András, de la Centrul Na]ionalal Dansului. L\sând deoparte piesa lui Mihai Mihalcea,Stele deasupra amneziei noastre, creat\ înainteaînfiin]\rii Centrului, Julieta este cea mai împortant\lucrare care a v\zut lumina rampei în Sala Rond\ dela CNDB. Nu un simplu exerci]iu de mi[care, nu unexperiment, ci o oper\ împlinit\ din toate punctelede vedere, ca tematic\ abordat\, dar mai ales capunere în pagin\ a acestei tematici. Realizatoriipiesei au contribuit, fiecare în parte, ca lucrarea s\aib\ greutatea pe care o are. Pe de o parte textulcutremur\tor al lui Viski András, povestea unei femeifost fabricat\ de serviciul secret `n 1968 cândromancierului i s-a retras cet\]enia [i când a fost silits\ emigreze `n Fran]a. N-ar fi cel dintâi produs alpoliticii de intoxicare a regimului comunist. Celebru`n lume, Kundera n-a fost publicat `n Cehoslovacia([i `n Cehia, apoi) dup\ 1968. C\r]ile scrise de el`n francez\ n-au fost traduse `n ]ara lui. Mul]i scriitoricehi `l detest\ pentru apolitismul lui a[a-zicând practic,de[i romanele sunt deseori politice [i anticomuniste.Proasta imagine a lui Kundera `n Cehia a contribuitla r\spândirea st\rii privitoare la dela]iunea deodinioar\. Cel denun]at, aflat `n Suedia, unde a emigratdup\ eliberare, refuz\ s\ comenteze. „Nu vreau s\pun paie pe foc“, a declarat el `n esen]\.Foto: Daniela Chioreancu [apte copii care sfâr[e[te în deten]ie, pe de alt\parte decorul inspirat al lui T.Th. Ciupe, care ]inepersonajul prizonier într-un fel de v\g\un\, întrepere]i abrup]i, v\rga]i de lumini ca ni[te z\brele. {i,la mijloc, coregrafa [i interpreta Vava {tef\nescu,care d\ via]\ dubl\ personajului, atât prin grai, rostindlamenta]ia eroinei, cât [i prin graiul trupului ei, carene vorbe[te [i el despre acelea[i dureri [i despremonologul ei cu divinitatea – totul fiind apoi discretdar ferm dirijat de mâna sigur\ a regizorului MihaiM\niu]iu, pe muzica compus\ de Ana Maria Avram[i Iancu Dumitrescu. O oper\ puternic\, deplinrealizat\ [i emo]ionant\.{i, `n fine, într-o ]ar\ populat\ masiv de amnezici[i de nep\s\tori, concentra]i exclusiv asupra miculuilor univers, m-am bucurat nespus de cele dou\Interven]ii în spa]ii publice, [i anume la fântâna dela Arhitectur\ – loc cu o puternic\ înc\rc\tur\simbolic\. Prima, gândit\ de Mihai Mihalcea, Peisajcu habitus na]ional – interven]ie pe fundal gri, cu tineri[i tinere întin[i fiecare pe saltelu]a lui [i sugându-[isuzeta, eventual mai r\sfoind o carte sau fumândo ]igar\, a ilustrat situa]ia cu mult humor. Cea de adoua, a Mihaelei Michailov, }ara mea cu Fe]i-Frumo[i,interactiv\, cu un panou pe care publicul î[i puteaexprima p\rerile, a fost mult mai incisiv\, Otân\ra cânta, cu porta voce, câte un cântec patriotic,între cântece, câte unul dintre cei trei tineri care oîncadrau prezenta curriculum vitae a trei dintre fe]iino[tri frumo[i – Adrian P\unescu [i Vadim Tudor,cu poeziile lor omagiale, [i Ion Iliescu [i discursullui, prin care le mul]umea minerilor, pentru patrioticalor interven]ie asupra bucure[tenilor, Am vibrat scurt,dar intens, ca la o modest\ dar autentic\ reînvierea spiritului Pie]ei Univesit\]ii. {i m-am bucurat c\to]i cei care înf\ptuiau acest mic miracol erau tineri[i foarte tineri.AMPRENTA Vavei {tef\nescu a dovedit c\ exist\înc\ ANTICORPI în România, cât [i arti[ti capabilis\ ne administreze dozele necesare.Liana TUGEARU

ßi, pentru c\ aminteam la începutul acestor rânduri c\diversitatea reprezint\ una dintre caracteristicile actualuluiînceput de sezon muzical, trebuie salutat\ ini]iativaorganiz\rii recentului Festival de Muzic\ Veche.BOGAT, divers, captivant, atent rostuit... A[ase arat\ a fi acest început de stagiune muzical\.Nu numai la Bucure[ti!Grij\ pentru calitatea actului artistic.Grij\ pentru imagine. ~n Capital\, la Oper\,dou\ momente importante atrag aten]ia.Momente de diferit\ semnifica]ie. ~naintede deschiderea oficial\ a stagiunii a fostreluat\ opera enescian\ „Oedipe“. ~n regia atât decomplicat\, uimitoare, spectaculos paradoxal\ a luiPetrika Ionescu. Sub bagheta dirijoral\ a octogenaruluiCornel Tr\ilescu a fost asigurat\ o bun\ sus]ineremuzical-dramatic\. ~n rolul titular a reap\rut basbaritonul{tefan Ignat, o evolu]ie scenic\ impun\toare,o prezen]\ vocal\ robust\, de impresionant\ rezisten]\pe durata întregii seri. Au fost dou\ spectacole îndelungpreg\tite. Iar rezultatul a justificat sus]inerea efortului.A fost aniversat\ înplinirea unei jum\t\]i de veac dela premiera bucure[tean\ a spectacolului. Prilejul?Prima edi]ie, cea din anul 1958 a Festivalului Interna]ional«George Enescu». Marele tandem care a construitatunci spectacolul era reprezentat de dirijorul ConstantinSilvestri [i de regizorul Jean Rânzescu. Pe atunci,maestrul Stelian Olaru era asistent în ce prive[tepreg\tirea corului. Ast\zi î[i asum\ în continuaredeplina responsabilitate a edific\rii acestui importantcompartiment al institu]iei. Dup\ cinci decenii, dintrecei de atunci, a r\mas ultimul, în continuare, pe scen\!Cu aleas\ demnitate profesional\. O confirmare înplus? Ultimul spectacol, cel de sâmb\t\ seara, cu operaSamson [i Dalila de Camille Saint-Saëns. Un organismdinamic – din punct de vedere muzical, din p\cate nuscenic!, un organism omogen, s-a dovedit a fi CorulOperei bucure[tene. ~n rolul titular, tenorul MariusVlad Budoiu a realizat un rol dificil, construit ladimensiune statuar\, bine împlinit în plan vocal [iscenic. Excelent realizat, tabloul muncilor la roatateascului de ulei î]i r\mâne întip\rit atât vizual-scenic,cât [i la nivelul performan]elor muzicale. Cel\laltimportant eveniment îl reprezint\ inaugurarea, încadrul actualei stagiuni, a ciclului Opera Rara, cuspectacolul „I Capuleti e i Montecchi“ de VincenzoBellini. Spectacolul a fost realizat de aceast\ dat\ înSalonul Galben, special amenajat, al teatrului, înversiune de concert, cu sumar\ mi[care scenic\. Sedeschide astfel calea conceperii produc]iilor destinateunui num\r restrâns de spectacole, crea]ii ce dep\[escîn mod obi[nuit zona perioadei romantice atât de iubit\de marele public. M\ refer la marele tezaur al muziciibaroce, la spectacolele de secol XVII – XVIII, deasemenea la valorile teatrului muzical de secol XX,inclusiv cele ale teatrului muzical românesc postenesciance lipse[te cu des\vâr[ire, de ani buni, dinrepertoriul primei noastre scene lirice.La Timi[oara colectivul Operei Na]ionale a imaginat[i a realizat o deschidere impresionant\ a stagiunii.Faust, de Gounod, este un spectacol în reluare. Esteun spectacol care a cumulat, de aceast\ dat\, un num\rmare, un num\r cu totul valoros de for]e artistice.Dirijorul Jérôme Pillement este o autoritate în domeniulmuzicii franceze. ~l putem urm\ri frecvent pe canalulde televiziune «Mezzo» conducând, spre exemplu,cunoscuta forma]ie orchestral\ «Un Violon sur leSable». Este un artist dinamic [i eficient ce colaboreaz\cu marea majoritate a teatrelor lirice din Fran]a. Deaceast\ dat\ la Timi[oara a construit un spectacoldinamic, excelent coordonat în aspectele sale de baz\.I-a r\spuns un colectiv atent motivat de muzicieniinstrumenti[i ce [tiu s\ dezvolte sonorit\]i transparentede bun\ sus]inere a vocilor, un cor temeinic coordonatde maestrul Laura Mare. Semnificativ, totodat\emo]ionant, îmi apare faptul c\ în acest spectacolau evoluat doi arti[ti afla]i în momente total diferiteale carierei lor, anume – în rolul Mefisto – basulPompeiu H\r\[teanu, personalitate aflat\ la cap\tulunei cariere impresionante, [i – în rolul Valentin –baritonul Bogdan Zaharia, un tân\r artist aflat la începutde drum. ~[i a[eaz\ în mod fericit debutul scenicsub directa îndrumare profesional\ a maestruluiCorneliu Murgu. Soprana Leontina V\duva [i tenorulRobert Nagy au sus]inut rolurile tinerilor îndr\gosti]iînvederând experien]a vocal\ [i scenic\ a unei bogatecariere lirice.Debutul sezonului liric a fost marcat de revenireala Bucure[ti – de aceast\ dat\ la Sala Palatului – aminunatului artist, a tenorului liric José Carreras, încompania Filarmonicii bucure[tene, a dirijorului DavidGimenez, a celor doi cânt\re]i invita]i, soprana AlexandraComan [i baritonul Angel Odena. Ren\scut în modfericit din propria-i cenu[\, biruind o boal\ necru]\toare,Carreras probeaz\ în continuare o fervoare, o autenticitatea cântului vecine, îndr\znesc s\ o afirm, actului deînchinare. ~n zona în adev\r sacr\ a comunic\riiartistice. Iar aceasta de[i str\lucirea de odinioar\ aglasului a p\lit, de[i acutele spectaculoase de alt\ dat\sunt pozi]ionate mai jos. A r\mas fermitatea adres\rii,comunicarea ardent\ care impresioneaz\ în continuare.~n cel mai înalt grad posibil. ~ntr-un repertoriu deosebitde popular, cel al canzonetei italiene. A fost primit cuentusiasm de un public care a umplut marea sal\ pân\la refuz. Este o loca]ie dep\[it\, o sal\ viciat\ dinpunct de vedere acustic [i improprie sus]inerii actuluimuzical-artistic, o incint\ care p\c\le[te [i malformeaz\percep]ia publicului meloman.La Ateneu? Debutul concertelor Filarmonicii afost unul în adev\r spectaculos. A coincis cu un aldoilea debut, cel al cunoscutului dirijor Cristian Badeala pupitrul primului colectiv simfonic al ]\rii. Unsucces mare pe m\sura unui mare opus simfonic careeste Simfonia a 3-a de Gustav Mahler, lucrare realizat\cu participarea Corului Academic al institu]iei, aCorului de Copii Radio. ~n simfonicul s\pt\mâniitrecute, într-un program de muzic\ de secol XX,dirijorul Lawrence Foster – un vechi prieten alvie]ii noastre muzicale – se dovede[te a fi în continuaredinamic [i spectaculos, eficient [i inspirator într-omuzic\ de atmosfer\, de pitoresc rafinament timbral,de culoare sonor\... cum sunt opus-urile lui MauriceRavel, cele patru tablouri ale Rapsodiei spaniole, deasemenea geniala Alborada, spre exemplu. ~n debutulserii de muzic\, primul Concert pentru vioar\ [iorchestr\ de Dmitri {ostakovici a beneficiat de evolu]iade o matur\ a[ezare, pe care o dezvolt\ tân\rul muzicianRemus Azoi]ei; este o veritabil\ simfonie-roman axat\pe o dram\ teribil\, provenit\ din Rusia sovietic\ amijlocului de secol XX, o dram\ narat\ de vioarasolist\, o lucrare de ampl\ desf\[urare pe care Azoi]eio sus]ine cu temeinic\ implicare caracterologic\.a r t eDebutul stagiunii muzicaleHoria AndreescuUn concert „in memoriam“ Ion Voicu – sus]inutcu prilejul împlinirii a 85 de ani petrecu]i de la na[tereamarelui violonist, în urm\ cu ani buni unul dintredirectorii Filarmonicii – a fost condus la Ateneu dedirijorul Iosif Ion Prunner.~n Studioul de Concerte din str. Berthelot, debutulstagiunii a fost încredin]at maestrului Horia Andreescula pupitrul Orchestrei Na]ionale Radio. Un programdedicat în întregime crea]iei beethoveniene, pe de-oparte, pe de alta, o realizare artistic\ în adev\r magistral\,au reprezentat elemente de temeinic\ atrac]iozitatepentru un public care a covâr[it literalmente Studioulde Concerte al Radiodifuziunii. Eroica, cea de a 3-asimfonie, a fost pe cât de emo]ionant\, pe atât desurprinz\toare. C\ci un artist autentic nu contene[tea ne surprinde, a ne aten]iona asupra unui nouunghi – posibil [i acesta – din care poate fi observatun opus îndeob[te bine-cunoscut. Nu consisten]ap\stoas\ a sonorit\]ilor orchestrale, ci vivacitateainterioar\ a muzicii, claritatea, dinamica constructiv\,mobilizatoare, a sonorit\]ilor orchestrale, pare s\-l ficaptivat în primul rând pe Andreescu în realizareaacestui atât de circulat pân\ la satura]ie, în versiunicomune, opus beethovenian. A fost o versiune inedit\la care muzicienii ansamblului au aderat cu temeinic\participare. ~n spiritul aceleia[i atitudini a fost acompaniat[i marele opus solistic care este Imperialul beethovenian,realizat de cunoscutul pianist Gerhard Oppitz în limiteleunui echilibru tipic german al expresiei, a unei re]ineriinterioare atent z\g\zuite ce a permis arareori zborulinspirator al imagina]iei.„Marile spirite se întâlnesc“, ne aminte[te un vechidicton francez. La fel se întâlnesc, deloc întâmpl\tor,[i marii no[tri muzicieni. Creatorii, compozitoriiimportan]i î[i întâlnesc muzicienii performeri depotrivit calibru artistic. Zilele trecute, Muzeul Na]ional„George Enescu“ i-a dedicat compozitoarei DoinaRotaru un întreg concert, prima manifestare deacest fel a actualei stagiuni camerale dedicate muziciiromâne[ti, concerte g\zduite ca [i în anii trecu]i înAula Palatului Cantacuzino. Iar concertul – lucr\rimai noi, lucr\ri scrise cu ani buni în urm\ – a fostposibil gra]ie acestei neasemuite d\ruiri întru muzic\pe care o probeaz\ nu de azi, nu de ieri, minuna]iimuzicieni care constituie ast\zi forma]ia instrumental\Trio «Contraste», anume flautistul Ion Bogdan{tef\nescu, percu]ionistul Doru Roman, pianistulSorin Petrescu.{i pentru c\ aminteam la începutul acestor rânduric\ diversitatea reprezint\ una dintre caracteristicileactualului început de sezon muzical, trebuie salutat\ini]iativa organiz\rii recentului Festival de Muzic\Veche, rezultat al colabor\rii dintre asocia]ia„MedievalPraxis“ [i canalul TVR Cultural. Muzic\baroc\ transilvan\, muzic\ psaltic\ de tradi]ie bizantin\,muzic\ veche româneasc\ de tradi]ie l\ut\reasc\,recitaluri de org\ [i de clavecin, ansambluri sosite dinCluj, din Budapesta, din Berlin, muzicieni bucure[tenipasiona]i de incursiuni în cultura secolelor al XVIIlea[i al XVIII-lea, au definit pe ansamblu zone despecial interes artistic. Un profesionalism ferm exprimatîn coordonarea artistic\ a muzicii dedicate crea]ieiconcertante pentru clavecin a lui Johann SebastianBach, probeaz\, spre exemplu, Fernanda Romila; esteun tân\r muzician dedicat cu nobil\ fervoare promov\riivalorilor muzicii baroce. {i nu este singura. Nu pots\ nu observ faptul potrivit c\ruia în contextul bucure[teanactual începutul de stagiune muzical\ tinde a aduceun exemplar respect al valorilor, aspect care ar devenibenefic inclusiv în plan social; de s-ar manifesta înmai multe sectoare ale vie]ii noastre cotidiene.Dumitru AVAKIAN23România literar\ nr. 42 / 24 octombrie 2008

a r t eNu partea de comic book movie constituie piesa derezisten]\ a lui Del Toro, ci feeria pe care o ]esepovestea [i care între]ine atmosfera magic\ alabirintului s\u.Tauromahiile lui del ToroULTIMUL film al lui Guillermo del Toro,p\streaz\ stilul [i imaginarul flamboaiantcare l-a consacrat pe regizor cu El laberintodel fauno (Labirintul lui Pan, 2006) transpusla nivelul unui blockbuster, metamorforz\riscant\ [i în acela[i timp provocatoarepentru un regizor de o mare sensibilitate,cu o imagina]ie debordant\ [i c\ruia îiplace s\ ia taurul de coarne. {i Hellboy,eroul care poart\ o admirabil\ perechede coarne, atunci cînd nu [i le „tunde“ [i polizeaz\, esteprodusul benzii desenate a lui Mike Mignola, intrat pemîna unui iubitor de coride unde sîngele nu se mai scurgeîn nisip, ci se afl\ în chiar pigmentul acestui demon pejum\tate îmblînzit în folosul umanit\]ii. Fiecare membrual echipei din care face parte ca [i X-menii lui BryanSinger [i Brett Ratner posed\ o înzestrare special\,Liz Sherman (Selma Blair) se poate transforma într-otor]\ [i chiar într-o bomb\ incendiar\, AbrahamSapien (Doug Jones) este telepat [i amfibian, JohannKrauss (James Dodd), noul agent special trimis s\coordoneze echipa este ectoplasmatic dup\ dorin]\,iar Hellboy (Ron Perlman) posed\ o for]\ [i o mobilitateie[ite din comun, l\sînd la o parte detaliile diavole[ti:coarnele, coada etc.. Tiparul durului este orchestrat prinreplica casant\, trabucurile cubaneze pe care le fumeaz\consecvent, trench coat-ul purtat direct pe bustul gol[i în afara pumnului foarte greu, una din mîini supradimensionat\are ceva din for]a amtrack-ului, totul poate fi g\sit înrecuzita tradi]ional\ a benzii desenate. Devin sup\r\toareîn film citatele, X-urile [i Zerourile din X-Men, sceneHellboy [i Armata de Aur (Hellboy 2. TheGolden Army, 2008); Regia: Guillermo del Toro; Înrolurile principale: Selma Blair, Ron Perlman,Jeffrey Tambor; Gen: Ac]iune, Comedie, Dram\,Fantastic; Horror, SF; Premiera în România: 17.10.2008;Durata: 120 minute; Produs de: Dark Horse Entertainment;Distribuit în România de: Ro Image 2000.care par decupate din Men in Black al lui Barry Sonnenfeld,precum periplul agentului [i al lui Hellboy pe coridoareleinstitu]iei l\sînd s\ se vad\ or\t\niile infernale, teratologiade cabinet prin nenum\ratele u[i neglijent deschise.La fel, am v\zut în exotismul grotesc din Pia]aTrolilor reflexe din epopeea galactic\ lukacsian\, R\zboiulstelelor, la care se poate ad\uga silueta gra]ioas\ aconetabilului care-l întîmpin\ pe Prin]ul Nuada (LukeGoss) [i probabil c\ a g\si un registru personal înacest sens este dificil. {i totu[i, regizorul devine captivantprin pasiunea sa pentru ma[in\rii, un întreg angrenajpune în mi[care Armata de Aur, alc\tuit\ dintr-un soide robo]i în care se mi[c\ nestingherit numeroase ro]idin]ate. Agentul Johann Krauss este compus dintr-uncostum de cauciuc, combina]ie între scafandrul autonom[i vechiul tip purtînd sabo]i de plumb [i o casc\ metalic\,costum din care iese ectoplasmatic prin diverse orificii.S\ ne amintim c\ spionul lui Hitler din primul Hellboyera tot o ma[in\ perfomant\ umplut\ cu nisip [i ac]ionat\de mecanismele unei ceasornic\rii rafinate. Aici, personajelemecanomorfe ale lui Guillermo del Toro concureaz\ cumanechinele lui Giorgio de Chirico sau mecanismelelui Picabia sau chiar cu Domnul K al lui Victor Brauner,domn compus din mai multe compartimente func]ionale.Un întreg imaginar suprarelisto-burlesc este transpusfilmic, [i automatele ac]ionate misterios se întîlnesccu îngerii suprareali[ti precum cel al lui Dali, SurrealisticAngel din 1983 sau cel din 1969 sau figurile lui MaxErnst gen The Robing of the Bride (1939). Acest imaginarbulversant care reune[te oroarea [i fascinul, uneori înuna [i aceea[i figur\, este în m\sur\ s\ confere amprentastilistic\ filmului s\u care iese în acest fel de pe turnantaprevizibil\ a blockbuster-ului. Ceea ce în Labirintullui Pani era genuin, urmînd firul dublu al istoriei [ific]iunii, aici se combin\ cu ingredientele unei re]eteîndelung folosite [i care nu mai las\ loc surprizei. Unadin scenele de o poezie vizual\ exuberant\, stricat\din punctul meu de vedere de replicile pilduitoarecare înso]easc examenul de con[tiin]\ al personajului,este cumva similar\ cu cavalcada En]ilor din St\pînulinelelor. Prin]ul Nuada elibereaz\ o for]\ a naturiidistructiv\ [i fertil\ în acela[i timp, un zeu al p\duriicare dintr-un bob, o mirabil\ s\mîn]\ se dezvolt\ giganticîn mijlocul ora[ului, m\turînd totul în jur cu tentaculelesale. Hellboy distruge aceast\ fiin]\ unic\ ]intind ceeace pare s\ fie capul creaturii, dar care seam\n\ cu boboculunei flori. Ucis, zeul p\durii înflore[te, substan]a sa,materie spermatic\, se transform\ în vegeta]ie, iar „capul“î[i deschide petalele [i împr\[tie polenul. S\rind pesteparabola livrat\ vizual, o astfel de scen\ îl relev\ peregizorul pe care mi-ar pl\cea s\-l rev\d cu filme de taliaLabirintului... [i nu doar comercializîndu-[i talentul.Grotescul de o anumit\ factur\ face cas\ bun\ cu umorulîn filmul s\u, chiar dac\ nici aici nu lipsesc similitudinimai mult sau mai pu]in frapante; ochelarii Schuffteincare permit indentificarea adev\ratei identit\]i chiar submasca celui mai abil camuflaj mi-au amintit de Brazil(1985) al lui Terry Gilliam. Guillermo del Toro [tie s\deruleze o poveste, o anumit\ energie se reg\se[te dincolode cea programat\ de gagurile supereroului cu suflet deaur, dar temperamental, ea curteaz\ cruzimea [i fabulosul.Cred c\ regizorul [i filmul lui se reg\sesc în situa]iapersonajului s\u principal confruntat cu plusurile [iminusurile (s\ recunoa[tem, mai mult plusuri) condi]ieide vedet\, expunere mediatic\ maxim\, dar [i izolare înfa]a unui public superficial, dispus s\ ia în grab\ cevala îndemîn\, s\ înghit\ f\r\ s\ în]eleag\ [i f\r\ s\guste. Pl\cut la vizionare, din filmul lui del Toro nur\mîne foarte mult dup\, în afara acestui imaginardebordant, pentru c\ restul î]i scap\ printre degete.Problemele de cuplu între colericul Hellboy [i inflamabilaLiz Sherman pot fi „dr\gu]e“, dar doar atît. Acest aer[ugub\], cool, interac]ional, felul în care se cocheteaz\cu publicul, de exemplu în scena de duio[ie etilic\ acelor doi amorezi, Hellboy [i Abe la o partid\ de karaoke,fac filmul s\ alunece într-un delectabil derizoriu. Nupartea de comic book movie constituie piesa de rezisten]\a lui Del Toro, ci feeria pe care o ]ese povestea [i careîntre]ine atmosfera magic\ a labirintului s\u. •România literar\ nr. 42 / 24 octombrie 200824

Dar indiferent de spa]iul reveriei [i de stilistica individual\,to]i elevii lui Baba au fascina]ia eposului, percep lumea înmultiplele ei conexiuni, evalueaz\ totul în interiorul uneimemorii [i al unei imagina]ii prodigioase.a r t eVladimir Zamfirescu,între Epos [i EthosGenez\ [i contextLa Judecata de apoi a posterit\]ii lui CorneliuBaba, exponen]ii acesteia vor fi întreba]i, mai mult dincuriozitatea blajin\ a unor judec\tori st\tu]i decît dinra]iuni strict juridice, dac\ au dus suficient de greu povarap\catului originar încît chinul s\ le justifice mîntuirea [is\ legitimeze reintegrarea lor, m\car pentru proba peisajului,în vastele gr\dini ale Edenului. Acest scenariu, fie elimaginat [i din simple necesit\]i de compozi]ie, este pedeplin plauzibil, pentru c\ to]i elevii semnificativi ailui Baba, adic\ aceia care au [tiut s\ evite babismul liniar[i s\-[i asume pîn\ la cap\t rolul de c\l\tori utopiciprintr-o lume care trebuie mereu inventat\, poart\ în ei,ca pe un reflex camuflat al culpei primordiale, povarainteligen]ei, a gîndirii sistematice, a poftei de a povesti[i a voca]iei de a construi. Atît Mihai Cizmaru,cît [i Sorin Ilfoveanu, {tefan Câl]ia, Sorin Dumitrescu,Vladimir Zamfirescu etc., dar [i, aparent, devia]ii stilisticIon Munteanu [i Constantin Cer\ceanu sunt pictori carenu se opresc la tehnic\, la nivelul de seduc]ie al limbajului[i la acea categorie de armonii elementare care excit\privirea pîn\ la opacizarea retinei, ci se afund\ în straturileadînci ale memoriei [i ale visului, în mitul cultural [iîn mitologiile culorii, în experien]ele dramatice [i jubilatoriiale fiin]ei, în determinarea cosmic\ [i în ac]iunea moral\a omului coborît în istorie. Posedînd fatal acel instrumentsuprem al gîndirii active [i al con[tiin]ei de sine, careeste desenul, elevii lui Baba [i-au împ\r]it, cumva, istoriaartei [i a culturii, în sens larg, identificînd [i separînd,a[a cum desenul însu[i separ\ [i partajeaz\, spa]iilementale, expresive [i stilistice ale unei enorme experien]eartistice.Dac\ lui Munteanu [i lui Cer\ceanu le-a revenitenergia culorii, pe toate registrele, de la proiec]ialudic\ [i pîn\ la tu[a dramatic\, reu[ind s\ converteasc\savant armoniile valorice în explozii tonale, SorinDumitrescu a optat, ini]ial, pentru construc]ii conceptuale,iar, ulterior, pentru codul sever [i forma transparent\ ahieroglifei ecleziele de factur\ oriental\. Sorin Ilfoveanus-a reg\sit în imaginea-efigie, redus\ la reperele absolutobligatorii pentru a o face inteligibi\, [i în apologiavidului, a c\rui for]\ devine activ\ doar prin minimastimulare cu ajutorul liniei, în vreme ce Mihai Cizmarua g\sit imaginea arhetipal\ a obiectelor, puterea lor devibra]ie [i haloul de lumin\ în care acestea se scald\discret, iar {tefan Câl]ia a coborît în vermuiala medieval\,în ambiguit\]ile [i în sincretismele fiin]ei, în grotesculfeeric, în simbolistic\ [i în esoterie. Dar indiferent despa]iul reveriei [i de stilistica individual\, to]i elevii luiBaba au fascina]ia eposului, percep lumea în multipleleei conexiuni, evalueaz\ totul în interiorul unei memorii[i al unei imagina]ii prodigioase.În aceast\ companie legitim\ [i incomod\ înacela[i timp, în care consangvinitatea [i accentele puterniceale unor personalit\]i perfect definite convie]uiesc cu oanumit\ perversitate, Vladimir Zamfirescu î[i identific\vîrsta artistic\, sistemul de gîndire, tipul de sensibilitate[i natura etic\ printr-o formul\ de o claritate aproapematematic\. Îns\ tocmai aceast\ claritate este un avertismentsubtil care determin\ o întrebare irepresibil\ care anuleaz\totul: de fapt, unde se situeaz\ Vladimir Zamfirescu?De la baroc la manierism[i returDac\ temperamentul artistic al lui Corneliu Baba era,în esen]\, unul de factur\ baroc\, de unde [i enorma [inecondi]ionata lui iubire pentru Rembrandt, marcat, înultima etap\ a crea]iei sale, de o tot mai puternic\ tenta]ieexpresionist\, Vladimir Zamfirescu î[i identific\ reperele,din perspectiv\ stilistico-formal\, cu aproape un veacmai devreme. Din acest punct de vedere, al vîrstei formei,el îl precede pe Corneliu Baba a[a cum GeorgeApostu, de pild\, îl precede pe Constantin Brâncu[i.Referin]a îns\[i se mut\ din secolul XVII în secolul XVI,[i ea se nume[te El Greco. Fie interlocutor direct [ifurnizor de tipologii deja acreditate, fie model al uneiexperien]e culturale [i suflete[ti similare, prin grefareahieraticii bizantine pe arhitectura somatic\ a formeirenascentiste, maestrul greco-hispanic este rima istoric\perfect adecvat\ pentru o parte semnificativ\ din lucr\rilelui Vladimir Zamfirescu, în care estetica [i ideologia,cea din urm\ în accep]iunea ei etimologic\ de [tiin]\, deabilitate a ideii, sunt, în mod evident, de factur\ manierist\.{i asta nu doar în ceea ce prive[te morfologia elementar\,alungirea formelor, prevalen]a conceptului fa]\ de anatomieetc., ci [i în ceea ce prive[te perspectiva intelectual\ carest\ la baza compozi]iilor, anume distorsiunile privirii,expresivit\]ile detaliilor, mi[carea teatral\, asamblareaanamorfotic\ etc. Aproape în totalitatea ei sau, cel pu]in,întregul segment care prive[te crea]ia sa recent\, picturalui Vladimir Zamfirescu este una de factur\ eminamentecultural\, de extrac]ie ori de aluzie livresc\, fapt caremut\ înteresul de pe capacitatea de observa]ie a formei[i de pe abilitatea de ordonare a limbajului în sine, petipul de lectur\, pe natura atitudinii [i pe înc\rc\turamoral\ a mesajului. Prins, ca [i El Greco, la intersec]iaunor realit\]i divergente, aceea a exteriorit\]ii imaginii[i a interiorit\]ii spiritului, sedus, în egal\ m\sur\, despectacolul privirii [i de fervoarea ideii ori, altfel spus,de volupt\]ile materiei [i de imperativele unei credin]eimplicite, pictorul identific\ – [i, în parte, construie[te- o lume intermediar\, o a treia realitate, perfect îndrept\]it\[i inteligibil\ în principiu, dar complet lipsit\ de suportexterior [i de orice existen]\ în istoria m\runt\ sau înanecdotica experien]ei individuale. În mod paradoxal,instrumentul percep]iei nu mai este aici ochiul exterior,fiziologia previzibil\ a privirii, ci memoria, ochiul interior,capacitatea mental\, oarecum extrasenzorial\, de a genera[i, mai apoi, de a fixa viziuni. Pictura lui VladimirZamfirescu pune în circula]ie adev\ruri umane profunde,este de o enorm\ verosimilitate în esen]\, dar ea opereaz\exclusiv cu structuri simbolice [i cu viziuni culturale.Realitatea pictorului nu este aceea tangibil\, episodic\[i supus\ diverselor varia]ii de context, ci una atemporal\,nondiscursiv\ [i imaterial\. Îns\ în pofida suportului s\uoarecum imponderabil, referentul acestei picturi esteunul incontestabil [i de o autoritate cople[itoare.Între epos [i ethosÎn linii mari, dou\ sînt sursele imaginarului în picturalui Vladimir Zamfirescu [i ele privesc, în aceea[i m\sur\,modele care au sedimentat [i s-au acreditat în timp,dobîndind o autoritate maxim\ [i indiscutabil\: codulcultural [i eposul spiritual. Discursul pictorului porne[te,a[adar, de la epica vetero- [i neotestamentar\, continu\cu existen]a exemplar\, la limita umanului cu divinul, [isfîr[e[te cu realitatea cultural\ propriu-zis\, dar dejafixat\ în efigia mitului. Într-un anume fel, el reface întregultraseu, mai degrab\ al con[tiin]ei decît al umanit\]ii,de la Genez\ [i pîn\ la substitu]ia sacrului prin estetic,îns\ înlocuie[te discursul [i fabula]ia obi[nuit\ cu secven]adefinitorie care activeaz\ memoria [i face din privitorulînsu[i propriul lui povestitor. Eva, Alungarea, Cain [iAbel, Moise, Tablele legii, Dansul Salomeei, Scara luiIacov, Maica Domnului, Ioan Botez\torul, Iisus, S\rutullui Iuda, Flagelarea, Stigmatele, Pieta etc., dincolo defaptul c\ resuscit\ o iconografie cu o autoritate cople[itoareîn istoria picturii, constituie, simultan, punctul de pornirepentru dou\ componente majore ale picturii lui VladimirZamfirescu. Pe de o parte, f\r\ a c\dea în narativ, pictorulî[i poate desf\[ura nestingherit voca]ia epic\, iar, pe dealt\ parte, f\r\ a e[ua în demonstrativ, î[i poate duce pîn\la extrem cercetarea în spa]iul limbajului, în special peaceea stilistic\. Esen]ializînd lec]ia lui Corneliu Baba,el decontextualizeaz\ forma, purific\ imaginea,extirp\ reperele de parcurs [i îi transfer\ privitorului,apelînd subtil, prin stimuli subliminali [i prin alte strategiipsihologice, la memoria acestuia, întreaga responsabilitatea privirii sistematizatoare. Ie[ind din imaginarul [i dineposul spectacolului biblic [i p\[ind mai încoace, înlumea secular\ [i în spa]iul culturii istoricizate, Zamfirescunu-[i modific\ atitudinea [i nici nu-[i schimb\ felul dea privi. Chiar dac\ iese din sacru, el r\mîne cumva înmitul exemplarit\]ii, ceea ce dovede[te [i o mare capacitatede admira]ie a pictorului care, în ultim\ instan]\, nu estedecît un semn al prospe]imii privirii [i al candorii afective.Don Quijote, Mozart [i Salieri, Picasso, Luchian, dar[i Personaj vene]ian, Dansatoare, B\rbat cu papagal,B\rbat cu broasc\ ]estoas\ etc., de[i ies din categoriadivinului [i din aceea a fondatorilor, se înscriu în aceea[igalerie de chipuri unice, de existen]e ireductibile, pentrucare potrivit\ nu este descrierea psiho-somatic\, ci fixarea,lipsit\ de orice ezitare, în efigie. {i aici, ca [i în cazulfigurilor biblice, pictorul recurge la acela[i tip de codificare[i la acelea[i formule de cercetare stilistic\. Îmbinîndhieratica bizantin\ [i postbizantin\, prelucrat\, larîndul ei, în func]ie de o permanent\ nevoie de mi[carea imaginii, cu întreaga civiliza]ie a portretului de factur\clasic\ [i modern\, Vladimir Zamfirescu ajunge la osintez\ unic\ a formei, în care anatomismul occidental[i hieroglifa oriental\ se sus]in reciproc [i propun o nou\realitate a imaginii. Pe de o parte, sînt conservate toatedatele unui figurativism coerent [i foarte exact în structurilesale esen]iale, iar, pe de alt\ parte, arogan]a antropocentrismului[i retorica unei corporalit\]i marcate de accidente particulare[i de suficien]a identit\]ii sînt drastic sanc]ionate prinrecursul la reprezentarea generic\ [i la tipologie. Daraceast\ dominant\ stilistic\ nu este [i singura în cercetarealimbajului pe care pictorul o face implicit. Incursiuniipe care el o `ntreprinde, la nivelul iconografiei, în istoriasacr\ [i în istoria profan\ a umanit\]ii, îi corespunde,la nivelul expresiei propriu-zise, o incursiune similar\prin istoria codurilor. În afara spa]iului manierist, dinvecin\tatea lui El Greco, acolo unde Vladimir Zamfirescuse simte în largul s\u, itinerariul mai cuprinde filosofiabaroc\ a clar-obscurului, caligrafia suav\ [i angelic\ aelenismului, grafia pur\ a picturii nordice, din speciaCranach – Holbein, senzualitatea lasciv\ a simbolismului[i pe aceea sangvin\ a expresionismului, pentru ca,finalmente, s\ ajung\ în albul imaculat al unui reflexsuprematist, de tip mistico-malevichian.De[i manierist prin dinamica sa l\untric\, VladimirZamfirescu este, prin pluralismul s\u stilistico-afectiv,un postmodern înfiorat [i contemplativ. Iar eposulexisten]ial [i teologic, pe care îl propune prin tematic\[i prin iconografie, [i care se insinueaz\ imperceptibil [iîn metabolismul recept\rii, are drept consecin]\ imediat\[i o anumit\ judecat\ moral\, o form\ foarte special\ desanc]iune etic\. Ceea ce face ca defini]ia sa artistic\ s\se constituie chiar pe drumul de la Epos la Ethos. • 25România literar\ nr. 42 / 24 octombrie 2008

c o n t r a n o b e lMilorad PavićTeatru din hârtieRomânia literar\ nr. 42 / 24 octombrie 200826SCRIITORUL sârb Milorad Pavić (n. 1929,Belgrad) [i-a configurat ultimul s\u romanca pe o antologie de proz\ contemporan\universal\, care cuprinde 38 de scriitoridin tot atâtea ]\ri [i limbi `n care „antologatorul“a fost tradus.De[i obi[nui]i cu proza pavician\mirific populat\, suntem `nc\ o dat\ surprin[i s\`ntâlnim `n noul s\u roman Teatru din hârtie o cohort\pestri]\ de figuran]i pe care Pavić o regizeaz\ cu olejeritate demiurgic\. C\ci scriitorul sârb este evidentautorul celor 38 de povestiri, ca [i al notelorbiobibliografice ale scriitorilor fictivi. De altfel Pavićm\rturise[te c\ a sim]it o mare bucurie gândindscriitori [i scriitoare c\rora, `n fi[ele biobibliografice,le-a distribuit titluri de c\r]i nicicând scrise [i vie]icare nu au existat.A[adar, avem de-a face cu un roman-antologiecu patin\ apocrif\, `n care osmoza `ntre biografiaautorului [i substan]a c\r]ii s-a produs `n spirituldeclarat [i asumat de Pavić, care nu a inten]ionat s\pasti[eze stilul literar al scriitorilor reali din aceste]\ri, ci s-a str\duit doar ca acestor literaturi c\rorapovestirile sale le apar]in ipotetic s\ le aduc\ un sporde tonuri.Teatru din hârtie, roman prodigios de eterogen,`n care canonul literar lupt\ cu iner]ia, `n sensulreduc]iei dintre esen]\ [i existen]\, pare infuzatde acel dicton cu tent\ paradoxal\ al lui H. Taine:„Stilul nev\zut este perfec]iunea stilului.“Gane Sotiroski (F. R. Macedonia)Sotiroski este poet [i prozator. A studiat la Skoplje,la Sofia [i la Belgrad istoria artei. Este tradus `n englez\.Provine din marea familie Kija [i Sotiraći din Prilep carea dat pictori, poe]i [i care ast\zi d\ traduc\tori [i oamenide afaceri. A publicat ni[te `nsemn\ri [i interviuri la oeditur\ din Strumica. De pild\, sub titlul Feminism:„EL: ~]i dau bani, cump\r\-]i chilo]i.EA: Nu port chilo]i.“~ntotdeauna a spus c\ doar `n (F. R.) Macedonia n-acurs o pic\tur\ de sânge `n timpul destr\m\rii statului.Icoan\ pe aur- Ai adus-o?- Am adus-o. E aici.- S\ v\d.Aceast\ discu]ie a fost purtat\ de doi b\rba]i pe vremede sear\ `ntr-o cârcium\ de la periferia Bitoliei. Cel `nvârs\ era `n uniforma for]elor armate ale Na]iunilorUnite. Cel\lalt, `ntr-o c\ma[\ din pânz\ topit\, de la ]ar\.Tân\rul scoase din torb\ ceva `nvelit `ntr-un chilimmititel din Pirot. Era icoana Sfântului Dumitru.Pictat\ pe un fundal de aur reprezentându-l pe sfântc\lare care galopa pe mare t\ind cu sabia velele unornave mititele r\zle]ite `n golf. ~n dep\rtare se vedeaora[ul, iar `n josul icoanei era pictat un omule] careara cu br\zdarul la care erau `njuga]i o pereche de boi.- E de furat? - `ntreb\ cel `n uniform\.- Normal c\ e de furat, dar eu am pl\tit-o cum secuvine, ceea ce a[tept [i de la dumneavoastr\. Va s\ zic\tranzac]ia este cât se poate de legal\.- Când a fost pictat\?- ~n secolul al XVII-lea, poate un pic mai târziu.- {i cine a pictat-o?- Ei, asta nu se [tie. La noi pictorii nu-[i semneaz\icoanele.- Nu? ~ndr\znesc s\ te `ntreb ceva.- ~ntreba]i, [tiu [i ce-o s\ m\ `ntreba]i.- De ce-o vinde]i?- Ei, aici e vorba de o povestioar\ din cu totul alt\zon\. La Moscova se afl\ vechile manuscrise ale c\r]ilornoastre despre care se sus]ine c\ le-ar fi v`ndut un ommare al nostru. De aia [i mul]i `l acuz\. Eu m\ `ntreb`ns\ ce-o mai fi cu acele c\r]i pe care el nu le-a vândutru[ilor? Zile `n [ir le-au azvârlit ienicerii `n mare depe ]\rmul Muntelui Sfânt, c\rându-le cu roaba de moloz.- Iar icoana asta a dumneavoastr\ de unde e?- Cum adic\, de unde e?- Se [tie unde a fost pictat\?- Sigur c\ se [tie, `n Macedonia.- ~n care Macedonie?- P\i, `n asta.- P\i, cum se poate [ti dac\ nu e datat\, semnat\ [inu are locul de apari]ie?- Vre]i s\ cump\ra]i icoana, sau cump\ra]i undesen de Rembrandt? Exist\ nu [tiu câte feluri de a puteadetermina tot ceea ce cere]i, doar c\ toate astea suntaltcumva `nsemnate pe icoan\, decât pe o pânz\ pe careau pictat-o arti[tii de pe la voi.- {i cu toate astea se pot citi pe aur?- Dar acum pot [i eu s\ v\ pun o `ntrebare? Pentruce cump\ra]i aceast\ icoan\? Ca s-o revinde]i unui misit[i s\ v\ trage]i un câ[tig? ~n cazul \sta cred c\ e deajunss\ [ti]i c\ ve]i cump\ra un suport de aur, iar restul,deci, icoana, ceva ca un adaos, ceva care merge cu ea.- Ei, vede]i c\ nu-i a[a. Oi fi eu din for]ele aliateale ONU, dar sunt originar din Rusia [i vreau ca `napartamentul meu din Glasgow s\-mi fac `ntr-un col]i[orun iconostas dup\ vechea tradi]ie ruseasc\. Dup\ moarteamea totul va apar]ine muzeului local.- P\i, de ce nu spune]i a[a, atunci e cu totulaltceva!La care tân\rul `n c\ma[\ alb\ strig\ `ntorcându-sec\tre cei din fundul restaurantului:- Medor, medor, medor: o-li-li!Strigare la care chelnerul aduce degrab\ bostan copt[i semin]e pr\jite [i s\rate. Imediat cerur\ un salep, obrag\ [i dou\ farfurioare cu halva presat\. Dup\ ce-[iostoir\ foamea, tân\rul continu\.- Deci iat\ cum st\ treaba cu provenien]a icoanei.A[a cum am zis e din Macedonia, mai exact, din Pelagonia.Exist\ tipuri de icoane din acea vreme [i chiar de dinaintedespre care se [tie f\r\ drept de t\gad\ de unde provin.De pild\, N\sc\toarea de Dumnezeu, „mângâietoarea“care-l ]ine `n bra]e pe micu]ul Hristos c\ruia `iiese s\nd\lu]a din picior. Care a fost pictat\ `n Pelagonia.- Dar icoana asta a dumitale?- Despre icoana asta a noastr\ se vede c\ e de aicipentru c\ `n fundal este pictat Marko Kraljević arânddrumul.- Un rege al Macedoniei, iar scena a fost descris\`ntr-un cântec popular sârbesc.- Complicat. Mie mi s-a spus c\ orice icoan\ `[iare propriul s\u tipar vechi. La fel este [i-n cazul de fa]\?- Desigur. La noi icoanele vechi se `ngroap\ c\ciexist\ cimitire de icoane la m\n\stiri. Aceasta este tiparulunei lucr\turi grece[ti.- Icoan\ greceasc\? Cum de [ti]i asta?-Simplu. Sfântul Dumitru este un sfânt grec, protectorulTesalonicului. El i-a t\iat pe sârbii care au atacat de peuscat Tesalonicul, iar `n icoan\ e reprezentat cum taiecu sabia velele cor\biilor turce[ti care amenin]au s\-iasedieze ora[ul.- {i atunci de unde e aceast\ icoan\?- Acoper\mântul s\u dovede[te c\ icoana a fostlucrat\ de un clept. Ver[mântul s\u are ornamente dinacel ]inut.- Ce-i \la clept?- E un [iptar `nainte s\ treac\ la Islam.- Nu `n]eleg.- E un cre[tin din Albania.- Atunci icoana e din Albania?- Nu e lesne de presupus. Pentru ea s-au folositancadramente bulg\re[ti, prinse `n marchet\rie de aur.~ntrucât pe lemn nu mai ajung viermii. De asta e la marepre] [i de-asta icoana s-a p\strat pân\-n ziua de azi.- Dar aurul de unde e?- De fapt e glama, aur amestecat cu argint ob]inut`n Kosovo [i `n minele bosniace din vremea despotuluisârb Stefan Layarević.- ~nc\ o `ntrebare. ~nscrisul „Sfântul Dumitru“ nue nici `n rus\ nici `n greac\. {ti]i cumva `n ce limb\ este?- E greu de spus. Cred c\ este `n limba sârb\ vechebisericeasc\.- P\i, icoanele dumneavoastr\ parc\ sunt pictatede toate popoarele care tr\iesc `n Balcani.- Chiar a[a. De asta [i este icoan\. Altfel ar fi tablou.Sebastian Burgos (Portugalia)Scriitorul portughez Sebastian Burgos s-a n\scut`n Evora, unde a terminat [coala general\. A locuit laLisabona f\când design pentru telefoane mobile la diversefirme. S-a ocupat un pic [i de pictur\, iar tablourile i-aufost expuse mai mult `n Argentina [i Brazilia decât `nPortugalia. Editorii lui au fost „Dom Quixote“ dinLisabona, „Marco Zero“ [i „Companhia das Lettras“din Sao Paolo. Romanele: „Vântul numit Eu“ [i „~ntâlnireanocturn\ a doi câini“. A alc\tuit o selec]ie din prozasatiric\ portughez\ a secolului al XVI-lea. A tip\rit„Antologia povestirii universale“. Toate povestirile dinaceast\ carte au fost scrise de el. N-a fost niciodat\c\s\torit. E cunoscut\ maxima lui oferit\ unui ziarist:„Nu mai merg la recep]ii. Acolo to]i m\ cunosc, iar eunu mai [tiu pe nimeni“. A murit `n anul 2002.Pieptenele de argintSunt un pictor cunoscut, iar nevast\-mea o vr\jitoare.De mult\ vreme lumea m\ recunoa[te pe strad\, chitc\ e vorba de o strad\ din Lisabona sau Buenos Aires.Uneori nevast\-mea [i cu mine plec\m departe `ntr-ovacan]\ ca s\ ne mai protej\m de obliga]iile care neasalteaz\. A[a c\ anul \sta ne-am dus iar\[i peInsulele Azore. Era vreme de iarn\, la un hotel undene mai cazasem [i alt\dat\; cândva `l dotasem cu picturilemele, exista o piscin\ cu ap\ de mare de 33 de grade.Puteai trece peste torentul apei `n partea exterioar\ apiscinei de unde vedeai Atlanticul. Ca pe vremuriCartagina. Nu m-a surprins s\ v\d pe peretele camereirepartizate un tablou `n ulei de-al meu din anul 2004.Am cinat `n sufrageria hotelului fiindc\ pl\tisemsemipensiune. Acolo am constatat c\ f\r\ voia noastr\am picat la o `ntrunire a scriitorilor care, evident, m\[tiau cu to]ii, a[a c\ mi-ar fi venit greu s\ m\ ap\r decordialitatea lor. Am g\sit rezolvarea, dup\ cin\ urmas\ bem `mpreun\ un ceai, chit c\ so]ia mea Sandariaavea aversiune fa]\ de a[a ceva, fiindc\ [i acel ceai aduceatot ca o obliga]ie din cele de care voisem s\ sc\p\mfugind pe insul\.Dup\ urm\toarea cin\ (pentru a nu fi iar\[i nevoi]ila un ceai cu mai [tiu eu cine cu care nu am fi vrut s\ie[im la un ceai), am roit-o la un alt hotel ca s\ bem ceva.Acolo ne-am a[ezat `ntr-un separeu [i am cerut tequila

c o n t r a n o b e l[i tortilla uns\ cu crem\ de m\sline [i gem de ceap\.Apoi am privit `n jur: `n mijlocul acelui spa]iu se afla unbutic foarte [ic. Numai din sticl\, a[ezat ca o nestemat\`n mijlocul hotelului, care nu st\tea „`n curent“ ca `nmajoritatea holurilor de hotel. Buticul oferea obiecteantice pre]ioase [i bijuterii. Am v\zut `n vitrin\ acelescrinuri de dam\ din Valladolid pe care doamnele scriaumisive de amor. St\teau pe ni[te picioru[e sub]irele,iar deasupra lor str\luceau lustre din lemn aurit din secolulal XVIII-lea, peste tot vedeai por]elanuri de Sèvresoriginale [i evantaie din filde[ confec]ionate la Porto,care cândva r\coriser\ doamne ce de mult nu mai erau`n via]\. Pe o poli]\ de sticl\ am v\zut `n vitrin\ câtevainele Biedermeier din Austria, o limb\ de pantofidintr-o scoic\, având o coad\ `n form\ de mân\ cucare te puteai sc\rpina pe spate. Acolo era expus [i undivin pieptene din argint. Pentru c\ Sandaria `[i uitaseunul din pieptenii prefera]i (cump\rat la o expozi]ie dela Beaubourg) pe o etajer\ din Paris, mi-a trecut prin caps\-i cump\r ei acel exemplar. ~ns\ buticul era deja `nchis[i abia a doua zi diminea]\ se deschidea. A[a c\ `nseara aceea nu-i mai puteam cump\ra pieptene de argint.Dar l-am ]inut minte. Avea pe mânerul destul de lat ooglinjoar\. ~n acea oglind\ Sandaria se putea convingedac\ p\rul piept\nat `i st\tea bine.A doua zi am ie[it cu vaporul a[a `ncât abia `n ziuaurm\toare am revenit la butic unde `n fine am putut`ntreba de pieptenele de argint. Costa `ngrozitor de multfiindc\ era din Setuba, de la sfâr[itul secolului al XVIIIlea.M-am pref\cut c\ n-o s\-l cump\r\m, dar `n sineamea am estimat c\ totu[i l-am fi putut achizi]iona. Amdecis s\ fie o surpriz\ pentru Sandaria. De aceea nu l-am cump\rat atunci, ci `nainte s\ plec\m acas\ m-am`ntors [i am luat pieptenele de argint pentru ea. Am [ov\itdac\ s\-i fac acea surpriz\ acas\, la Lisabona, sauchiar atunci la hotel. M-am decis pentru a doua variant\,fiindc\-s un b\rbat nervos [i ner\bd\tor, care nu e `nstare s\ amâne ceva, chiar dac\ e `n folosul s\u.~n ultima sear\, `nainte s\ coborâm din camer\ lacin\, i-am `nmânat Sandariei darul de argint. Frumosambalat, a surprins-o, `ns\ mai degrab\ s-a mirat decâts-a bucurat. Lucru c\ruia nu i-am dat aten]ie, [i-n vremece ea se aranja pentru cin\, eu am ie[it la plimbarea meaobi[nuit\ pe malul m\rii. Era vreme frumoas\, nisipul`nc\ fierbinte de la soarele care apunea, ascultam p\s\relelecare se preg\teau de odihn\ `n coroanele copacilor tun[i`n form\ de minge. Am mângâiat o mâ]\ de la hotel [iam pornit-o c\tre sufragerie. Acolo m\ a[tepta [ocul.Sandaria nu era la masa noastr\. Zadarnic am a[-teptat-o o vreme, [i pentru c\ pân\ atunci nu se mai`ntâmplase a[a ceva, am telefonat `n camer\. Niciacolo nu era. Am format num\rul ei de mobil, dar `nclipa aceea am observat c\ Sandaria se afl\ la mas\ cuscriitorii care `n seara aceea aveau [i ei cina de adio. Bea[i mânca cu ei. M-am apropiat de mas\, iar abia atuncis-a petrecut surpriza cea mare.So]ia mea, Sandaria, avea pieptenele de argint `n p\r,era frumoas\, cu o minun\]ie de sprâncene [i ochi,`ns\ nu m-a recunoscut. Se comporta de parc\ niciodat\n-am fi fost c\s\tori]i, de parc\ nu am fi `mp\r]itbinele [i r\ul dou\ decenii, se comporta de parc\ nicin-am fi luat `mpreun\ micul dejun, ca apoi s\ ne preg\tim,pentru c\ a doua zi de diminea]\ o porneam la drum sprecas\, la Lisabona. {i nu numai atât. Când i-am spus penume, ea a r\mas surprins\ [i a reac]ionat de parc\ a[fi fost mai [tiu eu ce tip inoportun. Ar\ta ca o persoan\care-[i irosise toate z\mbetele. De atunci n-am mai v\-zut-o niciodat\.Milorad Pavić (Serbia)Poet sârb, dramaturg, romancier [i povestitor, MiloradPavić e cunoscut prin aceea c\ nu a intrat `n m\rea]aantologie german\ a liricii sârbe contemporane. Mai ecunoscut [i prin aceea c\ `n China i s-a plagiat romanul„Dic]ionar khazar“ – vezi „Enciclopedia Britanica“ [ic\ teatrul sârb din vremea noastr\ se va ]ine minte prinaceea c\ scenele sârbe[ti nu l-au jucat, dup\ cum aconsemnat un critic de teatru. E cunoscut [i prin faptulc\ un specialist `n literatura spaniol\ a g\sit toate surselespaniole `n care Pavić nu e pomenit. Un romancierrus, Viktor Erofeev l-a transpus pe acest scriitor `ntrunpersonaj din proza sa. Un alt scriitor a publicat opovestire sub numele lui Pavić. Gurile rele sus]in c\Pavić este cel mai tradus scriitor sârb din toate timpurile.O sut\ cincizeci de pa[iPo]i s\ iube[ti o cetate? Po]i! Eu am iubit [i iubesc[i azi cetatea belgr\dean\ Kalemegdan construit\ `nepoca roman\ pe ruinele fortifica]iei celtice dinsecolul al IV-lea `nainte de Hristos. Veacuri la rând, cânddistrus când zidit, Kalemegdanul `nseamn\ ora[ul deSus [i ora[ul de Jos. Ora[ul de Jos sau periferia Belgraduluiduce de la caldarâmul Por]ii Vidinului dinspre Dun\re`n semicerc pân\ spre Poarta ~ntunecat\ pe care uneorio inund\ râul Sava. Aici cândva pe ambele râuri aufost porturi, vapoarele aduceau alimente [i combustibil,aici a fost ridicat\ a[ezarea cu locuitorii ora[ului, dou\biserici, o baie turceasc\, [i ceva mai sus s-a aflat mitropoliadin care au mai r\mas ni[te minun\]ii de ferestre cu locuripe ambele p\r]i. ~n curmezi[, de-a lungul zidurilor ora[uluiduce o scar\ `ngust\ de la Poarta Prafului de Pulbere laPoarta Riznicar, care e deja `n ora[ul de Sus. ~n cele dou\ora[e, de Sus [i de Jos, `n turnul de la poarta despotuluiLazarević [i turnul Jaksić ai splendida perspectiv\ arâului `n timp ce m\nânci ceg\ pe un vapor restaurantacorat la malul Dun\rii. Perspectiv\ care e [i mai atr\g\toaredac\ o uda]i cu un strop de vin ro[u „Sânge dearm\sar“ [i o asezona]i cu faimoasele versuri ale poetuluisârb Laza Kostić de acum dou\ secole care suntaidoma cubului Rubick `n poezie, dat fiindc\ rimeaz\de câte ori se `mbuc\:Oare peste ape casa treceSeara pe [al\u de mi-l petrece?Oare seara peste ape casa treceCu [al\ul chiar se mai `ntrece?Oare curge-o cas\ cât e h\ulSeara `mpreun\ cu [al\ul?De ce ai iubi o cetate? Exist\ câteva r\spunsuri. ~ntâi,pentru c\ suntem aici, `n ora[ul de Jos unde au venit so]iamea Eustahia [i cu mine pictorul Mihajlo Glovacki,pe când eram `nc\ tineri [i neru[ina]i. Ne-am iubitnebune[te, iar uneori ie[eam aici la plimbare cu micu]ulnostru fiu, care avea pe atunci cam cinci ani. ~n plimb\rilenoastre pe `nserat ne jucam cu el de-a v-a]i ascunselea,acum nu ne mai juc\m, fiindc\ el a crescut, joaca astanu mai e posibil\, dar [i pentru c\ Eustahia [i cu minesuntem mai `n vârst\, [i `n]elegem c\ joaca e mult preacrud\ ca s-o mai putem repeta. Ulterior ne-am cam ru[inatde joaca asta, care decurgea cam `n felul urm\tor:Ei doi se a[ezau pe o banc\, iar eu treceam pe subuna dintre Por]i. Ca imediat s\ m\ `ntorc pentru ca fiulnostru s\ zic\ entuziasmat de cum m\ ar\tam din bezn\:- Uite-l pe tata!Atunci `ncepea jocul, c\ci Eustahia `i [optea copilului:- |sta nu e tata! Ce, nu vezi, e altcineva, ]i s-ap\rut!~n clipa aceea mai loveam o dat\ trecând pe lâng\banca pe care [edeau so]ia mea [i cu fiul meu de parc\nu-i mai cuno[team. Atunci Eustahia mi se adresa:- Scuza]i-m\ domnule, nu cumva l-a]i v\zut pe MihajloGlovacki, pictorul acela, dac\ o fi trecut?Copilul t\cea uluit [i a[tepta urmarea.- N-am auzit niciodat\ de acest nume! – r\spundeameu sastisit de parc\ nu a[a m\ numeam. Sau `n alt\ sear\am spus:- Ba da, doamn\, l-am v\zut. Dac\ acela era pictorulatunci se ducea pe alee c\tre Poarta Vidinului.Apogeul s-a produs atunci când `ntr-o alt\ sear\Eustahia a `ntrebat de pe banc\:- Scuza]i-m\, doamn\, nu cumva a]i v\zut undomn `ntr-un trenci deschis la culoare trecând pe aici?La care eu eram preg\tit de r\spuns de parc\ `ntradev\reu eram doamna:- Nu, n-am v\zut nici o doamn\ `ntr-un trenci deschisla culoare.Atunci Eustahia d\dea lovitura final\ `n joc. M\`ntreba:- Nu cumva a]i v\zut un b\ie]el cu o c\ciuli]\ ro[ietrecând pe aceast\ alee?La care fiul nostru ca scos din min]i o tr\gea pe maic\-sa [i striga ar\tând la c\ciuli]a lui ro[ie:- Dar, mam\, p\i eu sunt aici! Vezi-m\, \sta-s eu,sunt aici!Copilul clipea `nciudat, `ncerca s\ ne conving\ peamândoidespre ceva pe care `n ruptul capului noi nu-lputeam `n]elege, dup\ care t\cea `nfiorat la gândul c\noi doi nu ne mai cuno[team. {i c\ nu-l mai recuno[teamnici pe el.Aici `n ora[ul de Jos am auzit pentru prima oar\ dela o c\]ea (care ie[ea serile cu un „husky“ pentru a alerga`mpreun\) povestea celor o sut\ cincizeci de pa[i. Pescurt, ea spunea c\ acela care g\se[te `n cetatea Kalemegdanuluidou\ locuri `ndep\rtate la exact o sut\ cincizeci depa[i, va vedea [i va afla adev\rul. Ca apoi acela[ilucru s\-mi fie relatat `n alt mod [i cu unele modific\rineesen]iale, de o femeie [i un b\trân, dar nici unul dintreei nu mi-a spus dac\ a c\utat [i a g\sit dou\ puncte `nKalemegdan la dep\rtarea celor o sut\ cincizeci depa[i [i dac\ a v\zut adev\rul.So]ia mea Eustahia avea `n vremea aceea prietenecare cultivau obiceiul de a-[i aduce una alteia din c\l\toriimici cadouri mai neobi[nuite. De[i Eusthaia `[i dorea demult un contoar Geiger-Müller, n-a avut norocul s\primeasc\ `n dar un asemenea dispozitiv, de[i am [tiutunde era de vânzare, la Paris, fiindc\ la Beaubourg amneglijat s\-l cump\r\m. ~n loc de asta a primit de la oprieten\ ni[te splendide c\r]i de vizit\ pe care erau ini]ialelenumelui ei, iar restul, deci numele `ntreg, apartament[i num\r, ca [i mobilul, trebuiau scrise de posesoare cupropria-i mân\. Charming. Ca `n urm\ cu o sut\ deani. O alt\ prieten\ i-a adus din Germania un „pedometru“,un dispozitiv care se prinde de centura din talie [i m\soar\num\rul pa[ilor f\cu]i...~ntrucât Eustahia [i fiul nostru, care acum eradestul de mare, se plimbau serile `n Kalemegdan, auvenit din direc]ia aceea [i mi-au spus gâfâind:- }i-am g\sit cei o sut\ cincizeci de pa[i! Exact câta m\surat pedometrul `ntre Poarta Despotului (unde seafla turnul cu observatorul) [i b\rule]ul care se afl\ `nTurnul Jaksić...De[i cele dou\ obiective nu dateaz\ din aceea[iperioad\, c\ci Turnul Jaksić a fost reconstituit `n zilelenoastre, iar Poarta Despotului era din secolul al XV-lea,eu m-am gândit c\ poate ca str\in a[ fi putut afla adev\rulpove[tii dintr-unul din aceste locuri. Am considerat c\po]i presupune c\ Turnul Jaksić poate fi reconstituit ]nacela[i loc unde a fost cândva. Deci adev\rul m\ a[tepta– am gândit eu - `ntr-unul din acele turnuri. Trebuia doarhot\rât `ncotro s\ faci pasul. {i, de asemenea, [i nu `nultimul loc, ales turnul. Trebuia ales `ntre b\rule] [iobservator. Iar eu m-am decis pentru b\rule].~ntr-o sear\ m-am dus a[adar `n Turnul Jaksić. Singur.Am comandat ceva de b\ut [i imediat de la o mas\ vecin\am z\rit persoana pentru care m\ aflam acolo. Mi-amz\rit propriul adev\r! Era o fat\ la cei dou\zeci [i optani ai s\i, cu p\r blond, c-un nas ceva mai lung, frumu[ic\.Bea coca-cola. Femeile au sânii ca perele, ca merele sauca un compot din aceste dou\ fructe. Ea `i avea `ntocmaicum `mi plac mie – ca perele. I-am v\zut clar prin paltonulpe care-l purta. Prin palton? Prin el nu se poate vedeanimic. Eu am sim]it ce fel de sâni are. Eu am [tiut – asta.{i nu numai asta. Eu am dorit acei sâni. Dar spregroaza mea, nu ca s\ `i pip\i, nu ca s\-i strivesc, nu cas\-mi pun gura pe ei [i s\ sug, ci ca s\ `i am! S\ `i port,iar ca altcineva, poate tân\rul de lâng\ ea, s\ fac\ toateastea cu ei... Fiindc\ lâng\ ea se afla un tân\r `ntr-untricou lipit de corp. Care de câte ori bea `[i mijea ochii.Habar n-aveam cine e. ~l vedeam pentru prima oar\.- Te voi conduce pân\ acas\ - zise el protector. Eraprimul lucru pe care l-am auzit din discu]ia de la masaaceea.- Dar eu locuiesc destul de aproape, `n strada Dobračinanum\rul 23! – se ap\ra ea `mp\ciuitoare. Dup\ care seridicar\ amândoi [i ie[ir\ din turn.Iar eu? Eu am r\mas cu adev\rul meu. Care m\`mpietrise de atâta mirare. Fata aceea, care bea cocacola,eram eu cea de acum treizeci de ani. Care chiarlocuise `n Dobračina 23, unde [i eu am locuit cândva.Era adev\rul meu pân\ ce nu am ie[it de unul singur dinturn.Iar afar\, pe o stra[nic\ lun\ plin\ care intra `napartamente, m-a lovit precum simplonul un nougând: acum trebuie s\ arunc o privire [i la Observator!Acolo e mult\ lume care se uit\ la stele. Oare s-o afla[i acolo vreun adev\r despre mine?Dar `n loc s\-mi `ndrept cei o sut\ cincizeci de pa[ipân\ la Observator, m-am l\sat lin `nspre Micul Kalemegdanpân\ c\tre apartamentul meu din Dorćol.- Nu, mul]umesc! – m-am gândit eu – [i a[a e preamult.27Prezentare [i traducere din limba sârb\ deMariana {TEF|NESCURomânia literar\ nr. 42 / 24 octombrie 2008

m e r i d i a n eDe la sfîr[itul lui mai pîn\ la mijloc deoctombrie, colocviile se succedneobosit, pe cele mai diferite temepreocupante pentru lumea de azi.România literar\ nr. 42 / 24 octombrie 2008282008 marcheaz\ dou\ bicentenare importante înspa]iul literelor franceze, 200 de ani de la na[terea a doiscriitori mai „speciali“: Gérard de Nerval [i Jules Barbeyd’Aurevilly. Nerval inclasabilul, le „fol délicieux“ dar[i precursorul recunoscut al suprareali[tilor [i al „metodei“proustiene. Barbey, „le vieux paradoxe ambulant“,dar [i dandy-ul seduc\tor, romancierul [i criticul prolific[i necru]\tor al timpului s\u. S-ar putea g\si destulepuncte comune între Nerval [i Barbey. Cel maievident poate, meandrele unei recept\ri postume capricioase,nu întotdeauna cea meritat\. Dar [i un contrapunctechilibrant : ambii citi]i, studia]i, iubi]i de o elit\, rezerva]iunor cititori avertiza]i, rafina]i, erudi]i, preg\ti]i s\ nurateze nici una din intr\rile secrete ale operei.{i, în 2008, înc\ un punct comun: ambii celebra]i înNormandia, cu destul\ discre]ie [i cu mult mai pu]inzgomot decît a produs anul Hugo, de pild\. Pentru Nerval,un colocviu foarte consistent, timp de o s\pt\mîn\, laCérisy-la-Salle, 23 – 30 august. Pentru Barbey, o extremde bogat\ expozi]ie „Barbey d’Aurevilly contre sontemps“, organizat\ de arhivele departamentului la Manchela Muzeul Barbey d’Aurevilly din Saint-Sauveur-le-Vicomte, locul natal al scriitorului. Se cuvine insistatasupra concep]iei muzeistice cu totul aparte – [i înnoitoare– care se propune vizitatorului [i amatorului de literatur\la Saint-Sauveur-le-Vicomte. Obiectele, documentelesunt astfel prezentate încît ai impresia ca te plimbiprin casa lui Barbey care nu va întîrzia s\-[i fac\ apari]ia.Dar voi z\bovi mai mult asupra Colocviului Nerval,la care am avut [ansa s\ particip. Pentru c\ este o[ans\ [i chiar o datorie a celui ce are o leg\tur\ maistrîns\ cu literele sau cu [tiin]ele omului s\ treac\ celpu]in o dat\ în via]\ pe la Cérisy. Este, în opinia multora,un „loc magic“, atît ca decor [i peisaj, cît [i ca înc\rc\tur\spiritual\. E greu s\ nu fii cople[it la o simpl\ enumerarea celor care s-au perindat de-a lungul anilor pe la Cérisy: Heidegger, Derrida, Lévinas, Ricoeur, Toynbee, LeGoff, Bonnefoy, Clancier, Follain, Ponge, Tortel, Butor,Eco, Robbe-Grillet, Tournier, Wiesel, Progogine, Thom,Bourdieu, Crozier, Morin, Touraine [i atî]i de mul]i al]ii.Se pare c\ era un loc preferat de Eugen Ionescu carevenea an de an la Cérisy. Fotografiile lui, singur saucu familia [i prietenii, sunt peste tot la Cérisy, iar dinspusele doamnei directoare, Edith Heurgon, proprietar\a domeniului [i st\pîn\ absolut\ a tot ce se petrece acolo,nu o dat\ s-a întîmplat s\ se fac\ mont\ri ad-hoc aleunor piese ionesciene, cu cei amatori s\ joace.Centrul Interna]ional de la Cérisy-la-Salle s\l\[luie[teîntr-un castel destul de auster, datînd din secolul alXVII-lea, situat în partea sudic\ a Normandiei, nu departede Coutance, ora[ul celebrei catedrale care figureaz\ întoate manualele de istoria artelor. Apar]inînd de-a lungulepocilor mai multor familii nobile, va fi în totalitateclasat monument istoric în 1995. Transformarea sa încentru cultural interna]ional se va datora lui Paul Desjardin(1859-1940), proprietar al castelului, normalian dinaceea[i promo]ie cu Jean Jaurès [i Bergson (1878)care înfiin]eaz\ «{coala libert\]ii», transformat\ în 1892în «Uniunea pentru ac]iunea moral\» [i mai apoi,dup\ o tran[ant\ luare de pozi]ie în favoarea lui Dreyfus,«Uniunea pentru Adev\r». Paul Desjardin a fost [iini]iatorul, în 1906, al celebrelor decade de la Pontigny.Aceste întîlniri cultivau cea mai vie [i mai pur\ libertatespiritual\, într-un schimb de idei bogat [i lipsit de grab\,departe de zgomotul ora[elor. Decadele de la Pontignyau cunoscut un adev\rat succes european, legate fiindde dezvoltarea celebrei Nouvelle Revue Française, derenovarea mi[c\rii teatrale [i de alte numeroase mi[c\riartistice, filosofice [i religioase. Optsprezece decades-au desf\[urat înainte de Primul R\zboi Mondial,reunindu-i de mai multe ori pe membrii tinerei NRF,Gide, Copeau, Martin du Gard, Schlumberger. Apoi,între 1922 [i 1939, alte cincizeci [i dou\ de edi]ii, lacare s-au întîlnit filosofi [i critici, întreaga elit\ a timpului,precum Bachelard, du Bos, Brunschvicg, Curtius, Koyré,Aron, Jankelevici sau scriitori celebri ca Malraux,Maurois, Mauriac, Moravia, Sartre, Valéry.Dup\ cel de-al Doilea R\zboi Mondial, so]ia [i fiicalui Paul Desjardin îi continu\ opera, organizînd cîtevadecade la aba]ia de la Royaumont (1947-1952). Posedînd[i castelul de la Cérisy, acestea îl transform\ în centrucultural [i reu[esc s\ „deplaseze“ [i spiritul careanima decadele de la Pontigny. Din 1972, Asocia]iaCérisy-la-Salle, 2008Anul Nerval„Les Amis de Pontigny-Cérisy» [i-a propus s\ favorizezeschimbul liber de idei între oameni de [tiin]\, arti[ti,intelectuali din diferite ]\ri. Cérisy continu\ deci atmosfera,ideea Pontigny: speciali[ti într-un domeniu se reunescla castel timp de o s\pt\mîn\ sau zece zile pentru oreflec]ie comun\. De la sfîr[itul lui mai pîn\ la mijlocde octombrie, colocviile se succed neobosit, pe cele maidiferite teme preocupante pentru lumea de azi. O simpl\spicuire din programul anului 2008 poate fi foarteelocvent\: Individualismul contemporan [i individualit\]ile,Form\ [i inform în crea]ia modern\, Autofic]iunea,Literatura latino-american\ în pragul secolului XXI,Femei, crea]ie, politic\, Persisten]e gotice în literatur\,Universit\]ile populare ieri [i ast\zi etc. Lista pentru2009 este [i ea foarte bogat\ [i divers\. Pîn\ ast\zi aufost organizate la Cérisy peste cinci sute de colocvii [ipublicate peste trei sute de volume.Colocviul prilejuit de bi-centenarul Nerval s-a intitulat«Gérard de Nerval et l’esthétique de la modernité».Timp de o s\pt\mîn\ au fost prezentate dou\zeci [i patrude interven]ii grupate în jurul urm\toarelor axe tematice:povestire [i realism, teatru [i proz\, c\l\toria, tenta]iaalterit\]ii, modernitatea, poezia, despre sacru. La acestease adaug\ o mas\ rotund\ despre poezia nervalian\,„Des Odelettes aux Chimères“ [i proiec]ia singureiecraniz\ri care exist\ dup\ capodopera nervalian\ Aurélia,un film din 1964, de Florence Delay, cu Serge Reggianitîn\r în rolul unui Gérard h\r]uit de amenin]area boliimentale, pe muzica lui Alban Berg. Din aceast\ combina]ienu putea s\ rezulte decît o experien]\ bulversant\.S-a adunat la Cérisy toat\ floarea cea vestit\ anervalisticii, autori de edi]ii, între care ultima Pléiade,speciali[ti recunoscu]i, traduc\tori, lingvi[ti, litera]i,erudi]i, filologi autentici, universitari pur sînge cu toate„metehnele“ lor, bibliofili [i bibliografi, muzeografi,comparati[ti, cercet\tori de diferite genera]ii [i orizonturi:Fran]a, Elve]ia, Belgia, Japonia, Norvegia, La Réunion,Statele Unite [i România, prin subsemnata. Printrenumele cele mai proeminente, se cuvine s\-i cit\m peJacques Bony, Gabrielle Chamarat-Malandin, HisashiMizuno (cei trei organizatori principali ai colocviuluiîn totalitatea sa), Jean-Luc Steinmetz, Michel Brix,Bertrand Marchal. S\ remarc\m, prezen]a important\,[i cantitativ, a cercet\torilor japonezi. Cine ar fi crezutc\ studiile despre Nerval sunt atît de dezvoltate în Japonia?De ce, cum? Am aflat la Cérisy „pe viu“, c\ci „din c\r]i“mai [tiam, dar nu e deloc la fel. Desigur, au lipsitmul]i care ar fi trebuit s\ fie dar numai nervalienii [tiucîte patimi [i pasiuni îi împart în „tabere“ [i grup\riireconciliabile. Blîndul Gérard ar fi intrigat s\ o afle. {is-ar putea bucura c\ci, de fapt, aceast\ diversitate dep\reri îi construie[te destinul postum [i între]ine flac\ravie a unei reflec]ii ce pare inepuizabil\.S-a vorbit despre opera nervalian\ pertinent, minu]ios,riguros [i subtil. S-a despicat firul în patru, c\ci nu seputea altfel, s-au f\cut raport\ri inedite [i s-au reîmprosp\tatcele [tiute, s-au luminat p\r]i mai pu]in frecventate, s-audecriptat enigme [i s-au deschis c\i. În ceea ce m\prive[te, am dezvoltat o compara]ie: Nerval et lepoète roumain Eminescu. Banal poate pentru noi, cuatît mai mult pentru mine care am întors problema pemulte fe]e în cartea Eminescu [i intertextul romantic(Junimea, Ia[i, 1990, 2004). Dar aceasta a fost alegereaorganizatorilor din mai multele mele propuneri preliminare.Nu [tiu cîte au aflat cu aceast\ ocazie despre Nerval,dar au aflat în primul rînd c\ a existat un poet românnumit Eminescu care `i citea, ca [i Nerval, pe romanticiigermani, care mai scria ca un romantic pe vremea luiRimbaud [i Mallarmé. De ce? Cum era posibil?Pentru c\, printre altele, pe atunci – [i poate nu numaipe atunci – între cultura român\ [i cea european\ existaun decalaj de o jum\tate de secol. De ce? Ei, aici discu]iiles-au prelungit [i nu [tiu dac\ s-a elucidat. Poate laurm\torul colocviu. S-a mai vorbit mult [i cu o recunoa[tererespectuoas\ despre contribu]ia nervalianului de taliecare a fost universitarul ie[ean N. I. Popa, a c\ruiedi]ie critic\ a Fiicelor focului (Champion, Paris, 1931)nu s-a demodat cu nimic, fiind o referin]\ pentru totce a urmat. N.I.Popa este bine cunoscut [i de japoneziiar în cazul lui nici un fel de decalaj nu era depistat.Pentru c\ intelectualul român dintre cele dou\ r\zboaie,dac\ mai era [i membru al «{colii române din Fran]a»era un perfect european. M-am sim]it extrem de împ\cat\gîndindu-m\ ce [ans\ am avut ca, la început decarier\, s\ fiu [i eu, la universitatea ie[ean\, atins\ –împotriva oric\rei logici a momentului – de aceast\europenitate pe care N.I. Popa o r\spîndea în jurul s\u.Nu a[ putea încheia aceast\ relatare a întîlniriinervaliene de la Cérisy-la-Salle f\r\ un cuvînt de apreciere[i elogiu pentru o expozi]ie excep]ional\, «Nerval, poètedu Valois», al c\rui comisar a fost Jean-Marc Vasseur,responsabil al ac]iunilor pedagogice la Abbayeroyale de Chaalis, Musée Jacqemart-André, Institutde France. Unul dintre cele 37 de panouri se intitula„Nerval et la Roumanie“. Nu numai pentru c\ Gérard[tia multe despre valahi, dar [i pentru c\ româniilu[tri, precum prin]esa Bibescu, îi iubeau opera înv\luit\de un farmec misterios. Jean-Marc Vasseur ne-a pomenitmulte nume de români care au trecut pe la Chaalis înValois pe urmele lui Nerval [i, desigur, cel al lui N.I.Popa nu lipsea. Aîncol]it atunci ideea c\ aceast\ expozi]ietrebuie s\ ajung\ [i la Ia[i, locul de împlinire spiritual\[i profesoral\ a acestui nervalian român „pas commeles autres“. {i lucrul se întîmpl\ la sfîr[it de octombrie,cînd, [i la Ia[i, va fi celebrat bi-centenarul Nerval.Marina MURE{ANU IONESCU

Am uitat s\ spun c\ nici `n Germania,nici `n Elve]ia, arti[tii, trecu]i de-oanumit\ v`rst\ nu s`nt considera]i nicidata]i, nici expira]i.m e r i d i a n eImpresii de la Festivalul Interna]ional de Literatur\ - Berlin„Am succes de scen\, asta e!“N TRENUL de noapte care se las\ t\iat de laÎBasel `n dou\ jum\t\]i ca o r`m\, v\z`ndu-[i f\r\s\-i pese mai departe de drum, o jum\tate urm`nds\ ajung\ la Paris, alta la Zürich – trenurile ca[i r`mele nu depind de pierderea sau ad\ugareainelelor lor – po]i oric`nd auzi `ntr-o cu[et\ dou\persoane vorbind `ntre ele, una `n francez\,cealalt\ `n german\. Nimic neobi[nuit p`n\ aici:dac\ proiectul Turnului Babel ar fi reu[it, ehe,unde am fi fost acum…, dar [i-a[a, treptat, treptat,tot ajungem noi acolo cu ajutorul limbii engleze.[...]Promit s\ nu m\ mai las furat\ de automatismele melepoetice, total nepotrivite `n trenul \sta ticsit cu care m\-ntorc din Germania [i s\ fac un raport c`t mai exact [isuccint despre importantul eveniment „InternationalesLiteraturfestival, Berlin“, edi]ia a 8-a, desf\[urat `ntre24 septembrie [i 4 octombrie 2008, la care am participat.Invita]i de onoare la aceast\ edi]ie au fost scriitorii [iarti[tii africani, care ne-au prezentat sear\ de sear\ oart\ dominat\ de instinctul `nc\ perfect acordat la ritmurilenaturii. ~i invidiez. At`t de ei `n[i[i, nu numai `n vestimenta]ie[i podoabe – cerceii imen[i de aur ai conduc\toruluidelega]iei m\ urm\resc tot timpul –, nefriz`nd nici oclip\ ostentativul, nefirescul, dar [i `n strig\tul de disperaresau bucurie tr\ite la maximum `n vers sau `n muzic\.C`nd m\ vedea mir`ndu-m\, unul `mi spunea: „Nou\ neplace s\ nu fim la fel…“. R\m`n pe g`nduri. A[adarscurte `nt`lniri cu africanii, dineu de gal\, oferit deAmbasadorul Dubai-ului la Hotelul „Concordia“ [imarea recep]ie la Castelul „Bellevue“, re[edin]a Pre[edinteluiFederal Köhler cu Doamna Eva Louise, oferit\ tot `ncinstea arti[tilor africani, urmat\ de un recital poetic.Românii, bulgarii [i ungurii au fost mai modest reprezenta]ila aceast\ edi]ie, cu c`te un singur poet `n cadrul recitalurilornocturne Poetry Night, ]inute sear\ de sear\ `n fa]a uneis\li pline – cam 300 de spectatori. Eu am citit pe 27septembrie, deschiz`nd seara poe]ilor din Sud-EstulEuropei, la care au mai participat bulgarul GeorgiGospodinov, aflat actualmente la Berlin cu cea mai mareburs\ oferit\ de germani, DAAD, pentru care a concurat[i t`n\rul poet Dan Sociu, dar lozul c`[tig\tor l-am traseu: a[adar 2009 va fi anul meu berlinez. Am eu noroc,poate unde s`nt n\scut\ duminica sau fiindc\ am succesde scen\, cum `mi face reclam\ Gabriela Adame[teanu.Ce s\ fac, fiecare cu ce-a supt de la mam\. Dar m-amluat cu vorba [i iar am ajuns la mine, `n loc s\ intru `nmiezul problemei. (Am uitat s\ spun c\ nici `n Germania,nici `n Elve]ia, arti[tii, trecu]i de-o anumit\ v`rst\ nus`nt considera]i nici data]i, nici expira]i; at`ta timp c`tscrii `nc\ bine [i publici c\r]i, e[ti prezent `n ziare, la felde des [i de „umflat“ ca [i cei care s`nt `nc\ ni[te promisiuni,remarcabile, ce-i drept). Dup\ bulgarul, Georgi Gospodinova urmat ungurul Mihaly Vig, care n-a fost prezent dec`tprin versurile lui pentru c\... dar vom p\stra t\cere asupraacestor am\nunte, cu at`t mai mult cu c`t foarte cunoscutul[i ubicuul Eszterhazy era foarte vizibil cu claia lui dep\r alb, f\c`nd „b\i de mul]ime“ `n cortul unde se serveaub\uturi [i aperitive din incinta Casei Festivalului. Ultimuldin careul nostru de a[i sud-estici a fost ucraineanul,stabilit `n SUA, Wassiyl Machno, cu care m-am `ntre]inutprin semne [i prin fraze formate din cuvinte engleze,franceze, ruse[ti [i germane, luate la `nt`mplare. Pe urm\ne-am s\rutat de trei ori pe obraz ca Iu[cenco [i B\sescu.Ascult`nd poeziile celor trei autori, mai to]i `n jurulv`rstei de patruzeci [i cinci de ani, am avut, `n sf`r[it,marea revela]ie pe care o a[tept de-o via]\. Poezia s-arupt, cel pu]in `n genera]ia t`n\r\ [i de mijloc, de politic\.Se scrie mult despre dragoste, `mping`nd uneori expresia`ntr-o zon\ amenin]at\ de sentimentalism, dar ce-i desperiat aici: e cazul s\ recuper\m [i asta, nu? Alteoriaccentul cade pe ironia lejer\, totul pare spus `n joac\,dar ludicul poart\ adesea patina unei nostalgii - „blondeles`nt un yellow submarin“ – c`nt\, c`nd spune asta, GiorgiGospodinov, st`rnind un efect grozav. Poetul trebuies\ aduc\ bucurie oamenilor… [i el [tie asta; `n poezialui converseaz\ permanent cu absurdul [i caraghiozl`cullumii, cum converseaz\ Herta Müller cu Securitatea,fiecare cu preferin]ele lui… Eu ce s\ spun despre mine?C`nd citesc `n fa]a publicului, ori nu sufl\ nimeni, orise r`de mult. C\r]ile dispar repede din standurile amenajatead-hoc, s`nt numit\ „ultimul mare suprarealist“, al]ii m\compar\ mai nou cu Artaud, `n ultima mea cronic\,ap\rut\ acum o lun\ `n „Süddeutsche Zeitung“, cronicarulspune: „Nora Iuga poate fi privit\, f\r\ `ndoial\, dreptun Artaud al poeziei“. E at`t de penibil, at`t de ridicols\ fi nevoit s\ scrii tu `nsu]i despre tine l\ud`ndu-te,tu, care practici autoironia cu nesa], dar asta e marcamea `n Germania [i Elve]ia [i la mine `n ]ar\ nu vreanimeni s\ [tie de asta. Dar s\ revenim la suprarealism.Germanilor [i, mai ales, elve]ienilor le place enormsuprarealismul. Lumea german\ n-a excelat `n acest gen[i propulsarea asta `n ceva lipsit de norme stricte, ra]ionale,`ntr-o plutire permanent\ ca-n tablourile lui Chagall,`i atrage incredibil de mult. Culmea, ei care n-autrecut prin experien]a asta, m\ `n]eleg mai bine dec`tai mei. Cel pu]in cinci oameni din public mi-au spusc\ cel mai pregnant [i memorabil vers al serii a fost„sexul meu galben [i moale ca un bot de c\mil\“. Separe c\ [tiu s\ citeasc\ poezie. Surpriza cea mare mi-af\cut-o Machno, ucraineanul din America, el e singurulla care aluzia vag politic\ e mai vizibil\, dar accentultonic al versului nu e dat c`tu[i de pu]in de trecutul pecare l-a avut de traversat, c`t mai ales de legile sociale[i existen]iale care guverneaz\ marile p\m`nturi, populatede oameni mici [i mul]i – nimic nu se spune direct, dec`tprin descrieri ample, uneori u[or patetice, folosindmetafora `n exces… [i, culmea, e frumos, ne duce dem`n\ `n alt\ lume: „Iarna e lung\ aici – ca Broadwaysau o rug\ciune hassidic\ – Hippies au disp\rut caDinozaurii – pe ultimul l-am v\zut ieri `n ora[ prelunge[tesingur\tatea [i lupta continu\ dintre Yanh [i Ying…“Dac\ Gospodinov aduce comedia iubirii `n scen\ caun mic Molière care ne g`dil\ la t\lpi, Machno vrea s\repun\ `n drepturi esteticul. Ungurul Mihaly Vig, cumspuneam – prezent `n cuvinte, nu `n carne [i oase –,nu se sfie[te s\ coboare `n zona tragicului, `ntr-o expresiede-o simplitate f\r\ precedent, cam `n genul: „m\ s\rutaim-am trezit niciodat\ poate?“ {i despre moarte vorbe[tetot a[a simplu ating`nd nervul, vr`nd parc\ ei to]i s\spun\: De ce v\ e ru[ine de sentimente? Ridicolul nuexist\. {i `n finalul serii ca o reveren]\ adus\ poe]ilordin Sud-Estul Europei, t`n\rul poet german MichaelLentz ne-a citit din poezia lui care folose[te cu dexteritatetoate claviaturile posibile. Calul lui de b\taie e, f\r\`ndoial\, experimentul `n maniera inegalabilului OskarPastior, care a apar]inut grupului OULIPO, form`nd,printre tinerii poe]i germani, o adev\rat\ [coal\ ainepuizabilelor explor\ri lingvistice, care la noi, nu`n]eleg, cu o asemenea avangard\ [i cu un Foar]\, de unasemenea calibru, lipse[te cu des\v`r[ire. C`nd vor`n]elege tinerii no[tri poe]i c\ singurul motor care poateduce literatura [i arta `nainte e experimentul –`nnoirea formei? De ce t`n\rul poet român dispre]uie[teforma, c`nd con]inutul, sensul, tema, motivul au fostconsumate de lacomii [i nes\]io[ii \ia de antici greci,a[a c\ nu mai putem opera dec`t `n form\, dac\ vrems\ mai facem un pas `nainte. Cam a[a a ar\tat felia defestival berlinez la care am participat eu, beneficiind deo aten]ie cu care nu s`nt obi[nuit\. Elitele `n ]\rilegermanice nu s`nt constituite `n caste greu penetrabile.Aici m-a surprins de la `nceput lipsa de etichet\. C\l\torescde vreo opt ani buni foarte des `n aceste ]\ri, nu m-arecomandat ]ara mea, e vorba de un destin – de multeori `nt`mpl\rile copil\riei se-ntorc la b\tr`ne]e s\ `ncheiecercul – sau de anumite afinit\]i, nu numai de limb\ [ide comportament. S`nt frapat\ c\ m\ trateaz\ de la egalla egal `n cercurile cele mai `nalte [i, ce ciudat, pe dealt\ parte, m\ consterneaz\ dispre]ul [i respingerea v\dit\a unor casieri]e de la supermarketurile cu marf\ieftin\ c`nd m\ recunosc dup\ accent [i dup\ multe altelec\ nu-s de-a lor. Unde o fi adev\rul? Nu vreau s\ m\g`ndesc. Vreau s\-mi prelungesc fericirea c`t maimult. Nu pot uita `nt`lnirea cu Mirko. Retr\iesc `nt`mplarea:M\ `ndrept spre cort, am `nt`lnire cu Mirko Schwanitz,un excelent jurnalist din Berlin care a luat ni[te interviuripe tema existen]ei [i experien]ei scriitorului român `ntimpul regimului comunist, prin anul 1997. Emisiuneala radio am ascultat-o pe caset\: am g\sit-o extraordinar\.Era prima oar\ c`nd Germania afla direct ce g`nde[te unscriitor român despre groaznica intruziune `n spirit,despre transplantul `n limbaj, despre `mboln\vireacuvintelor… da, Mirko Schwanitz, minunatul prietenal celor oropsi]i mi-a luat dup\ zece ani un interviu, i-am spus c\ `n România cuvintele sunt pe cale de vindecare.Acum se afl\ `n Bucure[ti, unde va contacta o serie descriitori din toate genera]iile pentru o emisiune ampl\la importantul post de radio german ARD. Se mi[c\,se mi[c\ ceva vizibil pe o traiectorie ascendent\. Nu [tiuce programare blestemat\ avem `n noi, la inteligen]anoastr\ nativ\, la puterea de adaptare `n orice condi]ii,cum de ne tot `mpiedic\m de vocifer\rile celor care `nnumele unor prejudec\]i religioase, al moralei ipocrite,sau a mai [tiu eu ce, infiereaz\ drept satani[ti ni[te bie]iarti[ti plastici tineri care `ncearc\ s\ sparg\ unele canoane.Parc\ ne-am afla `n plin\ inchizi]ie, asta pe de-o parte,pe de alta s`nt cei care-[i rup mereu coaja de pe ranade la genunchi [i iar s`nger\ [i s`nger\ deja `n virtuteainer]iei. Trebuie s\ ridic\m piatra [i s\ lovim, dac\ nise spune c\ a[a se cade? Lapidarea se pare c\ e obligatoriepentru purificarea societ\]ii, nu? Dar la Marele Festivalde la Berlin poe]ii tineri, culmea, cei din Est, nu aupomenit nici de satanism, nici de pogromuri, nici depoli]ie secret\, nici de deport\ri, nici de pornografie`n exces, au vorbit numai despre ce e [i a fost omenesc`n toate timpurile, cum `naintea venirii culorilor totula `nceput cu negru [i a trecut `n alb. Mai avem multede `nv\]at. Primul pas a fost f\cut instinctiv. T`n\rulartist s-a desprins de politic\ [i asta e bine. InstitutulCultural Român s\ continue ce-a `nceput. C`inii or s\latre mereu [i caravana odat\ pornit\ va trece oricum.Singura grij\ cu adev\rat important\ pentru culturaromâneasc\ este aceea ca artistul român care reprezint\o valoare, indiferent de v`rst\, s\ cunoasc\ lumea ceamare. Estul are o nevoie imperioas\ de Vest, dar f\r\Est [i Vestul artistic ar putea deveni o non-sensibilitate,excesiv de sterilizat\. E nevoie de o fertilizare reciproc\decisiv\ a celor dou\ sensibilit\]i [i abia atunci lumeava deveni cu adev\rat rotund\. Cred cu t\rie `n asta.Nora IUGA 29România literar\ nr. 42 / 24 octombrie 2008

a c t u a l i t a t e aPOEMUL -{I SCRISOAREACOLEGUL nostru de an, Gheorghe Minc\,poreclit „englezul“, acum este unul din ceimai de vaz\ ziari[ti ai Buz\ului. A tip\ritpatru c\r]i de poezie [i micro-eseuri. Are`n preg\tire o traducere complet\ a sonetelorlui Shakespeare, din care a mai publicat.Gh. Istrate, buzoian de origine, `i sugereaz\s\ dea poezii pentru România literar\, [ichiar `i face o selec]ie sever\, cum [i spune, c\ci,l\sat singur, „englezul“ nostru nu se va decide poateniciodat\ s\ hot\rasc\ pentru el `nsu[i. Asta se`ntâmpla la `nceputul verii, [i vara a fost cum afost. Mai zilele trecute Gh. Istrate se intereseaz\de soarta versurilor [i eu `i propun pu]inul spa]iu alacestei pagini, fapt care `l mâhne[te profund, cum[i pe mine m\ mâhne[te. Dar `n alt\ parte, aglomera]iafiind mare, ar fi de a[teptat mai mult. Frumuse]eapoemelor, cumin]enia lor, `mi aminte[te cu destul\am\r\ciune de gustul copil\riei [i al tinere]ii debutuluinostru atât de bine primit `n secolul trecut! Bine`n]elesc\ nu poezia este aceea care, `ntre timp a pierdutteren [i a ie[it `n pagub\ `n confruntarea cu lumeas\lb\ticit\, care are ast\zi alte interese [i alte gusturi.Ci lumea care nu mai cite[te, teribil\, [i prive[te cuironie `n direc]ia poeziei. ~mi asum riscul de a m\gr\bi `n a da pe acest spa]iu câteva poeme ale luiGheorghe Minc\, [i c\ruia i-am citit [i sonetele tradusede el, fiind `ndrept\]it s\ spun\ `ntr-un Argumentc\: „Un Shakespeare nou cheam\ astfel dup\ elun altul, fiecare ivit din efemerul repaus `n caleidoscopicalume care, nemaifiind, este“. (C. B.)GheorgheMINC|Nu [tiuObloanele sunt trase pe stelele din mine;E cineva afar\ pândindu-m\. Dar cine?Aud cum `mi m\soar\ cu grij\ anii du[i,Alerg de la fereastr\, m\-ntâmpin\ la u[i.M\-ntorc spre mine `nsumi, dar, `n`ntunecime,Sunt stelele c\zute [i nu se afl\ nime.E cineva afar\ [i numai eu o [tiuCând `l aud cum cre[te din noapte [itârziu.E cineva afar\ [i nu pot s\-l g\sescS\-l blestem s\ asculte ce simt când `lpândesc.E cineva afar\ [i anii cresc mereu{i mi se pare,-n cea]\ [i-n toamn\, c\ sunteu.Vânatul regalEra un stol de lacrimi, de sunet [i culoare,De forme ne[tiute arteziind solemn,Un templu de t\cere, lumin\ [i mirare,Cu inima de piatr\ [i trup m\nos de lemn.Ochi f\r\ de odihn\ `l devorau `n toate,Adulmecându-i urma, vânat de pre] regal,Sim]indu-l [i-n afar\, [tiindu-l [i-n cetate,Firav [i trainic totu[i, ferit dar triumfal.Era din pa[i [i umbr\, din a nu fi [i-a fire,Statornic `n credin]a pe care o purta,Hlamid\ din granitul ce-l colinda, sub]ire,~n presim]irea formei [i-ntru jertfirea sa.R\stignitR\stignit, am verbul pe hârtie,Crima mea de tain\ [i mereu;B\nuiesc pe nimeni c\ `l [tie,Cum s\ fac s\ nu-l mai [tiu nici eu?!Dar, cuvânt cum sunt, alerg `n strad\;Pistoletul primului soldatPrin lunet\ ast\zi vrea s\ vad\Sunetul cu lacrimi `mpu[cat.Trupul meu, trup, poligon mai verde,Te voi izgoni din vorbe-n cer;Nici un glonte astfel nu va pierdeCel care `mi este gr\nicer.Vorb\, prea fecunda mea minune,R\t\cit\, trainic\, `n trup,Setea mea te soarbe, [i te spune,Veste crud\ col]ilor de lup.Leg\nat\, floareaC\tre miezul nop]ii, când coco[iiAu sosit la cel dintâi cântat{i când Carul Mare, ca o lance,Oi[tea `nspre noi [i-a aplecat;Când a ars `ntâiul bob de rou\{i când primul vis s-a ofilit,Pe ascuns, `nf\[urat `n noapte,Cel din urm\ tei a `nflorit.Leg\nat\, floarea lui mierie~n privire mi-am ascuns tiptil;Sem\na cu hainele aceleaDe pe vremea când eram copil…•România literar\ nr. 42 / 24 octombrie 200830Prin anticariateDeconturiRE{E{TE cine spune c\ literatura nu-i cuGsocoteli. Dimpotriv\, calculele ei, de la ecua]iileîn veci nerezolvate ale hazardului la bietelepotriviri de sor]i pe o tabl\ cît o copert\ î[icer, nu o dat\, dreptul la decont. Unul intempestiv,în r\spunsuri la polemici sau în noti]e anonimeîn josul unei pagini, deodat\ cu cel temeinic,deseori în mai multe volume, care încearc\,prin introducere în formul\ [i scoateri din calcul, s\-ldea pe omul care ai fost. În jurnal sau în lu\ri de pozi]ieînseriate. Cîte ceva din amîndou\ – neputin]a de-a lescrie pe rînd e a scriitorului care se consum\ înfiecare coloan\ de gazet\ – g\se[ti în T\mîie [iotrav\, cele dou\ tomuri, dintr-o proiectat\ serie mailung\, scoase de Al. O. Teodoreanu la Na]ionala Ciornei,în 1934-1935. Zeflemitorul P\storel are, în aceast\publicistic\ legat\ între scoar]e, gravitatea oamenilorveseli. A celor care, glumind cu aproape orice, dibuiescpu]inele lucruri, [i pe înc\ [i mai pu]inii semeni, de luatîn serios. A[a încît primul volum e f\cut, în parte, crust\peste smîrcuri, din exerci]ii baritonale de admira]ie,simpatizînd cu cei care-i pozeaz\ pentru portret, îns\avînd mîngîierea grea a mîinii de pietrar care alunec\peste marmur\. A[a iese, din admira]ia asta în clini,care cade [i [lefuie[te nu piedestalul, ci liniile mi[c\toareale statuii, Caragiale, par lui-même, trimi]îndu-i, în searacînd i se joac\ Momente-le, o telegram\ regizorului. Încare-i spune s\ nu dispere. {i cum s\ nu disperi,rîzînd a z\d\rnicie, v\zînd cu ochi dezam\gi]i scenetelepe care le decupeaz\ Teodoreanu, fratele celui care edirectorul Na]ionalului ie[ean, din Parlament [i pe care,cu îndrept\]ire, le-am putea decupa [i noi? Ceva maimult decît actualitatea clasicilor.De un portret cusut cu fire de t\mîie, [i nu în în]elesulle[ios-encomiastic ce, îndeob[te, i se atribuie sfîntuluimiros, are parte Arghezi, ca de la limb\ ascu]it\ lamaestru al subtilit\]ilor, fie ele ale ironiei, sau alecelei mai nep\mîntene delicate]i. Lumea lui de paradoxurie prins\ într-o fraz\ de înalt\, în ciuda anecdotei,în]eleg\toare conciliere: „Tudor Arghezi a dovedit înc\o dat\ c\ zeii pot fi ciopli]i în café glacé sau în past\de din]i [i c\ bronzul [i marmura pur\ nu se refuz\caricaturii, dac\ în clipa z\mislirii le-a str\b\tut fiorultainic al crea]iunei.“ (p. 57)Rîndurile „fugare, sincere [i inutile“ (p. 99) se opresc[i asupra unor buni oameni uita]i, din aceia pe care,dup\ ce [i-au risipit prietenia în z\ri pe care se las\ cea]a,g\sesc puterea unei amintiri de la vreunii cu care s-auintersectat întîmpl\tor. Axinte Frunz\, un profesor delatin\ absorbit de lumea pe care o propov\duia unordiscipoli mult prea pu]in solemni, are parte de un asemeneaepilog, care e, din nou, [i al vremii noastre: „Ast\zi,când stihiile vestesc nebunie [i când mai nu e muritors\ nu adoarm\ cu rândul la o nenorocire, pentru a sede[tepta în fa]a alteia, dispari]ia unui om de 75 de anitrece neb\gat\ în sam\, iar durerea celor ce l-au iubitr\mâne singur\ cu lacrimile ei.“ (p. 103) Totu[i, omulacela era o filosofie care nu se pre]uia, aproape unspectru, gr\indu-se într-o româneasc\ atât de incredibilfamiliar\, încât p\rea o limb\ de veche ceremonie. Oceremonie de apropiere: „Era atât de distrat încâtadresându-se odat\ unui elev care r\m\sese câtevaminute taciturn în fa]a textului latin, cu vorbele: - FrateIura[cule, n’ai cetit pe azi! Nici n-a b\gat de seam\replica acestuia care i-a r\spuns în râsul înn\bu[it alîntregii clase: - Frate Frunz\, uite [’acuma cetesc! Dup\care: - Ce râde]i bre? Am spus cumva vre-o prostie?“(pp. 104-105)Icoane [terse, diafane, coapte în fumul de t\mîie,ca s\ prind\ culoare, î[i schimb\ locurile cu caricaturisp\late cu venin. Aderca, ]inut de cea mai mare nenorocirea publicisticii, e ]inta unui pelin ceva mai fermentat.Într-o vreme a traducerilor nu întotdeauna bune, ca s\nu zic mai mult (unde sînt…), merit\ citat\ încondeierealui P\storel pe marginea unei traduceri a lui Aderca dingerman\: „Se putea gândi îns\ F. Aderca (în interesullui) c\, oricât de polyglot\ toat\ pas\rea pe limba eipiere. Sau poate l’a încurajat gândul c\ nu po]i pieriîntr-o limb\ în care n’ai existat niciodat\?“ (p. 136)Rezon!Giorge Pascu – Al. O. Teodoreanu pare c\ vrea s\cure]e, cu program, iubita Via]\ Româneasc\ de usc\turileei – e alt client al discursului în]ep\tor. Un parvenit dinai no[tri: „N’am auzit berbec s\ fredoneze din Aida,nici râm\ s\ latre [i s\ se dea la om, dar l’am v\zut peGiorge Pascu profesor universitar.“ (p. 169) Om dedreapta, exagerîndu-[i atari preferin]e, Giorge Pascuîl indispune pe P\storel în a[a m\sur\, încît îl provoac\la duel cînd prinde de [tire c\ e în spatele încerc\riide-a-l îndep\rta pe Ibr\ileanu din alma mater Jassiorumcare habet Pascum. R\u de ea… Duelul literar e, îns\,mai savuros [i mai mucalit-cumsecade: „Aici zace(odihne[te, sau repauzeaz\ – filologii între ei, n.m.)Giorge Pascu, filolog, mort subit de apoplexie, cetindpe Al. O. Teodoreanu, tocmai când acesta îl iertase.“(p. 177).Nu merg mai departe – problema Iorga, bun\oar\,ar istovi tomuri – pe urmele acestui polemist îndr\gostitpîn\ la ur\. {i, se-n]elege, ripostînd pîn\ la duel. Uneilumi ceva mai ra]ionale arta lui i-ar stîrni frisoane. Nou\,prin[i în acelea[i, etern acelea[i, patimi, ne stîrne[teregrete.Simona VASILACHE

a c t u a l i t a t e aFoc [i par\Sharia[i imamulMAMUL HASSAN era atît de în]elept, încît muezinulIsus]inea c\ se simte mai mintos cînd st\tea lîng\ elîn moschee. Zilnic veneau la el scrisori din toat\Turcia. Îi cereau p\rerea imami [i muftii asupra unorchestiuni interpretabile din Calea cea Bun\, în evaluareap\catelor dreptcredincio[ilor sau asupra unorpasaje pe care nu le în]elegeau din Coranul ap\rutla 1924. Hassan î[i petrecea mare parte din zi [i dinnoapte r\spunzînd acestor scrisori [i mai totdeauna p\rerilelui încheiau disputele. Îl implora turcimea s\ se duc\ laIstanbul, dar imamul, care ar fi putut pleca oricînd, n-aveacopiii, nici alte averi, nu se sim]ea preg\tit s\-i p\r\seasc\pe credincio[ii de aici din ora[. Nu mai r\m\seser\ mul]iturci dup\ schimbul de popula]ie, dar erau t\tarii, musulmanihanefi]i [i ei, chiar dac\ s\r\cu]i [i mul]i necunosc\tori decarte. Imamul nu avea apuc\turi de sfînt. Se ducea la bairamuriunde se f\cea c\ nu-i vede pe cei care se ame]eau [i nu lef\cea observa]ie femeilor care î[i d\deau cu ro[u pe buze[i-[i scurtau podoaba p\rului, s\-l cîrlion]eze. În ora[ n-aveacu cine s\ joace [ah. Singurul adversar aproape de m\suralui era Scipion, comandantul regimentului, pe care îl evitadin cauza spiritului s\u cazon, lipsit de fine]e. Lumea încare se compl\cea Scipion era mult prea simplificat\ pentrugustul imamului. Deosebirea dintre ei doi, care îi împiedicas\ se în]eleag\, era c\ maiorul considera un subiect de discu]ieînchis atunci cînd el îl vedea luînd o nou\ întors\tur\, chiardac\ Hassan accepta c\ între strategia armelor [i aceea areligiei existau chiar mai multe puncte comune decît i-arfi pl\cut s\ recunoasc\. Imamul aflase de la [eful g\rii c\în ora[ ap\ruse un cunosc\tor al jocului de table. Dup\ vreos\pt\mîn\ de tratative, [eful g\rii le-a intermediat o întîlnire,cu public, la el acas\. Imamul [tia c\ lumea bun\ din ora[nu voia s\ aib\ de-a face cu noul venit, dar aceast\ interdic]ienu-l privea. Au stabilit s\ joace cinci partide, cu tablele [izarurile [efului de gar\. Erau de fa]\ judec\torul, angrosistulHaikis, b\canul Sarkis [i Mangiurea,cîrciumarul dinpia]\, spionul lui Stelian, Hussein s-a l\murit imediat c\omul din fa]a lui nu era o persoan\ cizelat\, dar era îndr\zne][i îi mergea mintea iute. Juca deschis [i muta pulurile atîtde rapid, încît imamul îl b\nuia c\ e în stare s\ tri[eze. Hassanînsu[i juca repede, dar cu o anumit\ ceremonie a mut\rilor.El a cî[tigat prima partid\ [i i se p\rea c\ î[i st\pîne[teadversarul. În cea de-a doua [i-a dat seama c\ acestF\nic\ Theodorescu nu putea fi dominat. Avea instinctulprobabilit\]ii [i un zîmbet cu care pesemne î[i f\cea adversariis\ gre[easc\. Nou venitul i-a luat urm\toarele dou\ partidela rînd, ceea ce lui Hassan nu i se mai întîmplase. În cea deapatra i-a dat la început un mar], apoi a jucat cuminte, ca[i cum l-ar fi invitat s\ cî[tige. Poate, [i-a imaginatHassan, a[tepta o linie cî[tig\toare. Dar în ultima partid\,F\nic\ i-a luat dou\ linii aprope pe ner\suflate, apoi s-aîntors la acela[i ciudat joc cuminte. Dup\ ultimul joc, imamula fost sigur c\ nou venitul l-a l\sat s\ cî[tige în numele uneipartide cu o miz\ mai important\ pentru el. A sim]it înstrîngerea de mîn\ a cîrciumarului învins o complicitateironic\ vecin\ cu mul]umirea. În timp ce martorii erau ferici]ic\ el cî[tigase, dar se uitau cu admira]ie la tîn\rul cîrciumarc\ruia îi lipsise o linie ca s\-l înving\. Imamul s-a întorsacas\, contrariat, dup\ miezul nop]ii. Poate c\ prinzarurile aruncate de noul venit primise un semn, chiardac\ el cî[tigase. Dar so]ia sa î[i despletise p\rul [i îl a[tepta,mai sigur\ de puterile lui, ca niciodat\. •NICIO SPERAN}| cu „N-a fost a[a der\u“. Într-un interviu dat în 1985 deMihai Botez, la Europa liber\, luiVlad Georgescu, interviu neconcesiv,de mare curaj, la întrebarea despre cumfusese strategia de dezvoltare a ]\rii înanii cincizeci, r\spunde: „În anii ’50eram foarte tân\r [i nu-mi aduc amintece s-a întâmplat atunci. Totu[i, anii’50 au fost din acest punct de vedere mai buni...“Fusese la o vârst\ când lucrurile se colorau de lasine afectiv, asta în]eleg. C\ nici mai târziu n-a aflatcum au fost acei ani, nu e uimitor. E uluitor.Aflu c\ T s-a n\scut la 10,30 diminea]a, eu la 1noaptea. Coinciden]\ sau nu, ea e solar\, eu nocturn.Vezi câte un trec\tor vorbind de unul singur.Alt\dat\, ai fi zis c\ e nebun. Acum e a la page, cuaparatul în urechi.„...n-am avut norocul s\ fiu poet“, scrie Cioran.Slav\ Domnului c\ a renun]at s\ fie poet! A fostpoet în române[te, adic\ a scris în sensul pulsiunilorlui. A devenit mare atunci când, f\r\ s\-[i cenzurezepulsiunile, a scris în contratimp.Spitalul de oncologie. Bolnavi înghesui]i înlift. Liftul se blocheaz\. Liftiera e în concediu. Norocc\ liftul a apucat s\ coboare pân\ aproape desubsol. Acolo, dup\ trei sferturi de or\, ni[te mecaniciîl deschid cu r\ngi.E mult\ veselie în mine. M\ stric de râs.Cioran se simte dublul lui Pascal, al lui Leopardi,al lui Baudelaire [i al lui... Iov. Excusez du peu!A[ti c\ po]i s\ te sinucizi face s\ nu mai fie necesars\ te sinucizi, e ideea lui Cioran. De fapt, a [ti c\ tepo]i sinucide î]i d\ confortul de a crede c\, lanevoie, în ultim\ instan]\, ai fi în stare s\ te sinucizi.Când chiar ai cap filozofic, nu stric\ s\ ai [i obibliotec\ în acest cap. Exemple sunt discipolii luiNae Ionescu. Pentru c\ nu au înc\ o bibliotec\ în cap,se extaziaz\ – paradoxal, deschizându-[i mintea –de acel „filozof“.Citesc cartea de amintiri a lui Zoe C\m\r\[escu.Impresia de mare densitate o d\ printr-un procedeu.Prezint\ atâtea medii ca fiindu-i familiare, ceea cear fi presupus mult timp petrecut în toate, încât ai zicec\ a tr\it câteva vie]i. Mai are [i intui]ia de aînghesui totul în pu]ini ani. E un soi de „Proust“.Craii confirm\ ideea Ioanei Pârvulescu dup\ carelumea celor doi Caragiale e inventat\, nu replic\ acelei reale. Devenirea ulterioar\ a lui Pirgu – deputat,ministru...-, plauzibil\ socialmente, te izbe[tepentru c\ te scoate dintr-o lume suficient\ sie[i [i tearunc\ în real. La Tolstoi, modificarea Nata[ei, [i eaizbitoare, are mai mult sens. Nata[a nu avusese alt\personalitate decât adolescen]a. (E r\zbunarea anticipat\a femeilor. Ele sufer\ nedreptatea de a-[i pierde farmeculcând îmb\trânesc, b\rba]ii putând înc\ s\ fie atr\g\tori.În schimb, ele au farmecul adolescen]ei, perioad\ cândb\ie]ii sunt n\tângi.) M\ritat\, Nata[a se adapteaz\noii ei condi]ii: trupe[\, mam\ de familie, grijuliecu Pierre. La Marin Preda, ruptura are loc între volumulunu [i volumul doi. To]i prietenii lui Moromete dinpoiana lui Iocan au disp\rut. Asta vrea s\ spun\, cred,c\ lumea s-a schimbat atât de mult, încât ei nu maipot exista. Moromete e înc\ acolo ca s\ dea de în]elesce s-ar fi întâmplat [i cu ei.Cartea psalmilor tradus\ de {erban. {erban e dincategoria acelora care fac lucruri imposibil de f\cut.La el nimic nu e ca la omul obi[nuit. Nici m\car cee omenesc. Petrecând multe ore împreun\, de fapt nune-am împrietenit. Prea suntem foc [i ap\. Prea nuavem nimic comun. {i asta de[i cu nimeni nu-mi placemai mult s\ m\ întâlnesc decât cu el. Când computerizez:de[i {erban e [lag\r, tocmai despre Cartea psalmilor,care e un al doilea Mallarme, nu s-a scris destul.Accentuez mereu latura histrionic\ a lui Cioranpentru c\ prea i se închin\ un cult. Altfel, nu înhistrionism e adev\rul lui. Adev\rul e indecidabil, cala orice mare scriitor.Nu scriu. Transcriu. Fraza se face în cap. Deaceea, de obicei, fragmentul e foarte scurt. Cât\ ]inerede minte am.Suntem la Bra[ov, cu Alexandra, refugia]i. Amdezertat din r\zboiul pe care Dumnezeu îl duce împotrivaoamenilor la Bucure[ti. A[a cum al]ii omoar\ în b\taie,Dumnezeu omoar\ în c\lduri. Aici, m\car în cas\, ebine. E dup\ mas\, citesc [i simt cum îmi vine somnul.Las cartea la o parte [i adorm. Mama îmi d\ o banan\.Nu pot s\ suf\r bananele, nici s\ refuz. Trebuie s\ m\trezesc, îmi spun, ca s\ n-o m\nânc. M\ trezesc. Nue nici mama, nici banana. M\ scol [i scriu.Citesc Convorbiri cu Octavian Paler. Hai s\ m\gândesc [i eu la moarte, îmi spun. De pe terasacasei, anii trecu]i, când veneam cu Maxone, sevedea un cimitir. De atunci, copacii din fa]\ au crescut,abia de se mai întrez\resc, printre ramuri, câteva cruci.Mi-e fric\, ba chiar groaz\, s\ nu mor într-un spital.Dac\ un contemporan ar spune „Am fost camoportunist la via]a mea“, l-a[ privi cu respect. Po]is\ fii [i singuratic [i depresiv [i director general, cucondi]ia s\-]i dai seama [i s\ nu ascunzi c\ lucrurileastea nu se potrivesc.Nu m-a[ indigna c\ englezii o plebisciteaz\ pelady Diana, nu pe Shakespeare. Shakespeare e horsconcours. În afar\ de timp.Matei C. îmi spunea c\ timpul înseamn\ totmai pu]in pe m\sur\ ce îmb\trâne[ti. Pentru copilulde un an, un an e totul, pentru b\trânul de 70 anul eabia a [aptezecea parte. Psihologic, lucrurile nu staua[a. Ca totul pe lume, [i timpul e divers. Zeci deani, ca ai mei la Universitate, se pot concentra în foartepu]in, pe când un moment din acei zeci de ani poates\ nu aib\ sfâr[it.În nuvela Focul [i vatra, a lui Faulkner, LucasBeauchamps e v\zut ca un b\trân imemorial,venind dintr-o vreme din care totul a disp\rut. Are 67de ani.„Ce bine o s\ fie toamna viitoare, când se încheielucrarea pe Calea Mo[ilor“, spune T. Ce bine o s\ fie!,m\ gândesc. O s\ avem 73 de ani.Am v\zut un film de dup\ amiaz\, de care n-aauzit nimeni. Cum parcurge o femeie, casnic\, înAnglia, anii de r\zboi. Discret, inaparent. Extraordinar.S\ fie liric e fatal pentru autobiograf, dac\ nu edestul de „nebun“. Am înv\]at lucrul \sta târziu [inu prea bine, ca tot ce înve]i târziu.Str\lucitoare pe tot parcursul – [i o spun de[i îlcitesc altfel pe Cioran -, cartea lui Vartic se încheiecu un capitol, despre pivni]\ [i mansard\, excep]ional.Principala calitate a lui Vartic: stabile[te rela]ii neb\nuite,conving\toare, nu ca un profesor de literatur\ comparat\,ci, parc\, auroral.Mai nou, sunt un privilegiat. Am foarte mult delucru – s\ trec pe calculator ce înc\ n-am publicat -,un lucru în decursul c\ruia, în afar\ de cât îmi impunmicile modific\ri, nu trebuie s\ gândesc. M\ vindec\pân\ [i de televizor. R\mân numai emisiunile fundamentale,cum ar fi turul Fran]ei [i turneul de la Wimbledon. •31România literar\ nr. 42 / 24 octombrie 2008

a c t u a l i t a t e aG. C\linescu, populist [i liberalDup\ E. Negrici (de[i, dintre contemporani, pionierabsolut `n materie este I. B. Lefter), iat\-l [i pe AlexandruGeorge elogiindu-l pe autorul Istoriei literaturii românede la origini pân\ `n prezent pentru „perspectivaistoric\ care (sic!), de fapt, r\m\sese aceea a genera]ieide la 1848, na]ionalist\, populist\ pân\ la democratism,liberal\“. {i ca [i cum relativul ghiveci ideologic dinaprecierea de mai sus n-ar fi de ajuns, Alexandru Georgecomenteaz\ astfel cartea din 1941: „o voluminoas\ «istorie»`n viziune subiectivist\, orientat\ spre o portretistic\ uneoricaricatural\ [i spre un epicism care o vor face `n veciatractiv\“. Am citat din articolul False explica]ii, falsesolu]ii publicat de Alexandru George `n LUCEAF|RULdin 15 octombrie. Articolul e interesant [i plin de miez.Doar c\ autorul, a[a de sup\rat pe subiectivismele luiG. C\linescu, este unul din criticii actuali care sacrific\aproape permanent pe altarul subiectivismului à outrance.Alexandru George, critic inteligent [i cultivat, este...atractiv mai ales când se complace `n postur\ de Ghi]\Contra. De aceea i-am [i reprodus cuvintele, `n semn deomagiu pentru rara facultate de a nu fi de acord niciodat\cu nimeni. E. Negrici [i I.B. Lefter reprezint\ `n aceast\privin]\ excep]ia care (ce alt\ treab\ are?) confirm\ regula.Box\, buc[\, pu[c\ [i busol\Istoria cuvintelor poate fi la fel de captivant\ cainvestigarea unei enigme poli]iste, dezv\luind rela]iitainice [i transform\ri surprinz\toare. Drumul de la etimonla `n]elesul de azi, reconstituit de detectivi-lingvi[ti pentrupublicul larg, pe c`t de aventuros pe at`t de instructiv,re]ine aten]ia cititorilor de toate categoriile [i a[a seface c\ `n Occident se public\ rubrici cu acest subiect [i`n suplimentele culturale ale cotidianelor, [i `n majoritatearevistelor literare (Cronicarul e un cititor fidel alpaginii semnate de Alain Rey, sub genericul Le derniermot, `n „Le Magazine littéraire“). Avem [i noi un asemeneaerudit detectiv de cuvinte, `n persoana acad. MariusSala care, `n lunarul HISTORIA, poveste[te transform\rilede form\ [i sens ale vorbelor c\l\toare ajunse din dep\rt\ride timp [i spa]iu, pe c\i `ntortocheate, `n limba român\.Dup\ ce `n episoade anterioare s-a ocupat de cuvintepornite din latin\ [i poposite `n diverse limbi `nainte dea p\trunde [i la noi, `ncep`nd din num\rul de luna aceastaal revistei Historia, 82, prof. Marius Sala reconstituiec\l\toria unor cuvinte ce `[i au originea `ndep\rtat\ `ngreac\. Ca `ntotdeauna `n aceast\ excep]ional\ rubric\a sa, nu lipsesc surprizele. Cine ar fi b\nuit ce leg\tur\de rudenie exist\ `ntre box\, buc[\, pu[c\ [i busol\? Eibine, afl\m de la Marius Sala, ele au un str\mo[comun, cuv`ntul din greaca t`rzie pyxis (cutie):«Din greac\ l-a luat latina, devenind buxis; la originetrebuie s\ fi fost acela[i cuvânt cu baxus „arbore mic,cu frunzele ve[nic verzi“, cuvânt adus din Asia Mic\,odat\ cu arborele respectiv. Deci buxis era o cutief\cut\ din lemnul arborelui numit buxus. Box\ „desp\r]itur\,compartiment“ provine din fr. box „loj\ la teatru; box\la grajd“ care, la rândul lui, vine din engl. box „cutie“.Engleza a luat cuvântul din lat. buxis. Aceea[i origine`ndep\rtat\ are [i buc[\ „c\ptu[eal\ metalic\ `n interiorulunui butuc de roat\“. Lat, buxis a ajuns `n român\, deCompania Na]ional\„Loteria Român\“S.A.a sprijinit financiarproiectele U.S.R. dedicateCentenarului Societ\]iiScriitorilor Româniochiul magicaceast\ dat\, din german\ (Büchse „buc[\“), prin intermediulucr. bukša. Chiar [i pu[c\, `mprumutat de român\ dinmagh. puska, este un cuvânt c\l\tor: lat. buxis a p\truns`n vechea „german\ de sus“ `n forma buhsa (`n german\actual\, Büchse), de acolo a trecut `n polonez\, puszka,apoi a ajuns `n maghiar\. ~n ceea ce-l prive[te pebusol\, cuvântul românesc este un `mprumut din fr.boussole, luat din it. bussola „busol\“, diminutiv ce`nsemna „cutie mic\“, la origine gr. pyxis. Din italian\,cuvântul a fost preluat [i de limbile din Peninsula Iberic\:sp. brújula, port. bussola.»La fel de curioase s`nt [i `nrudirile dintre cabaret,camarad [i camerist\, dintre calm [i a [oma (acestea dinurm\ provenite dintr-un grecesc kauma = ar[i]\).Pentru cei interesa]i [i ner\bd\tori s\ a[tepte noulvolum de Cuvinte c\l\toare al prof. Marius Sala,rubrica d-sale din Historia e un regal.Revue des deux mondesNu despre ea îns\[i este vorba, ci despre o variant\autohton\, REVISTA ROMÂNO-AMERICAN|, seriaa doua, editat\, bianual, de „Amicii Statelor Unite“.Ne-au c\zut în mîn\ numerele XVI-XVII, din iuliedecembrie2008, de a c\ror apari]ie s-au îngrijit acad.Mihnea Gheorghiu, Olga Sandu [i Dan Emanoil Dobreanu.OK-ul – e drept, cu un semn de întrebare, îl d\ MihneaGheorghiu, în primul articol al num\rului, despre Americaîn schimbare, de la Poe la Whitman. Democra]ia american\„superb\ [i imposibil\“, cum frumos se-n[ir\ epitetele,î[i tr\ie[te, în secolul XIX, ca [i acum, problemele. C\rorale r\spunde, precum aproape întreaga planet\, cu unOK c\ruia i s-au c\utat multe etimologii, dar pe careMihnea Gheorghiu îl leag\ de campania electoral\ a luiMartin Van Buren. Vechile vremuri bune... Din care faceparte [i „calda amintire“ cu Jean Negulescu.Dan Berindei scrie despre rela]iile dintre SUA [iRomânia în primul r\zboi mondial, iar Tatiana Slama-Cazacu î[i aplic\, într-o fotocronic\ a suferin]ei unui ora[,modelul contextual unei arhitecturi bolnave. Sau, maidegrab\, îmboln\vite. Consecvent preocup\rilor salepentru Iorga, Valeriu Râpeanu spicuie[te însemn\rilede r\zboi din jurnalul împr\[tiat al acestui ocazionaltraduc\tor din lirica american\. Whitman îi serve[tepropriilor judec\]i estetice, iar pe Poe îl t\lm\ce[te camà contre coeur, admi]înd c\ „are însu[irile talentuluis\u [i viciile Americii sale.“ La urma urmei, ce altceva,în veacul romantic, i s-ar fi putut cere?Despre pactul Briand-Kellogg, mai cunoscut ca Tratatulde la Paris, scrie Ion Agrigoroaiei o foarte documentat\analiz\ istoric\, în oglinda VIE}II ROMÂNE{TI dinseptembrie 1928, unde Vi[oianu consemna, cu lux deam\nunte, evenimentul.Dup\ un preambul cuprinz\tor, ar\tînd c\, încultur\ [i în istorie, axele nu sînt un proiect recent, revistaî[i urmeaz\ structura, cu M\rturii, Documente, Recenzii[i Note. Fiecare din ele e de citit, [i chiar de conspectat,cu pl\cerea cu care te despar]i, o vreme, de lumea d\rilorcu p\rerea, pentru a întîlni – lucru obligatoriu [i în umanioare– argumentele, lecturile, interpret\rile avizate. Într-unmoment cînd ne-am obi[nuit (n-avem timp, nu-i a[a?) casubstan]a s\ se piard\ în comentarii [i bibliografia înspecula]ie, aceast\ serie nou\ e o ini]iativ\ de salutat.Un mare c\rturarNum\rul din septembrie al revistei ORIZONT con]ineo pagin\ panegiric\ închinat\ amintirii lingvistului G. I.Toh\neanu. Al\turîndu-se colegilor timi[oreni, Cronicarulle reproduce aici ferparul de la pagina 8: „G. I. Toh\neanua fost unul din întemeietorii Timi[oarei culturale. Lingvist,profesor, scriitor, a reu[it s\ dea sens iubirii deliteratur\, de carte, de scris, admira]iei fa]\ de marii c\rturari[i de marile opere ale culturii atît prin c\r]ile sale, cît [iprin elevii s\i. De mai bine de jum\tate de veac în Timi[oara,G. I. Toh\neanu a publicat studii fundamentale, articoleconsacrate dreptei în]elegeri a limbii române, paginisavante, dar [i de popularizare a [tiin]ei sacre atît învolumele academice ale Timi[oarei, cît [i în cotidienelede aici. A avut rubrici permamente în Scrisul b\n\]ean,în Orizont, dar [i în numeroasele publica]ii de limb\german\, maghiar\ sau sîrb\. Student exemplar al luiIorgu Iordan, Al. Rosetti, Alexandru Graur, i-a continuatpe ace[tia într-o cetate politehnic\, greu de cucerit în aniicincizeci. Clasicist, ilustrat prin traduceri memorabile,dar [i prin comentarii exemplare ale clasicilor greci [ilatini, autor de pagini esen]iale privitoare la Eminescusau Creang\, G.I. Toh\neanu a ilustrat un destin de pedagogcum pu]ini a avut cultura noastr\. Fie-i ]\rîna u[oar\!“Site cu scriitoriPrintre nout\]ile de la standul României, la Târgul deCarte de la Frankfurt, o impresie bun\ a f\cut vizitatorilor– dup\ cum reiese din reac]iile postate pe site-ul oficialal Târgului – un alt site, autohton, cu scriitori românipublica]i de Polirom: Contemporary Romanian Writers.Acesta a fost conceput de Florin L\z\rescu, elînsu[i tân\r prozator de talent. Printre scriitorii din carese ofer\ scurte prezent\ri [i mostre în englez\ suntnume din toate genera]iile, de la Gabriela Adame[teanu,Nicolae Breban, Norman Manea, {tefan Agopian la FlorinaIlis, Filip Florian, Dan Lungu ori R\zvan R\dulescu. Uniiau fost deja tradu[i în mai multe limbi, al]ii sunt la începutde drum editorial interna]ional – dar ceea ce Cronicarulîndeob[te ironic apreciaz\ aici este promovarea inteligent\a unor scriitori, laolalt\ cu constituirea unei baze dedate asupra literaturii române contemporane.Sper\m c\ aceast\ arhiv\ flexibil\ se va completa, peviitor, cu cât mai multe c\r]i bune, meritând o carier\interna]ional\; [i cu cât mai pu]ine c\r]i proaste, din aceleape care e mai bine s\ ni le ]inem pe-acas\...CronicarTalon de abonare `ncep`nd cu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .abonament trei luni (13 numere) - 40 leiabonament [ase luni (26 numere) - 70 leiabonament un an (52 numere) - 140 leiAbonamente 2008Nume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prenume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .str. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . nr. . . . . . bl. . . . . . sc. . . . . . et. . . . . . ap. . . . . . .sector. . . . . . . localitate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . cod po[tal. . . . . . . .jude]. . . . . . . .telefon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .România literar\~ncep`nd cu 1 ianuarie 2008 abonamentele se `ncheie exclusiv prin Zirkon Media!Completa]i [i trimite]i talonul de abonare pe adresa: Zirkon Media S.R.L. str. PictorHârlescu nr 6, sector 2, Bucure[ti, 022195. Tel.: 255.19.18, 255.18.00.Plata se face prin mandat po[tal sau prin Ordin de plat\ `n contul:RO14 RNCB 0089 0037 2253 0001 - BCR - Th. Pallady.Pentru institu]ii bugetare contul este: TREZ 7035 069X XX00 1197 - Trezorerie/sector 3.Cititorii din str\in\tate sunt ruga]i s\ trimit\ mandat po[tal `n valoare de 230 euro sau300 USD pentru un an. V\ rug\m s\ trimite]i prin po[t\ o copie a mandatului [i adresa dumneavoastr\complet\.Pentru abona]ii din ]ar\ [i str\in\tate care au `ncheiat `n anii trecu]i abonamentedirect la redac]ie, r\m`ne valabil\ adresa: dir. adm. Valentina Vl\dan, Funda]ia Românialiterar\, Calea Victoriei 133, sector 1, Bucure[ti, cod 010071, OP 22.