Numarul 1 - Noua literatura
Numarul 1 - Noua literatura Numarul 1 - Noua literatura
scriitor: fa]` - profil6I.M.: Ce-]i place ]ie cel mai mult la carteaasta?A.M.S.: Dac\ ar fi s\ citesc eu cartea mea,pe mine m-ar fi enervat vocea copilului,pentru c\ nu e de copil. E o voce „preaautentic\”. Sunt foarte multe pasajelecare nu pot în[ela. Nu sunt groase, eadev\rat, altfel tot jocul nu ar mai aveanici un sens. Nu conteaz\ ce vîrst\ arenaratorul decît în momentul în care tederanjeaz\ flagrant structura pove[tii.Dar eu, cînd deschid o carte, asta caut, s\îmi spun\ o poveste [i s\ m\ duc\ maideparte. Ar mai fi, poate, carnalitatea textului...I.M.: }i-e fric\ de o abordare psihanalitic\?A.M.S.: Nu mi-e fric\. Întotdeauna m-aamuzat chestia asta cu psihanaliza. {i lateoria literaturii, tot a[a mi s-a p\rut. E ca[i cu visele, dac\ tu crezi în ele, da, a[a e,dac\ nu, treci peste ele.A.C.: Deci nu te-ar atinge dac\ s-ar apucacineva s\ disece, s\ analizeze.A.M.S.: Fiecare are dreptul s\ interpreteze cum vrea.A.C.: Te gînde[ti [i la cititorii neprofesioni[ti?A.M.S.: Cred c\ romanul \sta ar putea fi citit [i f\r\ prea mult\ sofisticare. Preciscineva ar interpreta totul într-un mod la care nici nu m-am gîndit. Dar, de obicei,p\rerile acestui cititor nu le prea afli. La un moment dat, România literar\ decernapremiile de debut. A fost nominalizat\ [i cartea mea, Din amintirile unuiChelbasan. M-am dus acolo, în sala de la Prometeus. M-am sim]it ciudat, nu prea[tiam ce-i cu mine acolo, dar a fost ok pîn\ la urm\. Atunci au venit la mine ni[teoameni în vîrst\ pe care nu-i v\zusem niciodat\, [i mi-au zis c\ le-a pl\cut foartemult fragmentul ales atunci din Chelbasan. Apoi, mi s-a întîmplat s\ fiu întrebat\:„Cum po]i s\ spui a[a ceva despre tine? S\ te dezbraci în fa]a tuturor? E un marecuraj!”. E o chestie de abordare, nu m-a[ fi gîndit niciodat\ la asta. Nu mi se parec\ m\ expun în felul \sta.A.C.: Poate c\ te acapareaz\ felul cum scrii, [i faptul c\ e[ti acolo, tu cu textul...A.M.S.: Sigur c\ e[ti acolo cu totul. În poezia mea e o voce voit asumat\. De fapt,asta e miza ei cea mai mare: asumarea total\.„Niciodat\ nu m-am împ\cat binecu titulatura asta de poet\”I.M.: Te recomanzi ca scriitoare, ca poet\?A.M.S.: Niciodat\ nu m-am împ\cat prea bine cu titulatura asta de „poet\”.Mi se pare foarte desuet – nu în sens peiorativ. Ce înseamn\ s\ fii poet?Înseamn\ s\ sim]i anumite lucruri, s\ vezi anumite lucruri, de fapt, ceînseamn\ s\ fii artist, în general. Pentru asta poate c\ nici nu trebuie s\scrii sau s\ pictezi, sau s\ faci instala]ii sau s\ cîn]i, ci pur [i simplu s\ sim]ia[a.A.C.: Mai înseamn\ [i s\ tr\ie[ti din asta.A.M.S.: De-asta spun c\ mi se pare u[or nefireasc\ titulatura de „poet”.Cîteodat\ îmi vine s\ zic c\ sunt mai ok cînd spun c\ sunt jurnalist.I.M.: Dar aia cu „scriitor”?A.M.S.: Aia e ok, c\ trebuie s\ fie cumva. Cred c\ [i poe]ii sunt... scriitori.A.C.: Prietenii din jurul t\u sînt litera]i?A.M.S.: La un moment dat ajungi s\ ]ii la ni[te oameni, fie ei [i scriitori,dar atunci cînd ]ii la un om, nu ]ii pentru c\ e un mare scriitor,ci ]ii pentru c\ rezoneaz\ cu tine într-un fel. {i iar\[i pot s\-]i plac\foarte mult c\r]ile unora, dar s\ nu ai nici o afinitate cu ei. Teoretic,ar trebui ca una s\ nu o exclud\ pe cealalt\. Sînt oameni carescriu, citesc, po]i s\ vorbe[ti cu ei... E o iluzie, oamenii nu scriu tottimpul. De fapt, [i dac\ ai prieteni scriitori, nu apuci s\ vorbe[tidespre literatur\.A.C.: Da, dar ai un gen de afinitate.A.M.S.: Probabil c\ aici vine „problema” mea. Scriu [i pentru c\nu pot s\ vorbesc foarte mult despre ce „simt”. În orice rela]iede prietenie se întîmpl\ chestia asta: tot timpul e[ti asaltat deo sut\ de mii de lucruri banale [i cotidiene, dar e foarte mi[tos\ [tii c\ dac\ ai o chestie special\ sau ceva care-]i place, po]is\ împar]i [i cu cel\lalt.A.C.: Prietenul t\u are vreo afinitate cu lumea literar\?A.M.S.: A f\cut tot Litere. A scris [i el în facultate [i sper c\,într-o zi, o s\-[i fac\ timp [i pentru asta.„Nu m\ topesc dup\ lumea literar\.”A.C.: Dar rela]iile cu lumea literar\, în general, cum sînt?A.M.S.: Nu prea [tiu. Ce se întîmpl\, ce apare, da. Dar pe uniidintre scriitorii tinerii nici nu-i [tiu cum arat\. N-am participatla nici un festival, manifestare, [i, în rarele cazuri cîndm-au chemat, nu m-am dus. Cred c\ e foarte anost\ pia]aromâneasc\ [i trebuie s\ ai acele „p\r]i” care s\ te fac\ s\ te sim]ibine la chermeze. Probabil c\ ]ine de alt\ vîrst\ [i de alt\ ideedespre ce înseamn\ s\ scrii. Cred c\ po]i s\ fii foarte normal f\r\s\ faci parte dintr-o genera]ie. Nu m\ topesc dup\ lumea literar\.Nu suf\r [i nu-mi doresc s\ fiu mai implicat\. Oamenii pe careîi apreciez eu nu au genul \sta de activism euforic. Fiecareîncearc\ s\-[i fac\ treaba bine [i asta te poate face s\ empatizezimai mult decît dac\ ai pierde nop]i întregi la beri la MuzeulLiteraturii sau peste drum.I.M.: Cum î]i imaginezi o lume literar\ ideal\?A.M.S.: Cînd vor ap\rea 10 c\r]i române[ti super tari, pe care s\-mifi dorit s\ le fi scris... {i s\ zici „b\i, se-ngroa[\ gluma, trebuie s\fiu printre ei”.A.C.: Nu ai ambi]ii literare, proiecte?A.M.S.: Sigur c\ m\ gîndesc la ce o s\ fac, dar nu pot s\ zic c\ unom literat e a[a: dou\ c\r]i anul viitor, pîn\ la 40 de ani tre’ s\ ammusai o carte pe an, [i ni[te premii... nu simt nevoia acestui plan.Aici nu te gone[te nimeni, [i atîta timp cît tr\ie[ti cu aceast\idee, c\ scrii cînd î]i iese, e ok. M\ gîndesc, totu[i, la ce a[ vrea s\scriu, m-am [i apucat de ceva.A.C.: Asta pentru c\ tu ai ni[te job-uri în proximitate. Dac\ lucraiîntr-un birou, într-o corpora]ie?...A.M.S.: Despre un job de genul \sta nu pot s\ fac decît scenarii.Dar nu cred c\ a[ fi rezistat prea mult, chiar dac\ sunt con[tiincioas\de felul meu. {i pot s\ zic c\ sunt norocoas\, pentru c\ nuam fost nevoit\ s\ am un job în care s\ fac lucruri care s\-mi displac\total. Concluzia e c\ îmi place ce fac, de exemplu laRe:Publik, [i nu mi-a[ dori s\ stauacas\ [i s\ nu fac decît asta, s\ stau [is\ „scriu”. Nu m\ reg\sesc în aceast\imagine a scriitorului, care st\ [i scrietot timpul, [i chiar simt nevoia s\ maiiau pauze. Altfel, m-ar angoasa foartetare [i probabil c\ a[ ajunge s\ nu maiscriu, [tiind c\ numai asta am def\cut. E foarte mi[to s\ faci [i altceva.În urm\toarea mea carte voi scrie [idespre asta. Despre cum ]i se întîmpl\s\ nu mai prea [tii unde e[ti, ca [i cîndai fi o mas\ de atomi care se împr\[tie,iar cînd vii acas\, se regrupeaz\. Dar î]imai intr\ pe u[\ [i tot felul de oameni cucare te vezi, de întîmpl\ri de peste zi [i,probabil, c\ \sta e motivul pentru care,dac\ în adolescen]\ scriam numai noaptea,c\ a[a mi se p\rea mie c\ ajung la „eulpur” de la Baudelaire, acum scriu numaiziua...A.C.: E interesant c\ via]a pe care o ai nu teimpiedic\ totu[i s\ scrii.„col] din casa Aneicu b\iat pictat pe lemn ”A.M.S.: Cred c\ sunt printre noroco[ii care nu trebuie s\ scrie despreleasing-uri sau cancanuri. De unele materiale pe care le-am scris pentrureviste sînt mai ata[at\, pe altele le-am uitat a doua zi. Am reu[it de cele maimulte ori s\ m\ adaptez registrului în care trebuia s\ scriu articolele. Ce faceu nu e pres\ cotidian\. Nici nu a[ putea rezista. {i n-am f\cut întotdeaunapres\ cultural\. Primul meu job a fost la o revist\ ONG-ist\, unde am scris totfelul de reportaje. La un moment dat, am ajuns la o închisoare pentru minori,prin G\e[ti. Era ciudat, pentru c\ vedeam ni[te oameni care, atunci cînd îiîntrebam depre povestea vie]ii lor, o fic]ionalizau într-o a[a de mare m\sur\ c\,dac\ i-ai fi ascultat, n-ar fi trebuit nici unul s\ fie acolo. Lucrurile astea nu preaai cum s\ le [tii dac\ nu ajungi la ele. Dac\ faci reportaj nu faci literatur\. {i mise par foarte tari oamenii care fac reportaje, [i cred c\ presei noastre asta îilipse[te. E o pres\ f\cut\ din redac]ie [i de multe ori se simte.„Eu, cînd deschid o carte,asta caut, s\ îmi spun\ o poveste”I.M.: E foarte curios c\, din multitudinea asta de evenimente [i de posibile subiecte,tu ai ales tocmai acel subiect din Fata din casa vagon.A.M.S.: Subiectele de reportaje sînt una. Dac\ ar fi în c\r]ile mele m-a[ sim]i vampirizat\.N-a[ mai fi eu acolo. Poate distinc]ia asta, prozator/poet, de acolo vine. Îmialeg subiectele nu neap\rat pe criterii din astea, s\ g\sesc unul cît mai tare, ci s\ fiefoarte al meu, oricît de inconfortabil m-a[ sim]i cu el.num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`
VOLUBILISdrafturi criticec`r]iceea ce nu ne mai une[teCînd, în anii trecu]i, au ap\rut primele trei dialoguri ale luiSorin Antohi, adunate în volum în interesanta colec]ie Duplexde la Polirom, am admirat cu toat\ sinceritatea modul în careacesta [tia s\ extrag\ de la interlocutorii s\i m\rturisiri aproapeintime privind o Românie care se afla la început de drum [i în leg\tur\cu care, dat fiind contextul proaspetei emergen]e din fostul regim, seputeau încropi vaste teorii morale, ideologice [i, de ce nu, de filozofiepolitic\. Îl g\seam pe Sorin Antohi mai mult dec`t îndrept\]it în a-l chestionape Adrian Marino, de exemplu, pe marginea Culturii, ideologiei [i politiciiîn România. Îi creditam cu inima deschis\ autoritatea de a propune predic]iiîmpreun\ cu Mihai {ora în Mai avem un viitor? România la început demileniu. Îl consideram cel pu]in recomandat în a discuta cu AlexandruZub despre Istorie, memorie [i moral\ în România.Cu ultimul volum îns\, Ceea ce ne une[te. Istorii, biografii, idei, realizat îndialog cu Moshe Idel, impresia care se insinueaz\ din întreb\rile [ir\spunsurile pe care le schimb\ între ei interlocutorii este, cel pu]in,una ciudat\. Ai senza]ia c\ tr\ie[ti într-o lume à rebours, c\ mergi în ma[in\pe partea dreapt\ a unei [osele române[ti.De data asta, interlocutorul lui Sorin Antohi este un evreu de origineromân\, n\scut în Tîrgu-Neam] în 1947. O dat\ cu publicarea în român\a volumului Perfec]iuni care absorb. Cabala [i interpretare (2004), o dat\cu lan]ul de conferin]e despre Ioan Petru Culianu, Lectures on Religion,]inute în 2003, profesorul de gîndire iudaic\ de la Universitatea Ebraic\din Ierusalim [i principalul cercet\tor la Institutul Shalom Hartman, MosheIdel a devenit o figur\ ceva mai familiar\ în via]a public\ a culturii române[ti.Cu o asemenea personalitate angajat\ cu pasiune într-un dialog desprecopil\ria-i demiromâneasc\-demievreiasc\ de la Tîrgu-Neam], despre“cazul Eliade”, despre întîlnirile lui Moshe Idel cu marile figuri aleculturii europene precum Eco, Ricoeur sau Derrida, despre prietenia strîns\cu Ioan Petru Culianu, [i despre multe altele, Sorin Antohi va fi reu[it s\dezvolte un dialog antrenant care, pe drept cuvînt, poate alc\tui, a[a cumaprecia Ovidiu {imonca într-un articol, Una dintre cele mai fascinantec\r]i de convorbiri ap\rute în România.Ovidiu {imonca identifica niscaiva “linii de for]\” care traverseaz\ dialoguligor mocanucelor doi savan]i. Una este ceaa “libert\]ii”, cealalt\ – a “c\ut\riir\d\cinilor române[ti ale evreit\]ii”.Eu le-a[ numi, mai degrab\,derivate. Derivate din ce? Dintr-oidee care revine obsesiv înalocu]iunile celor doi – perspectivismul.Moshe Idel e gata s\ oferecredit [i credibilitate oric\reiperspective de abordare. Oriceperspectiv\ e viabil\ dac\ aresuficiente resurse ca s\ poat\convinge. Cei care s-au sim]itindu[i în confuziune dup\ dezv\luireatrecutului legionar allui Mircea Eliade au o perspectiv\plauzibil\, la fel cum au [i ceicare continu\ s\-l recomande înbibliografii. C\ Ioan Petru Culianueste un cosmopolit, iar Eliade unromân, iar\[i e o chestiune deperspectiv\. C\ Holocaustul i-af\cut pe unii s\ nu mai calce pragul Germaniei, iar peal]ii s\ se angajeze în circuitul cultural de acolo, ]ine totde perspectiv\. Moshe Idel nu d\ verdicte, nu spune c\unii sînt buni [i al]ii r\i, el încearc\ s\ surprind\ complexitateaabord\rii. Din acest perspectivism deriv\ libertatea de oricetip, inclusiv cea a c\ut\rii unei descenden]e culturale, fie ea [ievreiasc\.Dar nu în asta const\ ciud\]enia de care vorbeam la început. Vede]idumneavostr\, dialogurile din prezentul volum s-au purtat pe laînceputul lui 2003, în biroul lui Sorin Antohi din Budapesta, la 13ani de la c\derea regimului comunist din România. La 16 ani de laaceea[i c\dere, pe 5 septembrie 2006, Sorin Antohi m\rturise[tepublic, în versiunea on-line a ziarului Cotidianul, c\ “am semnat unangajament de colaborare cu Securitatea pe 29 martie 1976, (…)am furnizat Securit\]ii note informative sub numele conspirativ«Valentin».” Volumul Ceea ce ne une[te. Istorii, biografii, idei estelansat joi, 21 septembrie, în cadrul Congresului European de Istoriea Religiilor avînd concursul lui Moshe Idel [i Andrei Oi[teanu. Ceea cea urmat dup\ m\rturisirea din 5 septembrie cunoa[tem din dezbaterileulterioare din presa noastr\ cultural\.Într-un interviu acordat Observatorului cultural, Moshe Idel a afirmatc\ nu crede ca Sorin Antohi s\ fi f\cut r\u cuiva. M\ tem c\ problemase pune în termeni mult mai simpli[ti pentru noi, genera]iile dinpup\. Sorin Antohi a r\mas aceea[i personalitate de marc\ dincultura român\. E vorba în schimb de o întrebare pe care [i-o pune,inevitabil, fiecare dintre noi de o lun\ [i mai bine încoace: cît\încredere mai putem avea în anumi]i oameni, considera]i pîn\mai ieri modele deontologice? Citind dialogurile lui Sorin Antohicu personalit\]ile enumerate mai sus, nu po]i s\ nu sim]i unghem de ghea]\ în spate, urm\rind glosele care se cl\desc înjurul unor concepte ca “moralitate”, “identitate”, “cultur\politic\”. De o parte un om care pune întreb\ri corodatepe din\untru, de cealalt\ parte un altul care r\spundein desertum, iat\ un dialog de care nu ne mai leag\ nimic.Sorin Antohi în dialog cuMoshe Idel,Ceea ce ne une[te.Istorii, biografii, idei,Cuvînt înaintede Sorin Antohi,Editura Polirom,Colec]ia “Duplex”,[Ia[i], 2006, 248 p.7noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006............................................................................................num`rul 1
- Page 2 and 3: sumarSimona Popescu, Ce straniu!(De
- Page 4 and 5: scriitor: fa]` - profilCoperta: Suz
- Page 8 and 9: c`r]ibogdan boureanuBogdan Boureanu
- Page 10 and 11: c`r]i10cristina chevere[anbookalert
- Page 12 and 13: Aceast` pagin` tr`ie[te din conving
- Page 14 and 15: Pudibonderie? V\nz`rile spun mai mu
- Page 16 and 17: dosar: prejudecata luniiemil brumar
- Page 18 and 19: pia]a interna]ional`18adrian buzadi
- Page 20 and 21: noua art`ruxandra anaraster artGale
- Page 22 and 23: noul teatruDespre neam]ul Armin Mei
- Page 24 and 25: noul teatruFoto din mady-baby.eduPa
- Page 26 and 27: urse,programe,proiecteUniunea Scrii
- Page 28 and 29: teasing editorial28RitualCoperta ro
- Page 30 and 31: abroad30bogdan t`naseMihai Bogdan T
scriitor: fa]` - profil6I.M.: Ce-]i place ]ie cel mai mult la carteaasta?A.M.S.: Dac\ ar fi s\ citesc eu cartea mea,pe mine m-ar fi enervat vocea copilului,pentru c\ nu e de copil. E o voce „preaautentic\”. Sunt foarte multe pasajelecare nu pot în[ela. Nu sunt groase, eadev\rat, altfel tot jocul nu ar mai aveanici un sens. Nu conteaz\ ce vîrst\ arenaratorul decît în momentul în care tederanjeaz\ flagrant structura pove[tii.Dar eu, cînd deschid o carte, asta caut, s\îmi spun\ o poveste [i s\ m\ duc\ maideparte. Ar mai fi, poate, carnalitatea textului...I.M.: }i-e fric\ de o abordare psihanalitic\?A.M.S.: Nu mi-e fric\. Întotdeauna m-aamuzat chestia asta cu psihanaliza. {i lateoria literaturii, tot a[a mi s-a p\rut. E ca[i cu visele, dac\ tu crezi în ele, da, a[a e,dac\ nu, treci peste ele.A.C.: Deci nu te-ar atinge dac\ s-ar apucacineva s\ disece, s\ analizeze.A.M.S.: Fiecare are dreptul s\ interpreteze cum vrea.A.C.: Te gînde[ti [i la cititorii neprofesioni[ti?A.M.S.: Cred c\ romanul \sta ar putea fi citit [i f\r\ prea mult\ sofisticare. Preciscineva ar interpreta totul într-un mod la care nici nu m-am gîndit. Dar, de obicei,p\rerile acestui cititor nu le prea afli. La un moment dat, România literar\ decernapremiile de debut. A fost nominalizat\ [i cartea mea, Din amintirile unuiChelbasan. M-am dus acolo, în sala de la Prometeus. M-am sim]it ciudat, nu prea[tiam ce-i cu mine acolo, dar a fost ok pîn\ la urm\. Atunci au venit la mine ni[teoameni în vîrst\ pe care nu-i v\zusem niciodat\, [i mi-au zis c\ le-a pl\cut foartemult fragmentul ales atunci din Chelbasan. Apoi, mi s-a întîmplat s\ fiu întrebat\:„Cum po]i s\ spui a[a ceva despre tine? S\ te dezbraci în fa]a tuturor? E un marecuraj!”. E o chestie de abordare, nu m-a[ fi gîndit niciodat\ la asta. Nu mi se parec\ m\ expun în felul \sta.A.C.: Poate c\ te acapareaz\ felul cum scrii, [i faptul c\ e[ti acolo, tu cu textul...A.M.S.: Sigur c\ e[ti acolo cu totul. În poezia mea e o voce voit asumat\. De fapt,asta e miza ei cea mai mare: asumarea total\.„Niciodat\ nu m-am împ\cat binecu titulatura asta de poet\”I.M.: Te recomanzi ca scriitoare, ca poet\?A.M.S.: Niciodat\ nu m-am împ\cat prea bine cu titulatura asta de „poet\”.Mi se pare foarte desuet – nu în sens peiorativ. Ce înseamn\ s\ fii poet?Înseamn\ s\ sim]i anumite lucruri, s\ vezi anumite lucruri, de fapt, ceînseamn\ s\ fii artist, în general. Pentru asta poate c\ nici nu trebuie s\scrii sau s\ pictezi, sau s\ faci instala]ii sau s\ cîn]i, ci pur [i simplu s\ sim]ia[a.A.C.: Mai înseamn\ [i s\ tr\ie[ti din asta.A.M.S.: De-asta spun c\ mi se pare u[or nefireasc\ titulatura de „poet”.Cîteodat\ îmi vine s\ zic c\ sunt mai ok cînd spun c\ sunt jurnalist.I.M.: Dar aia cu „scriitor”?A.M.S.: Aia e ok, c\ trebuie s\ fie cumva. Cred c\ [i poe]ii sunt... scriitori.A.C.: Prietenii din jurul t\u sînt litera]i?A.M.S.: La un moment dat ajungi s\ ]ii la ni[te oameni, fie ei [i scriitori,dar atunci cînd ]ii la un om, nu ]ii pentru c\ e un mare scriitor,ci ]ii pentru c\ rezoneaz\ cu tine într-un fel. {i iar\[i pot s\-]i plac\foarte mult c\r]ile unora, dar s\ nu ai nici o afinitate cu ei. Teoretic,ar trebui ca una s\ nu o exclud\ pe cealalt\. Sînt oameni carescriu, citesc, po]i s\ vorbe[ti cu ei... E o iluzie, oamenii nu scriu tottimpul. De fapt, [i dac\ ai prieteni scriitori, nu apuci s\ vorbe[tidespre literatur\.A.C.: Da, dar ai un gen de afinitate.A.M.S.: Probabil c\ aici vine „problema” mea. Scriu [i pentru c\nu pot s\ vorbesc foarte mult despre ce „simt”. În orice rela]iede prietenie se întîmpl\ chestia asta: tot timpul e[ti asaltat deo sut\ de mii de lucruri banale [i cotidiene, dar e foarte mi[tos\ [tii c\ dac\ ai o chestie special\ sau ceva care-]i place, po]is\ împar]i [i cu cel\lalt.A.C.: Prietenul t\u are vreo afinitate cu lumea literar\?A.M.S.: A f\cut tot Litere. A scris [i el în facultate [i sper c\,într-o zi, o s\-[i fac\ timp [i pentru asta.„Nu m\ topesc dup\ lumea literar\.”A.C.: Dar rela]iile cu lumea literar\, în general, cum sînt?A.M.S.: Nu prea [tiu. Ce se întîmpl\, ce apare, da. Dar pe uniidintre scriitorii tinerii nici nu-i [tiu cum arat\. N-am participatla nici un festival, manifestare, [i, în rarele cazuri cîndm-au chemat, nu m-am dus. Cred c\ e foarte anost\ pia]aromâneasc\ [i trebuie s\ ai acele „p\r]i” care s\ te fac\ s\ te sim]ibine la chermeze. Probabil c\ ]ine de alt\ vîrst\ [i de alt\ ideedespre ce înseamn\ s\ scrii. Cred c\ po]i s\ fii foarte normal f\r\s\ faci parte dintr-o genera]ie. Nu m\ topesc dup\ lumea literar\.Nu suf\r [i nu-mi doresc s\ fiu mai implicat\. Oamenii pe careîi apreciez eu nu au genul \sta de activism euforic. Fiecareîncearc\ s\-[i fac\ treaba bine [i asta te poate face s\ empatizezimai mult decît dac\ ai pierde nop]i întregi la beri la MuzeulLiteraturii sau peste drum.I.M.: Cum î]i imaginezi o lume literar\ ideal\?A.M.S.: Cînd vor ap\rea 10 c\r]i române[ti super tari, pe care s\-mifi dorit s\ le fi scris... {i s\ zici „b\i, se-ngroa[\ gluma, trebuie s\fiu printre ei”.A.C.: Nu ai ambi]ii literare, proiecte?A.M.S.: Sigur c\ m\ gîndesc la ce o s\ fac, dar nu pot s\ zic c\ unom literat e a[a: dou\ c\r]i anul viitor, pîn\ la 40 de ani tre’ s\ ammusai o carte pe an, [i ni[te premii... nu simt nevoia acestui plan.Aici nu te gone[te nimeni, [i atîta timp cît tr\ie[ti cu aceast\idee, c\ scrii cînd î]i iese, e ok. M\ gîndesc, totu[i, la ce a[ vrea s\scriu, m-am [i apucat de ceva.A.C.: Asta pentru c\ tu ai ni[te job-uri în proximitate. Dac\ lucraiîntr-un birou, într-o corpora]ie?...A.M.S.: Despre un job de genul \sta nu pot s\ fac decît scenarii.Dar nu cred c\ a[ fi rezistat prea mult, chiar dac\ sunt con[tiincioas\de felul meu. {i pot s\ zic c\ sunt norocoas\, pentru c\ nuam fost nevoit\ s\ am un job în care s\ fac lucruri care s\-mi displac\total. Concluzia e c\ îmi place ce fac, de exemplu laRe:Publik, [i nu mi-a[ dori s\ stauacas\ [i s\ nu fac decît asta, s\ stau [is\ „scriu”. Nu m\ reg\sesc în aceast\imagine a scriitorului, care st\ [i scrietot timpul, [i chiar simt nevoia s\ maiiau pauze. Altfel, m-ar angoasa foartetare [i probabil c\ a[ ajunge s\ nu maiscriu, [tiind c\ numai asta am def\cut. E foarte mi[to s\ faci [i altceva.În urm\toarea mea carte voi scrie [idespre asta. Despre cum ]i se întîmpl\s\ nu mai prea [tii unde e[ti, ca [i cîndai fi o mas\ de atomi care se împr\[tie,iar cînd vii acas\, se regrupeaz\. Dar î]imai intr\ pe u[\ [i tot felul de oameni cucare te vezi, de întîmpl\ri de peste zi [i,probabil, c\ \sta e motivul pentru care,dac\ în adolescen]\ scriam numai noaptea,c\ a[a mi se p\rea mie c\ ajung la „eulpur” de la Baudelaire, acum scriu numaiziua...A.C.: E interesant c\ via]a pe care o ai nu teimpiedic\ totu[i s\ scrii.„col] din casa Aneicu b\iat pictat pe lemn ”A.M.S.: Cred c\ sunt printre noroco[ii care nu trebuie s\ scrie despreleasing-uri sau cancanuri. De unele materiale pe care le-am scris pentrureviste sînt mai ata[at\, pe altele le-am uitat a doua zi. Am reu[it de cele maimulte ori s\ m\ adaptez registrului în care trebuia s\ scriu articolele. Ce faceu nu e pres\ cotidian\. Nici nu a[ putea rezista. {i n-am f\cut întotdeaunapres\ cultural\. Primul meu job a fost la o revist\ ONG-ist\, unde am scris totfelul de reportaje. La un moment dat, am ajuns la o închisoare pentru minori,prin G\e[ti. Era ciudat, pentru c\ vedeam ni[te oameni care, atunci cînd îiîntrebam depre povestea vie]ii lor, o fic]ionalizau într-o a[a de mare m\sur\ c\,dac\ i-ai fi ascultat, n-ar fi trebuit nici unul s\ fie acolo. Lucrurile astea nu preaai cum s\ le [tii dac\ nu ajungi la ele. Dac\ faci reportaj nu faci literatur\. {i mise par foarte tari oamenii care fac reportaje, [i cred c\ presei noastre asta îilipse[te. E o pres\ f\cut\ din redac]ie [i de multe ori se simte.„Eu, cînd deschid o carte,asta caut, s\ îmi spun\ o poveste”I.M.: E foarte curios c\, din multitudinea asta de evenimente [i de posibile subiecte,tu ai ales tocmai acel subiect din Fata din casa vagon.A.M.S.: Subiectele de reportaje sînt una. Dac\ ar fi în c\r]ile mele m-a[ sim]i vampirizat\.N-a[ mai fi eu acolo. Poate distinc]ia asta, prozator/poet, de acolo vine. Îmialeg subiectele nu neap\rat pe criterii din astea, s\ g\sesc unul cît mai tare, ci s\ fiefoarte al meu, oricît de inconfortabil m-a[ sim]i cu el.num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`
Change language