11.07.2015 Views

Numarul 1 - Noua literatura

Numarul 1 - Noua literatura

Numarul 1 - Noua literatura

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

c`r]i10cristina chevere[anbookalertrom-swiss highwayC\t\linDorian Florescu e român, dar nu prea. Elve]ian, dar nu chiar.Vorbe[te ([i) româna, dar scrie în german\, la noi citindu-se în traducere.Pentru iubitorii de pove[ti, se aseam\n\ prin]esei obligates\ mearg\ nici pe drum, nici pe lîng\, nici c\lare, nici pe jos…Evident, nu e nici a[a! La Polirom în 2006, Florescu alege Drumul scurt spre cas\,la fel de premiat printre germanofoni ca [i primul s\u roman. În timp ce Vremeaminunilor, carte a copil\riei [i p\r\sirii României natale, descria caleaemigran]ilor spre vestul mult-visat în anii ’80, noul volum inverseaz\ traiectoria:Zürich – Budapesta – Timi[oara s`nt vîrfurile triunghiului sentimentalschi]at de protagonistul întors pe propriile urme, c\utîndu-se.Ovidiu (alter-ego simbolic ce deschide [i închide cercul memoriei nu altundevadecît pe malul M\rii Negre, la Mangalia) porne[te într-o c\l\torie recuperatoriea sinelui de demult. Nu f\r\ ezitare, el se îndreapt\ c\tre sursa atîtor imagini,mirosuri [i sunete ce i se fug\resc prin suflet. F\r\ preten]iile programatice aleini]ierii îns\, cartea maturului revenit dinspre aproape-cas\ la fostul c\minurmeaz\ ritmul unui road novel cu suflu de curs\ lung\. În timp ce decorurile seschimb\, detalii contureaz\ povestea de dincolo de ecranul plat al cotidianului.Personajul-actor observ\, înregistreaz\, filtreaz\ informa]ia palpabil\, compunînddin fragmente vii o istorie de via]\ decupat\ milimetric din Istoriarecent\.Stînjenit în ma[ina cu num\r de CH, al\turi (sau nu) de prietenul de o via]\ - italianulLuca, tot emigrant -, ‘domnul B\jenaru’ pare întruchiparea fanteziilormizere ale estului la cîteva luni dup\ c\derea zgomotoas\ a fiefului comunist.Captiv al unei hyphenated identity, scindat între dou\ patrii, el încearc\ s\ elimineliniu]a desp\r]itoare dintre elementele ce-l definesc, înfruntîndu-[icli[eele nostalgice cu riscul pierderii iluziilor: “Cum se f\cea c\ acolo, la orizont,totul era cu mult mai viu? Aceea[i cîmpie, acela[i cer, acelea[i grîne, acelea[iculori, aceea[i lumin\, acelea[i bur]i mari, dar toate cu mult mai vii decât aici.Cauza nu era grani]a dintre state, ci hotarul imaginar, care trecea prin mine”.Coborîrea în amintire [i înaintarea spre ]ara miracolelor improbabile sederuleaz\ în paralel; timpul interior [i cel exterior tind c\tre sincronizare. Pescurt, Ovidiu trece din lumea sa imediat\ (Luca+Lara+Toma=droguri, vise, infidelit\]i,mo[teniri învolburate) în concretul unei alte Europe, simultanrecognoscibil\ [i str\in\. Exploratorul î[i poart\ propriile tare printr-un teritoriur\nit, s\r\cit [i, în cele din urm\, inevitabil mic[orat fa]\ de statuile încremenitepe piedestalul memoriei. Lipse[te totu[i patetismul ieftin, spectacolulgratuit al deziluziei. Descoperirile se fac treptat, prin convie]uirea cu oamenii,prin acele triste]i, bucurii, surprize, îndr\gostiri [i desp\r]iri autentice pe carearta cinematografic\, geniala tovar\[\ de c\l\torie, le poate doar mima.Proza lui Florescu antreneaz\ prin caden]a firescului. Scrisul curge cu vîrtejuri [ipauze de respiro, imortalizeaz\ aproapele înlumina unor emo]ii [i epoci complementare, contradictorii,congruente. La final, idilica geografiea exilului se suprapune cu blocurile neterminate,tencuiala cr\pat\, falsul politic, cer[etorii, urmelede gloan]e [i debusolarea generalizat\ aprimelor clipe post-decembriste: universulchircit, desacralizat, îmbrac\ tonuri de gri.R\mîne gustul de lango[i. Ora[ul fermecat aljocurilor de copii, teama de Omul Negru. Replicilecelebre, ‘b\tînd’ mereu realitatea. Momenteleminiaturale ce nu [i-au pierdut candoarea dinVremea minunilor. {i omul, în centrul lor. Nuneap\rat român, nu întru totul elve]ian, sensibilla suprema]ia gesturilor infime de oriunde: “Miamstrecurat mîna sub degetul ei mic, ca s\ sepoat\ odihni pe dosul palmei mele [i s\ nu maitremure”.Marius Babias este un bun povestitor. O [tim din primul s\uvolum tradus în român\, cel cu teni[ii ro[ii Puma uza]ipe copert\, care povestea constituirea subiectivit\]iicontemporane într-o resurs\ exploatabil\ politic [i esteticA doua scriere a sa tradus\ în român\, Urma revoltei. Arta [i politica istorieiîn noul Berlin, continu\ nara]iunea de unde o l\sase eseul precedent,Subiectivitatea-marf\. O povestire teoretic\. L\sat\ într-o subtil\ regiea suspansului pe care doar povestitorii talenta]i o reu[esc, la sfîr[itulprimului volum, rezisten]a cultural\ revine aici ca subiect principal – caîn romanele-fluviu unde un capitol nou începe cu genera]ia ulterioar\celei pe care o epuizase precedentul. Plot-ul este dat de istoria anilorberlinezi de dup\ c\derea Zidului, în special în plan artistic, ceea ce include[i o bun\ parte din istoria social\, cu imigran]i, investi]ii imobiliare, politic\,urban, underground. Hibridul fericit între poveste [i teorie este înc\ maila el acas\ în acest al doilea eseu decît în cel dintîi. Cele zece capitole alec\r]ii, în]esate de personaje [i loca]ii germane (Zidul Berlinului, PotsdamerPlatz, Marina Abramovic, Christian Friedrich Flick, castelul capitalei, episodic[i cancelarul Schröder), descifrabile doar cu un glosar detaliat, au pentrucititorul român în primul rînd o valoare exemplar\ – în sensul nuvelelor luiCervantes. Citite astfel, ele nu se împiedic\ în umlaut-uri [i rezonan]eteutone, ci desf\[oar\,dincolo de povestiriîn sine, o întreag\istorie veche de maibine de 50 de ani, aanadinamicii artei ca partea procesului social.Poate cea mai reu[it\ chiri]oiupovestire „cu moral\”este cea de-a [aptea, Cîndradicalitatea artistic\ setransform\ într-unaeconomic\. Ea începe astfel:„Locul faptei: GaleriaNa]ional\, Berlin, iarna 1976.O femeie [i un b\rbat intr\în muzeul construit în 1969(...). Cît ai zice pe[te, b\rbatuld\ jos de pe perete un tablou.Se declan[eaz\ alarma. Înafar\ de ie[irea de urgen]\pentru personalul de serviciu,toate u[ile se închid automat.F\pta[ul, cu micul tablou ]inutstrîns sub bra] iese în aer liber.Paznicii îl urm\resc [i trag înel, gloan]ele lor rateaz\ cupu]in ]inta. Un paznic alunec\[i-[i rupe picioarele. Ho]uldispare teaf\r [i nerecunoscut”.Miza furtului era unaideologic\, tabloul sustras,Bietul poet al lui CarlSpitzweg, fiind preferatullui Hitler: „Ac]iuneaplanificat\ cu grij\ eraîndreptat\ împotrivamuzeului ca stabilimentde educa]ie estetic\.(...) Ea trebuia s\indysociabilpovestiri teoreticeMarius Babias,Urma revoltei.Arta [i politica istoriei în noul Berlin,Editura Idea Design&Print,Cluj, 2006.eviden]ieze faptul c\ tabloul preferat al lui Hitler ajunsese pies\ demuzeu, adorat necritic ca ni[te moa[te burgheze, dar [i s\ aduc\ în fa]aochilor leg\tura dintre ideologia cultural\ burghez\ [i func]ia muzeal\reprezenta]ional\.” Iar povestea nu se opre[te aici. În 1993, MarinaAbramovic se întoarce, tot ca artist\, la locul faptei, de data aceastaîns\ în cu totul alt chip decît cel precedent: cu o expozi]ie personal\.„Ac]iunea radical\ din 1979 fusese acum anulat\ prin expozi]ia personal\.(...) Domnea atmosfera unei petreceri de firm\. Marina Abramovicpoza pentru fotografi.” Conformismul în care e[ueaz\ insurec]ia dintinere]e este exemplar pentru felul cum atitudinea artistic\ – cucît mai radical\, cu atît mai bine – se las\ înghi]it\, în timp, deconformismul practicii. Procesul nu este str\in de ordinea capitalist\care reglementeaz\ inclusiv pia]a de art\ („Ac]iunea din 1976ca investi]ie în cariera personal\?” se întreab\, retoric, naratorul).Conflictul implicit se stinge prin compromis. Concluzia, teoretic\[i întemeiat\, a capitolului, este: „Întrebarea cît de solid\ saunum`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!