cronici de Grete Tartler [i Dumitru Avakian

5tagamiseks. Käsunduslepingu puhul peab käsundiandja (võlgnik) VÕS § 628 lõike 2 esimeselause järgi hüvitamata käsundisaajale (pantijale) mõistlikud kulud käsundi täitmiseks.Kulutusteks saab lugeda käsundisaaja kulutusi, mida ta kandis võlausaldaja nõuderahuldamiseks, sh kui seda tehti tema vara arvel täitemenetluse vahendusel. Selline nõue muutubsissenõutavaks üldises korras, st muude kokkulepete puudumisel mõistliku aja möödumiselkulutuste tegemisest (vt VÕS § 82 lõige 3, lõike 7 kolmas lause) ja sellest ajast tuleb arvestadaTsÜS § 147 lõike 1 järgi ka nõude aegumist. 626. Selgitate, et Justiitsministeeriumi hinnangul puudub hetkel vajadus TsÜS § 145 1muutmiseks.II Vaidlustatud säte27. TsÜS § 145 1 lõige 1„§ 145 1 . Aegumise tagajärjed tagatisele(1) Pandiga tagatud nõude aegumine ei võta pandipidajalt õigust põhivõla nõude rahuldamiselepanditud eseme arvel.[---]“III Õiguskantsleri seisukoht28. Esmalt nendin, et piiritlen tulenevalt avaldaja pöördumisest alljärgneva analüüsi eseme,milleks on olukord, kus kinnispandiga tagatud võlanõude võlgnik ei ole kinnisasja, millele nõudetagamiseks hüpoteek seatakse, omanik ja võlausaldaja taoline kinnispandiga tagatud nõuevõlgniku vastu on aegunud.29. Samuti märgin, et avaldaja väited näivad rajanevat suuresti kujutlusel, et TsÜS § 145 1lõikes 1 sätestatu tõttu jääb pantija, kelle vara vastu aegunud nõue pööratakse ja kes pole isevõlasuhtes võlgnik, üldse või olulises osas (aegumise vastuväidet ei pruugita esitada) ilmavõimalusest võlasuhte võlgniku vastu tagasinõuet esitada. Seega ei ole probleem mitte pelgaltselles, et isikul (võlausaldaja) on võimalik aegunud nõue pandieseme arvel realiseerida, vaid kaküsimuses, milline on isiku, kelle vara arvel aegunud ja kolmandast isikust võlgnikuga nõuerealiseeritakse, edasine positsioon õigussuhetes võlgnikuga.30. Kuna avaldaja ja Teie kujutlus õiguslikust olukorrast on mõnevõrra erinev, siis pean esmaltvajalikuks anda omapoolse arvamuse vastavate normide (st mitte pelgalt TsÜS § 145 1 lõike 1)sisust ja hinnata, millises positsioonis on oma kinnisasja kolmanda isiku vastu esitatud nõudetagatiseks pantinud pantija. Seejärel hindan, millised põhiõigused antud juhul asjasse puutuvad jaanalüüsin TsÜS § 145 1 lõike 1 vastavust neid sätestavatele põhiseaduse normidele. Kuna olenkavandanud käesoleva kirja ühtlasi ka lõppvastusena avaldajale, siis käsitlen lõpuks ka avaldajapoolt esitatud argumente, millele eelneva analüüsi käigus hinnangut ei andnud.6 RKTKo 22.02.2011, nr 3-2-1-153-10, p 14.

Cunoscuta [i detestabila admonestare din clasele cicluluiprimar func]ioneaz\ în toate verdictele de gen: s\ nu se maiîntâmple! Iar dac\ – vorba proast\ – se întâmpl\, atuncim\car s\ nu devin\ obi[nuin]\.S` nu se mai întâmple!c r o n i c a l i t e r a r `Cum se face, oare, c\ tocmai plagiatul are parte – în lumea literelor – de oatât de nuan]at\ [i de indecis\ încadrare juridic\? Dintotdeauna [i pentrutotdeauna, s-ar zice. În fond, vorbim despre p\catul cel mai evident pecare un autor îl poate comite [i totodat\ despre culpa cel mai pu]in compatibil\cu no]iunea de creator. O dat\ deconspirat – în pres\ ori în istoriileliterare – un asemenea act de rapt intelectual nu atrage dup\ sine nicivreun blam definitiv, nici vreo form\ de lustra]ie editorial\ provizorie, cinumai – eventual – o deloc m\gulitoare suspiciune continu\. R\spunsul ecât se poate de simplu: înainte de a fi atenuat de circumstan]e legale saude cine [tie ce îng\duin]e morale, plagiatul este un fapt punctual. Atomist. Discontinuu.Accidental. Discret, în sens algebric, adic\ având ca baz\ de defini]ie o mul]ime deelemente independente unul de cel\lalt. Practic, spre deosebire de criminalistic\,plagiatori în serie nu exist\. Nici eterni recidivi[ti. La rigoare, bineîn]eles. E imposibils\ plagiezi chiar totul [i chiar întotdeauna. Cunoscuta [i detestabila admonestare dinclasele ciclului primar func]ioneaz\ în toate verdictele de gen: s\ nu se mai întâmple! Iar dac\ – vorba proast\ – se întâmpl\, atunci m\car s\ nu devin\ obi[nuin]\.Iat\ de ce m-a surprins, de la bun început, titlul altminteri excelentei istorii realizatede criticul literar ie[ean Alexandru Dobrescu: Corsarii min]ii. Istoria ilustrat\ a plagiatuluila români. Corectând virulen]a unei metafore injuste aflate în topurile orale ale ultimilorani – a]i auzit, nu m\ îndoiesc, de „boierii min]ii“ – Dobrescu transform\ inteligentfurtul textual într-o afacere de curs\ lung\, cu eroi [i cu victime de toate rangurilevalorice. Ne întâlnim, nu o dat\, în acest volum ini]ial din cele patru promise, cu numeîntr-adev\r grele: de la cronicarii Ureche [i Costin la eruditul Cantemir, la poliglotulNicolae Milescu (a c\rui celebr\ c\l\torie în China se dovede[te una aproape turistic\),la istoricul B\lcescu, la logicianul Maiorescu sau la botanistul Dimitrie Brândz\. Pescurt, o întreag\ istorie cultural\ de margine. Fiindc\ nici una din dovezile puse petapet de Alexandru Dobrescu nu descalific\, la urma urmei, pe nimeni. Cu atât maimult cu cât e vorba mai curând de texte [tiin]ifice sau de popularizare iar nuneap\rat – înc\ – de beletristic\. De altfel, capitolele sunt bine delimitate [i circumscriureprezentan]ii genurilor a[a-zicând scuzabile: Cronicarii, Savan]ii, Dasc\lii, Predicatori[i oratori, T\lm\citorii, Juri[tii. Lucru îngrijor\tor, dar nu catastrofal, din momentFoto: Ion CUCUF o t o t e c aR o m â n i e i l i t e r a r eEugen Jebeleanu, D.R. Popescu,Eugen Simion, Vasile Blendeace, într-un asemenea teritoriu intelectual,originalitatea n-a fost mai niciodat\ uncriteriu.Cât\ vreme avem în fa]\ doar primaparte a consistentului studiu referitor laace[ti corsari f\r\ simbrie, merit\ s\ d\mcazuisticii ce-i al ei. Adic\ aerul relaxat,de tabloid inteligent, de badinerie înalt\[i de surpriz\ antologic\. Orice plagiatdescoperit [i împ\rt\[it public sfâr[e[te– mai devreme sau mai târziu – în uitare.Cine se mai obose[te s\ revin\ asuprajenantei pove[ti legate de Eugen Barbu[i al s\u – vorba vine – Incognito? Cinemai are, ast\zi, suficient\ r\bdare s\urm\reasc\ scuzele ticluite [i tic\ite alecomilitonilor magistrului de la S\pt\mâna?Dac\, îns\, v\ spun c\ legisla]iaromâneasc\ privitoare la drepturile deautor – inclusiv la regimul juridic alpropriet\]ii intelectuale – pare s\ aib\ dou\picioare stângi [i dac\ v\ propun s\ v\imagina]i cam cum a putut ar\ta primulei pas, sunt convins c\ ve]i deveni deodat\cu mult mai receptivi. {i din ce în cemai amuza]i. Iat\ ce spune AlexandruDobrescu: „Pe acest fond de controvers\Alexandru Dobrescu, Corsarii min]ii.Istoria ilustrat\ a plagiatului la români.Vol 1. Editura EM.OL.IS, 2007. 376 p.transplantat\ de pe malurile Senei pe malurile Dâmbovi]ei, a v\zut lumina tiparului,c\tre sfâr[itul anului 1893, la Imprimeria Statului, prima lucrare de sine st\t\toareconsacrat\ în exclusivitate subiectului, elaborat\ de un tân\r al c\rui nume era destinatnu numai s\ figureze pe una dintre principalele noastre colec]ii de legi, dar s\ devin\ulterior un fel de sinonim al luptei pentru garantarea [i ap\rarea propriet\]ii intelectuale:Proprietatea literar\ [i artistic\ de Const. N. Hamangiu. Era o tez\ de licen]\ în dreptla Universitatea bucure[tean\, r\spl\tit\ de comisia examinatoare (alc\tuit\ din profesoriiG. Cantilli, G.G. Danielopol, Gr. Tocilescu [i C. Nacu, [i condus\ de C.G. Dissescu)cu cel mai înalt calificativ.“ (p. 244)La nici patru ani dup\ admirabilul succes universitar, teza eminentuluiHamangiu se dovede[te a fi copiat\ dup\ o lucrare de doctorat apar]inând unui juristfrancez, Paul Clément, tip\rit\, înc\ din 1867, la Grenoble. {apte numere la rând, capulde afi[ al revistei Constitu]ionalul din 1897 a fost ]inut de aceast\ deconspirare. Iat\o mostr\ a articolului cu pricina, reprodus\ minu]ios de Dobrescu: „Într-una din [edin]elede vineri sear\ ale grupului de studii juridice [i sociale, prietenul I.T.Ghica a între]inutgrupul cu o curioas\ [i interesant\ comunica]ie, relativ\ la un recent plagiat. De prisosa repeta c\ autorul în cestiune e, cum îl arat\ titlul acestui articol, d. C. Hamangiu.Prietenul Ghica înc\ din noiembrie 1893 a început a se ocupa cu interesanta cestiunea propriet\]ii literare [i artistice, subiect ce [i-l propusese a-l trata ca lucrare pentruob]inerea diplomei de la [coala de [tiin]e politice din Paris. Întâmplarea l-a f\cut s\dea în strângerea materialului s\u peste o tez\ a unui doctor în drept fran]uz, al c\ruitext a fost tradus [i adnotat în române[te pe numele domnului procuror de pe lâng\tribunalul Ilfov.“{i mai de mirare e c\, în 1906, exact acela[i Ioan T. Ghica î[i trimite cu încrederecititorii s\ consulte nu altceva decât lucrarea – competent\, nu-i a[a ? –incriminatului jurist Const. Hamangiu. Dar s\ l\s\m la o parte sinuoasele problemede moral\, atât timp cât îns\[i practica istoriei – literare sau numai culturale – letrece sub t\cere. N-am v\zut pân\ acum plagiatori trimi[i la index dup\ ce au fostda]i în vileag. {i nici nu vom vedea. Pentru c\, gândind pragmatic, rolul unei asemenealiste complete a corsarilor este acela de a elimina volume, [i nu autori. Visul structurali[tilorse împline[te vrând-nevrând, cel pu]in în privin]a rechizitoriilor pe care le-am puteaalc\tui dup\ cel dintâi – atât de echilibrat – op din lucrarea lui Alexandru Dobrescu.Totu[i, când vom descoperi, în urm\toarele, în locul savan]ilor sau al pedagogilor,în locul medicilor sau al oratorilor, capitole înc\rcate de poe]i [i de prozatori, nu [tiucum vom mai putea men]ine justa balan]\ între om [i oper\. Între corsar [i aristocrat.Între corabia avariat\ [i serenitatea croazierei. Cum vom mai pleda – academic – pentruautonomia ne[tirbit\ a esteticului. Personal, m\ las preventiv în grija subtilit\]ii [icalmului dovedite de criticul ie[ean. Datorit\ c\rora am dus la cap\t o carte parc\pres\rat\ din pas în pas cu mine – îmi d\ mâna s\ m\ pretez la jocuri – antipiedestal.Ie[irea la iveal\ a unui plagiat e întru totul opera hazardului, avertizeaz\ în]elept,cu modestia omului de bibliotec\, Alexandru Dobrescu. La fel cum a fost, dinfericire pentru mine, [i descoperirea c\r]ii sale (ie[it\ de neunde parc\, sub marca uneiedituri – EM.OL.IS – despre care, probabil, foarte pu]ini au auzit vreodat\). M\rturisescc\ sunt tot mai ner\bd\tor s\ am pe biroul de studiu volumele doi, trei [i patru dinCorsarii min]ii. Ziua, ca sit\ bibliografic\ extrem de util\ istoriei literare. Noaptea,ca ziar de scandal dintre cele mai rafinate. •România literar\ nr. 35 / 7 septembrie 20077

p o e z i eVei g`si ascuns`-ntr-o ziAlexandreiVei g\si ascuns\ `ntr-o zio scrisoare ultim\, amar\c-am plecat cu frunzele-ntr-o doar\prin p\duri pe care nu le [tii.Pune-o pe raftul din c\mar\lâng\-arome scurse pe tipsii.Vei g\si ascuns\ `ntr-o zio scrisoare ultim\, amar\.{i pe rânduri vremea va stropicolbul [i parfumele de-afar\[i vechimi cu zgomote de cear\`n dulcea]a fructelor târzii.Vei g\si ascuns\ `ntr-o zi.Se-ncrunt` vremea,timpul e pe fug`Se-ncrunt\ vremea, timpul e pe fug\.Luminile salonului s-au stins.Vin dup\ voi `n spa]iul necuprins.P\durile m\ cheam\ [i m\-ndrug\.{i ramurile frunze [i-au `ntinspe drumul lung ce-ncepe s\ m\ sug\.Se-ncrunt\ vremea, timpul e pe fug\.Luminine salonului s-au stins.{i vrând-nevrând m\ simt acuma slug\aceleia ce-n lupt\ m-a `nvins.C\ci aripile-i negre m-au atins[i-abia mi-ajunge noaptea pentru rug\.8România literar\ nr. 35 / 7 septembrie 2007Omagiu postumE prim\var\ [i e frig.O pas\re cade pe ape[i nu e nimenea pe-aproapeca s\ m\ vaiet [i s\ strigc\ moartea trece de prosoape[i sare dincolo de dig.E prim\var\ [i e frig.O pas\re cade pe ape.{i nimeni nu ridic\ zid[i timpul nu ne mai `ncape.Cu-o mân\ ne `nchide pleoape,cu alta ne arunc\-n vid.E prim\var\ [i e frig...Cât` vremeCât\ vreme mai p\str\m `n noivechi icoane, ]ara de s\mân]\,mai sper\m c\-n ceasul de apoivom zâmbi pe-o cruce de s\pân]\.AmintiriAmintiri cu picioare strâmbene-ndep\rt\m de elegospodari t\cu]i, a[teptândtelefoanele mute.{i nu mai [tim cine am fost,ce am mâncat[i ce vom g\si`n dulapul cu vreme.Tu erai singur\[i nu te-am [tiutnoapte c\zut\`n a[ternutul curat.violoncenistului Radu AldulescuDinuIanculescuMi-am scris cu vorbe via]a,cu t`ceriMi-am scris cu vorbe via]a, cu t\ceri.Nici r\sf\]at, nici ocolit de Parce.Din bun [i r\u n-a mai r\mas ce stoarce[i `n desagi s-au adunat poveri.Abia m-ajunge vântul care toarcedin fream\tul p\durilor de ieri.Mi-am scris cu vorbe via]a, cu t\ceri.Nici r\sf\]at, nici ocolit de Parce.{i nu e drept ca vremea s\ m\-ncarcecu toamne [i cu doamne [i cu verip\mântule care gr\bit `mi cericu pa[i m\run]i la tine-a m\ `ntoarce.Mi-am scris cu vorbe via]a, cu t\ceri.A[a de alb`...A[a de alb\ Doamn\, Domni[oar\.A[a de trist\ `n atât sublim.E bine când `ncepe s\ te doar\iubirea c\rei clipa i-o jertfim.Se-ncrunt\ vremea, tinmpul e pe fug\.ßi dac` se pierde,se va pierde{i dac\ se pierde, se va pierdesuflul copcilor `n uitare,numele pomilor `n sertare[i nu vom [ti de-albastru [i de verde?Dac\ nu va mai cre[te o floare`n gr\dinile lumii superbe?{i dac\ se pierde, se va pierdesuflul copacilor `n uitare?{i tu, copile-ai s\ vezi un cer defl\c\ri [i o p\dure de soare[i apele-n fântâni de r\coarevor fierbe, copile, vor fierbe?{i dac\ se pierde? Se va pierde?Cai \nh`ma]i la carulce m` duceCai `nh\ma]i la carul ce m\ duce`n straie negre [i cu vizitiu,opri]i-v\ ca [i cum a[ fi vius\ zvârlu bani la fiece r\scruce.De-atâtea ploi copacii nu-i mai [tiu.- {tergar cu flori s\-mi da]i s\ m\ usuce.Cai `nh\ma]i la carul ce m\ duce`n straie negre [i cu vizitiu.}\râna grea grumazul s\-mi apuce- `mbr\]i[area mamei cu-al ei fiu –{i lini[tea `n palm\ s\ o ]iupân\ m-ajunge somnul de sub cruce.Cai `nh\ma]i la carul ce m\ duce.•

Un eseu, hai s\-i zicem a[a, într-un fel distins,un eseu polemic [i mai mult decât polemic,ofensiv, ar]\gos, f\r\ a fi [i neplauzibilsau neconving\tor...l i t e r a t u r `Scrisoare din ParisUn ardent nostalgicUn eseu, hai s\-i zicem a[a, într-un fel distins,un eseu polemic [i mai mult decât polemic,ofensiv, ar]\gos, f\r\ a fi [i neplauzibil sauneconving\tor : Dominique Lecourt, Les piètrespenseurs, Flammarion, 1999 – o r\fuial\ întoat\ regula, cu mai to]i confra]ii filozofisau profesori ca [i el de filozofie – ai acerbuluiautor, nevrând sau neizbutind – [i de ce arface-o? – s\-[i st\pâneasc\ enervarea...Cine este polemicul autor, a[a se obi[nuie[te, o prezentare,oameni suntem... Filozof, mai curând, c\ci nu-i chiar acela[ilucru, profesor de filozofie la Universitatea Denis Diderot,n\scut îndat\ dup\ r\zboi, a scris mai multe c\r]i, despreunele am dat seama, discipol al lui Gaston Bachelard, ceeace deloc nu l-a împiedicat s\ fie, ca tot omul tân\r, stângist[i a[a mai departe – c\r]i serioase, nici vorb\, Epistemologiaistoric\ a lui Bachelard (1969), Diziden]\ sau revolu]ie (1978),Împotriva fricii (1990), America între Biblie [i Darwin (1992)– s\ zicem c\ e destul, de[i mai sunt [i alte titluri, apetisanteunele, mai pu]in altele...Ca s\ simplific\m lucrurile, [i uneori e mai bine a[a,Dominique Lecourt este un admirator al marilor oameni, almarilor gânditori afirma]i în exaltanta vreme a studen]ieisale, de la Bachelard la Althusser, de la Gilles Deleuze laDerrida – [i un foarte moroc\nos contemporan al bie]ilor s\i–„piètres“– contemporani... Evident e, nu de aceea[i factur\,nici de aceea[i talie ca Les Maîtres penseurs. Cei de maidemult, cei uita]i sau desconsidera]i de ingra]ii lorurma[i...Din prologul c\r]ii: „Genera]ia anilor [aizeci: gânditoriîndr\zne]i, pornind de la aceast\ idee simpl\ c\ pentru aschimba lumea, trebuie mai întâi s-o gânde[ti, [i c\ pentrua o gândi în profunzime, trebuie s\ vrei [i s\ o schimbi.Mo[tenitori ai unei mari tradi]ii, cei mai politici dintre eiînscriau aceast\ idee în perspectiva Revolu]iei.“„Ace[ti gânditori î[i impuseser\ radicalitatea în asemeneam\sur\ încât adversarii lor, prin reac]ie, au reanimat o virulent\concep]ie a contra-revolu]iei.“Un ardent nostalgic, a[adar, Dominique Lecourt, al vremiicând era tân\r [i ferice, ferice de atâta efervescen]\ intelectual\[i politic\ [i frem\tând de entuziasm fa]\ de profesorii inovatori,ghizii spirituali de pe atunci, din anii [aizeci, ast\zi camnesocoti]i de o genera]ie cumin]it\, dar care, iat\, nu ezit\ s\exalte, ipocrit, în opinia sa, anul de gra]ie ’68, luna mai.„În Fran]a de la începutul anilor ’60, cuvântul «conservator»trecea drept un cuvânt cenu[iu, tipic britanic, str\in limbajuluinostru politic. Liberalismul avea reputa]ia de a fi ceva american[i de altfel din alt secol – înc\ nu se presim]ea vreunReagan posibil. Social-democra]ia, bun\ era doar pentruGermania Federal\ [i pentru ]\rile scandinave. Pe scurt,era o vreme în ]ara asta, când nu se agrea apa c\ldu]\. Ceaîn care ne sc\ld\m ast\zi.“, conchide autorul, cu acel – ce-ieste propriu – energic dezgust.Mai departe e înc\ mai r\u: „E socotit suspect, poten]ialpericulos sau virtualmente delirant, orice intelectual carepretinde s\-[i lege gândirea de un proiect ce ar viza s\ schimbesocietatea. Nu trec drept respectabili decât exper]ii – de toategenurile. În primul rang al c\rora peroreaz\ de zor economi[tii[i politologii. Speciali[ti în previziuni totdeauna dezmin]itede fapte, ei î[i flutur\ ale lor statistici – ca [i cum de o adev\rat\gândire ar fi vorba. N-ai s\ auzi vreodat\ vreo vorb\ de scuz\pentru erorile f\cute, atâtea.“Onorabilii [i respectabilii, cumin]ii [i cumin]eii, au luatlocul adev\ra]ilor gânditori, un Bachelard, un Foucault, unDeleuze – cam asta spune aprigul – [i nu pu]in simpaticulîn a sa fervoare scârbit\ – autor.Împingându-i în condescendent\ uitare [i speculânduleerorile, reale – un Foucault, de pild\, cu a sa sl\biciunepentru revolu]ia iranian\, un Lacan [i un Barthes, cu a lorsl\biciune pro-chinez\ – cei ce li s-au substituit î[iîngroa[\ onorabila voce – de exper]i, de statisticieni, depolitologi, de economi[ti, de oameni serio[i ; care, ei, a[azicând,blinda]i în certitudinile lor, ar avea mai pu]ine[anse s\ gre[easc\, s\ se în[ele, de[i ce mai gre[esc [i seîn[eal\ la tot pasul... Dominique Lecourt, cum spun francezii,nu-[i ]ine limba în buzunar – [i asta e ceva, indiferent c\-laprobi sau nu.Zice a[adar: „Succesul termenilor pragmatism, realism,mereu pe buzele tuturor este chiar semnul demisiei intelectualea societ\]ii în care tr\im...“Lucian RAICUiunie 1999Povesteacor\bieruluigalantPe-un vas cu pînze-nfl\c\rateM\ întorceam voios din Indii.Aveam în cal\ dulci granate{i butoia[e moi cu stridii.Îmi înv\]asem echipajul,Format din vechi motani de mare,S\ cînte, cînd cre[tea tangajul,Tangouri de îmb\rb\tare.Dar cînd a fost s\ facem cotulLa Capul Bunelor Speran]eLa pror-a început complotul{i am primit în cap trei gloan]e.{i-atunci, nainte de-a m\ coaseÎn sac spre-a fi zvîrlit în valuri,Pe-o fil\ rupt\ din atlaseAm scris, murind, cincimadrigaluri...•¥ara unui romancierEmilian B\l\noiu, scriitor care a debutat lasfâr[itul anilor ’60 [i de atunci a publicatconstant volume de nuvele sau romane, este[i autorul recentului roman }ar\ ca un dosde palm\. De[i o a[az\ în centru, ca protagonist\,pe tân\ra profesoar\ Raluca Nicolae,autorul urm\re[te, de fapt, un „personaj“ mai amplu,pe care îl precizeaz\ înc\ din titlu.Raluca, bucure[tean\ prin adop]ie, studiaz\ încapital\ [i devine profesoar\ la o [coal\ de arte [imeserii. Din p\cate, mediul nu e tocmai potrivit pentrucaracterul ei sobru, rezervat. Trece prin câteva momentenepl\cute în clas\ [i în cancelarie, prilej potrivit pentruEmilian B\l\noiu ca, prin vocea unui personaj, profesor[i el, s\ schi]eze un portret caustic, din interior, alînv\]\mântului românesc: „[coala este o perdea înspatele c\reia se practic\ cu voie de la st\pânire umilirea[i pedepsirea profesorilor, a intelectualilor, în cea maibun\ tradi]ie postbelic\ [i, în acela[i timp, un sta]ionarpentru repeten]ii de lagimnaziu, pentru miciidelincven]i, pentru huliganipur [i simplu care, l\sa]i înafara ]arcului bine p\zitnumit [coal\, ar fi o mareamenin]are pentru ordineapolitic\“ (p.38).Împlinirea profesional\a personajului feminin apareca imposibil\ în datele acestea.Când unul dintre colegi,Jean Malte, care era îndr\gostitde ea, îi cere (într-un pasajEmilian B\l\noiu,}ar\ ca un dos de palm\,Editura Semne,Bucure[ti, 2007,148 p.u[or melodramatic) s\-i promoveze pe to]i elevii [i s\le motiveze absen]ele celor care lipseau nemotivat,Raluca vede în aceast\ rug\minte un gest umilitor [iîntrerupe orice leg\tur\ cu el. Evolu]ia ei cap\t\,spre final, accente dramatice. Dup\ ce [i-a încheiatprogramul la [coal\, într-o iarn\ întârziat\ (e 28 februarie2006, spune naratorul), Raluca trebuie s\ coboaredin autobuz din cauza unui ambuteiaj. Viscole[te, eo înghesuial\ infernal\, dar „La un moment dat, circula]iase debloc\ spectaculos [...]. {i vehiculele Regiei deTransport pornir\ cu avânt, f\r\ s\ se mai r\zgândeasc\din minut în minut. Atunci mul]imea n\v\li n\ucit\ s\le prind\ din mers [...]. Geanta cu umerar lung a Raluc\izbur\ în aer [i fata ]ip\ [i se arunc\ nes\buit s\ o prind\undeva departe. Înv\lm\[eala o surprinse nesigur\ pepicioare [i o trânti, apoi o cople[i cu ropotul înc\l]\rilor.Peste ea se form\ în curând un morman de trupuri“ (p.139). Sufer\ deger\turi grave, care o vor mutila. Boga]ii[i cosmopoli]ii Gaspar [i Alicia Bodou, cei doi binef\c\toriai ei, o g\sesc noaptea, într-un spital dar, pentruc\ ea nu mai e bibeloul frumos pe care îl [tiau, o vorabandona.Dincolo de finalul care surprinde o dram\ individual\,autorul reu[e[te s\ radiografieze sistemul viciat alînv\]\mântului românesc, de ale c\rui maladii (ne d\Emilian B\l\noiu de în]eles) sufer\ [i acel “personaj“amplu, pomenit în titlu.Tiberiu STAMATERomânia literar\ nr. 35 / 7 septembrie 20079

Textele lui Nicolae Tzone sunt fastuoase, cu inton\riimnice [i epopeice, în registru suprarealist. Lor li seadaug\ desenele, realizate în culori stranii, onirice, decunoscuta artist\ Mihaela {chiopu.l i t e r a t u r `România literar\ nr. 35 / 7 septembrie 200710R E A C } I II M E D I A T ENicolae }one – care semneaz\ de câ]ivaani, în conformitate cu ortografia impus\de Internet, „Nicolae Tzone“ – este unuldintre ultimii slujitori devota]i ai poeziei.În timp ce al]ii sunt obseda]i de m\rci dema[ini sau de excursii în str\in\tate, el nuse gânde[te decât cum s\ publice la editurasa, Vinea, în condi]ii grafice care umilescorice concuren]\, noi [i noi volume de versuriale poe]ilor contemporani. Are o înf\]i[are de „sbur\torcu negre plete“, descins dintr-un poem din secolulnou\sprezece, dar prefer\ poezia de avangard\, aceea dejaclasicizat\ sau aceea in statu nascendi. Când vorbe[tedespre poezie, se ilumineaz\ [i, cu vocea lui melodioas\,descrie edi]ii – sau proiecte de edi]ii – pe care sim]i imediatc\ î]i dore[ti nespus de mult s\ le ai în bibliotec\.Versurile sale proprii – din nicolae magnificul,2000, rugina timpului oare gre[esc dac\ o numesc reginatimpului, 2004 etc. – sunt expresia aceleia[i iubiri fanatice,nestinse, pentru poezie. Ca autor, Nicolae Tzone nu scrie,ci se îmbat\ cu alcooluri lirice pe care [i le prepar\ elînsu[i. Recent i-a ap\rut cea mai bun\ carte a sa, o cartecuceritoare, de o frumuse]e spectaculoas\, intitulat\capodopera maxima. Textele sunt fastuoase, cuinton\ri imnice [i epopeice, în registru suprarealist. Lorli se adaug\ desenele, realizate în culori stranii, onirice,de cunoscuta artist\ Mihaela {chiopu, care este eaîns\[i o poet\, indiferent de mijloacele de exprimare pecare le folose[te. Practic, este vorba de un dans în doi,poet-grafician, capabili, la o adic\, s\ schimbe rolurileîntre ei. Prefa]a semnat\ de un magician al cuvintelor,{erban Foar]\, nu este deloc scris\ din complezen]\.{erban Foar]\ analizeaz\ serios [i edificator poezia luiNicolae Tzone. În mod similar procedeaz\ postfa]atorul,{erban Axinte; astfel, luând în considerare [i bio-bibliografia[i dosarul de referin]e critice, se poate spune c\volumul are un adev\rat aparat critic, conceput cuprofesionalism.{erban Foar]\ face o remarc\ greu de ignorat:„ceea ce-i lipse[te lui nicolae tzone, în raport cu al]ipoe]i (sau pictori) de inspira]ie suprarealist\, este un anumespirit ludic.Cineva a spus c\ literatura pentru copii este totliteratur\, dar... mai bun\. Daniel Tei nu cunoa[te,probabil, aceast\ butad\. Ceea ce le ofer\ el copiilor– prin volumul Voinicic\ superstar, Funda]iaCultural\ Libra, 2007 – este o literatur\ ieftin\,improvizat\, de calitatea a II-a (de fapt, a XIV-a,dar trebuie s\ nu ne tr\d\m indignarea).Cartea cuprinde povestea – în versuri – a unui artistde circ, Voinicic\, care merge în turneu în diverse ]\ri.Autorul folose[te persoana întâi, ca [i cum Voinicic\ însu[i[i-ar istorisi peripe]iile. Formula este generoas\ [i ar fiputut produce o nara]iune fermec\toare, dac\ ar fi fostutilizat\ de Gellu Naum sau Mircea Sântimbreanu. DanielTei nu reu[e[te s\ dezvolte, pe baza ei, decât unmonolog verbios [i lipsit de gra]ie, cu multe cuvinte deumplutur\, de genul acelor hârtii mototolite care fac s\Cultul pentrupoezieSpre deosebire de mihaela [chiopu, «desenatoarea»c\r]ii (al c\rei suprarealism, cât este, e unul à la joan miró,nu f\r\ unele întredeschideri spre un grotesc de tipexpresionist), nicolae tzone nu se joac\.Sau se joac\ numai uneori, [i atunci la, mai curând,nivel verbal, – în, altfel, amunzante paronomaze [i alitera]ii[...]Ṡuprarealismul lui nicolae tzone e, altminteri, unul,mai degrab\, post-romantic, decât unul de sorgintepost-dada.Romantic, nicolae tzone oficiaz\ (fie [i când vorbe[tepur [i simplu). F\r\ a fi misticoid, el e, mereu, sacerdotal,liturgic, grandilocvent, din când în când, ca, bun\oar\,zarathustra, megalofil [i hiperbolic ca to]i romanticii deseam\.“Este o caracterizare cuprinz\toare [i subtil\. Trebuies\-i ad\ug\m totu[i observa]ia c\ Nicolae Tzone se joac\în felul s\u, construind [i d\râmând viziuni de un fantasticbaroc, care fac atingere discret\ cu sf-ul, cu jocurile pecalculator etc. Ca [i Mircea C\rt\rescu, el este unneoromantic cu educa]ie de postmodern (având `n pluso nostalgie a suprarealismului). Feeriile geometrizatepe care le desf\[oar\ în fa]a noastr\ sunt de un umorfin, abia sesizabil, generat tocmai de sentimentul relativit\]iicu care sunt create. Poetul [tie c\ le-ar putea reconfiguracu un simplu clic, c\ totul este a[a [i nu altfel de[i ar puteaoricând altfel. Nu umorul îi lipse[te lui Nicolae Tzone, cinaivitatea. Construc]iile sale de cuvinte au mereu statutulde posibile construc]ii, de propuneri, de jocuri de-a poeziasolemn\:„ea a venit plutind pe sabo]i de sticl\ albastr\ str\lucindca o bijuterie de mare fine]e/ rotulele ei luminau ca stelelela dou\zeci de centimetri deasupra p\mântului/ gleznelenu mai povestesc chiar ne orbeau/ ochii nu-i avea cu ea[i nici sânii [i f\r\ ochi [i f\r\ sâni era perfec]iuneaîntruchipat\/ domni]a poesie nu scotea nici un cuvântnu silabisea nici o liter\ nu f\cea nici un semn/ era mut\[i foarte frumoas\ [i-n loc de ochi [i de sâni avea unelecu altele-mbr\]i[ate multe v\zduhuri albastre/ [i prinpulpele ei se z\rea ca prin vitralii halucinante cum furnicilevii ale mor]ii [i cum furnicile moarte ale vie]ii dansauun dans frenetic“ (domni]a poesie face rondul de diminea]\).Voinicic` [i versurile luistea umflate po[etele înainte de a fi vândute:„(Vou\ v\ [optesc, copii,/ Chiar de risc – fie ce-o fi!–:/ A fost, ca de-atâtea ori,/ Mâna unor sabotori,/ Ce n-accept\,-nnici un fel,/ C\ eu, Super Voinicel,/ Sunt unic[i cel mai cel!)// Din ordinul nu-[tiu-cui,/ V\ spun drept– minciun\ nu-i! –,/ Cursa n-a mai decolat/ [i am stat [i-ama[teptat,/ [apte ore, de nu opt...“Sau:„Lua]i aminte, dragi copii,/ Cum e genial s\ fii:/ Dela costuma]ie,/ Interpret, crea]ie,/ Mimic\ [i muzic\/ [imi[care scenic\/ (S\ nu uit – fir-ar s\ fie! –/ De scenariu[i regie.../ Ba, parol – ca s\ se [tie! –/ Pân\ la scenografie!),/De la... cabluri, aparate.../ M\ rog, pân’la... toate, toate...“Chiar de risc – fie ce-o fi!, Sunt unic [i cel mai cel!,Ba, parol – ca s\ se [tie!, M\ rog, pân’la... toate, toate...Nicolae Tzone,Capodoperamaxima, o cartedesenat\ deMihaela {chiopu,cu un preambul[i un desen de{erban Foar]\ [icu o postfa]\ de{erban Axinte,Bucure[ti, Ed.Vinea, 2007. 240pag.Pline de farmec sunt evoc\rile fulgurante, îng\duitordemitizatoare,ale unor personalit\]i celebre din istorialiteraturii sau din istorie, procedeu utilizat cu predilec]iede adep]ii postmodernismului:„s\ s\ru]i în clipa urm\toare mâna marchizei depompadour s\ o mu[ti de genunchi pe beatrice spredisperarea umilului petrarca/ s\-i trânte[ti peste noaptetreisprezece plozi veronic\i micle vindecându-l astfel/ deiluzii de[arte pe eminescu râzându-i totodat\ ironic luicaragiale/ în obrazul bine hr\nit cu bere [i fum de]igare/ s\ te transformi în trenul furios care tocmai treceprin fa]a annei karenina/ [i-n loc s-o strive[ti în loc s\-iîmpr\[tii pe caldarâm între [inele/ de cale ferat\ ochii [i]â]ele urechile [i coapsele s-o urci pe sc\rile/ metaliceînc\lzite de aburi ale locomotivei s-o a[ezi în compartimentul/cel mai primitor unde când va voi va putea s\-[ilipeasc\ fruntea/ de fereastra argintie va putea s\ vorbeasc\singur\ va putea/ de ce nu s\ mearg\ în mâini/.../ s\ p\[e[tibra] la bra] cu neil armstrong pe lun\ f\r\ costumspa]ial f\r\ tuburi/ cu oxigen s\ te iei cu el la întreceresuta de metri pe nisipul celest/ cine va alerga mairepede se va îmb\ta de glorie cine va alerga mai încet/va umaniza gloria [i nu va mai muri vreodat\“ (poemulmeu pe dedesubtul meu via]a mea [i moartea mea aproapeperfecte).Toate aceste exerci]ii de imagina]ie sunt încânt\toare.Nicolae Tzone desface istoria (literaturii) ca pe un evantaichinezesc, pe care sunt pictate scene fanteziste, [i îl închidecapricios, dup\ numai câteva secunde. Este, f\r\ îndoial\,spirit ludic în acest gest de ghei[\ a poeziei. Concursulde alerg\ri dintre poet [i Neil Armstrog pe Lun\ aduceaminte, prin delicate]e [i gra]ie, de viziunile ludico-oniricedin poemele lui Leonid Dimov.Nicolae Tzone a progresat mult ca poet. Primelesale texte erau mai greoaie [i sfâr[eau prin a-l obosi pecititor. Cele din capodopera maxima, de[i la fel de ample,sunt aproape toate atr\g\toare. Devotamentul autoruluifa]\ de poezie l-a ajutat s\ g\seasc\, pân\ la urm\, caleaspre ea. •etc. – toat\ aceast\ vorb\rie f\r\ rost reprezint\o impolite]e fa]\ de cititori.La fel de neserioas\ este versificareaîns\[i, bazat\ adeseori pe schilodireaunor cuvinte pentru asigurarea ritmului [ia rimei:„Când simt c\ n-am încotro,/ [i s\ nupierd vreun tempó,/ Cu bagheta, pac [i jap!,/În... cinelul de pe cap.“; „Posturi deradio-tv/ Tot ce e mass-medie“; „Pân\-n Oslo, La Valetta,/Caracas [i Budapesta“; „F\r-un franc, f\r\ pfennig/ –D-euro ce s\ mai zic!–)“ etc.Daniel Tei crede în mod gre[it c\ mass-media e unsubstantiv feminin articulat, ca Maria sau p\l\ria. De aceeaîl [i folose[te f\r\ articolul hot\rât: mass-medie. Dup\logica lui, am putea trece substantivul [i la vocativ: m\i,mass-medio, ia vino tu încoace! Cam aceasta este gramaticape care o pot înv\]a copiii din Voinicic\ superstar. (Alex.{tef\nescu)P.S. Desenele lui Stan Baron sunt simpatice [i au uncolorit atr\g\tor. Cartea ar câ[tiga mult în valoare dac\le-am da doar lor aten]ie [i am considera textul unraster.

Autorul acesta atât de inteligent, cu o mobilitate intelectual\deosebit\ [i o vie curiozitate în a desface mecanismeleliteraturii, nu se num\r\ printre romancierii de calibru.Punctul lui forte îl reprezint\ teoria.c o m e n t a r i i c r i t i c eInginerie textual`Se vorbe[te [i se scrie destul de pu]in, azi,despre Mircea Nedelciu, component de frunteal genera]iei ’80, dac\ nu chiar liderul eiapreciat [i respectat. Nu este, din p\cate,primul exemplu care ilustreaz\ lipsa noastr\de memorie critic\, [i nici ultimul. Autoridin toate genera]iile (de la {tefan Aug. Doina[ laMarin Sorescu, de la {tefan B\nulescu la CristianPopescu), frecvent elogia]i pe timpul vie]ii, devindup\ moartea fizic\ semn\turi tot mai [terse, ca [icum vitalitatea scrisului, a operei, ar fi în direct\leg\tur\ cu cea biologic\. Critica s-ar cuveni s\ fieindiferent\ la persoan\, pentru a sublinia personalitateace st\ în spatele unei crea]ii. Iar micile jocuri deasociere profitabil\ între comentator [i scriitor, cudistribuirea onorurilor în câmpul literar, ar trebuir\rite; pe termen lung, ele ajung s\ par\ ridicole. C\ci,din dou\ una. Dac\ Mircea Nedelciu este un autorextrem de important, de ce proza lui e atât de pu]indiscutat\ în prezent? Iar dac\ nu este un scriitorrealmente reprezentativ, cum ne explic\m vechilereferin]e critice, numeroase [i aproape întotdeaunapozitive?O explica]ie exist\, chiar dac\ ea nu va p\rea pream\gulitoare. Reeditarea romanului Zmeura de câmpieîmi confirm\ ceea ce aflasem demult: c\ autorul acestaatât de inteligent, cu lecturi întinse [i aprofundate,cu o mobilitate intelectual\ deosebit\ [i o vie curiozitateîn a desface mecanismele literaturii, nu se num\r\printre romancierii de calibru. Punctul lui forte îlreprezint\ teoria. E un teoretician al prozei „noi“,care adapteaz\ strategiile autenticit\]ii camilpetrescienela condi]iile socio-istorice ale deceniului nou\.Reforma epic\ din care se na[te primul s\u roman,precum [i tehnicile enumerate de entuziasta SandaCordo[ în prefa]\ (perspectiva multipl\, citatul [icolajul, fragmentarea, focalizarea [i „montajul“cinematografic) sunt de g\sit în Noua structur\ [iopera lui Marcel Proust [i în Patul lui Procust.Documentul, epistola, depozi]ia, procesul-verbal,hârtiile fo[nitoare din romanul „corintic“ sunt utilizatemasiv în Zmeura de câmpie, uneori cu rost,alteori f\r\. În vechea proz\ nou\, ele aveau rolul dea diminua o iluzie [i o conven]ie dominant\: averosimilit\]ii. Romanul realist, construit ca unansamblu impun\tor ce ascunde în sine însu[i, precumpiramidele, procedeele edific\rii, era f\cut s\ sedeschid\ [i c\tre un alt mod de în]elegere. Putea ficitit [i din alte unghiuri decât cel impus de esteticamimesis-ului. În prim\ [i ultim\ instan]\, putea ficitit!... Întrucât construc]ia, chiar modificat\, r\mâneaimportant\; de asemenea epicul, oricât de împins sprereflexivitate.În Zmeura de câmpie, personalitatea romancieruluise vede în destructurarea unei fic]iuni înc\nestructurate. La nivelul metaliterar, interven]iile,replicile, comentariile sunt abundente. Mircea Nedelciuscrie note de subsol; zgând\re curiozitatea cititorului[i apoi o „satisface“ dând informa]ii în avans [i înexces; introduce extrase din diferite c\r]i [i î[i facepersonajele s\ se refere la el, Autorele care tragesforile. Autoreferen]ialitatea, intertextualitatea, lecturaîn doi timpi [i în dublu sens, „inova]iile“ postmodernismuluiautohton sunt folosite copios [i, de la unpunct încolo, redundant. Ele nu mai fac s\ respirefic]iunea, ci o substituie. Vechea conven]ie narativ\,integratoare în minu]ia ei, este dezintegrat\. Ce sepune în loc?Trei personaje masculine (Radu A. Grin]u, ZarePopescu [i Gelu Popescu) [i unul feminin(Ana) r\t\cesc [i î[i intersecteaz\ drumurilealeatoriu. Zare Popescu [i Gelu Popescu, carese înfr\]esc la Casa de copii [colari din Sinaia(amândoi fiind considera]i orfani), ajung s\par\, în interiorul romanului [i în receptarea lui critic\,fra]i de sânge. Încâlcind voit firele expunerii, autorula ajuns la aceast\ mic\ enigm\, nesplicat\ de uniicomentatori. Mai greu de explicat, din partearomancierului, mi se pare îns\ altceva. Mesajeleamoroase ale Anei sunt, cele mai multe, scrise întroromâneasc\ stricat\, cu puternic\ influen]\ ungureasc\;pentru ca, în alte ocazii, fata s\ se exprime impecabil.Ori eroina a înv\]at române[te accelerat, ori autorula preferat s\ se tot joace cu m\rcile maghiarei, în locs\ se gândeasc\ la coeren]a registrului verbal [i stilistic.Revenind la traseele protagoni[tilor, nu se observ\nici vreo regul\, nici absen]a total\ a regulilor. Eiajung s\ se cunoasc\ doi câte doi, f\r\ ca al treileas\ aib\ habar de amici]ia existent\ între ceilal]i. Ocaziepentru noi „surprize“, pe cât de for]ate, pe atât destridente, în derularea opintit\ a romanului. Ana îliube[te la nebunie pe Zare Popescu, dar ajunge înbra]ele lui Gelu Popescu, f\r\ s\ [tie c\ e fratele decruce al lui Zare. {i Radu A. Grin]u e foarte mirats\ afle c\ ace[tia doi se cunosc bine, [i înc\ demult.Se [tiu to]i cu to]i, dar nu [tiu unul de altul...Sprijinit\ de proptelele acestor coinciden]e [ibizarerii, ac]iunea romanului ajunge s\ se ramificepe trei culoare, urmate lene[, previzibil de c\tre autor.Singurele fragmente mai incitante sunt cele dinscrisorile trimise de Zare Popescu fostului s\u profesorde istorie. Aici, teoriile unui autodidact în etimologiesunt aplicate pe o realitate lingvistic\ [i istoric\ încontinu\ transformare. Se schimb\ obiectele [i st\rile,genera]iile, epocile, dar numele oamenilor [i alelucrurilor, atent analizate, pot da o idee despre vecheaconfigura]ie. E straniu totu[i c\ acest tân\r atât depasionat de trecut, de istorie, nu are nici cea mai vag\curiozitate legat\ de p\rin]ii lui, de propriul trecut.Nu-l intereseaz\ subiectul. În schimb, cel\lalt Popescu[i Radu A. Grin]u numai despre acest lucru discut\:cum î[i pot reg\si [i reîntregi familia? Cum pot dade urma p\rin]ilor? Gelu Popescu porne[te în investiga]ii„pe teren“, relatându-i apoi lui Grin]u, cu zgârcenie,episoade ale c\ut\rilor lui. Iar Grin]u, cel mai maredintre cei trei, î[i „cerceteaz\“ biografia cu anteneleimagina]iei, c\utând nuclee pentru viitoare scenariicinematografice. A[adar, un erou este obsedat deetimologie; altul, de genealogie; al treilea, decinematografie. Gusturile [i pasiunile nu se discut\;îns\ fic]ionalizarea lor, da. O deficien]\ important\a romanului st\ în capacitatea lui redus\ de insolitare.Mircea Nedelciu î[i ob]ine „surprizele“ în chip artificial.Le creeaz\ în eprubet\, dup\ care, în loc s\le dezvolte creativ, s\ le adânceasc\, le ruleaz\într-un mod foarte obositor pentru cititor. Ingineriatextual\, la care se apeleaz\ înc\ din debutul romanului,Mircea Nedelciu, Zmeura de câmpie. Romanîmpotriva memoriei, prefa]\ de Sanda Cordo[,Editura Compania, Bucure[ti, 2005, 272 p.marcheaz\ vizibil Zmeura de câmpie. La considera]iunileetimologice se adaug\ capitolul amintirilordin r\zboi, fie ele inventate ori recuperate. De peun culoar trecem pe altul, printr-un switch al prozatoruluicare a g\sit aceast\ solu]ie convenabil\: s\ serefugieze dup\ discursurile-stas ale personajelor.Când nu este etimologie, e genealogie; [i când nu egenealogie, e r\zboiul al doilea mondial, prins în seriinesfâr[ite de m\rturii [i fotograme. Asist\m la o prealung\ [i plictisitoare proiec]ie de diapozitive. Darroman de r\zboi nu e Zmeura de câmpie, cu toatec\ prima edi]ie a c\r]ii a ap\rut la Editura Militar\.Lipsit de suflu epic, ca [i de viziune liric\, MirceaNedelciu rateaz\ [i romanul de dragoste pe care l-ar fi putut contura. Sunt convins c\ Ana [i Zare i-arfi dat o mân\ de ajutor... Nici un roman al prieteniei;nici unul social; nici unul politic. Nici, nici...Meritul principal al autorului ]ine de sferaprestidigita]iei intelectuale [i fic]ionale.Prin teoriile ingenioase pe care le preia,le adapteaz\ [i le pune din nou în circula]ie,acest pap\ al textualismului românescaproape c\ te convinge de valabilitateasofismelor sale, asumate de o întreag\ ramur\ agenera]iei ’80. Cea mai bun\ proz\ este cea f\r\ miez,f\r\ structur\ [i f\r\ form\. Iar lectorul ideal e celcare, parcurgând un astfel de roman slab [i indigest,pretinde c\ i-a pl\cut la culme, pentru a nu fi cotatca lipsit de gust, de dox\ – [i conservator. •România literar\ nr. 35 / 7 septembrie 200711

Mihail Sebastian e un excelent observator rece aldeficien]elor omene[ti, un colector al nuan]elorderiziunii, sub semnul unei inteligen]e stilate,al unei deta[\ri caligrafice.c e n t e n a rGheorghe GrigurcuSebastian ca personaj (III)România literar\ nr. 35 / 7 septembrie 200712C`t prive[te celelalte personajeale Jurnalului, care contextualizeaz\spontanul portret de c\petenie,cel auctorial, ele posed\ canumitor comun o incisivitate,nu doar o agerime a condeiuluicritic ci [i o anafectivitate. MihailSebastian e un excelent observatorrece al deficien]elor omene[ti,un colector al nuan]elor deriziunii, sub semnul uneiinteligen]e stilate, al unei deta[\ri caligrafice. Nedispusa admira, av`nd mai cur`nd o nostalgie a umanit\]iisimple dec`t a celei de excep]ie (despre T. Teodorescu-Brani[te: „Un om cumsecade. E mai rar dec`t unom de geniu“), diaristul d\ poate astfel glas uneimefien]e congenitale, unei precau]ii fa]\ de un mediu`n care `i e fric\ de decep]ii. E drept c\ e posibil car\stimpul avut `n vedere (1935-1945) s\ nu-i fi oferitpersonalit\]ile apte a-i produce o mare saitsfac]ie, darnici cei `n proximitatea c\rora s-a aflat, nume de frunteale culturii autohtone, nu-i inspir\ `ndeob[te dec`taprecieri distante, ironice. Precum un corectiv,expresivitatea portretelor este remarcabil\. Chipulcel mai prezent [i totodat\ cel mai violent [arjat e celal lui Camil Petrescu, socotit totu[i un apropiat. Mostre:„Camil Petrescu `mi cere s\-i sugerez lui Rosetti cas\ vorbeasc\ cu Ralea [i Armand, `ntr-o chestiune«capital\». Are anume inten]ia s\ plece de laTeatrul Na]ional pentru a lua conducerea opera]iilortehnice de ap\rare antiaerian\. E convins c\ el singurpoate s\ ne salveze de la un dezastru.(...) Mi-a spusde asemeni c\ are leg\turi str`nse cu Statul-Majoral Corpului II [i c\, dac\ vom face r\zboi `n Dobrogea,opera]iile vor fi conduse dup\ indica]iile lui. ~l ascult[i nu [tiu ce atitudine s\ iau. Uneori m\ tem s\ nuizbucnesc `n r`s. Alteori m\ `ntreb, cu o subit\ `ngrijorare,dac\ omul \sta nu e nebun“. Sau: „Camil `mispunea azi-diminea]a pe Calea Victoriei: «NiciReinhardt, nici Stanislavski, nimeni, nici un regizorn-au putut face descoperirile mele `n teatru. S`ntcel mai mare regizor» (...) ~l ascult dezarmat. Totce pot face e s\ sur`d – un sur`s pu]in mirat, darcare nu protesteaz\“. Sau: „Zeci, sute de asemeneaenormit\]i le ascult [i le las s\ treac\. («Drag\, s`ntcel mai mare actor pe care l-a avut lumea de la Garrick.Moissi, ce `nsemneaz\ Moissi? Un actor cu vocepl\cut\. Dar eu, pe l`ng\ vocea intens\, am o colosal\putere de expresie.»)“. ~n afara acestor „enormit\]i“mai nimic despre alte spuse, despre alte fa]ete aleacestui important creator, briant intelectual, `nghesuit`ntr-o efigie caricat\. {i Nae Ionescu, c\ruia Sebastiani-a cerut o prefa]\ pentru romanul De dou\ mii de ani(semn de stim\ deosebit\), nu are parte `n mareamajoritate a cazurilor dec`t de re]ineri, sarcasme,reprim\ri. Naeionescian `n multe din tezele la careader\, precum criza axiologiei provocat\ de cantonareanoastr\ `n abstrac]iuni, `ntr-o problematizaresteril\, incontinent\ a vie]ii, ruperea de firescullucrurilor, de misterul organic al tuturor celor ce s`nt,teze con]inute `n proza, `n teatrul, `n comentariilesale, Sebastian se arat\ surprinz\tor de „r\u“ cumentorul s\u incontestabil. Tonul de superioritate ede rigoare: „M-am ferit s\ scriu despre vizita mea dealalt\ieri, la Nae. Am plecat de acolo cu sentimente`mp\r]ite: simpatie, iritare, `ndoial\, dezgust.(...) Darmai t`rziu l-am reg\sit pe vechiul meu Nae Ionescu,limbut, abil, copil\ros, [i din c`nd `n c`nd [mecher. –Tocmai le ziceam la Berlin... Vorbeam cu un ministrual lor. I-am explicat cu de-am\nuntul care s`nt caractereleregimului hitlerist. M-a ascultat omul `n t\cere [i laMihail Sebastian, Jurnal 1935-1944,text `ngrijit de Gabriela Om\t, prefa]\ [i notede Leon Volovici, Editura Humanitas, 1996,592 p.urm\ s-a ridicat `n picioare [i mi-a spus: «domnuleprofesor, m\ duc chiar ast\zi la Führer s\-i comunicc\ am stat de vorb\ cu singurul om care a `n]elesrevolu]ia na]ional-socialist\»(...) Etc., etc., etc. Potrezuma o convorbire cu Nae? Un milion de lucruri,un milion de sentin]e, naivit\]i, preziceri, amenin]\ri,solu]ii, explica]ii. Din toate astea nu am ales niciun indiciu pentru mine“. E adev\rat c\ imaginea luiMircea Eliade nu e at`t de pitoresc-simplist\, maisubstan]ial\ `n derularea ei inevitabil asociat\ cuprogresiva orientare spre dreapta extrem\ a autoruluiOceanografiei, `n schimb Cioran are parte doar deoscurt\ secven]\ de franc\ antipatie: „~l `nt`lnesc azidiminea]\pe Cioran pe strad\. E radios. – M-aunumit. A fost numit ata[at cultural la Paris. – ~n]elegi– zice –, dac\ nu m\ numeau, dac\ r\m`neam peloc, trebuia s\ m\ duc la concentrare. Primisem ordinulde concentrare chiar azi. Dar nu m-a[ fi prezentat cunici un pre]. Dar a[a totul s-a rezolvat. ~n]elegi? Sigurc\ `n]eleg, drag\ Cioran. Nu vreau s\ fiu r\u cu el.({i mai ales nu aici – la ce ar servi?) E un caz interesant.E chiar mai mult dec`t un caz: e un om interesant,remarcabil de inteligent, f\r\ prejudec\]i [i cu o dubl\doz\ de cinism [i la[itate, amuzant reunite“. Intervineo eroare. Cioran n-a de]inut niciodat\ postul de ata[atcultural `n capitala Fran]ei! Despre legionari `ns\c`teva r`nduri dureros-dezolate `n exactitatea lor cerecunoa[te [i un important germene pozitiv alfenomenului, din p\cate deturnat, men]ion`ndu-se`nc\ o dat\ Micea Eliade, cu care leg\tura de prietenieintrase `n colaps: „Au murit Mo]a [i Vasile Marin, `nSpania. Mi-e greu s\ vorbesc cu Mircea despreasta. Simt c\ el e `n doliu. ~n ce m\ prive[te, m\g`ndesc cu triste]e la `nt`mplarea asta. Este `ntab\ra lor mai mult\ orbire dec`t fars\ [i poate maimult\ bun\-credin]\ dec`t impostur\. Dar atunci, cumse poate, prin ce abera]ie, s\ nu-[i dea seama de oribilalor eroare, de s\lbateca lor eroare?“.De[i scrisese cu o bun\ intui]ie, la 22 iunie1941, data intr\rii României `n r\zboi: „Iat\ lupulsovietic silit s\ joace rolul mielului inocent. Parc\ arfi o biat\ Belgia oarecare“, s\ admitem c\ aparelegitim\, din punctul s\u de vedere particular, bucurialui Sebastian la intrarea trupelor sovietice `n Bucure[ti:„Nu pot lua prea `n tragic toate incidentele sauaccidentele. Mi se par normale. Chiar juste“. Esteexplicabil chiar [i cinismul s\u circumstan]ial, justi]iar:„Nu e drept ca România s\ scape prea u[or. Laurma urmelor, Bucure[tiul \sta `mbel[ugat, nep\s\tor,frivol e o provocare pentru o armat\ care vinedintr-o ]ar\ pustiit\“. Ori succint: „Ru[ii s`nt, `ndefinitiv, `n dreptul lor. Dezgust\tori s`nt localnicii– evrei [i români deavalma“„. Regretabil, dezastrulnu i-a mai acordat autorului Accidentului un prilejpentru a-[i revizui ini]iala satisfac]ie brut\, pe caree foarte cu putin]\ c\ [i-ar fi retractat-o. Dup\ cume foarte cu putin]\ s\ fi apucat, al\turi de cohortade confra]i din felurite genera]ii, pe drumul ideologiz\rii,al colabora]ionismului ce a `nlocuit „dezmeticireaRomâniei“ la care se a[tepta [i pe care o identificasecu momentul „c`nd se va pune serios problemar\spunderilor“. „R\spunderi“ care `ntre timp au ajunsa se vedea cu totul altfel... Moartea tragic\ a luiSebastian, intervenit\ la 29 mai 1945 (exist\ [i supozi]iaunui asasinat, `ns\ faptul pare prea pu]in verosimil,deoarece nu `ncepuser\ `nc\ luptele intestine alest`ngii), l-a scutit de un examen sever. La 22 decembrie1944, apar `n Jurnalul s\u aceste cuvinte: „23 augustnu e totu[i o fic]iune – cum ni se pare uneori – dac\mi-a redat m\car libertatea de a pleca `n mun]i“. Fraz\fantasmagoric\, pe care s`ntem `ndemna]i a o citicu un retu[ oracular, `n `n]elesul c\ diaristului i s-adat libertatea de a pleca `n eternitate. Astfel, MihailSebastian, unul dintre cei mai de seam\ oameni delitere din interbelicul românesc, are [ansa de a r\m`nede-a pururi t`n\r, strict egal cu propria-i con[tiin]\ pecare istoria n-a pus-o la `ncercare. Referindu-se lascriitorii români care au p\r\sit aceast\ lume `n preajmareviste primite• Astra, nr. 9/august/2007, Bra[ov. Director:Doru Munteanu. Scriu `n acest num\r: A. I. Brumaru(cronica literar\), Florin {indrilaru (centenar M.Sebastian), Ion Vlad (continuarea studiului despreromanul poli]ist), Sorin Basangeac (interviu cu MirceaMali]a), Horia B\descu (poezii), Mircea Ghi]ulescu(cronica teatru/ film), Nicolae Stoe (semnal editorial),Oana Paler (despre „Convorbiri cu OctavianPaler“ de Daniel Cristea-Enache). Gabriel Chifupublic\ un fragment din noul roman Relatare despremoartea mea.• Arcade, nr. 1/2007. Revist\ de cultur\. Strehaia.Redactor-[ef: Augustin Popescu. Revista public\poezii, proz\, reportaj, comentarii literare, de istorie,de etnografie [i folclor. Am re]inut din acestnum\r discu]ia cu tema: „Limba român\ `n deriv\”.

i s t o r i e l i t e r a r `DRP din 1990 încoaceO prezen]` public` discret`Revistele noastre literare nu au cultul marilorno[tri scriitori contemporani. [tiu ce vorspune unii, reac]ionând ironic: „dar avemnoi mari scriitori?“ – „[i dac\ avem, de ces\-i mumific\m într-un cult?“ Dup\ 1947regimului comunist, presei literare [i bresleinu le-au p\sat de scriitorii care nu au pactizatcu ideologia partidului unic. Nu s-a vorbit[i nu s-a scris nimic despre Hortensia Papadat-Bengescu,Ionel Teodoreanu, Victor Papilian [i al]iicare mai tr\iau înc\ în anii ’50. M\ gândesc doar lascriitorii ignora]i, nu [i la cei persecuta]i. Fenomenul serepet\ dup\ 1990, nu tocmai identic (de persecu]ii nupoate fi vorba, desigur). Ne gr\bim s\ trecem, cu sadism,la capitolul „scriitori expira]i“ autori cu o oper\ ce merit\o aten]ie critic\ mai deschis\ [i mai relaxat\, ca o datoriede onestitate a unei bune recept\ri. Nu zic mai mult,pentru a nu face „teorii“ inutile. M\ întreb, de pild\, câ]idintre noi, criticii activi, cunosc cu adev\rat activitatealiterar\ a lui Dumitru Radu Popescu din perioadapostdecembrist\. Nu pretind s\ o admire necondi]ionat(spiritul critic trebuie s\ se exercite nestânjenit), ci doars\ o cunoasc\. De aceea am alc\tuit un fi[ier bibliografic,pur informativ, ca un test documentar pentru cine ar vreas\-[i verifice memoria, lecturile [i biblioteca.Dumitru Radu Popescu, unul dintre cei mai valoro[iscriitori ai genera]iei [aizeciste, fost pre[edinte al UniuniiScriitorilor din România (1981-1989), autor prolificde proz\ [i teatru, a putut fi v\zut din ce în ce maipu]in în prim-planul vie]ii publice din 1990 încoace.A continuat s\ scrie [i s\ publice, dovad\ fiind cele [aseromane noi, patru reedit\ri, opt volume de teatru [i patruc\r]i de eseuri (am alc\tuit o bibliografie exact\ cu ajutorulautorului, pentru un profil DRP, ap\rut în „Familia“nr. 5 din mai 2007), dar receptarea critic\ a fostextrem de parcimonioas\. A fost o vreme redactor [iconsilier al Editurii Viitorul românesc, unde i-au ap\rutcâteva dintre volume. Din 1997 este membru corespondental Academiei Române, din 2006 membru titular, iar din2005 este director al Editurii Academiei. Prin urmare,este profund implicat în activitatea cultural\ postdecembrist\,r\mânând acela[i scriitor prolific [i imprevizibil. Dece l-am ignora?Opera lui Dumitru Radu Popescu dup\ 1989BibliografieRomane:Dumnezeu în buc\t\rie, roman, Ed. Viitorul românesc,Bucure[ti, 1994;Truman Capote [i Nicolae }ic, roman, Ed. Eminescu,Bucure[ti, 1995;Simonetta Berlusconi – C\lug\rul Filippo Lippi [ic\lug\ri]a Lucrezia Buti, edi]ie îngrijit\ de Dumitru RaduPopescu, Ed. Viitorul românesc, Bucure[ti, 1995;Paolo [i Francesca [i al treisprezecelea apostol, roman,Ed. Adev\rul, Bucure[ti, 1996;S\pt\mâna de miere, roman, Ed. Augusta, Timi[oara,1999;Falca lui Cain, roman, Ed. Albatros, Bucure[ti, 2000.Romane reeditate:F, roman, tabel cronologic de Constantin Mohanu,Ed. Minerva, Bucure[ti, 1996, colec]ia „Biblioteca pentruto]i“;F, roman, prefa]\ [i curriculum vitae de R\zvanVoncu, Ed. 100+1 Gramar, Bucure[ti, 2000, colec]ia„100+1 capodopere ale romanului românesc“;F, roman, cronologie [i postfa]\ de Mihai Iov\nel,Editura Institutului Cultural Român, Bucure[ti, 2004,colec]ia „C\r]ile civiliza]iei române[ti. Lecturi esen]iale“;Paolo [i Francesca [i al treisprezecelea apostol, roman,prefa]\, curriculum vitae [i bibliografie de Aureliu Goci,Ed. 100+1 Gramar, Bucure[ti, 1998, colec]ia „100+1capodopere ale romanului românesc“.Volume de teatru:Mireasa cu gene false, Ed. Cartea româneasc\,Bucure[ti, 1994;Dragostea e ca [i-o râie, Ed. Expansion, Bucure[ti,1995;B. Stocker [i Contele Dracula, Ed. Amarcord, Timi[oara,2000;O batist\ în Dun\re, Teatrul Na]ional Bucure[ti, 2001;Anglia (cuprinde piesele: Anglia; Dante [i Vergiliuse întâlnesc, la Paris, cu Belmondo; Oxigen; B\trânulVi[an), cu o postfa]\ de Florea Firan „Dumitru RaduPopescu, scriitorul [i opera“ [i o bibliografie a opereipân\ în 2003, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 2003;S\pt\mâna cu o mie [i una de nop]i, Editura KAROM,Bucure[ti, 2004, cuprinde piesele: Adela [i Damian;Pielea de tigru dun\rean; Pianul; S\pt\mâna cu o miede nop]i;Nop]ile s\pt\mânii, Editura Scrisul Românesc,Craiova, 2005, cuprinde piesele: O felie din creierullui Einstein; Pisica oarb\ cu clopo]ei; Dafnis [iFloarea în r\scrucea imperiilor; Cimitirul de trenuri.Domnul Fluture [i doamna Fluture, Ed. MuzeuluiLiteraturii Române, Bucure[ti, 2006; cuprinde piesele:Domnul Fluture [i doamna Fluture; Tat\ din flori; Piticiic\run]i.Volume de eseuri [i publicistic\:Complexul Ofeliei, Ed. Viitorul românesc, Bucure[ti,1998;Dudul lui Shakespeare, Ed. Viitorul românesc,Bucure[ti, 2000;Actori la curtea prin]ului Hamlet, Ed. Viitorul românesc,Bucure[ti, 2001;Pu[ca lui Caragiale, Ed. Viitorul românesc, Bucure[ti,2002.FilmeTriunghiul mor]ii – regia [i scenariul Sergiu Nicolaescu,dialogurile de D. R. Popescu;15 – regia Sergiu Nicolaescu; scenariul de SergiuNicolaescu [i D.R. Popescu.Traduceri în alte limbi:Vân\toarea regal\, Malmo, traducere în suedez\de Ion Milo[;Robespierre [i regele, Paris, în traducerea PauleiPentz, cuprinde piesele: Robespierre [i regele; Pazniculde la depozitul de nisip;Ca frunza dudului din rai, volum tradus în limbasuedez\ de Ion Milo[, 2004, cuprinde piesele: Ca frunzadudului din rai; Robespierre [i regele; Paznicul de ladepozitul de nisip.Eseuri monografice consacrate operei:Sorin Cri[an, Circul lumii la D. R. Popescu, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 2002;Mirela Marin, Universul prozei contemporane. I.Antiutopia [i utopia valorii, Ed. Viitorul românesc,Bucure[ti, 2003 (are în final o bibliografie a operei [io bibliografie critic\ selectiv\, pân\ în 2003).Ion SIMU}13România literar\ nr. 35 / 7 septembrie 2007

Horia Ursu este un excelent observatoral vie]ii sociale [i un intelectualtemeinic ancorat în spa]iul culturalal Mitteleuropei.c o m e n t a r i i c r i t i c eMitteleuropa în postmodernitateRomânia literar\ nr. 35 / 7 septembrie 200714Rareori, în ultimii ani, am citit un romanromânesc cu satisfac]ia oferit\ de cartealui Horia Ursu, Asediul Vienei. Surprizaeste cu atât mai mare cu cât numeleacestui autor optzecist (n. 1948) nuîmi era din cale afar\ de familiar. În1988 a publicat o carte care s-a bucuratde comentarii elogioase (Anotimpuriledup\ Zenovie) [i... cam atât. Dup\aproape dou\zeci de ani apare acest roman carecombin\ tradi]ia literaturii central-europene cupost-modernitatea, în care tabloul etern [i fascinantal României în orbec\iala pe care o numim tranzi]ieeste trecut prin melancolia (auto)ironic\ a nostalgicilor(?) vechiului imperiu chezaro-cr\iesc, dar [i prinautomatisemele de gândire deprinse în jum\tate desecol de comunism.Prima impresie dup\ lectura acestui roman excep]ional(s\ nu ne ferim de cuvinte) este aceea de covâr[itoarenoutate. Tipul de abordare al scriiturii, unghiurile dincare este privit\ realitatea, suflul epic neobi[nuit(ritmul frazei î[i p\streaz\ prospe]ime [i vioiciuneaini]iale de-a lungul celor 450 de pagini ale c\r]ii),referin]ele culturale mai pu]in uzitate în literaturaromân\ (cele mai multe provenite din vechiulspa]iu cultural austro-ungar), multilingvismul [iparticularit\]ile de limbaj, mica melancolie fin del’Empire strecurat\ abil în textura cotidianului confer\prozei lui Horia Ursu vigoare, farmec [i mult\originalitate.Nu [tiu în ce m\sur\ acest „realism de tip Mitteleuropasau, mai bine zis, de Zwischeneuropa“ este, în sine,expresia unei noi scriituri, a[a cum sus]ine profesorulbudapestan Farkas Jenö în scurta prezentare careînso]e[te romanul. Toate c\r]ile de fic]iune ale luiDaniel Vighi sunt f\cute cam din acela[i aluat, cudeosebirea c\ specificitatea zonei are acolo alteparticularit\]i (zona Rodnei, aflat\ la limita dintreArdeal [i Banat, la Vighi vs. Ardealul de Nord, laUrsu), iar privirea autorului este mai aproape denivelul solului, nu se ridic\ pentru a observa [i ajudeca (fie [i indirect, prin intermediul personajelor)situa]ia de ansamblu. Acolo unde Vighi este sentimental,nostalgic [i participativ, Horia Ursu este cool, deta[at,uneori cu accente sarcastice. Daniel Vighi searunc\ în trecut ca într-un bazin, este dominat deamintiri mai vechi sau mai noi [i încearc\ s\ defineasc\psihologia oamenilor prin prisma obiectelor din arealullor. Horia Ursu r\mâne ferm ancorat în prezent, trecutul(fie el mai apropiat, din perioada comunist\ saumai îndep\rtat, mo[tenirea cultural\ a Imperiului)este adus în discu]ie doar prin felul în care el a modelatcon[tiin]ele oamenilor, capacitatea acestora de ainterpreta evenimentele din cotidian, de a interrela]iona[i de a ac]iona în anumite situa]ii. Altminteri, formula„realism de tip Zwischeneuropa“ se potrive[te perfect[i c\r]ilor lui Daniel Vighi, inclusiv volumului s\ude debut, Povestiri cu strada Depozitului, publicatacum mai bine de dou\ decenii. Farkas Jenö aredreptate: Asediul Vienei de Horia Ursu poate fi încadratîn formula „realism de tip Zwischeneuropa“. Dar,este cât se poate de limpede c\ nu în aceasta st\elementul s\u de noutate. {ocul c\r]ii lui Horia Ursu(dac\ se poate vorbi de a[a ceva) ]ine mai degrab\de domeniul cunoa[terii propriu-zise. Oricât depr\p\stios ar suna pentru unii, Ardealul [i ardelenii(fie ei români, unguri, evrei, slovaci, germani) suntprodusul unei evolu]ii istorice [i culturale greu deîn]eles pentru cineva care nu a avut niciodat\ de aface cu aceast\ zon\. Exist\ un sistem comun de valori(mo[tenire a imperiului, transmis din genera]ie îngenera]ie), concretizat în via]a de zi cu zi printr-unanumit mod de a în]elege autoritatea, de a-[i respectasemenii [i de a munci, care i-au f\cut pelocuitorii zonei s\ coabiteze (la nivelul omuluisimplu) vreme de sute de ani, în pofida sinuozit\-]ilor politice [i a conjuncturilor istoriei [i s\ îi simt\mereu aproape de sufletul lor pe creatori, precumRobert Musil, Franz Kafka, Jaroslav Hašek, MilošCrnjanski, Miroslav Krleža, Gustav Klimt, EgonSchiele, indiferent de limba pe care o vorbeau înfamilie. Cartierul în care se petrece o bun\ partedin ac]iunea romanului se nume[te, ironic, „Bosnia“.Dincolo de amestecul de etnii, nu exist\ acolonimic din exclusivismul etnic, [i poten]ialul explozivcare au f\cut renumele micului stat desprins din fostaIugoslavie: „«Bosnia» era un cartier lini[tit, plin deverdea]\, cu cinematograf [i biseric\ la doi pa[i deCimitirul Bunavestire. Oamenii se cuno[teau între ei[i se salutau în câteva limbi, dar conversau maimult în român\. T\iau miei la Pa[ti, porci la Cr\ciun[i aveau îndoieli serioase asupra Vie]ii-de-apoi chiardac\, duminica, biserica abia îi putea primi pe to]i,dup\ un program afi[at la intrare: ortodoc[ii 9-10,greco-catolicii 10-11, catolicii 11-12“ (p. 181).Romanul lui Horia Ursu nu poate fi rezumat. Elseam\n\ cu un tablou de Breugel, populat cu personajecu identit\]i bine precizate, dar reprezentative, înultim\ instan]\ pentru specificitatea locului, angrenateîn activit\]i cotidiene, fiecare cu propriul s\u destincare poate sau nu s\ aib\ leg\tur\ cu destinele celorlal]i.Important\ este imaginea de ansamblu, desenul vizibilprintr-o privire panoramat\. Destinele disparate suntîns\, [i ele, sursa unor pove[ti fascinante. Un posibilmodel al viziunii generale a lui Horia Ursu ar puteafi povestirile lui Joyce din volumul Oameni din Dublin.Un altul, în sens mai larg, filosofic, poate fi Gogol,cu ale sale Suflete moarte. Acestora li s-ar puteaad\uga altele sugerate de unele fapte ale personajelor(Migra]iile lui Crnjanski, transpuse în postmodernitate,Musil), de tipurile de umor ori de particularit\]ile delimbaj (Hašek, Hrabal, poate chiar Ionesco [i Beckett).Cadrul în care se mi[c\ aceste personaje pu]in bizare(adorabile sunt exprim\rile în limba român\ aleetnicilor maghiari) este România tranzi]iei, cu sistemuls\u falimentar de înv\]\mânt [i politicienii ei corup]i[i imorali, ]ara libertinajului sexual [i a angoaselorexisten]iale, a migra]iilor cu substrat economic [i afo[tilor demnitari comuni[ti transforma]i peste noapteîn stâlpi ai capitalismului. În epoca noului consumism,criza valorilor culturii nu ]ine cont de limb\. Întreb\rilepe care ni le pune zilnic în leg\tur\ cu degradareavalorilor culturii sunt [i pe buzele etnicilor maghiari,germani sau evrei. Cu umor involuntar o spune chiarprimarul localit\]ii în momentul în care un concitadinevreu este pe punctul s\ plece definitiv în Israel:„... dumneavoastr\ l\sa]i în urm\ un gol pe careprim\ria va pune o plac\ de bronz cu inscrip]ia «Goluliudaic» care al\turi de «Golul germanic» va str\luciîn veci pe firmamentul istoriei noastre, tot maiplin\ de goluri“ (p. 147).Cultura a ajuns s\ fie f\cut\ de veleitari, discu]iilesterile de la cafenea ]in loc de oper\. „Geniile“ localeprivesc în jur cu superioritate de ini]ia]i. Convin[i deHoria Ursu, Asediul Vienei, Editura CarteaRomâneasc\, Bucure[ti, 2007, 450 pag.propria lor excep]ionalitate nu-[i pierd vremea cunimicuri, cum ar fi citirea adev\ratelor capodopereale literaturii. Admirabil surprins\, atmosfera de lacafeneaua arti[tilor este una cât se poate de gr\itoarepentru via]a cultural\ a ora[elor mici, nu neap\ratdoar a celor din nordul Transilvaniei: „Pe lâng\anonimi, puteai întâlni acolo, zilnic, în pauze lungiîntre dou\ tu[e sau dou\ cuvinte, pictori, poe]i [i chiarprozatori. Dac\ picturile erau mai greu de povestit,proiectele de poeme [i romane erau prezentate îndetaliu. Chiar el, Petru, asistase la na[terea unor operegeniale pe care doar autocenzura sau moartea prematur\a autorilor le-a împiedicat s\ apar\. {aptezeci deani pentru un scriitor care a trudit doar la proiect pestecincizeci de ani erau tocmai potrivi]i pentru un debutstr\lucit. În compara]ie cu ei, Musil f\cea figur\ decenaclist. {i pentru c\ la Klagenfurt obsesia capodopereinu era atât de bine între]inut\ ca aici, pemalurile S\sarului, lucru u[or de dovedit chiar [i înabsen]a unui jurnal monumental, precum cel scris deautorul Omului f\r\ însu[iri pe care nu-l citise nimeniîntrucât era greu de presupus c\ o carte cu un asemeneatitlu ar putea avea [i calit\]i.A[a s-a c\lit spiritul criticlocal! {i tot a[a [i silogismul acesta: „Dac\ un romanneterminat e socotit genial, unul nescris e înc\ [i maigenial“ (p. 206).Horia Ursu este un excelent observator al vie]iisociale [i un intelectual temeinic ancorat în spa]iulcultural al Mitteleuropei. Romanul s\u Asediul Vieneieste o carte încânt\toare, una dintre reu[itele certeale prozei române[ti de dup\ 22 decembrie 1989.•

a c t u a l i t a t e aVisede noapteDesc`lecareFoarte ciudat, acest articol mi-a venit `n minte, [i `l scriu cu gândul laIliescu. Fostul pre[edinte, pur [i simplu. Acest norocos marxist, domn,Ion Iliescu.De fapt, [tiu de ce scriu despre dânsul. L-am visat, scuze, dus, pelumea cealalt\. Iar eu de]in un fel de drept de autor asupra domniei-sale.Nu am prezis eu, `n august 1989, c\ va ajunge [eful României?Am martori importan]i. Passons...A[adar, `l visai mort, zilele trecute, pe domnul Ion Iliescu... Doamnefere[te! Sunt un om cumsecade. Nu doresc nim\nui r\u. Când [i-l face omulsingur, cu mâna lui, e cu totul altceva, – nici Cel de Sus nu mai poate s\intervin\.Dar visele sunt vise. N-ai ce face. Cel mult s\ le interpretezi. Cum amcitit eu ieri `n c\rticica de vise: ~nmormântare de vei visa, petrecere vei avea.Aici totul e pe dos. Dar s\ vedem ce fel de vis...Cortegiul trece `n jos, pe Calea Victoriei. E o zi de `nceput de toamn\frumoas\. Stins\ [i clar\. Acum v\d defilând cu c\[tile lor pe cap mineri,care `i aduc salutul lor, - Corpul minerilor. Ei calc\ ap\sat, rar, flegmatic,ca Legiunea str\in\. }in pe umeri ni[te bâte colorate, dar nu `n culoriletricolorului nostru, ci ale unui stat african de curând eliberat: verde, negru[i alb.Visasem [i oficialit\]ile, care veneau dup\ tancheta sovietic\, nou\, pecare era depus defunctul.Pe pre[edintele ]\rii, cel nou, domnul Aurel Bumb\cescu, urmat de suitasa de intelectuali, culmea! din contra lui Iliescu (singurul care `n visul meu`[i p\stra numele lui adev\rat, restul fiind doar ni[te masca]i, to]i lucrândpe brânci la noua Constitu]ie...).O fanfar\ cânta din tromboanele ei lustruite. Erau to]i muzican]ii ni[temo[negi foarte, foarte b\trâni [i care executau `n vis imnul na]ional: Tr\iasc\Regele `n pace [i onor de ]ar\ iubitor ... [.a.m.d.Tinerele genera]ii habar nu au. Mo[negii `l cânt\ totdeauna cu `nfocare.Era pe la Cap[a. Ni[te b\bu]e boceau. Tancheta trecu pe lâng\ ele duduind.La un semn, cortegiul opri. Aici avu loc (`n vis) o minune...„Mortul“ se ridic\ de la brâu `n sus, proptit pe [ezut, jumate scos afar\din racla grea de nuc armenesc, [i cuvânt\ `naintea mul]imii `ndurerate.Buzele `ns\ nu i se mi[cau. Semn c\ lucra un aparat. Era, clar, o `nregistrarede pe timpuri, voce mai tân\r\:„Dragi cet\]eni, scumpi mineri, vreau s\ v\ aduc un prietenesc omagiucelor ce a]i restabilit lini[tea `n capitala noastr\.(Strig\te de entuziasm, aplauze, ceea ce avea s\ devin\ o mod\ `n cimitirelenoastre.)~n loc de ur\, aici voi a]i s\dit flori, ca sufletele voastre ginga[e. (Un poet,din mul]ime, recit\ cu avânt o strof\, dar nu se `n]elese nimic, doar disp\rutul,care t\cuse cu respect pentru art\, avusese un zâmbet al lui, schimonosit deatâta `ncordare.)V\ mul]umesc, `nc\ o dat\, - continu\ cel din racla de nuc, pentru ac]iuneavoastr\ cinstit\ de for]\ muncitoreasc\, [i s\ ne revedem cu bine, oricând,scumpi reprezentan]i ai clasei muncitoare.“(Un troznet repetat se auzi ca de pu[ti desc\rcate, - `ntre bâtele ridicate`n sus, erau pe acolo [i câteva kala[nikovuri...)Vocea marelui disp\rut, sonor\, dar [ugubea]\, cu cl\tin\rile ei din cap,mai rosti câteva cuvinte, care `ns\ nu se mai deslu[ir\... {i, parc\ obosit, se`ntinse comod `n racl\ cu... picerele `nainte, cum zice poporul, precis, ori[icât.M-am trezit `n zori de uguitul tare al unei perechi de porumbei, care `[if\cuser\ cuib sub strea[ina casei.M-am uitat la ceas. Era cinci [i ceva. Am r\sucit butonul aparatului, cas\ ascult vremea. S\-mi intru `n obi[nuin]\.Buletinul meteorologic anun]\ c\lduri catastrofale pentru ziua ce urma.M-am bucurat c\ `n Groenlanda se topise un ghe]ar mare, l\sând s\ apar\o felie imens\ de via]\, un brâu verde pe coasta de est...Iunie 2007Sinaia •Persisten]a unor dogme istorice, pe care o subliniaz\ [i o submineaz\ profesorulNeagu Djuvara în recenta sa carte – Thocomerius – Negru Vod\. Un voivod deorigine cuman\ la începuturile }\rii Române[ti (Humanitas, 2007), a avutîntotdeauna efecte perceptibile [i asupra cercet\rilor [i a instrumentelor lingvistice.În cazul dat, nu m\ gîndesc în primul rînd la domeniul etimologiei – unde, dinfericire, existen]a elementelor turcice vechi e bine cunoscut\ [i studiat\ cu seriozitatede c\tre speciali[ti – , cît mai ales la lucr\rile lexicografice, la modul de consemnarea acelor sensuri care depind de o interpretare istoric\. No]iunile organiz\rii politiceau presupus – mai ales în perioada comunist\ – raportarea la o dogm\ [i la o gril\interpretativ\ ideologizat\, în spirit fie marxist, fie, mai des, na]ionalist. Nu m\ refer neap\ratla distorsiuni majore, ci la formul\ri abile, care evitau implica]iile neconvenabile. Termenica domn sau voi(e)vod, ungrovlah, desc\lecare etc. au fost defini]i dintr-o perspectiv\ careprivilegia ideile recomandabile în epoc\ (independen]\, continuitate), evitînd asocierile cuno]iunea de vasalitate [i minimalizînd conflictele de orice fel. Desc\lecare este cusiguran]\ termenul cel mai interesant, despre care au scris mai mult istoricii decît filologii.Textele în care cuvîntul apare (cu familia sa lexical\) constituie îns\ [i materialul de studiual istoricilor limbii române [i chiar [i al istoricilor literaturii (interesa]i de tehnicilenarative din cronici). Profesorul Djuvara prezint\ o bibliografie a problemei, trecînd în revist\principalele atest\ri [i dezbateri semantice (p. 133-136). Explica]ia pe care o d\ evolu]ieisemantice a termenului se potrive[te foarte bine cu legile cognitive ale schimb\rii lingvistice[i, mai ales, cu o logic\ a percep]iei istorice: „Faptul c\ verbul a desc\leca, desemnândcoborârea de pe cal, a luat la valahi, care s-au men]inut o mie de ani în aria neamului lordatorit\ ad\postului reprezentat de codrii de[i, sensul de a cuceri, a coloniza, a întemeia nupoate avea alt\ origine decât amintirea confuz\ a [irului de barbari, nomazi c\l\ri, care auvenit pe rând s\-i cotropeasc\ [i – vremelnic – s\-i st\pâneasc\. Coborîrea de pe cal an\v\litorului a fost în]eleas\ ca voin]a de a se a[eza peste cel cotropit [i a-l domina“ (p. 134).Citatul care dovede[te cel mai convingator acest sens se afl\ într-o scrisoare munteneasc\din 1599, deci într-unul dintre cele mai vechi documente scrise în român\. Desc\lecarea serefer\ la ocupa]ia turceasc\: „de vor treace turcii acumu acicea în ]eara noastr\, ei vorudesc\leca ]eara noastr\ [i voru pune turcu de va domni ]eara noastr\“ (în Documente [iînsemn\ri române[ti din secolul al XVI-lea, p. 111). Neagu Djuvara conchide, cu dreptate:„A[adar, a desc\leca înseamn\ «a cuceri» [i «a coloniza». Sensul «a întemeia» e doarconsecin]a, urmarea cuceririi [i a coloniz\rii“ (135).Contextele în care g\sim verbul a desc\leca îi atest\ polisemantismul: verbul apare catranzitiv, cu complement direct – care indic\ fie ocuparea, fie întemeierea: „au început despreR\s\rit a pogorî limbi noao [i a împresura [i cu sila a desc\leca p\r]i de-ale Apusului“ (C.Cantacuzino); „acest Roman vod\ au desc\lecat tîrgul Romanul [i au mutat scaonul ]\rîi laRoman. {i de pre numele s\u s\ nume[te tîrgul Romanul, unde [i cetate au fost f\cut“ (AxinteUricariul). De asemenea, se folose[te ca intranzitiv, cu circumstan]ale de loc: „De acolo aumai desc\lecat [i la Arge[ f\cînd iar\[ ora[ mare...“ (Axinte Uricariul).Cum stau lucrurile în dic]ionarele române[ti? Se pare c\ defini]ia unui asemenea cuvînttrebuia s\ fie convenabil\ istoric, s\ se potriveasc\ imaginii standard despre întemeierea]\rilor române, numai prin impus interior [i din sincer\ dorin]\ de unitate [i armonie. Nuera cazul s\ se evoce ideea de ocupare cu for]a a unui teritoriu, pentru c\ aceasta ar fi datap\ la moar\ inamicilor. A[adar, excluzînd sensul prim – „a se da jos de pe cal“ - ceea ceofer\ dic]ionarele noastre este destul de limitat [i monoton: în DEX, a desc\leca, cu parantezaexplicativ\ „(Termen folosit mai ales de cronicari în leg\tur\ cu întemeierea ]\rilor române[ti)“,este definit ca „A se a[eza într-un loc, întemeind o ]ar\“; în DLRM (1958), exista un singuradverb în plus: „A se a[eza statornic într-un loc, întemeind o ]ar\“. În NDU (2006), apare oseparare în sensuri, dar varia]ia e minim\: (intranzitiv) „a se a[eza într-un loc (înemeind o]ar\)“ [i (tranzitiv) „a întemeia, a înfiin]a, a funda“. În Micul Dic]ionar Academic (MDA,2002), defini]ia se reduce la: „a se a[eza într-un loc“ „a întemeia o ]ar\“. În mareledic]ionar academic (DLR, serie nou\, tomul I, partea a 4-a, 2006) sînt numeroase citatecare vorbesc de la sine, dar defini]iile r\mîn foarte generale [i prudente „a ajunge ([i a sea[eza) într-un loc pentru un timp limitat sau pentru totdeauna“, „a statornici [i a întemeia o]ar\ nou\, o a[ezare etc.; p. ext. a coloniza“. Citatul cu desc\lecarea turcilor nu prea î[i g\se[telocul nici aici... Evident, toat\ familia de cuvinte împ\rt\[e[te aceea[i soart\, astfel încîtdesc\lec\torul e „întemeietor (de ]ar\)“. În schimb, în Dic]ionarul Enciclopedic ilustrat„Cartea Româneasc\“, din 1931, I.-A.Candrea formula mai multe sensuri, în care era cuprins[i cuvîntul care va speria ulterior (a coloniza): „a se a[eza într-o ]ar\, a coloniza, întemeindun Stat statornic (cei dintîi întemeietori ai Munteniei [i Moldovei fiind veni]i c\l\ri depeste mun]i)“; „a se a[eza într-un loc, a se statornici“, „a coloniza, a întemeia o ]ar\, un ]inut,un ora[“. În orice caz, citatele din textele vechi spun în continuare mai mult decîtdefini]iile: unul, din Cantemir (Hronicul...) vorbe[te de desc\lec\turile vandalilor, vizigo]ilor[i gepizilor. Iar la stolnicul Cantacuzino sînt dese utiliz\rile care nu se pot reduce la cli[eul„întemeierii“: „împresurând go]ii, vandalii, slovénii, hunii [i al]ii ca ace[tea [i c\lcând [idesc\lecând mare parte a Evropei...“ •România literar\ nr. 35 / 7 septembrie 200715

i n t e r v i u r i l e R o m â n i e i l i t e r a r ei n t e r v i u r i l e R o m â n i e i l i t e r a r eRomânia literar\ nr. 35 / 7 septembrie 200716 JunimistulBeizadeaua Neculai Alexandru Su]uOdat\ cu apari]ia c\r]ii Livre d’Or de laFamille Soutzo, o carte special\, c\reiai s-a f\cut o nea[teptat\ publicitate,interesul fa]\ de aceast\ familie adevenit mult mai mare. Interlocutorulmeu, domnul Radu Negrescu-Su]u, s-an\scut în 1950, la Bucure[ti, dar ]ines\ precizeze c\ vine dintr-o familie demoldoveni stabili]i în capital\ la refugiu.P\rin]ii sînt colonelul Aurel-Mihai Negrescu [i so]ia acestuia,principesa Georgeta Su]u, str\-str\nepoata domnitoruluiAlexandru Nicolae Su]u. De la 18 ani public\ poezie defactur\ suprarealist\, apoi studiaz\ pictura [i istoriaartelor. În 1977 semneaz\ un protest împotriva nerespect\riiDrepturilor Omului în România, ca urmare este arestat [iface un an de munc\ for]at\ la canalul Dun\re-Marea Neagr\.Dup\ ce face greva foamei, torturat fizic [i psihic, intervinîn favoarea lui Amnesty International [i chiar pre[edinteleJimmy Carter. Ca urmare a acestor interven]ii a fost eliberat[i expulzat din ]ar\, ob]inînd azil politic în capitalaFran]ei, unde locuie[te [i în prezent. Picteaz\, expune înAustria, Fran]a [i Germania, face un jurnalism activ politic,dar [i literar, public\ poezii, eseuri, proz\. „În Fran]a suntdiplomat al unei [coli de manageri comerciali, ceea ce-mipermite s\ am o leaf\ decent\ care intr\ regulat, din cares\-mi pot între]ine familia, întrucât cu scrisul este mai greu,dup\ cum toat\ lumea [tie.”, m\rturise[te eroul interviuluinostru.- De la început a[ vrea s\ preciz\m care este numelefamiliei dvs.: Su]u, cu s sau cu [?- Doamn\ Gu]anu, numele familiei Su]u, în func]ie de]ara în care membrii acesteia au tr\it sau în func]ie de limbafolosit\ de cancelariile str\ine în coresponden]a oficial\, aluat diverse forme, printre care putem aminti: Sudji,Sudci, Succi, Suzi, Suzzi, Suzo, Suzzo, Souzo, Souzzo,Suzu, Soutzi, Soutso, Soutsou, Soutsos, Soutzos, Soutzou,Soutzu, Sutzo, Sutzos sau Sutzu. La noi, nu [tiu din ceconsiderente, a ap\rut [i varianta {u]u, care este incorect\,dar care s-a împ\mântenit, ca s\ spunem a[a, întrucât,de[i dic]ionarele serioase men]ioneaz\ forma corect\ anumelui, care este Su]u, lumea continu\ s\ spun\ {u]u!- Familia este cunoscut\ bucure[tenilor mai ales dincauza micului palat din Pia]a Universit\]ii, dar ave]i maimulte personaje memorabile în familie. Cum nu toata lumeapoate avea acces la formidabila dvs. carte, n-ar fi r\u s\amintim câteva dintre ele.- Micul palat de care pomeni]i, care a avut [ansa s\ scapeca prin minune de la atâtea demol\ri succesive, este o frumoas\cas\ boiereasc\, care îns\ nu-[i justific\ apelativul de palat.Cel pu]in în Occident, un palat are o alt\ alur\, dar cu siguran]\c\ la vremea când Costache Su]u [i-a construit aceast\ cas\,ea li s-a p\rut bucure[tenilor un palat, fa]\ de casele depropor]ii mult mai modeste care existau la noi. Acest CostacheSu]u a fost un personaj ie[it din comun, întrucât func]iilepe care le-a avut, pân\ la cea de mare logof\t, nu i-auputut satisface ambi]iile. Nepot al domnitorului Mihail Su]ucel b\trân [i frate cu Mihalache Vod\ Su]u cel tân\r, eteristul,Costache se dorea [i el domnitor, cu atâta ardoare încât afost de mai multe ori candidat la tronul Valahiei sau alBulgariei, mergând pân\ la a încerca s\-l detroneze peGheorghe Dimitrie Bibescu în favoarea sa.Nemul]umirea profund\ a lui Costache venea din faptulc\, de[i c\s\torit cu o românc\, Luxi]a Racovi]\, continuas\ fie considerat str\in, prin faptul c\ era n\scut la Constantinopol,precum tat\l s\u, beizadeaua Grigore Su]u, c\s\torit[i el cu o p\mânteanc\, Sevasti]a Dudescu, sora mareluilogof\t Costache Dudescu, excentricul [i nesocotitul care af\cut praf imensa avere familial\ încercând s\ impresionezeprotipendada de la Paris, Viena sau Baden-Baden, pentrua-[i sfâr[i via]a în cea mai crunt\ mizerie.Nu putem iar\[i s\ nu men]ion\m în Moldova pe beizadeauaNicolae Su]u, marele logof\t [i primul nostru economist,n\scut [i el la Constantinopol, dar care a tr\it toat\ via]a lanoi, unde [i-a f\cut o lung\ carier\ sub mai mul]i domnitori,îns\ f\r\ a avea ambi]ii de domnie, de[i fusese preg\tit [ieducat în acest scop de p\rin]ii s\i, Alecu Vod\ Su]u [idoamna Eufrosina Callimachi. Competen]a [i patriotismuls\u sunt [i ast\zi unanim recunoscute. Din Neculai Su]u [ifratele s\u Grigore descind ramurile Su]ule[tilor moldoveni,cu Alexandru Grigore Su]u, junimistul, [i fiul s\u Rudolf,autorul „Ia[ilor de odinioar\“, bunicul meu. Mo[u’Rudolf a fost c\s\torit cu Elena, fata unui inginer francez,Jules Cazaban, care s-a c\s\torit în „dul[ele târg alIe[ilor“ cu Ida Ademollo, o italianc\ din Floren]a, ambelefamilii [i ele împ\mântenite la noi, precum Su]e[tii.- În recenta c\l\torie pe care a]i f\cut-o la Floren]a a]ifost pe urmelor str\mo[ilor dvs. C\ut\rile au fost fructuoase?- Stimat\ Doamn\, tr\ind în Occident de treizeci de ani,de când a binevoit s\ m\ expulzeze Ceau[escu, am [ansa,întrucât [ans\ este [i nicidecum vreun merit personal, de aputea c\l\tori oriunde în lume f\r\ a fi milionar! Floren]aeste un ora[ frumos [i curat, cu comori artistice la fiecarecol] de strad\, cum se spune, întrucât palatele [i muzeeleabund\ la tot pasul. V\ spuneam c\ str\bunica mea eraflorentin\. Str\bunicul ei patern, Luigi Ademollo, a fostun pictor milanez, stabilit la Floren]a [i care, f\r\ s\ fi fostun Rafael sau un Michelangelo, a fost totu[i un pictorneoclasic destul de cunoscut la vremea sa (1764-1849). Casalui mai exist\ înc\ în Floren]a, iar la Biserica Santa Crocei-am g\sit lespedea funerar\. Frescele sale împodobescnenum\rate palate din Floren]a, Siena, Lucca, Pisa, Arezzoetc., cu singura precizare c\ aceste s\li, lucru pe care îlignoram, nu sunt deschise publicului. Or, sejurul meu acoincis cu puntea pe care au f\cut-o italienii de vineri [ipân\ miercuri, noroco[ii, din cauza zilei de 1 Mai. Muzeeleerau deschise, îns\ conservatorii muzeelor care trebuiaus\-mi acorde autoriza]iile nu lucrau, fiind pleca]i în weekendprelungit, poate la Paris sau la Ie[i! În aceste condi]iiam apucat s\ v\d ceva, dar nu tot ce îmi propusesem.Nu pot spune ca m-am dus degeaba, deoarece Toscanaeste superb\, iar în ultima zi am avut norocul s\ pot g\sibilete la concertul meu preferat, Orfeo ed Euridice de Gluck,dirijat de Riccardo Mutti în persoan\. La acest concertm-am întâlnit cu un v\r din Floren]a, un alt descendent alpictorului, de la care am reu[it s\ aflu unele date care-milipseau [i c\ruia i-am comunicat datele despre descenden]amoldoveneasc\ a str\bunicei mele florentine. Inutil s\ vaspun c\ ramura Cazaban-Ademollo din Moldova era totalmenteignorat\ de Cazabanii [i Ademolii care r\m\seser\ în Fran]a[i în Italia. De ce? Pentru c\ cei pleca]i nu au mai ]inutleg\tura cu familia r\mas\, din motive necunoscute mie.Astfel de cazuri se mai întâmpl\ [i în zilele noastre, dinp\cate. Or, de aceea în vara aceasta, descenden]ii Cazabanilordin Occident, la ini]iativa veri[oarei mele Manuela Cazabandin California, o mare sufletist\, moldoveanc\, seîn]elege, se întâlnesc la Carcassonne cu rudele lor, Cazabaniifrancezi [i Ademolii italieni, dup\ o desp\r]ire de 150 ani!- C\l\tori]i de pl\cere sau doar pentru interese genealogice?Radu Negrescu-Su]u:„Orice nume, oricare ar fi el, cu atâtmai mult un nume istoric, trebuie purtatcu cinste [i transmis la fel mai departe”siguran]\ de la tat\l meu, care în tinere]ea sa a c\l\torit pestetot în lume, de la Tokyo [i pân\ la Nisa, unde se amuza s\trag\ chiar la Hotelul Negresco, simpl\ coinciden]\ de numepatronimic, hotel pe vremea aceea înc\ în vog\. Când auvenit comuni[tii, tata a fost revocat din armat\, fiind ofi]erregal, du[man al poporului, pentru c\ luptase pe Frontulde R\s\rit, [i c\l\toriile sale s-au curmat brusc, devenindmuritor de foame. Le-am continuat eu, dup\ treizeci de ani,cu tot atâta pasiune. Dac\ în aceste c\l\torii pot efectua [icercet\ri genealogice, cu atât mai bine, îns\ de multe oriacestea pot fi infructuoase, din cauza informa]iiloreronate pe care le pot primi [i care m\ ghideaz\ înc\ut\rile mele.Cu un astfel de tat\, cu str\mo[i materni greci,francezi [i italieni la fel de c\l\tori [i ei, era imposibil s\nu m\ molipsesc [i eu de febra... c\l\toriilor. C\l\torescîn medie cam de patru-cinci ori pe an, pentru c\ mai multnu-mi permit, nefiind înc\ la pensie, [i de fiecare dat\abia a[tept o ocazie spre a pleca c\tre o nou\ destina]ie. Îns\,spre deosebire de un francez, eu am 27 ani întârziere, întrucâtîn perioada tr\it\ acas\ nu am putut ie[i niciodat\ din ]ar\,ca mai to]i tinerii de vârsta mea.- Cum a r\mas figura bunicului Rudolf Su]u în amintireafamiliei. Sunt pove[ti care trec de la p\rin]i la copii, micianecdote care fac istoria oral\ a unei familii. Ave]i astfel depove[ti despre Rudolf Su]u?- Rudolf Su]u, dup\ cum bine [ti]i, Doamn\ Gu]anu, afost un mare iubitor al Ia[ilor, ora[ul s\u natal. Am apreciatde altfel dintotdeauna acest plural acordat Ia[iului în titlulc\r]ii sale, Ia[ii de odinioar\, asemeni Vene]iei lui PaulMorand, care în titlu devine Venises, la plural, Vene]iile,cum s-ar zice, alt\ personalitate legat\ într-un fel de familiaSu]u, întrucât s-a c\s\torit la Paris cu Elena Chrisovelloni-Su]u. Moartea l-a surprins pe bunicul meu la Bucure[ti, undea r\mas dup\ refugiu, îns\ mormântul s\u se afl\, din dorin]asa, [i la Bucure[ti, la Bellu, dar [i la Ia[i, la Eternitatea.Din p\cate, venind pe lume la un an dup\ decesul s\u, eunu l-am cunoscut decât din pioasele evoc\ri ale familiei.Mo[u’ Rudolf a fost un bun român care, s\tul de stupiditateacona]ionalilor s\i care continuau s\-i considere pe Su]ule[tistr\ini, greci, venetici, [i-a educat copiii într-un frumos spiritromânesc f\r\ cusur. Astfel încât, de[i i-a înv\]at latine[te,nu le-a permis s\ înve]e [i eline[te, o mare pierdere cultural\pentru ei. Bineîn]eles c\ copiii erau bucuro[i s\ scape de ocorvoad\, greaca fiind o limb\ dificil\, îns\ dup\ aceea,ca adul]i, au resim]it aceast\ lips\. }in minte c\ Mama mea,împreun\ cu sora sa Rodica, pianista, au încercat dup\pensionare, f\r\ prea mult succes, s\ înve]e corect aceast\limb\ dificil\. O rud\ apropiat\, principele AlexandruMavrocordat, s-a oferit s\ le dea în mod amical lec]ii degreac\, apoi totul a fost abandonat dup\ moartea acestuia,din lips\ de alt profesor. Rudolf Su]u st\pânea aceast\ limb\,întrucât tat\l s\u, Alexandru Grigore Su]u, junimistul, fiulbeizadelei Grigore Alexandru Su]u, era profesor degreac\ printre altele.Acesta, o alt\ personalitate deosebit\ a ramurii noastremoldovene[ti, a fost unul dintre protectorii lui Eminescu,pe care l-a [i tradus în francez\, lucru cunoscut a fi de odificultate extrem\, dar a fost [i un înfocat sus]in\tor alMonarhiei române, care de-abia se instaurase. De fiecaredac\ când suveranii poposeau în Ia[i, erau g\zdui]i cu toateonorurile cuvenite în casa Nataliei Mavrocordat-Su]u dinstrada S\ulescu, unde p\rin]ii acesteia d\deau baluri [i recep]iide toat\ splendoarea [i unde, în 1847, Franz Liszt l-a felicitatpe faimosul Barbu L\utarul, pentru virtuozitatea talentuluis\u. Suveranii erau invita]i în fiecare an [i la balul dat deGrigore Su]u în palatul Su]u din Bucure[ti, de care a]i pomenitmai înainte, pe 30 ianuarie, de Sfântul Grigore, când îi f\ceauAlexandru Nicolae Su]u Vod\ - Am c\l\torit dintotdeauna din pasiune, mo[tenit\ cu Mihail Grigore Su]u Vod\ Principesa Elisabeta Alexandru Su]uRadu Negrescu-Su]u [i so]iacinstea de a-l onora cu augusta Lor prezen]\. Str\buniculmeu era un bun pianist [i chiar un talentat desenator. Ca prinminune au ajuns pân\ la mine câteva desene, dar [i un panoureprezentând stema Familiei regale, lucrare de marchet\riemig\lit\ de acesta [i pe care nu a mai apucat s\ o oferetân\rului rege. Profesor cu dragostea voca]iei sale pedagogice,Alexandru Grigore Su]u era reputat a fi extrem de sever [iexigent, dar încurajându-[i în a[a fel elevii [i acordându-leo importan]\ care îi determina pe ace[tia s\ înve]e de ru[ine,dac\ nu din tragere de inim\. La o vizit\ inopinat\ a regeluila o or\ de curs, acesta [i-a uimit elevii invitându-L pe monarhs\ ia loc într-o banc\ pân\-[i termin\ de predat lec]ia, misiuneasa, dup\ care [i-a onorat suveranul a[a cum se cuvenea!Dar ca s\ revenim la bunicul meu, un suflet de o maresensibilitate, am s\ citez un paragraf dintr-un manuscris înc\nepublicat, aflat în arhiva mea: „La mormântul meu, scrieRudolf Su]u, s\ nu se opreasc\ decât acei cu sufletulcurat. Ei s\ nu-mi poarte niciun gând r\u. Am trecut prinvia]\ pe un singur drum, cu o datorie mare îns\: s\ nu lasîn p\r\sire suflete nevinovate, cari au nevoe de sprijinulcelor ce le-au dat via]a. Tu trec\tor, care-mi vei ceti numelede pe cruce, vei [ti c\ omului disp\rut, dac\ a fost cât atr\it om de treab\, îi va r\mâne amintirea a[a. Dup\ ce, cuvremea, va fi uitat cu totul, uitarea îi va fi totu[i f\r\ cuvinterele. Cel care îns\ în via]\ a gre[it, amar\ îi va fi amintireadup\ moarte. Nici m\car cenu[a, dac\-i va fi ars trupul,nu va mai g\si un col]i[or nic\ieri, pentru c\ nici v\zduhulnu va putea s\ primeasc\ vreun fir, atât de grea va fi pedeapsap\c\tosului...“ Acesta a fost bunicul meu, Rudolf Su]u,c\ruia încerc aici s\-i aduc un pios omagiu.- Numele pe care îl purta]i este o povar\?- Doamn\ Gu]anu, numele meu patronimic fiind Negrescu,lucrurile s-au simplificat oarecum pentru mine.Negrescu. N-o fi el un nume chiar atât de r\spândit caPopescu sau Ionescu, dar tot un „escu“ oarecare este,care-mi permitea s\ trec neobservat prin societate. {i-apoitimpurile se mai schimbaser\, prigoana se mai potolise,Stalin murise de mai mul]i ani, iar Mama mea reu[ise însfâr[it s\ fie angajat\ ca traduc\tor la un institut, de undepân\ atunci nimeni nu vroia s\ angajeze un „du[man declas\“. Doar tat\l meu, alt „du[man al poporului“, cu patalama[i decora]ii pe care era mai bine s\ nu le ai pe vremea aceea,fiind ob]inute pe Frontul de R\s\rit, cum v-am mai spus,nu reu[ise s\ ias\ din condi]ia precar\ în care ajunsese, deofi]er de elit\ deblocat din Armat\ cu o pensie de mizerie,de vreo câteva sute de lei. {i aceasta deoarece tata, dinconsiderente de etic\ militar\, nu a luptat [i pe cel\lalt front,iar apoi, dup\ instaurarea comuni[tilor la putere, a refuzatorice propunere de colaborare cu ace[tia.Indiferent de numele [i faptele p\rin]ilor mei, problemelemele s-au ivit în ziua în care m-am revoltat [i atunci tovar\[iiau scotocit prin dosarele de la Cadre, de la Securitate, [iau descoperit c\ „puiul de n\pârc\“ pe care Statul l-a crescutla sân era fiul unor „bandi]i reac]ionari“, [i alte expresii,unele mai debile decât altele, întrucât erau lipsite de senssau nu aveau acela[i sens pentru toat\ lumea. Deci în anul1977, inspirat de curajul lui Paul Goma, am decis s\ m\revolt împotriva regimului. S\ întocmesc un protest, împreun\cu patru tineri la fel de hot\râ]i [i de revolta]i (Dan Ni]\,Ioan Marinescu, Nicolae Windisch [i Raymond P\unescu),s\-l semnez cu numele [i adresa exact\ (adic\ nu s\-l semnez„un român din România“, ceea ce era [i acesta un act decuraj, dar ceva mai re]inut), [i s\-l trimit în Lumea liber\,în Occident. Mai precis, latura mea româneasc\ s-a revoltat,c\ci nu cred s\ fi fost nici cea greceasc\, nici cea francez\sau italian\, dac\ nu cumva s-or fi revoltat toate laolalt\,cine mai [tie! Revoltându-m\, am comis un act, nu de curaj,ci de disperare, m-am luat de gât cu Securitatea, s\ vedemcare pe care! Ne-am trezit cu to]ii condamna]i la un an demunc\ for]at\ la Canal, ceea ce a[ putea califica de floarela ureche pe lâng\ martiriul celor care au isp\[it dou\zecide ani de deten]ie, dar totu[i o experien]\ nepl\cut\ fa]\de miile de oameni care nu au avut niciodat\ de-a face învia]\ cu Securitatea sau cu Mili]ia, în fine, am fost snopi]iîn b\t\i, am f\cut greva foamei, am fost tortura]i, dar securi[tiinu au reu[it s\ ne înfrâng\. Deci se putea [i a[a. Ast\zi, acestlucru este o joac\, o cucerire a democra]iei, toat\ lumeaprotesteaz\ împotriva regimului, a guvernului, exercitându-[iacest drept [i nim\nui nu i se întâmpl\ nimic, dar pevremea aceea situa]ia era pu]in diferit\, dac\ v\ mai aduce]iaminte. Nu se prea protesta atunci, moda aceasta înc\ nuajunsese la noi [i, dac\ vroiai s\ fii în pas cu moda sauavangardist, riscai s\-]i la[i oasele cine [tie prin ce pu[c\riecomunist\.Acuma, dac\ a purta numele de Su]u este o cinste sauo ru[ine, o pl\cere sau o povar\, acesta este cu totul alt aspect.Cred c\ fiecare se poate sim]i mândru sau ru[inat, indiferentde numele pe care îl poart\, doar în func]ie de faptele sale,[i în niciun caz nu are de ce s\ se f\leasc\ cu faptelealtora, fie ei ascenden]ii s\i, întrucât meritul s\u personalîn faptele acestora este inexistent. Orice nume îns\,oricare ar fi el, cu atât mai mult un nume istoric, trebuiepurtat cu cinste [i transmis la fel mai departe. Aceasta esteo datorie.- A contat în alegerea meseriei?- În aceast\ alegere, mai pu]in în cazul în care cineva areînclina]ii excep]ionale pentru o activitate oarecare, în generalîn familii se perpetueaz\ o tradi]ie deja existent\. To]i b\rba]iidin familia Tat\lui meu au fost ofi]eri de carier\, lucrucare nu mai putea fi luat în considerare în cazul meu, pentruc\ Armata î[i pierduse demnitatea [i în plus eu nu aveamnicio înclina]ie pentru meseria armelor, firea mearefuzând s\ accepte ideea unei autorit\]i c\reia s\ trebuiasc\s\ m\ supun. Sunt oameni care în via]\ nu vor nici s\ comande,dar nici s\ fie comanda]i. Exista îns\, în familia Mamei mele,o tradi]ie literar\, [i aceast\ pasiune mi s-a transmis, sprenorocul meu, întrucât nu am avut deloc aptitudini pentruo carier\ [tiin]ific\ [i cred c\ a[ fi fost nespus de nefericitdac\ nu a[ fi avut în via]\ o pasiune artistic\.S-a tot spus ca aristocra]ia româneasc\ nu mai exist\.Sper c\ cititorii acestui interviu s-au convins c\ domnulRadu Negrescu-Su]u este un reprezentant al acestei aristocra]ii.{i nu e ultimul.Interviu realizat deLaura GU}ANUmai 2007Alexandru Grigore Su]uRomânia literar\ nr. 35 / 7 septembrie 200717

Stau amândoi `n unghiul de draperii alb-catifelate, `ndou\ fotolii luminoase. ~i desparte lampa cu abajurcilindric [i un vas cu garoafe. Pe o m\su]\ microfonul,un pahar cu ap\, o cea[c\ cu cafea fierbinte.România literar\ nr. 35/ 7 septembrie 200718a n u l e l i a d eChicago 197125 ianuarie. Hot\râre eroic\ de a m\ `ntoarce singur\`n Iowa City, pentru a lua coresponden]a. Drumul ar duramai pu]in noaptea, cu mai pu]ine opriri pe traseu, darar fi periculos. Ziua s-ar ajunge `n [ase ore. Adriancump\r\ [i `mi aduce bucuros biletul de autobuz dus-`ntors...26 ianuarie. Citeam `ntr-un Destin, ap\rut la Madridprin ^68-^69 (?) un fragment din nuvela Ivan. Credin]a,printre altele, c\ binecuvântarea care vine din partea unuimuribund ar fi benefic\... Mi se confirm\ cu folos oamintire cu tanti Vitia, dintr-o vacan]\ de var\ cândm\ luase cu ea la ]ar\. Dumneaei [i unchiul Mitic\Georgescu, diriginte de Po[t\ el, `n comuna Icefrimu,dup\ numele ei vechi Igheduca, erau pentru mine unexemplu de frumoase purt\ri, ei `ntre ei [i ei cu lumea,[i de o des\vâr[it\ ordine `n lucruri. De la ei m-am deprinss\ am grij\ s\ nu-mi las p\rul din pieptene [i unghiile,pe care mi le t\iam din carne, s\ se risipeasc\ pe p\mânt,ca s\ nu le spulbere vântul [i s\ le duc\ prin locuri spurcate.De la ei am aflat c\ firele de p\r [i unghiile suntmaterie pe care se fac vr\ji. C\ gândul r\u poate fi trimisla distan]\, [i cel `mpotriva c\ruia se face vraja se`mboln\ve[te din senin [i moare...Notam deun\zi `n caietul de lecturi-Eliade: „Arheologie,etnografie, folklor – instrumente pentru investigareazonelor unde toate celelalte nu pot sonda. Exemplulcel mai familiar al Magiei contagioase este simpatia carese poate presupune c\ exist\ `ntre un om [i orice partedesprins\ de trupul s\u (p\r, unghii), a[a fel `ncât celcare a intrat `n st\pânirea p\rului sau unghiilor unuiom poate, la orice distan]\ s-ar afla, s\-[i exercite voin]aasupra persoanei de la care au fost t\iate...Plec din Chicago pe `nserat. {osea subteran\ paralel\cu malul lacului. Tunele alternând cu artere suspendate.Priveli[te magnific\ `n amurg. Limuzine, camioanecistern\[i frigorifice elegante, puzderie. Zona industrial\`mi displace, de[i cople[itoare la vedere. Drum aglomerat,opriri. Abia dup\ vreo or\ gonim `ntins, `n sfâr[it. {i`nc\ n-am ie[it din ora[. Mohorât\ de-a dreptul partealui veche. Co[uri fumegând multicolor. O relicv\indestructibil\ de c\r\mid\ ro[ie. ~n zarea tuturor z\rilor,pe partea stâng\, metropola. Pe dreapta, contopindu-sela propriu, soarele-n amurg [i ora[ul b\trân. Nu m\ `ncânt\deloc c\ voi ajunge la destina]ie c\tre miezul nop]ii...Pre] de câteva secunde, sc\fârlia ro[covan\ a [oferuluise suprapune perfect peste imaginea soarelui agonic.Efect aureolant extraordinar, chiar dac\ geamul prin carev\d minunea nu este prea curat. De ner\bdarea de-aajunge, m\ sfâ[ie o mil\ de mine, o mil\ compact\.~mi dau lacrimile. Pe la [apte oprim la o benzin\riePhillips 66. Doar de un ceas ne-am desprins de imagineamastodonticului Chicago, [i timpul parc\ abia se târ\[te,golit de el `nsu[i. Golit [i sufletul meu de puterea de a`ndura. La aproape opt, alt\ oprire, alt\ benzin\rie, cuun popas de dou\zeci[icinci de minute. Frig sever, sta]iesuperluminat\. Ron]\i cât pot eu de lent napolitane, cuochii pe minutar, cu senza]ia c\ acul nu se mi[c\. ~ntretimp parbrizul `nghea]\, prinde pojghi]\. Se apropieun zdrahon care-l cur\]\ con[tiincios. Asta intr\ `n serviciulsta]iei. Pe-afar\, glugi trase, gulere ridicate...„Din]ii, placenta, cordonul ombilical, sângelescurs dintr-o ran\, arma care a r\nit, hainele purtate,obiectele avute `n mân\, urmele pe p\mânt – toate acestear\mân foarte mult timp `ntr-o misterioas\ atingere cuomul care le-a avut. Facultatea unor anumi]i oamenide a vedea persoane, obiecte sau chiar scene `ntregi `nclipa când ating un lucru p\strat mult\ vreme `ncontact cu corpul omenesc“...~n apropierea mea, pe banchet\, o c\l\toare r\sfoie[teun almanah de dimensiuni neobi[nuite. Chiar [i ceasulei de mân\ e cât o mandarin\. Ar\tos, cu fel de fel deminutare aurii [i cadrane str\lucitoare. Pe-aici toate suntaltfel decât pe la noi. Mi se face sete, o sete agresiv\.La urm\torul popas o s\ scap de firimituri [i o s\ beauap\. ~mpotriva firii mele, `ncep s\ m\ plictisesc. ~mi treceprin minte c\ autobuzul n-o s\ mai traverseze Iowa [i c\m\ voi r\t\ci, m\ voi pierde `n noaptea american\. A]ipesc,cu gândul fixat `n ideea de levita]ie, dup\ ce `n luminadiscret\ de deasupra um\rului meu `mi revedeam caietulde note: „Legendele despre ridicarea anumitor oameni`n aer sunt foarte comune [i se `ntâlnesc atât `n societ\]ileprimitive cât [i `n mediile civilizate. Pitagora avea putereade a se ridica `n aer... (Evolu]ia a adus dup\ sine oschimbare radical\ a existen]ei suflete[ti umane. Facult\]imentale noi au ap\rut [i s-au dezvoltat peste m\sur\,`n timp ce altele au disp\rut, sau au devenit destul derare)... Brahmani ridicându-se la dou\ coate de p\mânt...~n India credin]a aceasta este foarte r\spândit\... Buddha[i al]i mistici sau magicieni puteau zbura prin v\zduhdatorit\ unor facult\]i oculte... ~n Europa cre[tin\, `ndeosebibiografiile sfin]ilor catolici abund\ `n asemenea m\rturii.Exist\ documente hagiografice care se refer\ la miracolelesfin]ilor... Sute de mii de oameni, timp de 35 de ani auasistat la levita]iunile Sfântului Joseph de Copertino...L-a v\zut [i Papa Urban VIII, marele amiral de Castilla,prin]ul Ioan Frederick de Brunswick, care a fost atâtde covâr[it de miracol, `ncât a p\r\sit luteranismul [i adevenit catolic”...27 ianuarie. Plec din Iowa City pe la dou\ dup\ prânz.Asear\ coboram aici pe la opt [i jum\tate. Repede, pejos, pe un polei mortal. Nici ]ipenie de om, doar automobileparticulare. Un frig crâncen. Mi-am `nf\[urat fruntea[i b\rbia `n marele meu fular de lân\ tricotat decurând. De la pod spre Mayflower trotuarul fusese degajatde troiene. H\lci de ghea]\ aruncate `n râu. Ca `ntotdeaunanoaptea, lumina]ie mare la intrarea `n c\min. Ah, capselem\nu[ilor! Nimeresc din prima `ncercare cifrul. Cutiade scrisori, burdu[it\. Urc la noi, la [ase, [i intru pe laAdrian, u[a lui fiind doar cu trei metri mai aproape decâta mea, care este [i ultima pe dreapta pe culoar. Pebiroul lui, alte recomandate, pachete, ziare. Deschid toateplicurile [i le a[ez pe c\pr\rii. Bine`n]eles c\ `ntâi o citescpe cea mai recent\. Dac\ ne scriu to]i, `nseamn\ c\ acas\e bine. M\ potolesc [i `ncep s\ citesc pe `ndelete [i s\recitesc pasajele importante. Pân\ diminea]a la opt terminde citit scrisorile [i revistele. Mai am de ridicat dou\pachete. Nu scrie nimeni despre c\r]ile noastre! De laopt la nou\, apoi de la nou\ la zece, [i de la zece lazece [i jum\tate `ncerc cu disperare s\ m\ odihnesc, `ns\uitându-m\ la ceas din minut `n minut, de fric\ s\ nu m\fure somnul [i s\ ratez `ntoarcerea la Chicago. {i ca s\nu-mi fac singur\ vreun bucluc, cobor, `mi cump\r ciorapi,plicuri [i timbre, ceva de mâncare, cartofi pr\ji]i [ini[te iaurt cu zmeur\...~n pachetele ridicate ast\zi, ne-au fost trimise dou\exemplare din C\rticic\ de doi ani [i un ziar Sportul!Culorile n-au prea ie[it bine la tipar. O scrisoare sosit\din Cluj, r\t\cit\ printre ale noastre, pentru Aurel Drago[Munteanu. Plec s\ i-o duc. Bat la u[\. ~n\untru se distingeca un fo[net. ~ntr-un târziu ADM-ul `ntredeschide u[a.~mi reprim uimirea când el apare `nf\[urat `ntr-unhalat de m\tase neagr\ imprimat cu hieroglife. Surprinsc\ m\ vede, savureaz\ vizibil efectul de a-l fi surprinsla rândul meu astfel costumat pentru misterioase exerci]iilelui de diminea]\ de care ne vorbise. M\ eschivez s\ intru[i s\-i dau detalii despre Chicago, asigurându-l c\ Adrian`n carne [i oase o s\-i potoleasc\ cât de curând curiozitatea.Aflu c\ excursia pe care credeam c\ o pierdusem noi,prin plecarea la Chicago, s-a amânat pentru 21 februarie.Mi-ar fi p\rut r\u s\ nu mergem [i noi cu toat\ lumeadin Program...Scriu vederi [i le pun la Po[t\. La unu [i zece urc`n autobuzul studen]esc, galben [i p\tr\]os, iar la unu[i jum\tate `ncep s\ m\ interesez `n sta]ie de soartaOgarului cenu[iu cu care m\ voi `ntoarce. Simt c\ m\descompun de oboseal\ [i fac rapid o criz\ de fierecare se las\ cu migren\. Disear\ `i avem `n vizit\, `nWoodlawn 5707 Av., pe so]ii Vasiliu...28 ianuarie. ~mi rev\d noti]ele [i le transcriu pe curat.Sub presiunea timpului limitat la sânge, citesc `n continuare,[i cu creionul `n mân\. Nu am o memorie `nc\p\toare `ncare s\ am `ncredere, c\r]ile ne sunt `mprumutate. Maimult decât s\ pun semne din fâ[ioare de hârtie la pasajelela care s\ m\ `ntorc, nu pot face. {i s\ transcriu pentrusufletul meu câte ceva. Selec]ia pe care o fac, asemeneapietricelelor l\sate pe c\r\rile unei vaste p\duri, semnede recunoa[tere pe un drum de `ntoarcere, cândva. Totce notez acum, cu atâta r\mân din c\r]ile cu care, greude visat c\ m\ voi re`ntâlni `n alt\ parte. Efortul de-acum,patetic, m\ va sus]ine m\car `ntr-o vibra]ie vie, folositoareprobabil poeziei [i nostalgiei, la `ntoarcerea acas\...Pagini de jurnal deConstan]a BuzeaUltimulnostruEliade...29 ianuarie (seara). Preparative `n vederea interviului.O introducere lung\, pentru ca Eliade s\ se obi[nuiasc\cu prezen]a microfonului fa]\ de care manifest\ sfial\.Pornesc...Stau amândoi `n unghiul de draperii alb-catifelate,`n dou\ fotolii luminoase. ~i desparte lampa cu abajurcilindric [i un vas cu garoafe. Pe o m\su]\ microfonul,un pahar cu ap\, o cea[c\ cu cafea fierbinte. Eliadepare `mpu]inat la trup `n pozi]ia `n care st\, piciorpeste picior, ghemuit, cu pipa `ntre din]i. De la sosireanoastr\ [i pân\ deun\zi a rezistat ideii de a da un interviu`nregistrat. Ferm convins c\ nu tot ce va spune se vaputea publica `n ]ar\. Dar Adrian a insistat `n fiecarezi, i-a dat tenace asigur\ri c\ nimic nu se va t\ia din text.{i pân\ la urm\ l-a convins. Nu pare emo]ionat.Adrian `n schimb trece printr-o stare complicat\ deconcentrare [i euforie care se poate numi [i altfel. Nu epur [i simplu emo]ie ci febra rece a unui hipnotizor,pariind pe puterea lui de convingere aici, [i pe urm\acas\, mizând pe succes, pe tupeu, teribil [i teribilist,cucerindu-[i `ntâi interlocutorul, `ndr\gostindu-se de el,pas cu pas, seri `ntregi lansându-se `n discu]ii, citindpoeme proprii scrise [i dedicate de când se afl\ `n Chicago...Profesorul se interesase `n prealabil dac\ banda vafi instrument de lucru, sau `nregistrarea va fi dus\ caatare `n ]ar\. Prime[te asigur\ri c\ dup\ ce banda va ficopiat\ [i vor finisa textul, dac\ va dori o vor [tergeimediat...Christinel prepar\ un ceai de plante. Apoi sea[eaz\ cuminte pe canapea, cu un taburet sub t\lpi.R\sfoie[te `ntr-o agend\ [i se preg\te[te s\-i `nso]easc\discret [i s\ le fie de folos `n dep\narea amintirilor. Poart\ni[te ochelari cu rame imense de culoare `nchis\, ceeace d\ un contrast puternic, nefiresc, cu pielea ei pur\de `nger p\zitor [i cu p\rul ei `nnobilat de [uvi]e albe`ndoindu-i-se pe umeri `ntr-o bucl\ grea, `n arc, p\strat\aceea[i din tinere]e, fiind minunat\ [i acum, ca [i pesteo sut\ de ani...30 ianuarie. Vrând, nevrând, dar mai degrab\ cuu[urare [i bucurie, `n vreme ce se face interviul, `n chinuridespre care Adrian `mi poveste[te pe apucate, simplificândpentru mine, f\r\ detaliile lucrului, pân\ una altar\mân de una singur\ `n apartamentul nostru, s\ m\gândesc `n lini[te, s\ mai citesc din gr\mada de reviste[i volume a[ezate pe podea. Notez `ntr-o oarecaretihn\ lucruri care m\ intereseaz\. Mi-am cump\rat uncaiet cu scoar]e negre `n care noti]ele mele `n creionm\ sperie ca un haos efemer. O gum\ lat\, r\uvoitoare,trecut\ peste caligrafia mea elaborat\, poate nimici efortul[i pl\cerea cu care notez despre Levita]ie, `n continuare:

Toat\ ziua copiem interviul `nregistrat pe band\. Seara mergems\ `nregistr\m finalul. ~ncheiat cu o poezie din Blaga, lâng\care Eliade vrea s\ a[eze „cea mai frumoas\ fraz\ din literaturaromân\”, [i care i-ar apar]ine lui Iorga.Mircea Eliade (ultimul din dreapta sus) [i doamna sa Christinel (`n centru)`ntr-un grup de prieteni la finele anilor ’60„~n timp ce la sfin]i pare c\ trupul `[i pierde greutatea,la mediumi corpul `n\l]at de la p\mânt, pare c\ se reazem\de ceva, c\ e sus]inut de ceva invizibil. La sfin]i, levita]iadureaz\ câteva ore. La mediumi, foarte pu]in (câtevasecunde sau minute). Levita]iunile misticilor se fac `norice loc, `n orice condi]ii, spontan [i f\r\ ca temperaturas\ se modifice. Mediumii o fac `ntr-o camer\ special\,`n penumbr\, [i temperatura scade sim]itor”...Despre incombustibilitatea corpului uman, fenomencunoscut `n India, la primitivi, [i `n Europa. (Trecereaprin foc.) Iat\ povestea:„Un yogin, anun]ând c\ va trece prin foc, maharajahulpreg\te[te o groap\ adânc\ de o jum\tate de metru,lat\ de trei [i lung\ de vreo zece metri, [i o umple cuj\raticul câtorva stânjeni de lemne. Invit\ notabilit\]ileora[ului, colonia englez\, misiunile protestante [ichiar pe Episcopul de Madras, `mpreun\ cu mai mul]iprela]i catolici. J\raticul dogorea atât de s\lbatic `n miezulunei zile tropicale, `ncât nimeni nu se putea apropia nicila 3-4 metri de groap\. Yoginul descul] [i aproape gol,trece cel dintâi pe deasupra j\raticului. Apoi, dup\ ce sea[eaz\ `ntr-un col] al groapei, `ntr-o pozi]ie de profund\medita]ie, invit\ pe oricine vrea din asisten]\ s\ treac\prin j\ratic. ~nainteaz\ la `nceput câ]iva indieni descul]i,apoi un european, apoi suita maharajahului, cu Episcopulde Madras [i to]i ceilal]i europeni, iar `n cele din urm\,fanfara princiar\, in corpore. Episcopul, `ntr-o scrisoare,va declara c\ la apropierea de j\ratic a sim]it o pl\cut\r\coare, [i a c\lcat pe j\ratic ca pe o paji[te proasp\t\.To]i martorii au declarat c\ `n tot acest timp yoginulp\rea muncit de chinuri `ngrozitoare, gemând [icontorsionându-se, ca [i când toat\ dogoarea acelei maseuria[e de j\ratic ar fi absorbit-o el. Episcopul afirm\c\ nu se `ndoie[te de miracol, dar c\ `l consider\ o lucraredemonic\... Exist\ fotografia unui yogin care st\culcat paralel, la 50-60 metri `n\l]ime... ~n anumite`mprejur\ri corpul omenesc se poate sustrage legilorgravita]iei [i condi]iilor vie]ii organice... Ne vine multmai u[or s\ credem c\ un primitiv ajunge s\ afirmeincombustibilitatea trupului plecând de la un fapt la carea asistat, decât s\ credem c\ el a imaginat acest lucru,prin cine [tie ce procese obscure de con[tiin]\... B\nuimc\ la baza credin]elor populare stau fapte concrete, nucrea]ii fantastice”...„~n Problema Mor]ii, (a corpului care se face nev\zut,este singura f\r\ nici un document)... Credin]ele folkloricepar a fi un depozit imens de documente ale unor etapementale ast\zi dep\[ite... Folklorul tuturor popoarelorprimitive [i civilizate, abund\ `n date asupra mor]ii. Toateaceste date sunt p\strate `n memoria popular\ mii [imii de ani. Nimic nu ne `mpiedic\ s\ presupunem c\datorit\ evolu]iei mentale a spe]ei omene[ti, cunoa[terearealit\]ii mor]ii este ast\zi imposibil\... Nu e vorba deproblema nemuririi sufletului, care e o problem\ metafizic\,ci numai de condi]iile supravie]uirii con[tiin]ei omene[ti.Despre aceast\ supravie]uire folklorul ne comunic\ osum\ de lucruri uluitoare, fantastice, terifiante”...Despre Barabudur, ”templul simbolic, reprezentareasimbolic\ a universului. Veacuri la rând, Buddha n-afost reprezentat iconic, c\utându-se o reprezentaresuperioar\ imaginii. Când s-a adoptat iconografia luiBuddha, simbolismul a fost s\r\cit... Un templu grandios,ca cel de la Barabudur, trebuie s\ fie el `nsu[i un vehiculcare transport\ pe credincios `n acel nivel suprafirescunde atingerea lui B. este posibil\. Construc]ia e astfelf\cut\ `ncât, parcurgând-o [i meditând asupra fiec\reiscene din numeroasele galerii cu basoreliefuri, pelerinul`[i asimileaz\ doctrina budist\. Doctrina este corpulverbal al lui B.; templul = corpul lui arhitectonic. Templulnu este numai un monument funerar. Ca [i altarul vedic,el este o imagine arhitectonic\ a lumii. {i e monumentfunerar deoarece – dac\ nu `n realitate, cel pu]in `n tradi]ie– cuprinde o relicv\ de-a lui Buddha. Similitudini culegenda Me[terului Manole, care este numai unul dinexemple dintre numeroasele rituri de construc]ii... Despresacrificiile umane de construc]ie din Asia, ele ausensul de a `nsufle]i construc]ia. Este nevoie de un suflet,de o via]\, ca noua construc]ie s\ se anime... Templul/Stupa= corpul mistic al lui B., relicva, moa[tele. Templul estemai degrab\ corpul `nsu[i al lui B., decât mormântullui... ~n concep]ia indian\ corpul uman este `nchipuitca un cosmos. Templul rezum\ universul [i `l sus]ine.Templul `n simbolismul lui polivalent, `ntrupa legea [iindica, deci, c\ile mântuirii. Privit din afar\, Barabudurpare o cetate de piatr\ cu mai multe etaje. Galeriilecare conduc spre terasele superioare sunt astfel construite,`ncât pelerinul nu vede altceva decât basoreliefurile [istatuile din ni[e. Ini]ierea deci se face treptat. Meditândasupra fiec\rei scene `n parte, realizând pe rândtreptele extazului, pelerinul parcurge cei doi kilometri[i jum\tate de galerii `ntr-o continu\ medita]ie. Chiaroboseala fizic\ e o ascez\. Cu mintea purificat\ de ascez\[i medita]ie, pelerinul realizeaz\, apropiindu-se de vârfultemplului, acea ascensiune spiritual\ pe care B. a proclamat-oca singura cale de mântuire”... Am pus ghilimelela `nceputul [i la sfâr[itul pove[tii ce a rezultat coerent,spicuind din textul eliadesc, neputând s\-l transcriu`n `ntregime din lips\ de timp, l\sând pe dinafar\ omul]ime de alte sugestii importante pentru sensibilitateamea. Nu m\ `ndur s\ nu recuperez `ncheierea aceasta:a n u l e l i a d e„Barabudur – con]ine el `nsu[i pe terasa superioar\P\mântul pur... Ini]ia]ii care ajung pân\ acolo, circul\pe teras\ anulând realitatea de sub ei, anulând eterogenitatea,diversul, dislocatul. Ei se afl\ acum deasupra lumii, `ntrunelan paradisiac, f\r\ diversitate [i pluralitate.Scopul pelerinului budist – dep\[irea condi]iei umane,realizarea unei st\ri absolute – este atins. Omul este scosdin via]\, adic\ din istorie, din multiplicitate [i dram\”...{i cât `mi mai r\mâne timp `n singur\tate, transcriu`n caietul meu, cu o infinit\ sete de frumuse]e [i cu doragonisesc `n acest loc motive de `ntoarcere, cândva...2-3 februarie, (4 diminea]a). ~ntr-una din seri, MirceaEliade vorbise despre puterea românilor de a se sustrageistoriei imediate, [i de a-[i p\stra un ritm milenar, oporunc\ din vechime, care `ns\ nu-i scute[te de relele[i pericolele istoriei. Dar din când `n când, odat\ la omie de ani, `[i amintesc ceva, [i o pot lua iar\[i de la`nceput, caut\ o Comoar\, de pild\, [i via]a lor cap\t\un sens omenesc profund, pe care alte neamuri l-aupierdut...4 februarie, (joi spre vineri).Toat\ ziua copiem interviul`nregistrat pe band\. Seara mergem s\ `nregistr\m finalul.~ncheiat cu o poezie din Blaga, lâng\ care Eliade vreas\ a[eze „cea mai frumoas\ fraz\ din literatura român\”,[i care i-ar apar]ine lui Iorga. Dar Profesorul nu o g\se[te[i renun]\... La urm\ de tot, s\ adauge citirea câtorvapagini din Jurnal. Am remarcat degajarea cu care vorbe[te`n absen]a microfonului. Pasiunea, ambalarea lui total\,copil\reasc\, farmecul, lini[tea `i r\mân astfel nestânjenite...Satura]ie, alergie la muzic\? Pentru c\ Adrianpoate lucra `n prezen]a ei, `n permanenta ei derulare. Eu,nu! Când citesc `nchid u[a dintre camere. Am obosit.E un bruiaj excesiv pe care nu-l mai suport. {i el nupricepe, [i deci nu m\ cru]\. Nu m\ pot concentra [inu am continuitate `n prezen]a decibelilor. A[ vrea [ialtceva, [i altfel, `n vreme ce el se simte ca pe[tele `n ap\`n aceast\ monotonie repetat\, hipnotic\. Pe el `l adun\,lui `i prie[te, extravertit cum este. Pentru mine, compresiaaceasta o resimt ca tortur\ psihic\...Dintr-un teanc aleg câteva fotografii cu Christinel [iMircea. Le cer pur [i simplu, [i le cap\t. Miercuri plec\mspre Iowa City, tot cu autobuzul. Mitran [i Irinoiu dela Ambasada noastr\ din Washington, `n vizit\ la Eliade[i la noi. Ideea de a-l convinge s\ vin\ `n ]ar\, m\carpentru o vreme, o excursie, o vizit\... Se pune la cale, `nmare, c\l\toria noastr\ de final, cu ma[ina Ambasadei.~n Florida? Pe coasta de Vest? Sau spre Nord? Cu conferin]e[i recitaluri de poezie, ca s\ câ[tig\m ceva bani. Intru `npanic\...5 februarie. Alte lecturi, alte note. Trimitem dinChicago la Bucure[ti dou\ pachete cu medicamente,juc\rii, c\r]i, hainele inutile. Nietzsche, Eliade, Nabocov,Andrei Codrescu, Memoriile lui Hrusciov...6 februarie. Eu dactilografiez versuri, Sonetele meletraduse de Giuliana. Christinel [i Mircea xeroxeaz\Eliada. Date lui Mitran parte din texte, ca baz\ pentruorganizarea conferin]elor. Vis\m la c\l\toria `n Florida.Vis\m, f\r\ s\ credem prea mult c\ vom ajunge atât dedeparte [i ne va fi atât de u[or. Pân\ una alta, vrem s\vedem Muzeul de Art\, `n concuren]\ cu un dinner cufamiliile Eliade [i Vasiliu la Clubul Universit\]ii, undeam mai fost [i acum câteva seri cu oamenii Ambasadei.~n c\utarea unui restorant mai sub]ire, am nimerit laMaxim, care este tot un fel de Cafeteria. Ora[ deodat\mocirlos. Cozi de languste ([rimpi), chebab, vin [i cafea...(Nostalgia cafelei f\cut\ de mama, nostalgia casei dinDrumul g\zarului, strecur\toarea cu chiro[te s\]ioase,gutuile c\zute toamna pe p\mânt [i coapte `n cuptor.Priceperea mamei de-a te citi f\r\ s\ te priveasc\direct. Câteodat\, nevoia ei de comunicare: „Hai s\vorbim, spune tu ceva”...12.00. ~nc\ `n Chicago. Bat clopotele bisericii dinapropiere. Timp prim\v\ratic, lumin\ dulce, toropeal\.E sâmb\t\. Balcoane cu l\di]e pentru flori, de care m\reazem, le simt aburind. O stare de trecere-petrecere,printr-o realitate care parc\ nu ne mai solicit\. Ca o veghescurt\ `n irealitatea ce-i urmeaz\. Somnul de pân\ laprânz, atunci, demult. Col]ul de pâine, pe care-l revendic,rumen [i dulceag...(Pagini din Cre[tetul ghe]arului) 19România literar\ nr. 35/ 7 septembrie 2007

Dialogând cu Eliade, Panzini regret\ Roma de dinainteaprimului r\zboi mondial, socotind c\ Roma contemporan\ estemonden\, superficial\, afirma]ie pe care Eliade nu oîmp\rt\[e[te, considerând c\ Roma nu este superficial\, cireîntinerit\, proasp\t\, febril\.România literar\ nr. 35/ 7 septembrie 2007a n u l e l i a d eContactele lui Mircea Eliade cu Cetatea Etern\au fost de dou\ feluri: directe, în urma unorsejururi, de mai scurt\ sau de mai lung\ durat\,petrecute în Roma [i indirecte, prin intermediulcoresponden]ei purtate cu personalit\]i aleculturii italiene care locuiau la Roma sau careau desf\[urat m\car o parte a activit\]ii lor încapital\. Tot indirecte pot fi consideratecontactele prilejuite de articolele [i recenziilededicate lor sau operei lor [i publicate de Eliade în ziarele[i revistele din România.Primele articole sunt datate 1926, an în careEliade a publicat o prezentare a operei I misteri a istoriculuireligiilor, profesor universitar la Roma, Raffaele Petazzoni,prezentare urmat\ de altele, consacrate, de ast\ dat\,unor c\r]i scrise de orientalistul Giuseppe Tucci [i deindianistul [i anglistul Carlo Formichi. Asemenea recenzii[i prezent\ri de opere, m\rturii ale contactului indirectcu Cetatea Etern\, se vor înte]i, cu timpul, dar nu nevom opri asupra lor, dup\ cum nu vom z\bovi nici asupracoresponden]ei purtat\ de Eliade cu ilu[tri reprezentan]iai culturii din capitala Italiei. Ne vom concentra în schimbaten]ia asupra contactelor directe.În prim\vara anului 1927 Eliade are prilejul s\participe la o c\l\torie de trei s\pt\mâni în Italia, organizat\pentru studen]ii de la liceul Spiru Haret din Bucure[ti,excursie la care este acceptat în calitatea sa de fostelev [i de absolvent al acestui liceu. Excursioni[tii seopresc o s\pt\mân\ la Roma iar impresiile din aceast\prim\ c\l\torie în Italia sunt con]inute în manuscrisullui Eliade, f\r\ titlu, pe care îns\ autorul însu[i îl numeaMemorii [i care a ap\rut în versiunea originar\român\ ini]ial în volumul Amintiri, publicat laMadrid [i apoi în edi]ia de la Humanitas.Spre deosebire de jurnalele vene]ian, florentin [inapoletan, ce con]in impresii despre ora[ele [imuzeele vizitate [i chiar însemn\ri privind lumea întâlnit\sau tovar\[ii de drum – adnot\ri scrise într-un stil plinde verv\ [i spontaneitate – jurnalul ce noteaz\ sejurulla Roma este cumva mai succint [i mai ponderat. Eliadeafirm\ c\ a avut prilejul s\-i întâlneasc\ pe ClaudiuIsopescu, Ernesto Buonaiuti [i Alfredo Panzini, c\ aavut ocazia s\ asiste la o lec]ie a lui Giovanni Gentile[i c\ a vizitat, împreun\ cu grupul de elevi bucure[teni,liceul Mamiani din Roma.Primele dou\ întâlniri vor duce îns\ la dou\ memorabilegafe ale lui Eliade, m\rturisite de altfel de autorul lor înpaginile Memoriilor. Iat\ despre ce e vorba.Impresionat de spusele lui Claudiu Isopescu,lector de limba [i literatura român\ la Universitatea dinRoma, care înso]ise grupul de elevi bucure[teni înFori romani [i pe Via Appia antica, [i care se str\duises\-i demonstreze lui Eliade c\ prezen]a ata[atului comercial[i de pres\ la Roma, Eugen Porn, era „o adev\rat\catastrof\ pentru propaganda româneasc\”, Eliade l-acrezut pe Isopescu, a notat totul în carnetul s\u de buzunar[i a scris apoi un articol violent [i sarcastic publicat înziarul “Cuvântul” cu titlul Roma domnului Porn. Articolula provocat un adev\rat scandal la Direc]ia Presei [i laMinisterul de Externe. Porn a fost nevoit s\ mearg\ laBucure[ti pentru a se justifica. Obiectivitatea lui Eliadeîl face s\ noteze în Memoriile sale: “Mi-am dat seamamai târziu, când l-am cunoscut mai bine pe înfl\c\ratulbucovinean, c\ n-ar fi trebuit s\ iau de-a bun\ tot ce-mispusese. Claudiu Isopescu era certat cu aproape to]icolegii [i românii din Italia [i rîvnea de altfel postullui E. Porn”.Ceva similar, dar cu consecin]e ce puteau fi maigrave, s-a întâmplat dup\ întâlnirea cu Ernesto Buonaiutice locuia undeva la marginea Romei, împreun\ cu mamasa [i c\ruia Eliade îi schi]eaz\ de altfel, cu talent, portretul.Excomunicat de Curia Roman\, Buonaiuti continuas\ poarte sutana în cas\ [i i-a dat s\ în]eleag\ luiEliade c\ îi ascunsese mamei vestea excomunic\rii,pentru c\ ea era extrem de fericit\ [tiind c\ fiul ei estepreot. Întrebat de Eliade ce crede despre fascism, Buonaiuti20a afirmat c\ nu nutrea nici o simpatie nici pentru Mussolini,nici pentru fascism. Eliade a publicat interviul în revista“Cuvântul” din Bucure[ti, ceea ce a f\cut ca Buonaiutis\ fie anchetat de Poli]ia politic\ a lui Mussolini. Buonaiuti[i-a dat seama îns\ c\ fusese vorba de o naivitate a luiEliade [i l-a iertat, continuând s\ corespondeze cu elpân\ în 1939.Aici se impune o precizare: de[i Eliade situeaz\întâlnirea cu Buonaiuti în prim\vara lui 1927, este vorbaevident de o eroare. În realitate ea a avut loc în 1928când, a[a cum vom vedea, Eliade va poposi iar la Roma.O m\rturie în acest sens ne-o ofer\ data la care a fostpublicat interviul cu Buonaiuti în revista “Cuvântul”:29 mai 1928.În sejurul de o s\pt\mân\ la Roma, grupul de elevibucure[teni viziteaz\ Liceul Mamiani, eveniment descrisde Eliade cu obiectivitate, surprinzând esen]ialul. Eleviidin Bucure[ti sunt întâmpina]i pe coridoarele liceuluide colegii lor din Roma, care sunt entuzia[ti [i emancipa]i:fumeaz\ la doi pa[i de profesorii lor. Bucure[tenii admir\cl\direa liceului [i coridoarele, pentru c\, în rest, noteaz\Eliade, laboratoarele sunt s\race iar sala de gimnastic\este rudimentar\ în mod comic. Intr\ într-una din s\li,împodobit\ cu steaguri [i flori, în care un profesor b\trân]ine un discurs, cu gesturi teatrale, evocând trecutulistoric comun, legionarii care au cucerit Dacia, Columnalui Traian. Frazele profesorului sunt înso]ite de aplauze.Se scandeaz\: Tr\iasc\ Italia! Tr\iasc\ România!Eliade îl întâlne[te cu acest prilej pe scriitorul AlfredoPanzini, profesor, pân\ în 1928, la Liceul Mamiani,admirator al latinit\]ii [i îndr\gostit de Roma, dar influen]atcumva de propaganda maghiar\ care – cum se [tie –considera Tratatul de la Trianon o nedreptate f\cut\Ungariei în favoarea României, ce dobândise astfelTransilvania. Dialogând cu Eliade, Panzini regret\ Romade dinaintea primului r\zboi mondial, socotind c\ Romacontemporan\ este monden\, superficial\, afirma]iepe care Eliade nu o împ\rt\[e[te, considerând c\Roma nu este superficial\, ci reîntinerit\, proasp\t\,febril\.Dup\ aproape un an, la începutul lui aprilie 1928,Eliade se reîntoarce la Roma unde r\mâne pân\ la mijlocullunii iunie pentru a lucra la teza sa de licen]\. Locuie[teîntr-o camer\, la o familie, într-un apartament situat încentrul Romei, pe Via della Scrofa, unde i se oferea doarcafeaua, diminea]a, având astfel libertatea de a dejunala Theodor Solacolu, sau, mai des, la o trattoria de lâng\Biblioteca Universit\]ii. Activitatea lui Eliade era frenetic\,acoperind aproape în totalitate toate cele 24 de ore alezilei [i nop]ii: “Cum voiam s\ fac foarte multe lucrurideodat\, aproape c\ nu mai dormeam. Ziua mi-o petreceamla Biblioteca Universit\]ii, seara hoin\ream prin ora[,iar noaptea lucram acas\, preg\tindu-mi teza delicen]\ sau scriind articole pentru «Cuvîntul» [ipentru presa italian\. Pe la miezul nop]ii, coboram s\mai beau cîteva cafele, care îmi îng\duiau s\ veghezpîn\ în zori”.Acest al II-lea sejur la Roma – care va dura mai multde dou\ luni – se va demonstra a fi [i cel decisivpentru destinul lui Eliade. Paralel cu studierea filozofieiRena[terii italiene, descoper\ în bibliotec\ opera erudituluispaniol Menéndez y Pelayo, despre care va scrie, dealtfel dup\ propria m\rturisire, “un foileton” [i î[icompleteaz\ cuno[tin]ele despre India [i mai cuseam\ despre filozofia indian\. Descoper\ la bibliotec\primul volum, în englez\, al Istoriei filozofiei indienede Surendranath Dasgupta [i afl\ din prefa]a autoruluidespre mecenatul lui Dasgupta, maharajahul ManindraChandra Nandy, de Kassimbazar, care-i subven]ionasestudiile [i tip\rirea c\r]ii. Eliade a copiat numele [i adresamaharajahului [i i-a scris imediat o scrisoare, în francez\,prin care îi solicita o burs\ de studii pentru a putea lucrala Calcutta doi ani, cu Dasgupta. “Nu m\ îndoiesc c\via]a mea ar fi fost alta f\r\ aceast\ scrisoare”, afirm\Eliade. {i a[a a [i fost: dup\ circa trei luni i-a sosit laBucure[ti r\spunsul afirmativ al maharajahului iar în20 noiembrie 1928 Eliade a plecat spre India.Dar s\ ne reîntoarcem la sejurul roman. În dou\scurte reportaje, trimise în Bucure[ti [i publicate cu titlulLinii [i culori romane, în revista “Cuvântul”, Eliadededic\ Ora[ului Etern câteva minunate pagini cedemonstreaz\ din plin, de pe acum, talentul s\u deUn studiu deGheorghe CarageaniRomaluiMircea Eliadescriitor-reporter.În primul este evocat\ ini]ial ziua de Pa[ti care începecu slujba oficiat\ în biserica catolicilor români de ritgreco-bizantin, situat\ atunci, ca [i acum, lâng\ Pantheon:este vorba de biserica Santa Maria delle Coppelle. Eliadeascult\ slujba [i corul bursierilor {colii Române dinRoma (azi: Accademia di Romania in Roma), apoi seîndreapt\ spre Piazza del Risorgimento, de unde suie,cu tramvaiul, spre Monte Mario în “Roma nou\, dedincoace de Tibru” [i apoi mai departe în împrejurimileRomei: “Ie[im afar\ din ora[. Case tot mai pu]ine, printrelivezi înflorite, printre parcuri. Tramvaiul urc\ coastau[oar\, al\turi de un gard peste care se apleac\, lar\stimpuri, crengi [i flori de zarz\r. […] Gr\dinile seîmpu]ineaz\. Roma se ascunde tot mai mult înapoiacolinelor [i a chiparo[ilor solitari. Soarele st\pâne[teprovincia, între mun]i [i mare, cu pânza de c\ldur\ dulce,înv\luind ruinele, p\durile, fântânile”.Eliade evoc\ Palatinul, Forul [i Coliseul. Forul îiofer\ posibilitatea s\ sugereze atmosfera special\ generat\de lumina ce înv\luie trecutul [i prezentul, obosindtrupul, o atmosfer\ în care soarele este “vechi”, a[a cao cas\ sau ca o hain\: “Drumul prin For, singur, te împartecelor dou\ vie]i. Soarele se adun\ aici mai cald [i paremai vechi. Când sim]i soarele vechi, e semn demoarte. Vechi, în sensul intim al cuvântului; a[a cumsim]i o cas\ sau o hain\ […] În For, lumina obose[tetrupul. Perechile î[i pogoar\ umbrele istovite pe umbrelecoloanelor. Fl\c\ri alearg\ din ruin\ în ruin\. Sufletulse zbate, vinele se umfl\, creierii dor. Albul pietrei calder\ne[te ochii. {i sufletul, pe care Ghidul nu-l lini[te[te.Cealalt\ via]\, socotit\ de veacuri încheiat\, se furi[eaz\prin sp\rturile l\sate de soare, de coloane”. Trecutul eretr\it în descrierea lui Eliade nu atât prin urmele saleconcrete ce au str\b\tut veacurile (ruine, coloane), câtprin senza]iile sugerate în care sunt prezente moartea [idurerea, în care nu doar ochii sunt r\ni]i de urmeletrecutului, ci [i sufletul.Acela[i reportaj ne ofer\ apoi imaginea vesel\, voioas\[i g\l\gioas\ a faimosului Pincio, o parte a parcului VillaBorghese, într-o duminic\ diminea]a. Tabloul este populatde o lume pestri]\, compus\ în bun\ parte din persoaneelegante [i înst\rite: “Perechi zgomotoase, tineri obraznici,englezoaice îmb\trânite de a[teptare, aristocra]i a]â]ându-[icaii în fa]a doamnelor cu râs prelung, copii cura]i,grupuri de signorine r\sf\]ate [i fericite c\ se pot plimbala câ]iva pa[i înaintea p\rin]ilor, locotenen]i deavia]ie, guarzi, doici, negustori de baloane, [i c\rucioaretrase de asini”.Persoanele ce fac parte din mul]imea elegant\ carese revars\ pe aleile parcului se pot a[eza la “mese cuumbrele luxoase”, pot asculta “jazz scump”, pl\tind

Oîntâlnire decisiv\ [i pentru Eliade [i pentru soarta Romanuluiadolescentului miop, pe care începuse s\-l scrie, a fost, dup\propria-i m\rturisire, lectura c\r]ii Un om sfâr[it a lui GiovanniPapini.a n u l e l i a d ecartea lui Dasgupta. Eliade precizeaz\ c\ primele c\r]ide indianistic\ pe care le-a citit au fost cele scrise deitalienii Carlo Puini (1839-1924), Carlo Formichi (1871-1943) [i Giuseppe Tucci (1894-1984), afirma]ie completat\cu urm\toarea confesiune: “Dar nu asta mi se paresemnificativ, ci însu[i faptul c\, în Italia, [i studiindRena[terea italian\, m\ decisesem s\ aleg India caprincipalul meu câmp de cercet\ri. Într-un anumit fel,a[ putea spune c\ orientalistica era, pentru mine cel deatunci, o nou\ versiune a «Rena[terii»: era o descoperirede surse noi, o reîntoarcere la izvoare p\r\site, uitate”.Sejururile italiene[ti au fost de obicei determinate,pentru Eliade, de obliga]ii legate de activitatea sa [tiin]ific\[i literar\ (congrese, conferin]e, premii ce i-au fost acordateetc.), dar au fost, uneori, [i ocazii de vacan]e propriuzise,chiar dac\ [i în aceste scurte vacan]e a continuat s\lucreze la elaborarea unor studii sau a unor scrieri cucaracter literar. Sejururile în Italia – [i aici un loc importantîl au cele petrecute la Roma – au fost (aproape) mereuprilej de bucurie [i de întâlniri pl\cute, ocazii pentru a-[irevedea prietenii italieni sau români, ori pentru a cunoa[teînv\]a]i cu care coresponda deja.“cincisprezece lire cafeaua cu lapte”, sau pot merge laGalleria Borghese unde pot privi celebra Danae a luiCorreggio sau David al lui Bernini.Al doilea reportaj ne prezint\ una dintre cele maiciudate zile de s\rb\toare, Natale di Roma, sintagm\în care cuvântul Natale nu are sensul cu care este cunoscutîndeob[te ast\zi în italian\, Cr\ciun, ci “ziua dena[tere [i s\rb\torirea ei”. Deci, Natale di Roma înseamn\ziua de na[tere (adic\ de înfiin]are) a ora[ului Roma.Acest eveniment a avut loc, conform legendei, în 21aprilie 753 î.Hr. Ne afl\m în plin\ prim\var\, în lunaaprilie [i Eliade ne prezint\ Corso Umberto (ast\zi senume[te Via del Corso) tixit de o mul]ime de oamenice admirau b\taia de flori [i carele alegorice: mai întâiunul înf\]i[ând o scoic\ enorm\, apoi carul cu bere, carulsicilian, carul unei fabrici de s\pun. Studen]ii de laUniversitate trec înghesui]i într-o ma[in\ [i cânt\ mar[ulfascist Giovinezza. Atmosfera este s\rb\toreasc\,plin\ de voie bun\ [i spontaneitate. În numele autenticit\]ii,Eliade înregistreaz\ fragmente de conversa]ie (mai binezis replici ce se încruci[eaz\) pe fondul unei g\l\giigenerale, totul reprodus cu m\estrie:“- Omorâ]i copilul! se însp\imânt\ o mam\.De ce nu-l face]i marinar? Întreab\ un domn cumonoclu.Fiori! Fiori! Cereau pâlcurile din fa]a balconuluide la Banca Nazionale.Giulio! Strig\ l\crimând o fat\.Signorina, anch’io sono un Giulio, se prezint\ domnulcu monoclu.Dio! Dio! Dac\ se va speria calul?Scoate voalul, scoate voalul!|[tia cine-or mai fi?Un program [i afla]i îndat\”.La sfâr[itul paradei “Fiecare se pierde în mul]ime[i zâmbe[te celui care se simte prieten, vecinul url\ cupleoape mic[orate de lumin\. – Fiori! Fiori! Fiori!”.Jurnalul de vacan]\ mai con]ine un al II-lea reportajcare nu intereseaz\ tema pe care am abordat-o,întrucât relateaz\ o excursie la Tivoli, dar con]ine [iinterviurile acordate lui Eliade de Ernesto Buonaiuti [ide Giovanni Gentile.Întâlnirea cu Buonaiuti am comentat-o anterior, de[i,fa]\ de Memorii, articolul publicat în “Cuvântul” din 29mai 1928 [i republicat în Jurnal de vacan]\, con]ine uneledate noi. Vom z\bovi îns\ asupra celei cu filozoful sicilian,dar roman prin adop]ie, Giovanni Gentile.Eliade relateaz\ ini]ial c\ a asistat la o lec]ie ]inut\de Gentile la Facultatea de litere si filozofie a Universit\]iidin Roma. Profesorul [i-a fascinat auditoriul (inclusivpe Eliade) vorbind despre spiritualitate ca despre cevapalpabil, imediat, cald. Gentile a abordat o serie deprobleme fundamentale con]inute, de altfel, în primuls\u volum de Scritti filosofici: cunoa[terea ca act pur,creator; libertatea gândirii, condi]iile sine qua non pentruorganicitatea [i discursivitatea gândirii; filozofia [i poezia;eroismul în cucerirea Universului prin spirit; genialitateaspiritului...Interviul a avut loc în cl\direa din Piazza Paganicaîn care Gentile conducea lucr\rile pentru elaborarea uneiopere fundamentale: Grande Enciclopedia Treccani.Eliade îi cere s\ vorbeasc\ despre orientarea actual\ afilozofiei italiene, despre Giuseppe Rensi, Buonaiuti [iCroce, despre Enciclopedia Treccani, definit\ de Gentile“marea carte a culturii fasciste”. Interviul se sfâr[e[te cuîndemnul adresat de Gentile lui Eliade: - “Dac\ pleci,aminte[te-]i de ]ara mea”, ceea ce Eliade s-a str\duit s\fac\ mereu, de-a lungul existen]ei sale.* * * * *Eliade a relevat, în diverse ocazii, cât de mult îidatoreaz\ Italiei [i, în mod special, Romei. O întâlniredecisiv\ [i pentru Eliade [i pentru soarta Romanuluiadolescentului miop, pe care începuse s\-l scrie, a fost,dup\ propria-i m\rturisire, lectura c\r]ii Un om sfâr[ita lui Giovanni Papini, în traducerea româneasc\ tip\rit\la “Cultura Na]ional\”. Eliade afirm\, în Memoriile sale:“Nu-mi puteam închipui pân\ atunci c\ pot sem\naatât de mult cu cineva. M\ reg\seam aproape pe de-antregulîn copil\ria [i adolescen]a lui Papini. Ca [i el,eram urât, foarte miop, devorat de o curiozitateprecoce [i f\r\ margini, voind s\ citesc tot, visând s\ potscrie despre toate”. Eliade continu\, enumerând alteposibile asem\n\ri între el [i Papini, dar admite c\ maitârziu a în]eles c\ asem\narea nu era totu[i atât deextraordinar\ pe cât i se p\ruse ini]ial. Pasiunea pentruPapini l-a determinat, de altfel, pe Eliade, s\ înve]e limbaitalian\, cu scopul de a-i putea citi [i celelalte c\r]i [i l-af\cut mai târziu s\ afirme: “nu înve]i o limb\ decât dac\iube[ti cu pasiune un autor”. Gra]ie lui Papini, Eliade[i-a l\rgit orizontul cultural: “Îi mai sânt recunosc\torlui Papini [i pentru faptul c\, prin el, m-am familiarizatînc\ din liceu cu literatura [i cultura italian\, izbutindastfel s\ m\ eliberez de tutela libr\riei franceze; m-aajutat, indirect – revelându-mi alte preocup\ri, nutrindum\cu alte izvoare – s\ m\ orientez altfel decât majoritateaintelectualilor genera]iei mele, care citeau [i discutau înprimul rând c\r]ile [i autorii accesibili în limba francez\”.Eliade pl\nuise, la 20 de ani, s\ scrie o Istorie aRena[terii italiene, ce urma s\ con]in\ mai multe volume,iar la Roma, în 1928, a[a cum am men]ionat deja, descoper\în biblioteca seminarului profesorului Giuseppe Tucci* * * * *Dup\ [ederea la Roma, mai bine de dou\ luni, înprim\vara lui 1928, vor trece mul]i ani înainte ca Eliades\ se reîntoarc\ în Italia, dac\ excludem o parantez\ decâteva ore petrecute la Vene]ia în 1937, pentru a vizitaexpozi]ia dedicat\ lui Tintoretto. De-abia în 1949 seva reîntoarce în Italia [i va nota în Jurnal, la 15 iulie:“Genova. Leandrii adolescen]ei mele. Reg\sesc Italia [im\ întreb cum am putut l\sa s\ treac\ atâ]ia ani f\r\ ao revedea...”. Popose[te la Capri 45 de zile (o lun\este oaspetele pictori]ei Nina Batalli, care închiriaseacolo o vil\) iar apoi 9 zile la Roma, g\zduit de o alt\prieten\, Gina Massari. La Roma are prilejul s\-l cunoasc\personal pe Ernesto De Martino. Eliade relateaz\ c\De Martino, de[i înscris în Partidul Comunist Italian,îi publicase cartea Techniche dello yoga, într-ocolec]ie al c\rei responsabil era, la Editura Einaudi. Dup\apari]ia c\r]ii, Einaudi primise câteva denun]uri, probabildin partea Lega]iei române, despre activitatea «fascist\»a lui Eliade dinainte de r\zboi. De Martino a r\spunsacuza]iilor replicând c\ nu admite, la colec]ia pe care oconduce, argumente de ordin ne[tiin]ific. Eliade comenteaz\episodul astfel: “denun]urile primite de Einaudi, de[in-au avut rezultatul a[teptat de cei care le f\cuser\,mi-au amintit, oportun, c\ impruden]ele [i erorile s\vâr[iteîn tinere]e constiutie o serie de malentendu-uri carem\ vor urm\ri toat\ via]a”, dar afirm\ apoi c\ tocmaigra]ie acestor malentendu-uri se afla în Occident, libers\-[i desf\[oare activitatea în domeniul istoriei religiilor,în timp ce, r\mas în ]ar\, ar fi împ\rt\[it soarta multoraltora din genera]ia sa, adic\, putem presupune, ar fisfâr[it cu siguran]\ într-una din numeroasele închisoripentru de]inu]i politici.În martie 1950 Eliade este invitat de Raffaele Pettazzonis\ ]in\ o conferin]\ la Universitatea din Roma (este vorbade conferin]a Le Chamanisme) [i de Giuseppe Tucci totpentru o conferin]\, la Istituto per il Medio e EstremoOriente (ISMEO), unde va vorbi despre Le Tantrismee le Chamanisme. Pleac\ din Paris cu Christinel Cottescu(se c\s\torise cu ea la Paris în 9 ianuarie 1950, martorfiind N.I. Herescu iar na[i Sybille [i Emil Cioran. Primaso]ie a lui Eliade, Nina Mare[, murise). De acumîncolo Eliade va fi înso]it totdeauna în pelerinajelesale italiene de Christinel. Cei doi, extrem de s\raci,c\l\toresc într-un vagon de clasa a III-a [i sosesc extenua]ila Roma. ISMEO le rezervase o camer\ la PensiuneaHuber, pe Via Paisiello, lâng\ Villa Borghese. Dup\conferin]a de la Universitate, Tucci îl invit\ la elacas\, împreuna cu Pettazzoni, la o cafea. Eliade admir\vivacitatea [i energia amfitrionului, uria[a lui bibliotec\[i noteaz\ în Memorii c\, datorit\ generozit\]ii lui Tucci,[i-au putut prelungi [ederea la Roma cu dou\ zile, avândastfel posibilitatea s\ revad\ Forurile [i ruinele [i VillaBorghese, dar f\r\ a ne oferi alte detalii.(fragment)România literar\ nr. 35/ 7 septembrie 200721

f e s t i v a l u l g e o r g e e n e s c uRomânia literar\ nr. 35/ 7 septembrie 2007Capitalasud-esteuropean`a muziciiAfost nevoie de un ministru al Culturiimuzician ca, în fine, Sala Palatului s\-[iprimeasc\ ascult\torii cu o acustic\ pem\sura celui mai important festival muzicalsud-est-european. S\lile [i culoarele deobicei destul de sumbre (dar care vor intra[i ele în refacere, devenind în scurt timpceea ce Adrian Iorgulescu nume[te un „Mallcultural”) s-au umplut, la deschidere, deceea ce se cheam\ „tout Bucarest”. Iat\ c\, vorbafermec\torului Ioan Holender, directorul Festivalului,am ajuns s\ ne bucur\m c\ aceast\ Sal\ a Palatuluiexist\ ([i nu doar dup\ tiparul celebrului banc „ce22bine era pe vremea lui Stalin”...)Un semn de normalitate e [i faptul c\ din comitelulartistic al festivalului fac parte muzicieni de prestigiu.Între ace[tia, Dumitru Avakian, criticul muzical poatecel mai informat din România, care e în stare s\-]i spun\pe loc cine [i ce a cântat chiar [i acum dou\zeci deani, în orice concert la care a fost de fa]\ – [i cred c\ nuexist\ concert la care s\ nu fi fost de fa]\ (mi-l amintescgonind pe biciclet\, pe vremurile când acest mijlocnordic de transport p\rea cu totul exotic în Bucure[ti,cu o pelerin\ galben\ de ploaie, între mai multe s\lide concerte); sau celebrul Nicolae Herlea, care a împlinit80 de ani [i, prezent la concertul de deschidere, a fostaplaudat de public mai mult decât to]i cânt\re]ii de pescen\ la un loc... {i pianistul Nicolae Licare], directorulFilarmonicii George Enescu, sau profesorii, celebriicompozitori {tefan Niculescu [i Cornel }\ranu.E un gest de normalitate [i revenirea în prim plana muzicii române[ti. Dovad\ c\ aderarea european\ areadus interesul pentru „for]ele na]ionale”(ceea ce seva întâmpla [i în literatur\, am prezis de mult asta).N-ar fi îndr\znit nimeni acum câ]iva ani s\ programezecâteva zile la rând doar concerte în care autorii s\ fienu doar Enescu, Paul Constantinescu, Alfred Alessandrescu,Constantin Silvestri, ci [i Octavian Nemescu, {tefanNiculescu, Cornel }\ranu, Anatol Vieru, Liviu Glodeanu,Tiberiu Olah, Corneliu Cezar, Dumitru Capoianu,Nicolae Brându[, Carmen Cârneci, Corneliu DanGeorgescu, Violeta Dinescu, Costin Miereanu, Horia{urianu, Maia Ciobanu, Doina Rotaru, Irinel Anghel,Ulpiu Vlad, Mihaela St\nculescu Vosganian, AdrianPop [i mul]i al]ii, autori care vor fi de altfel comenta]ila vremea potrivit\.Cât despre interpre]ii români: seara deschiderii afost un concert cu arii celebre de oper\, cântate de tinericunoscu]i în toat\ lumea, mai pu]in în România (maidegrab\ cunoscu]i la nivel „local”, ca s\ zic a[a, înconservatoarele din Cluj, Bucure[ti, Timi[oara [iIa[i, unde [i-au f\cut studiile). Nu [tiu câ]i obi[nui]iai s\lilor bucure[tene de concert o [tiau, de pild\, peCellia Costea, nume frecvent pe afi[ele Operei dinViena, cu roluri importante la Covent Garden sau laOpera din Atena; nu [tiu câ]i dintre noi eram con[tien]ide „preluarea [tafetei” [i de excep]ionala nou\ genera]iede soli[ti. Ioan Holender i-a prezentat, de pild\, peAlexandru Agache, în apogeul carierei, [i pe tân\rulGeorge Petean, ca urma[i ai lui Herlea. Ceilal]i obi[nui]iai scenelor din Viena, Londra, Milano, New York, anumeBalint Szabo, Anne-Louise Bogza, Marian Talaba,Adina Ni]escu, Carmen Opri[anu, Nicoleta Ardelean,Marius Vlad, Elena Mo[uc au stârnit la rândul lorentuziasmul pe care îl d\ [ansa „descoperirii”. Poatedoar Roxana Briban sau {tefan Ignat, care cânt\ frecventpe scene române[ti, s\ fie nume familiare publiculuinostru.În ce m\ prive[te, am fost impresionat\ îndeosebide Elena Mo[uc, un talent de mare naturale]e, acumangajat\ a Operei din Frankfurt, care [i-a demonstratîn aria din Semiramida de Rossini nu numai tehnicaimpecabil\, ci [i structura l\untric\ de artist\ des\vâr[it\;de Roxana Briban (exce]ional\ în duetul cu MarianTalaba din Madama Butterfly de Puccini), de AlexandruAgache [i Robert Nagy. Poate c\ vocea lui Marius Vladnu poate fi înc\ definit\ ca „wagnerian\”, dar celebraarie pe care a interpretat-o, In fernem Land din Lohengrin,a l\sat o atmosfer\ special\, profund\, o atmosfer\necesar\ pentru a echilibra efervescen]a ariilor decoloratur\.N-a[ vrea s\ închei comentariul deschiderii Festivaluluif\r\ a remarca Expozi]ia de Art\ Plastic\ din holurileS\lii Palatului. Po]i întâlni [i nume cunoscute,precum Cela Neam]u sau Adrian Alexandru Ilfoveanu,dar [i nume de pictori foarte tineri. Nu am în]elesprea bine criteriile curatorului [i nici n-a[ spune c\expozi]ia era unitar\, sau c\ lumea î[i petrecea pauzacontemplând lucr\rile (dup\ principiul enescian „s\te odihne[ti de munc\ prin munc\”), dar, în sine,ideea e bun\ [i reprezint\ tot un semn de normalitate.Grete TARTLERImagina]ie[iprofesionalismFestivalul enescian al muzicii a `nceput `n zileleprecedentului sfâr[it de s\pt\mân\, la SalaPalatului. A`nceput cu un impresionant spectacolal vocalit\]ii, un spectacol sus]inut `n mare partede arti[ti originari din România, arti[ti careactualmente evolueaz\ pe marile scene de oper\ale lumii. Unii dintre ei sunt tineri sau relativtineri. Culeg `n continuare laurii unor spectaculoaseafirm\ri. Al]ii pot contempla `n urma lor ocarier\ impresionant\ de str\lucirea c\reia noi, volens nolens,am fost ]inu]i de-o parte. Au studiat aici, `n ]ar\. Au avutinteligen]a [i curajul de a se fi plasat la timpul potrivit pecircuitele cele fire[ti ale devenirilor profesionale aprige,`ntr-un nemilos sistem concuren]ial care promoveaz\ [ipre]uie[te valorile. Cele de care, `n r\stimpuri, iat\, avem[i noi parte la ceas de mare s\rb\toare a muzicii. Aplaudat\Soprana Elena Mo[uc

f e s t i v a l u l g e o r g e e n e s c u`n mod cu totul special de public, de o manier\ cu totulspectaculoas\ s-a dovedit a fi evolu]ia sopranei ElenaMosuc; agilitatea uimitoare, apoi coloratura vocal\ de omuzicalitate captivant\ sunt st\pânite `n mod absolut,cu un bun gust ce `nnobileaz\ un registru supra-acut deo calitate timbral\ special\. Cu câteva luni `n urm\ [i-af\cut intrarea la Teatro alla Scala, `n Traviata, fiind r\spl\tit\cu prelungite ova]ii de exigentul public milanez. O bucurie`ndelung amânat\, poate prea târziu atins\, a reprezentatoprezen]a `n concert a baritonului Alexandru Agache,una dintre vedetele marilor scene de oper\ ale lumii. Astr\lucit `n marele repertoriu italian romantic [i verist.Dispune `n continuare de o impresionant\ [tiin]\ a cântului.Voci pre]ioase, puternic individualizate `n baza unorexperien]e la fel de preten]ioase, etaleaz\ sopranele Anda-Louise Bogza [i Adina Ni]escu. Prezentându-le pe sopraneleRoxana Briban [i Cellia Costea, domnul Ioan Holender– directorul artistic al Festivalului, actualul director alOperei de Stat din Viena – a men]ionat cu titlu despecial interes faptul c\ cele dou\ cânt\re]e vor fi protagonisteleapropiatului turneu `ntreprins `n Asia [i Orientul `ndep\rtat,de c\tre colectivele artistice ale institu]iei pe care o conduce.Am admirat `n concertul de deschidere prezen]a mezzosopraneiCarmen Opri[anu, un artist a c\rui evolu]ie sesprijin\ pe un impresionant echilibru interior, pe o mareexperien]\ scenic\, ce fundamenteaz\ sus]inerea vocal\.Alte prezen]e de special interes? Au fost: cea a sopraneiNicoleta Ardelean, a baritonului George Petean, a basuluiSzabo Balint [i, desigur, cea a foarte tân\rului tenor MarianTalaba, originar din Ucraina, tân\r artist care parcurge cu`ncredere treptele afirm\rii `n circuitele vie]ii muzicaledin vestul continentului european; a fost prezentat pentruprima oar\ pe scenele noastre. Pe de alt\ parte, nu po]is\ nu observi, tenorul Robert Nagy este artistul a c\ruievolu]ie se sprijin\ pe o excep]ional\ experien]\ a cântului,pe o dezinvoltur\ condi]ionat\ - iat\, se `ntâmpl\ acestlucru! – de avatarurile hazardului. ~n fine, unica pagin\româneasc\ care ne-a fost oferit\ a fost cea sus]inut\ debas-baritonul {tefan Ignat; a dovedit o perfect\ st\pânirea resurselor glasului, a textului muzical al monologuluipersonajului titular al unicei opere enesciene, Oedipe.Este un rol pe care a avut prilejul a-l sus]ine pe mai multescene din Europa [i din Statele Unite. Au mai fost prezen]ipe scena concertului de deschidere tenorul MariusVlad, nepotrivit distribuit `ntr-un rol impropriu vocii sale,de asemenea - `n ansambluri, `n compania colegilor lor– mezzo-soprana Cristina Iord\chescu [i tenorul C\linBr\tescu. Orchestra Operei bucure[tene, dirijorul GheorgheCostin, au oferit sus]inerea orchestral\ necesar\ unuiasemenea spectacol. Afost, `n adev\r, un spectacol popularde special\ atrac]iozitate. Dar programul a fost dispropor]ionatalc\tuit. O prioritate absolut\ au avut-o paginileitaliene, cele datorate lui Giacomo Puccini `n mod special.Surpriza cea mare, un deziderat `mplinit cu mare `ntârziere,a constituit-o acustica s\lii, un mediu artificial `mbun\t\]itpân\ la nivelul unei potrivite sus]ineri a masei sonore, aparticularit\]ilor timbrale. Nu m\ pot ab]ine [i voiaminti c\ astfel de sisteme de sonorizare calitativ\ `n spa]iipublice vaste exist\ `n lumea civilizat\ de multe zeci deani. De voie de nevoie un asemenea sistem a fost `nchiriatpe durata Festivalului [i la noi. Iar aceasta sub amenin]areamai mult sau mai pu]in voalat\ a unor ansambluri orchestraledin str\in\tate, a unor soli[ti [i dirijori care au condi]ionatparticiparea `n Festival de `mbun\t\]irea mediului acustical S\lii Palatului. {i totu[i consider potrivit\ sus]inereaunui asemenea tip de concert popular `ntr-un spa]iu deschis,`ntr-un spa]iu public larg, asistat de ecrane mari, dreptun semnal pentru `nceputul s\rb\torii celei mari `nchinatespiritualit\]ii enesciene. C\ci Enescu `nsu[i a dirijat ununic spectacol de oper\. Cel destinat cu sens simbolicdeschiderii institu]iei Operei bucure[tene de stat, `nanul 1921, cu spectacolul Lohengrin de Richard Wagner.Enescu a fost un simfonist care a evitat expresia melodic\vocal\ exprimat\ grandilocvent, o tipologie proprie genuluide oper\. A fost un spirit a c\rui intimitate s-a exprimatplenar atât `n domeniul simfonic, cât [i `n zona muziciide camer\. A fost un p\str\tor [i un `nnoitor al tradi]iilor.Acontribuit la `nfiin]area Societ\]ii Compozitorilor Români[i a fondat Premiul de Compozi]ie care i-a purtat numele,distinc]ie menit\ a stimula activitatea tinerilor compozitori.Acesta este motivul pentru care Uniunea Compozitorilor[i Muzicologilor din România s-a implicat `n mod activ`n constituirea unor programe de muzic\ româneasc\ dreptparte integrant\ a actualei edi]ii a Festivalului.~n paralel cu desf\[urarea competi]iilor sec]iilorConcursului Interna]ional «George Enescu», la AteneulRomân au avut loc concertele de muzic\ româneasc\. Auparticipat [i particip\ `n continuare forma]ii din ]ar\,muzicieni implica]i trup [i suflet `n pozi]ionarea just\ avalorilor autohtone `n peisajul componistic actual, `ncontextul vie]ii muzicale na]ionale [i interna]ionale. M\refer la duo-ul cameral voce-pian reprezentat de Bianca[i Remus Manoleanu. Au prezentat cel de al 14-lea programdestinat `n exclusivitate cântecului cult românesc, de laMihail Jora, p\rintele lied-ului, la noi, de la crea]ia mae[trilorTheodor Grigoriu, Cornel }\ranu, Ede Terenyi la produc]iilefoarte tinerilor compozitori. Este un gest de sus]inere cemerit\ a fi salutat, ce merit\ a fi urmat. Corul cameral«Preludiu» condus de Voicu En\chescu, Orchestra deCamer\ «Philharmonia» condus\ de Nicolae Iliescu, s-auorientat prioritar spre valorile tradi]ionale ale literaturiinoastre componistice, de la paginile enesciene, la celesemnate de Paul Constantinescu, Constantin Silvestri,Alexandru Pa[canu, Mar]ian Negrea, Alfred Alessandrescu,pagini corale [i instrumentale ale mijlocului de secol XX,altele marcând continuitatea `n actualitate a direc]iilortradi]ionale. Pe de alt\ parte, ansamblul «Profil» dirijatde Tiberiu Soare, ansamblu condus de compozitorul DanDediu, a ]inut a etala valori de ultim\ or\ ale pisajuluinostru componistic, o crea]ie vizionar\ cum este «Simfonia»de Ludovic Feldman, lucrare scris\ cu decenii `n urm\, [ide aici pân\ la crea]iile actuale apar]inând unor creatoriprecum Fred Popovici, Nicolae Brându[, Vasile Timi[,Sorin Lerescu, apar]inând de asemenea tân\rului compozitorCristian Lolea. Constituit pe o cu totul alt\ direc]ie,programul forma]iei «Archaeus», ansamblu condus decompozitorul Liviu D\nceanu, a fost integral dedicatcrea]iei compozitorilor români care tr\iesc `n afara grani]elor]\rii, lucr\rilor instrumentale semnate de Violeta Dinescu[i Corneliu Dan Georgescu din Germania, Costin Miereanu[i Horia Surianu de la Paris, Liviu Marinescu dinStatele Unite. Conving\toare implicare creatoare, dorin]aimperioas\ de comunicare, continuare [i valorificare `nactualitate a unor tradi]ii autohtone, imagina]ie [i profesionalism,sunt aspecte pe care le distingi urm\rind drumulmuzicii române[ti continuat `n afara grani]elor ]\rii.Dumitru AVAKIANRomânia literar\ nr. 35/ 7 septembrie 2007Forma]ia ArchaeusBianca Manoleanu

Cititorul avizat va redescoperi în acest horror binef\cut o parte din universul obsedant al scriitoruluiamerican în care intr\ [i aceast\ veche marot\ ahotelului bîntuit.a r t eDemonii de la 1408România literar\ nr. 35/ 7 septembrie 200724Nominalizat la Oscar pentru cel mai bunfilm str\in cu Ondskan (Diabolicul, 2003),Mikael Hafström nu este nicidecum undebutant, or, tocmai experien]a acumulat\î[i spune cuvîntul în ecranizarea uneipovestiri a unui maestru al genului horror,prozatorul Stephen King. Cititorul avizatva redescoperi în acest horror bine f\cuto parte din universul obsedant al scriitoruluiamerican în care intr\ [i aceast\ veche marot\ a hoteluluibîntuit. Stanley Kubrick realizeaz\ o capodoper\ a genului,The Shining (Str\lucirea, 1980), dup\ romanul omonim,avîndu-l ca protagonist pe Jack Nicholson, iar ulterior,ecraniz\rile dup\ romanele lui Stephen King încep s\curg\. Celebrul Carrie (2002) al lui David Carson a fostprobabil re]inut de iubitorii genului [i ai romancieruluideopotriv\, sau serialul TV, It (1990), eu îns\ am preferatîntotdeauna mai pu]in cunoscutul Pet Sematary (Cimitirulanimalelor, 1989), regizat de Mary Lambert dup\ un altroman omonim. Stephen King [tie s\ redea adev\ratafor]\ mitului urban, a legendelor care definesc un terioriudecupat din vastitatea unui spa]iu dificil de cuantificat.Mai aproape de ceea ce se întîmpl\ în film este romanul[i filmul cu acela[i nume, The Shining, unde nu doar ocamer\, ci un întreg hotel este bîntuit. Ce-i drept,acolo r\ul î[i are totu[i sediile sale privilegiate printrecare [i o anumit\ camer\ cu recuzita ei de cadavre vivante,dintre care celebra femeie moart\ în baie printrearome de s\pun Camay [i Lolita. În acest film ea arenum\rul 1408 [i reprezint\ un fel de cutie a Pandorei,o capcan\ mortal\ pentru cei neaviza]i sau doarexcesiv de curio[i. Este cazul cu scriitorul Michael (Mike)Enslin (John Cusack), scriitor de romane de succes, genulhorror, un alter-ego al scriitorului american care nu ezit\s\ se ipostazieze ludic. Stephen King populeaz\ romanelesale cu scriitori, scriitorul este un personaj privilegiat,supus dificult\]ilor inerente ale breslei, pe care autorulle-a cunoscut pe pielea lui înainte de a deveni celebru,dar [i unor complica]ii de ordin supranatural sau metafizic.Oricum, [i în cazul lui Mike exist\ un debut interesant,îngropat de avalan[a de romane consumeriste, precumcel la care lucreaz\ în prezent, 10 nop]i în camerele dehotel bîntuite. Dac\ primul roman cu un puternic substratautobiografic, The Long Road Home, anun]a un scriitorautentic, celelalte reprezint\ mai mult o caricatur\ agenului c\ruia i s-a dedicat scriitorul american. Aceast\mic\ disensiune subliniat\ discret are rolul ei în film, neofer\, de fapt, un personaj scindat, care ascunde ceva,scheletul din dulap abia întrez\rit. Altfel, Mike Enslineste un fel de dezabuzat vîn\tor de fantome, – de fantomede hîrtie –, cinic, plictisit, deta[at, inteligent [i profesionist.Printr-o carte po[tal\ prime[te un pont interesant,dup\ nop]i senine petrecute în preajma stafiilor unorlocuin]e diverse, stafii care, din curtoazie, nu-[i facapari]ia. De la bun început, camera 1408 de la hotelulDolphin din New York pare s\ fie altceva, cu atît maimult cu cît ea este p\zit\ cu grij\ de intendent, de managerulhotelului, Gerald Olin (Samuel L. Jackson). SamuelL. Jackson realizeaz\ un rol de mare fine]e, întruchiparea sub]irimii unui om aflat într-un astfel de post în combina]iecu o diploma]ie old fashion, rag time – regizorul strecoar\de dragul re]etei [i un cip-cirip fran]uzesc –, la care seCamera 1408 (1408, 2007); Regia: Mikael Hafström;În rolurile principale: Samuel L. Jackson, John Cusack;Gen: horror/thriller; Durata: 94 min; Premiera în România:17.08.2007; Produs de: Dimension Film; Distribuitîn România de: MediaPro Distribution.poate ad\uga aerul sulfuros al unei personalit\]i mali]ioase.Întregul s\u efort de a evita locuirea camerei diabolicenu face decît s\ stîrneasc\ curiozitatea, mai mult, sun\chiar ca o invita]ie. Camera se recomand\ de la sineprintr-un palmares cuceritor, 56 de cadavre, f\r\ a-i mainum\ra pe mexicani, cum spunea Billy the Kid, sau maiprecis f\r\ cei care au fost înregistra]i c\ au murit dincauze naturale, de exemplu, înecîndu-se cu o lingur\ desup\. Ce poate fi mai natural? Întrebarea se insinueaz\pe traseu: este Oslin aflat în slujba diavolului, f\cîndu-ianticamer\? Oricum, dialogul dintre cei doi este, în opiniamea, cea mai bun\ parte a filmului, cu toate c\ [i JohnCusack î[i joac\ excelent rolul în continuare, unde încea mai mare parte efectele speciale vorbesc în loculpersonajului. Mike nu rezist\ tenta]iei [i, odat\ intratîn curs\, nu mai poate ie[i, iar camera se dezl\n]uie.Ca [i în The Shining, exist\ un bilan] mortifer al deceda]ilorîn camera fatidic\, a[a c\ apari]ia lor fantomatic\, –cea mai pu]in reu[it\ din film –, nu surprinde pe nimeni.Nu lipse[te aproape nimic din recuzita genului, astfelîncît este prea pu]in loc pentru surpriz\. În scen\ intr\nu doar istoria deceda]ilor anteriori, ci [i propriaistorie a personajului care este bîntuit de culpabilit\]i]inute secret, cel mai tragic eveniment fiind chiar moarteafiicei sale, iar cel mai abject, abandonarea tat\lui la unazil de b\trîni. Co[marul devine mai pu]in artificial astfel,net mai credibil decît stafia care apare cu toporul în urmalui gata s\-l altoiasc\ sau cea care îl doboar\ în încercarea(reu[it\) de a se arunca pe fereastr\. Ora pe care i-o punela dispozi]ie entitatea malefic\ care are în proprietatecamera se scurge cu repeziciune în vederea sinucideriisale. Scriitorul, inventiv, alege alt\ stratagem\, aceea dea distruge chiar locul r\ului folosind pe post decocktail Molotov sticla de whisky d\ruit\ de c\treintendent. Este salvat la timp de o so]ie grijulie cu carese reconciliaz\ astfel [i finalul filmului aduce în scen\vocea fiicei lui înregistrat\ pe un mic reportofon. Nu[tim dac\ entitatea malefic\ [i-a consumat resursele [iputem b\nui un reviriment al r\ului.Hafström urmeaz\ cu fidelitate ideile cardinale aleprozatorului, lui revenindu-i misiunea de a face credibil\partitura co[maresc-psihedelic\ a c\r]ii. Altfel, temacelui prins în capcana unei traume care nu s-a resorbit,oferind posibilitatea confrunt\rii cu demonul, –înainte de toate unul c\ruia îi place literatura, însufle]ind,cum numai scriitorul mai [tie, istorii vechi – se afl\circumscris\ unei terapii freudiene. Ca orice respectabilloc al groazei, acesta posed\ [i un fel de Baedecker,albumul format din extrase din ziare înf\]i[înd crimeleoribile care au avut loc în renumita camer\ de hotel.Spectatorul ajunge s\ în]eleag\ c\ nu aceste victime suntterifiante, ci mai primejdios decît orice sunt fantomeletrecutului. Scriitorul retr\ie[te acut moartea propriuluis\u copil, destr\marea c\sniciei sale [i refugiul într-unsoi de surogat al literaturii adev\rate. Demonii cu careeste confruntat îi sunt cunoscu]i, astfel c\ eliberareasurvine prin interven]ia fostei so]ii, a ceea ce ]ine defamilia reg\sit\. Restul apari]iilor nu sunt decît proiec]iifantasmale, simpl\ recuzit\ macabr\ ostentatorie. Dinschema etajului dispar toate celelalte repere mai pu]incamera în care se afl\ înconjurat\ de o mare de întuneric,a[a cum camera devine celul\ de închisoare, silindu-lpe cel care s-a închis prea mult în sine s\ caute ie[iri, iaraceste ie[iri duc c\tre sine. Deregl\rii sistematice asim]urilor, indus\ parc\ de o substan]\ psihotrop\, îiurmeaz\ recuperarea principalelor articula]ii dureroaseale existen]ei sale. Mike simte enorm [i vede monstruos.Camera 1408 nu face decît s\-l confrunte cu sine, estedrept, indicîndu-i o fals\ ie[ire din impas: sinuciderea.Regizorul a reu[it un acceptabil film de groaz\,nici prea-prea nici foarte-foarte, un film realizat profesionistîn care actorii se disting pe alocuri într-o partitur\recognoscibil\ [i care d\ spectatorului impresia uneitr\iri autentice în vecin\tatea genului cu psihodrama. •

Radiografiiîn posteritateIon Bitzan:Mimesis [i creativitatea r t eFlorin Mitroi: rigoare tehnic\[i austeritate moral\Mai importante decît lucr\rile înse[i, în general [tiute bine Pentru Florin Mitroi, pictura nu este doar un simplu exerci]iu[i pre]uite în consecin]\, sînt mecanismele [i resorturile adînci cultural, o form\ abil\ de comunicare codificat\ cu un privitorale fascina]iei pe care arta [i personalitatea lui Bitzan le exercit\ mai mult sau mai pu]in prevenit, o hîrjoan\ ludic\ sau o scrutareasupra con[tiin]ei publice [i asupra privitorului, în particular. grav\ prin spa]iile nelimitate ale posibilului. Mai întîi, ea~n pofida faptului c\ artistul [i-a delimitat foarte net reprezint\ un amplu [i complicat ceremonial tehnic, un recursuniversul [i [i-a restrîns reveriile la cîteva categorii de obiectereper,senza]ia de bog\]ie, de materie inepuizabil\ [i de ac]iune imediat\ atît a lumii organice, cît [i a regnului mineral. El ala memoria arhaic\ a genurilor, o subtil\ convocare la realitateaformativ\ infinit\ se impune, dincolo de interesele imediate fost unul dintre pu]inii pictori moderni, [i acest fapt este valabil[i chiar de nivelul de instruc]ie, tuturor categoriilor de spectatori. nu doar pentru spa]iul artei române[ti, care nu a folosit niciodat\Pentru c\ Bitzan, spre deosebire de majoritatea confra]ilor s\i, culorile de ulei. Ostil prin natura lui fa]\ de orice efect, de oricecontrar aparen]ei de noutate radical\, ofer\ privitorului, cu o str\lucire exterioar\ [i conjunctural\, el i-a preferat uleiuluisavant\ intui]ie psihologic\, exact ceea ce acesta, la un prim culorile de ap\, în spe]\ tempera cu ou, tocmai din aceast\nivel, poate accepta f\r\ protest [i poate în]elege f\r\ efort. pricin\. Spre deosebire de tîn\ra tehnic\ a uleiului, fastuoas\El î[i am\ge[te interlocutorul c\ arta este tocmai ceea ce acesta [i volubil\ prin îns\[i materialitatea sa, tempera cu ou are ob\nuia demult, adic\ o copie limpede a realit\]ii, un act mimetic sonoritate stins\, o suprafa]\ cald\, absorbant\ [i atemporal\.des\vîr[it, o dublare a naturii printr-o imagine de o fidelitate Lumina nu gliseaz\ pe suprafa]a pictat\ cu tempera, a[a cumcare, la un moment dat, poate genera confuzii. Tocmai acest se întîmpl\ în cazul uleiului, nu se r\sfrînge doar pe acea pelicul\mecanism al imita]iei [i aceast\ consecin]\ ultim\ care este exterioar\ pe care o p\r\se[te apoi tot atît de subit pe cît deconfuzia sînt, la urma urmelor, factorii psihologici pe care spontan a [i ap\rut, ci se interiorizeaz\, se insinueaz\ în particulelese construie[te arta lui Bitzan. ~ns\ artistul deplaseaz\ net intime ale pigmentului pîn\ face corp comun cu acesta [izonele de interes [i perturb\ cu des\vîr[ire toate reperele. El împreun\ cu care iese din locvacitatea diurn\ a materiei spresepar\ natura neutr\, anonim\ [i indiferent\ în sine, care secole a trece, tot împreun\, într-o existen]\ necircumstan]iat\. Dinde-a rîndul a fost surs\ direct\ pentru contempla]ia [i pentru aceast\ rela]ie special\ cu pictura, cu pictura în]eleas\ ca actac]iunea artistic\, de formele artificiale, de produsele culturii ceremonial [i ca form\ de restaura]ie a echilibrului [i a[i ale civiliza]iei. {i în loc ca actul mimetic, dup\ cum ar fi fost ordinii ra]ionale a lumii sensibile, deriv\, în ultim\ instan]\,de a[teptat, s\ se exercite în rela]ie cu natura, cu lumea a[a [i preocuparea exclusiv\ a artistului pentru momentul crea]iei,zis obiectiv\, el se manifest\ exclusiv, profund [i iremediabil al elabor\rii, [i într-o m\sur\ extrem de mic\, dac\ nu chiarfa]\ de formele constituite ale culturii. Din act de fidelitate, foarte aproape de nivelul zero, pentru spectacolul expuneriide supunere [i de celebrare, imita]ia devine un gest de sfidare, [i pentru ie[irea în public, în general. De[i interesat de tot ceeade reconsiderare [i de posesiune. Dac\ mimesisul clasic ad\uga ce ochiul poate s\ absoarb\, de la accentul de culoare întîmpl\tornaturii un sens [i instaura o anumit\ ordine, mimesisul lui sau de la forma spontan\ [i pîn\ la construc]iile simbolice deBitzan perturb\ pîn\ la anihilare modelul, îl gole[te de toate o mare complexitate [i la amplele simfonii cromatice pe caresensurile originare [i îl resemantizeaz\ într-un alt sistem de istoria artei le ofer\ cu generozitate, Florin Mitroi [i-acodifica]ii. Fila de manuscris, pagina de incunabul, insectarul,restrîns interesul, în propria-i crea]ie, la cîteva teme mari [i lalaboratorul alchimic sau al omului de [tiin]\ pozitivist, inventarulcî]iva moduli u[or de recunoscut [i de identificat. ~n pofidade buduar [i tot ceea ce universul artificial ofer\ în ansambludiscre]iei sale absolute [i a spaimei profunde în fa]a[i în am\nunt se preschimb\, printr-o halucinant\ construc]iegesturilor risipitoare [i a redundan]elor de tot felul, el a fost,mimetic\, în opusul des\vîr[it al originalelor: în iluzie pur\,în esen]\, un experimentator, un cercet\tor aplicat [i cu tenta]iaîn gratuitate absolut\, în joc dramatic cu absurdul [i cu fatalitatea.anonimatului, al tuturor componentelor pe care le implic\ actulConfuzia ini]ial\, oscila]iile percep]iei [i continua glisare întrede crea]ie. Fixat, aparent, în bidimensionalitatea fizic\ [i înobiectul real [i fic]iunea imaginii, sprijinite [i între]inute decoordonatele clasicizate ale spa]iului picturii, în realitate Mitroiartist printr-o manualitate [i printr-o capacitate de adaptare laspiritul formei [i la soma]iile materiei cu totul ie[ite din comun,s-a adîncit în cea mai sever\ investiga]ie a generozit\]ii [i ase transform\, finalmente, în ambigu\ tr\ire estetic\ [i înlimitelor limbajului, precum [i în aceea a capacit\]iivibra]ie metafizic\ adînc\. F\r\ s\ fi fost un om cultivat înomene[ti de a cunoa[te atît lumea exterioar\, cît [i propria saaccep]iunea academic\ a cuvîntului, adic\ f\r\ o cultur\ narativ\voca]ie de a colora afectiv [i de a personaliza aceast\ lume.solid\ [i sistematizat\, dar cu o profund\ cultur\ vizual\ [iÎn acela[i timp, pictura constituia pentru el [i o form\ de sanc]iunecu un instinct infailibil al livrescului, Bitzan a intuit c\ unamoral\, o modalitate sigur\ de a identifica acele calit\]i aledintre cele mai eficiente modalit\]i de a provoca interoga]iiobiectelor [i ale lucrurilor care ofer\ un r\spuns pregnant,filosofice [i vibra]ii estetice este bruscarea ontologic\, dizlocareaaxiomatic, la problemele existen]ei [i care substituie, în acela[iobiectului din func]ia, din natura [i chiar din existen]a sa.timp, ca într-un ceremonial magic, ac]inunea brut\ [i reac]iaOperînd exclusiv cu semne [i cu structuri preexistente, deja vulgar\. În esen]\, întreaga pictur\ a lui Florin Mitroi este oIon Bitzan - Cartesistematizate în arhiva noastr\ mental\ [i semnificate în orizontul încercare de stopare a lumii, de suspendare a acesteia în efigie,cunoa[terii, artistul exploreaz\, în principal, patru c\i de acreditare [i nicidecum un comentariu narcisiac pe marginea expresivit\]iia formei [i tot atîtea strategii de manipulare a privitorului; ei tranzitorii. Ca dinamic\ sufletesc\ [i ca stilistic\ general\,prima cale este aceea a imita]iei directe (cazul paginii scrise, Florin Mitroi este un nonfigurativ, un spirit platonician saual c\r]ii, al bibliotecii, al insectarului etc.) prin care imaginea oriental, iar raporturile sale cu nivelul senzorial [i vizibil aldevine autonom\ fa]\ de obiectul ini]ial, a c\rui esen]\ este realului se stabilesc în termeni absolu]i [i lipsi]i de orice echivoc.acum uzurpat\. Cea de-a doua cale ar putea fi numit\ a imita]iei Atunci cînd pictorul experimenteaz\ forme pure, cînd cerceteaz\analogice [i ea presupune invocarea unei realit\]i prin substitu]ii disponibilit\]ile ascunse ale substan]ei [i ale limbajului, disparesprijinite pe analogii formale: un dovlecel uscat, de pild\, se cu totul orice referent narativ, iar forma care se na[te din aceast\substituie drugului de salam într-o compozi]ie care comenteaz\ reala]ie a artistului cu propriile sale instrumente esteironic imaginea vitrinei de magazin alimentar. Celei de-a treia realitatea îns\[i, anistoric\, f\r\ trecut [i f\r\ viitor, un fel dec\i i s-ar potrivi denumirea de construc]ie metonimic\ [i ea icoan\ f\r\ transcenden]\, adic\ una în transparen]a c\reiase refer\, în special, la instala]iile complexe, de genul Cîntarea nu intr\ nu se întrez\re[te nici o alt\ realitate descriptibil\. Aici,Cînt\rilor, în care epica [i personajele unei nara]ii preexistente Florin Mitroi manipuleaz\ doar esen]e [i sugereaz\ existen]esînt introduse metonimic prin repere plastice minimale, îns\ fondatoare: cer/p\mînt, întuneric/lumin\, opacitate/transparen]\,perfect definitorii pentru întregul ac]iunii. {i, în sfîr[it, cea jos/sus, gravita]ie/imponderabilitate, materie/spirit. Tonurilede-a patra cale este aceea a construc]iei în sine, indiferent\ fa]\ teroase, nuan]ele magmatice [i feminine, se întîlnesc [i sede modele [i irepetabil\ ca structur\. Aceste construc]ii, f\r\ interp\trund deseori cu aurul incendiar [i dizolvant, cu str\lucireaa se raporta la realit\]i deja cunoscute, sugereaz\ plauzibil lui impersonal\ [i majestuoas\. Nici atunci cînd pictoruluniversuri condensate, stocheaz\ [i aglutineaz\ obiecte, forme, trece c\tre lumea obiectelor, cînd interesul s\u merge c\tresubstan]e, densit\]i [i tonuri diferite f\r\ o alt\ justificare decît structurile constituite, c\tre arhitectura intim\ a formelor sauaceea a unei convie]uiri legitime sau aleatorii. ~n aceste numai c\tre semnifica]ia moral\ a acestora, perspectiva nucutii, valize, dulapuri [i în tot felul de alte recipiente, mai se modific\ esen]ial. Obiectul, sursa, reperul, sau oricum ammult sau mai pu]in identificabile, se adun\ toat\ tandre]ea, vrea s\-i mai spunem, p\r\se[te orice context, î[i pierdeironia, patetismul, bog\]ia [i disperarea mocnit\ a unei con[tiin]e orice memorie, î[i abole[te orice func]iune episodic\, seneobosite [i profunde. Neobosite prin puterea de a lupta cu desubstan]ializeaz\ pîn\ la limita arhetipului [i devine, prin25neantul [i profunde prin inocen]\, prin bucurie [i prin împ\carea solitudine [i prin monumentalitate, o ax\ a lumii, o realitateFlorin Mitroi - Autoportret subîn]eleas\ cu ideea z\d\rniciei.unic\ [i des\vîr[it\. •România literar\ nr. 35/ 7 septembrie 2007

Prin simple m\sur\tori ale craniului uman,frenologia secolului anterior demonstrasec\ b\rba]ii, ca grup, au o capacitatecranian\ mai mare decît femeile, ca grup.m e r i d i a n eMasculin [i feminin.R`zboiul creierelorRomânia literar\ nr. 35/ 7 septembrie 200726Desen de El Roto, SpaniaI. Credin]aÎn Europa secolului al XIX-lea, un zeitgeist secularizantstr\b\tea gîndirea [tiin]ific\, determinînd convergen]aunor domenii diverse precum antropologia, biologia sauneurologia pe un teren comun în care se urm\reafundamentarea pe baze [tiin]ifice a suprema]iei raseinord-europene, în special a b\rbatului alb. Dreptul dea ocupa pozi]ia central\ în societate [i în lume urma s\fie conferit de îns\[i structura biologic\ a acestuia. Astfel,superioritatea formelor de politic\ [i cultur\ european\în fa]a celorlalte produse culturale ale altor rase numai putea fi contestat\.Prin simple m\sur\tori ale craniului uman, frenologiasecolului anterior demonstrase c\ b\rba]ii, ca grup, auo capacitate cranian\ mai mare decît femeile, ca grup.Acest lucru a fost luat drept o confirmare a uneiadintre ideile de baz\ ale frenologiei, [i anume c\ un capmai mare însemna un creier mai mare, iar un creiermai mare nu putea însemna decît un grad mai ridicatde inteligen]\. Dup\ nenum\rate m\sur\tori dup\ totfelul de criterii cum ar fi rasa, na]ionalitatea [i sexul,frenologii au concluzionat c\ rasa alb\, european\, areo capacitate cranian\ mai mare decît africanii [i asiaticii.Antropologia secolului la care ne referim, al XIXlea,a mo[tenit tehnica m\sur\torilor craniene pe carea rafinat-o, încercînd s\ stabileasc\ vîrsta raselor umane.Adînc ancora]i în materialismul darwinist, ace[ti savan]ivoiau s\ demonstreze ipoteza evolu]ionist\ conformc\reia culturile nord-europene erau cele mai vechi [imai evoluate din lume. Faptul c\ nord-europeniiaveau cranii mai mari decît celelalte rase era o dovad\suficient\ a faptului c\, fiind mai vechi, avuseser\ maimult timp s\ evolueze. Care era, îns\, explica]ia antropologilorevolu]ioni[ti pentru capacitatea cranian\ mai mic\ afemeilor europene? Ace[tia sus]ineau c\, pe lîng\ b\rba]iinon-europeni, toate femeile de orice ras\ st\teau pe otreapt\ inferioar\ de evolu]ie. Cum era posibil a[a ceva,avînd în vedere faptul c\ femeile albe trebuiau s\ fiela fel de „vechi” ca [i partenerii lor? R\spunsul la aceast\întrebare logic\ evoca sistemul nervos feminin mai pu]incomplex [i inteligen]a mai sc\zut\ ca adapt\ri evolu]ionistela durerile na[terii, la caracterul repetitiv al muncilorcasnice [i la alte activit\]i fizice care nu necesitau calit\]iintelectuale. Era de la sine în]eles c\ femeile dinrasele „inferioare” erau înc\ o dat\ inferioare fa]\ deb\rba]ii din acea[i categorie. Nimeni nu s-a ar\tat indignat,de exemplu, atunci cînd James Hunt, pre[edintele Societ\]iiAntropologice din Londra, a afirmat c\ creierul negrilor[i femeilor seam\n\ mai mult cu cel al maimu]elor decîtcu creierul b\rba]ilor europeni. Francezul F. Prunersus]inea c\ negrul este pentru alb ceea ce femeia estepentru b\rbat, în timp ce colegul acestuia, G. Le Bon,era de p\rere c\ m\rimea creierului a numeroasefemei albe este similar\ cu cea a gorilelor (Steinem, 133-134).II. Diferen]ede comportament verbalToat\ lumea cunoa[te mitul potrivit c\ruia femeilevorbesc mai mult decît b\rba]ii. Elaine Chaika, profesorde lingvistic\ la Providence College, arat\ c\, dimpotriv\,„practic toate investiga]iile asupra acestei chestiuni [...]arat\ c\ b\rba]ii vorbesc mai mult decît femeile” (Chaika,376). Îns\ întrebarea cine vorbe[te mai mult este, în sine,irelevant\: nu poate exista un r\spuns tran[ant atîta vremecît el depinde de o serie de factori precum vîrsta, educa]ia,statutul social, subiectul conversa]iei [i situa]ia conversa]ional\concret\. Cele mai multe dintre studiile de acest genau fost f\cute în cadrul întîlnirilor de afaceri, înmediul universitar, adun\ri de comitete [.a.m.d., în timpce observa]iile lui Chaika au implicat cupluri dinmedii profesioniste, aflate la diverse petreceri. Eaarat\ c\ b\rba]ii vorbesc mai mult decît femeile, darnu întotdeauna, iar atunci cînd o femeie î[i „eclipseaz\”partenerul în discu]ie provoac\ o evaluare negativ\din partea celorlal]i. Cel mai frecvent, subiectele dediscu]ie feminine includ copiii, [coala, moda, g\titul[i între]inerea casei, pe cînd ma[inile, sportul [i afacerilesînt subiecte preferate de b\rba]i. Ace[tia din urm\vorbesc liber în fa]a femeilor despre ce-i intereseaz\pe ei, dar dac\ femeile fac la fel, nu e un lucru neobi[nuitca b\rba]ii s\ se retrag\ [i s\-[i formeze propriul lor grupde discu]ie. În studiile sale, Pamela Fisherman arat\c\ b\rba]ii au dreptul s\ controleze subiectul discu]iei[i c\, într-o conversa]ie, o femeie abordeaz\ maimulte subiecte decît b\rba]ii deoarece o mare partedin ceea ce ea spune trece neobservat\ de b\rba]i.A[a c\ femeile încearc\ s\ capteze aten]ia sau s\ aib\un oarecare control asupra unei conversa]ii abordîndmulte subiecte. O alt\ tactic\ implic\ punerea de întreb\ri.Studiile arat\ c\ femeile pun de trei ori mai multe întreb\ridecît b\rba]ii [i asta pentru c\ astfel provoac\ un r\spuns.S-a ar\tat, de asemenea, c\ femeile, ca [i copiii, începadeseori cu formula You know what? ({tii ce?/ {ti]ice?). Ele recurg la aceast\ întrebare mult mai des decîtb\rba]ii, care o folosesc atunci cînd se adreseaz\ superiorilorlor. În mod similar, ele apeleaz\ la comentarii introductivede tipul This is really interesting! (Ce interesant!) sauYou’ll never guess (N-o s\ ghice[ti niciodat\...), careîn mod sigur vor atrage aten]ia ascult\torului asupra aceea ce urmeaz\. Expresiile de umplutur\ de tipulyou know ([tii/[ti]i) sînt folosite de c\tre femei înconversa]ie de zece ori mai des decît de b\rba]i, recurgîndu-sela ele cu atît mai mult cu cît r\spunsul din parteab\rba]ilor se las\ a[teptat (Fisherman, 124).Studii efectuate în California [i Rhode Island arat\c\ b\rba]ii întrerup femeile cînd vor, nu [i invers.Zimmerman [i West au observat interac]iunile verbaledintre femei [i b\rba]i [i au descoperit c\ 96% dintreîntreruperi erau f\cute de b\rba]i. Îns\ ceea ce este cuadev\rat interesant aici e concluzia tras\ de cei doicercet\tori: ei spun c\ atît femeile, cît [i b\rba]ii credîn subcon[tient c\ b\rba]ii au dreptul de a controladiscu]ia. Aceasta ar fi explica]ia faptului c\ femeile nuobiecteaz\ atunci cînd b\rba]ii intervin în ceea ce elespun, îns\ obiecteaz\ atunci cînd o alt\ femeie face acestlucru. T\cerea care urmeaz\ de partea vorbitorului e mailung\ cînd întreruperea vine din partea unui b\rbat decîtatunci cînd intervine o femeie. Într-o conversa]ie nuexist\ feedback din partea b\rbatului, pe cînd ofemeie va emite întotdeauna murmure de aprobare saude încurajare. ~n mod similar, cînd femeile vorbesc,ele privesc mai des spre b\rba]i decît viceversa (Zimmerman& West, 105-129).O alt\ rela]ie interesant\ a fost identificat\ întresex [i persuasiune. Într-un studiu asupra discursuluiezitant [i discursului asertiv, sociologul american LindaCarli arat\ c\ primul are efect asupra b\rba]ilor, darnu [i asupra femeilor. Ideea ar fi c\, dac\ o femeievrea s\ influen]eze un b\rbat [i s\-l determine s\-i adoptep\rerile, nu ar trebui niciodat\ s\ fie direct\, asertiv\în preajma lui. În schimb, aceea[i atitudine în fa]aunei alte femei nu are nici o putere de convingere (Carli,941-951).Urm\rind ce se petrece într-o sal\ de tribunal, O’Barrarat\ c\ puterea de convingere depinde de stilul discursului.Stilul unui discurs poate contribui la impresia de sl\biciunesau la cea de putere. Sexul e irelevant aici, nu [i statutulsocial. Femeile profesioniste instruite foloseau stiluriputernice, în timp ce b\rba]ii [omeri sau cu slujbe m\runtefoloseau un stil slab (adic\ discursul lor con]inea calificativeca sort of, quite, r\spunsuri incomplete ce necesitauîntreb\ri suplimentare, repeti]ii, ezit\ri). Investigîndmodul în care jura]ii îi vedeau atît pe martori, cît [i peavoca]i, O’Barr a descoperit c\ oricine folosea un stilputernic era considerat credibil, îns\ b\rba]ii erau percepu]ica fiind oricum mai credibili decît femeile (O’Barr, 105-129).III. Diferen]e în structura cerebral\Capacitatea cranian\ este cu adev\rat un indicatoral m\rimii creierului, ast\zi acest fapt este cunoscutcu certitudine, astfel c\ femeile, ca grup, chiar au creieremai mici decît b\rba]ii, ca grup, lucru care se întîmpl\înc\ de la na[tere. În ceea ce prive[te bebelu[ii, creierulb\ie]ilor este mai mare cu 12-20% decît cel al fetelor,iar circumferin]a capului e mai mare cu 2%. Totu[i,aceste date devin irelevante atunci cînd sînt comparatecu masa corporal\, deoarece propor]iile devin egale. Laadul]i, capetele b\rba]ilor sînt cu 2% mai mari decîtale femeilor, iar creierul cînt\re[te mai mult cu 12%.Îns\, din nou, propor]iile se egalizeaz\ cînd greutateatotal\ e luat\ în considerare. În anul 1977, un cercet\tordanez din Copenhaga, Bente Pakkenberg, a demonstratc\, în medie, un b\rbat are cu circa 4 miliarde mai multecelule nervoase decît o femeie. Doi ani mai tîrziu,neurologul american Ruben Gur a descoperit c\ femeileau mai mult\ materie cenu[ie decît b\rba]ii.Emisferele stîng\ [i dreapt\ ale creierului sîntunite de un ]esut nervos numit corp calos, a c\rui func]iee de a asigura comunicarea între cele dou\ jum\t\]i. Uniisus]in c\ aceast\ parte e mai mare [i mai dezvoltat\ lafemei decît la b\rba]i: Roger Gorski, neurolog laUniversitatea California, din Los Angeles, sus]ine c\,la femei, corpul calos con]ine cu 30% mai multe conexiuni,deci e mai dens.Hipotalamusul e o zon\ deosebit de complex\ dincreier, iar numero[ii s\i nuclei r\spund de o serie defunc]ii precum hr\nirea, reflexele gastrice, comportamentul

În timp ce ascult\ pe cineva, fa]a unei femeiva oglindi întotdeauna emo]iile exprimatede vorbitor. B\rba]ii simt emo]iile la fel deputernic, dar evit\ s\ arate acest lucru.m e r i d i a n ematern, împerecherea, tensiunea sîngelui, r\spunsurileimunitare sau temperatura corporal\, ca s\ numimdoar cîteva. Hipotalamusul este dimorfic vizavi desex: aceasta înseamn\ c\ exist\ clare diferen]e structurale[i func]ionale între hipotalamusul feminin [i cel masculin.De exemplu, aria preoptic\, r\spunz\toare de comportamentulsexual, e mai mare în volum la b\rba]i, atît în sec]iunetransversal\, cît [i ca num\r de celule. E dublu, [i con]inede dou\ ori mai multe celule.Aceast\ diferen]\ e evident\în neuroanatomia vizibil\, îns\ cele mai multe diferen]econstau în schimb\ri subtile în conectivitatea neural\[i sensibilitatea chimic\ (Enciclopedia Wikipedia).IV. Diferen]eîn opera]iunile mentaleEste func]ionarea creierului influen]at\ în vreun felde diferen]ele structurale cerebrale?Se [tie c\ func]iile limbii sînt lateralizate în emisferastîng\, în timp ce emisfera dreapt\ e responsabil\ defunc]iile vizual-spa]iale (printre altele). S-a observatc\ femeile ob]in punctaje mai mari la opera]iunile denatur\ lingvistic\, pe cînd b\rba]ii sînt mai buni la sarcinilevizual-spa]iale. Acest lucru implic\ o lateralizare diferit\a limbii la cele dou\ sexe, fapt confirmat de dou\tipuri de dovezi: din studiile de tehnic\ imagistic\ cranian\,respectiv de studiile de afaziologie.Într-un experiment efectual la Indiana UniversitySchool of Medicine, 20 de b\rba]i [i 20 de femei au fostintrodu[i în tomograf în timp ce ascultau un fragmentdin romanul The Partner de John Grisham. Mareamajoritate a b\rba]ilor au avut activitate cerebral\ exclusivpe partea stîng\, în lobul temporal (arie asociat\ cuprocesarea limbii), pe cînd majoritatea femeilor au ar\tatactivitate în lobul temporal al ambelor emisfere alecreierului, de[i predominant pe stînga.Un alt experiment cerea subiec]ilor s\ decid\ dac\dou\ [iruri de cuvinte inexistente (e.g. jete, lete) rimeaz\sau nu. Analiza tiparelor de distribu]ie a sîngelui în creiera ar\tat activitate în emisfera stîng\ la b\rba]i [i activitatebilateral\ la femei.Alt studiu a implicat lecturarea unor verbe reale [ia altora inventate [i pronun]area formelor de trecut.Acelea[i rezultate au fost ob]inute ca mai sus.Afaziologia vine [i ea cu propriile contribu]ii: dac\limba e reprezentat\ unilateral la b\rba]i, atunci consecin]eleunui atac cerebral în emisfera stîng\ ar fi mai severe decîtla femei. Studiile arat\ c\ b\rba]ii sînt mai predispu[i s\sufere de afazie dup\ un astfel de accident decîtfemeile care, la rîndul lor, dac\ sînt afectate de afazie,au mai multe [anse de recuperare decît b\rba]ii (Jay, 48-49).Înseamn\ toate cele de mai sus c\ femeile ascult\mai bine, vorbesc mai bine, [.a.m.d.? Cercet\torii seferesc s\ dea r\spunsuri la astfel de întreb\ri. Ei spundoar c\ procesarea limbii e diferit\ în func]ie de sex,lucru care nu ar implica o performan]\ diferit\. Mai mult,ei nu pot spune dac\ diferen]ele sînt cauzate de modulîn care sîntem crescu]i sau dac\ ne na[tem cu ele.V. Ce s\ în]elegemÎntr-o vreme cînd trebuie s\ fii politically correct,cînd ideea de [anse egale pentru toat\ lumea sebazeaz\ pe faptul c\ sîntem to]i la fel, nu e u[or s\sus]ii c\ ne na[tem diferi]i. În bestseller-ul interna]ionalWhy Men Don’t Listen and Women Can’t Read Maps/ De ce b\rba]ii nu ascult\, iar femeile nu pot descifrao hart\, exper]ii americani în limbaj corporal Allan [iBarbara Pease nu se tem s\ trag\ ni[te concluzii foarteoriginale. Pentru ei, reprezentarea bilateral\ a limbii încreierul femeilor explic\, printre altele, [i urm\toarelelucruri:1. B\rbatul obi[nuit (average) nu este bun la conversa]ie.Pentru el, a vorbi [i a asculta nu sînt abilit\]i critice, fiindfolosite doar cînd ceva trebuie comunicat. Pentru femei,vorbitul este crucial pentru c\ înseamn\ a stabili contacte[i a construi rela]ii.2. Avem impresia c\ femeile vorbesc mai multdecît b\rba]ii deoarece ace[tia din urm\ vorbesc în gînd,iar femeile gîndesc cu voce tare.3. B\rba]ii obi[nui]i vorbesc diferit. Propozi]iile sîntmai scurte, mai structurate, încep simplu, con]in un mesajclar [i o concluzie. Sînt orientate spre solu]ionare [i mergla obiect. Limbajul e folosit pentru competi]ie, în timpce femeile folosesc cuvintele pentru a-[i face prieteni[i pentru a ar\ta participare. Femeile obi[nuite sîntindirecte, folosesc o mul]ime de calificative de felul kindof, sort of, a bit, evitînd astfel dezaprobarea sau agresiunea.Impresia l\sat\ b\rba]ilor e aceea c\ ele nu [tiu desprece vorbesc. B\rba]ii sînt direc]i [i iau cuvintele literal.Calificativele lor sînt de genul never, none, absolutely,afirmîndu-[i astfel autoritatea în fa]a celorlal]i.4. În timp ce ascult\ pe cineva, fa]a unei femei vaoglindi întotdeauna emo]iile exprimate de vorbitor.B\rba]ii simt emo]iile la fel de puternic, dar evit\ s\ arateacest lucru.Cei doi autori se refer\ la mult mai multe problemedecît diferen]ele de procesare [i folosire a limbajului,lucru care le face ini]iativa deosebit de interesant\.Concluzia lor e c\ cele dou\ sexe sînt în mod intrinsecînclinate s\ se poarte diferit: „B\rba]ii [i femeile sîntdiferi]i. Nici mai buni, nici mai r\i – doar diferi]i. Oameniide [tiin]\ deja [tiu, dar corectitudinea politic\ face totce-i st\ în putere s\ nege acest lucru. Exist\ un curentpolitic [i social vizavi de tratarea egal\ a femeilor [ib\rba]ilor, bazat pe credin]a ciudat\ c\ sîntem totuna. Eibine, se poate demonstra c\ nu sîntem” (Pease, 275).Desigur, astfel de concluzii puteau veni numai dinafaracîmpului academic, întrucît orice cercet\tor „respectabil”s-ar teme s\ nu se discrediteze în ochii comunit\]ii[tiin]ifice.VI. Concluzii„{tiin]ifice” sau nu, astfel de interpret\ri ]in, de multeori, de bunul-sim]. Bineîn]eles c\ diferen]ele exterioare,vizibile, dintre cele dou\ sexe sînt doar oglinda diferen]elorinterne, invizibile pîn\ de curînd. Echipamentele medicaledin prezent o confirm\. Tot de la sine în]eles e [i faptulc\ performan]a de orice natur\ va fi diferit\. Ceea ce ecu adev\rat important, îns\, e modul în care abord\maceast\ diferen]\. Compara]iile sînt cu totul inutile [igeneratoare de tensiuni. Tiparele comportamentale (fiefeminine, fie masculine) pot fi modelate de mediul social,îns\ ele pornesc întotdeauna de la alc\tuirea biologic\a creierului. Neîn]elegerea acestui lucru poate duce lainterpret\ri periculoase care reflect\ numai spiritul epocii.Feminismul de tip radical, de exemplu, î[i exprim\convingerea c\ natura uman\ e un lucru inexistent. Acestconcept e considerat mai degrab\ o structur\ psihologic\plantat\ cu grij\ în min]ile noastre, pe m\sur\ ce cre[tem,de c\tre institu]iile sociale. De aici inutilitatea familiei.Îns\ aceasta e alt\ poveste. Ce vreau s\ spun estec\ o cale mai bun\ de abordat ar fi acceptarea [i cultivareadiferen]elor dintre noi, cu scopul complet\rii reciproce,[i nu al competi]iei.Laura Carmen CU}ITARUReferin]eCarli, Linda. L., Gender, language and influence`n Journal of Personality and Social Psychology, 59 (5),1990.Chaika, Elaine, Language: the Social Mirror, 3rd ed.Mass.: Heinle &Heinle Publishers, 1994.Fishman, Pamela, What do couples talk aboutwhen they are alone? `n (eds. D. Butturf & E. Epstein)Women’s Language and Style. Akron, OH: Universityof Akron Press, 1978.Jay, Timothy, The Psychology of Language. NewJersey: Prentice Hall, 2003.O’Barr, W.M., Linguistic Evidence: Language, Powerand Strategy in the Courtroom. New York: AcademicPress, 1982.Steinem, Gloria. Revolu]ia interioar\. Ia[i: Polirom,2001.Zimmerman, D.H., West, C., Sex roles, interruptions,and silences in conversation `n (eds. B. Thorne & N.Henley) Language & Sex: Difference and Dominance,Rowley, Mass.: Newbury House, 1975.Desen de M. Ventura, ItaliaDesen de No-rio, Japonia27România literar\ nr. 35/ 7 septembrie 2007

Critica american\ îl nume[te„western rusesc“, criticiieuropeni îl asociaz\ cu R\zboi[i pace de L.N. Tolstoi.m e r i d i a n eO tragedie siberian`România literar\ nr. 35/ 7 septembrie 200728Calea sco]ian\ spre SiberiaScriitorul James Meek [i-a f\cut marea ucenicie literar\într-o bun\ tradi]ie ce aminte[te de Hemingway [i Márquez,cea a jurnalismului periculos: corespondent la Moscovaal ziarului „Guardian” din 1985, ob]ine cu reportajelesale despre Irak [i Guantanamo premii interna]ionale. Unautor care scrie ca marii prozatori ru[i [i care a avut nevoiede zece ani pentru aceast\ carte, bazat\ pe o documentaretemeinic\. Cunoa[te bine Rusia [i Ucraina, a tr\it aiciîntre 1991 [i 1999. Nu se sfie[te, de altfel, s\-[i dezv\luie„sursele” în paginile finale de „Mul]umiri [i note”.Romanul s\u, Un gest de iubire, contrazice toatea[tept\rile: critica american\ îl nume[te „western rusesc”,criticii europeni îl asociaz\ cu R\zboi [i pace de L.N.Tolstoi datorit\ scenelor de r\zboi [i unui veritabil cultal husarului [i al calului s\u, cu Doctor Jivago de BorisPasternak prin r\t\cirile eroinei ce str\bate o ]ar\c\zut\ în haos c\utând b\rbatul iubit, cu nuvela O zidin via]a lui Ivan Denisovici de Alexandr Soljeni]`n. Nulipse[te din panoplia compara]iilor Cehov [i, bineîn]eles,Dostoievski.Al]i critici îl apropie de c\r]i singulare: Inima întunericuluide Joseph Conrad [i De[ertul t\tarilor de Dino Buzzati.Irvine Welsh pre]uie[te la James Meek for]a epic\ [italentul unui mare povestitor [i anticipeaz\ c\ Un gest deiubire va fi citit [i citat, va fi studiat [i comentat mul]iani de acum înainte. Avalan[a de elogii [i asocieri creeaz\un orizont de a[teptare extrem de riscant, pe care, de[ipare incredibil, cartea le justific\ pe deplin. Iar în plus,ca marc\ a succesului de critic\ [i de public ce rareoricoincid, Johnny Depp a cump\rat drepturile de ecranizarea romanului.Publicat în 27 de ]\ri, Un gest de iubire apare la noiîn Colec]ia „Raftul Denisei” (Editura Humanitas, 2007,traducere de Fraga Cusin) [i reveleaz\ mai multe romane:aventuri [i poveste de iubire, ororile r\zboiului civil dintr-oRusie r\v\[it\ de lupte [i de revolu]ia bol[evic\, încare Albii loiali ]arului se confrunt\ cu Ro[ii, povesteaunei secte – castra]ii obseda]i de puritatea credin]ei, via]aunui anarhist ale c\rui tribula]ii reale [i fantasmaticeanticipeaz\ Gulagului sovietic, cea dintâi m\rturie a uneiadintre cele mai pu]in cunoscute istorii, cea a Legiuniicehe. În profunzimea ei, cartea este o tragedie ce înf\]i[eaz\felul în care oamenii se preschimb\ treptat în demoni sauîngeri.Fiecare dintre personajele principale s\vâr[e[te unhybris, o gre[eal\ atât de mare, încât nimic nu o poater\scump\ra, iar Iazîk este spa]iul închis al isp\[irii tragice:Bala[ov a acceptat castrarea ca s\ devin\ înger, eliberatde poftele trupe[ti îns\ vine momentul când î[i recunoa[teminciunile; Anna, de[i în]elege c\ iubirea nu se reducela sexualitate, totu[i accept\ leg\turi cu al]i b\rba]i; Matulacare comand\ Legiunea ceh\ î[i minte de mult\ vremesolda]ii; Mutz, la rândul lui, îndr\zne[te s\-i judece mereupe to]i. Cât despre Samarin, el a înf\ptuit cele mai maridintre toate relele posibile.C\i de insolitareAc]iunea romanului se petrece în Siberia, în 1919,într-o mic\ a[ezare, Iazîk, unde se întâlnesc oameni [igrupuri ie[ite din comun: Samarin, un anarhist ce pretindec\ a evadat dintr-un lag\r, Gr\dina Alb\, aflat aproapede Cercul Polar; Bala[ov [i secta castra]ilor întemeindu-[iaici un soi de falanster, so]ia lui Anna, urmându-[ib\rbatul iubit împreun\ cu fiul lor; comandantulMaluta [i locotenentul Mutz conducând suta de solda]idin Legiunea ceh\, prins\ de ani buni în r\zboi, [i careacum au luat în st\pânire mica a[ezare de la marginealumii.Romanul se deschide cu apari]ia misterioas\ a luiSamarin care pretinde c\ a evadat dintr-o închisoare situat\aproape de Cercul polar împreun\ cu un alt de]inut,Mohicanul, care l-a „preg\tit” ca s\-i serveasc\ drepthran\. Dup\ sosirea lui în Iazîkul amenin]at de ofensivaRo[iilor, aici încep s\ se petreac\ mai multe crime. Totuleste straniu în acest loc: lipsesc copiii, cu excep]iafiului Annei Petrov, localnicii au practici religioaseneobi[nuite, cehii se afl\ în a[teptarea ordinelor de laPraga, se opre[te aici Omul Nostru, [amanul tungus cutrei ochi, care poate c\l\tori în Lumea de Deasupra [iîn Lumea de Dedesubt.Un spa]iu închis (Iazâk [i împrejurimile), un timpconcentrat (dou\ zile [i noaptea dintre ele) contureaz\reperele unei tragedii, îns\ ac]iunea nu are derulareatragic-liniar\, ci o împletire a mai multor destine, tot maistrâns\ pân\ când se transform\ într-un ghem. Depu]ine ori, un roman reu[e[te s\ contopeasc\ densitateaexperien]elor [i intensitatea tr\irii personajelor cu un ritmnarativ constant, care men]ine aceea[i tensiune în relatare.Sunt nenum\rate scene memorabile, în care personajeleî[i sus]in partitura: confrunt\rile între Matula [i Mutzdespre condi]ia de evreu a ultimului, dialogul lui Bala[ovcu Mutz despre b\rb\]ie [i iubire, noaptea nun]ii tr\it\ deAnna [i de so]ul ei (de altfel, una dintre cele mai frumoasescene de dragoste din toate romanele citite) sau, pandantulei, scena în care Anna [i Samarin discut\ [i cânt\, preg\tindo apropiere amoroas\. {i, pe m\sura lor, sunt [i confesiunile:scrisoarea lui Bala[ov adresat\ so]iei, m\rturisirea f\cut\de Samarin despre deten]ie [i c\l\torie.Mai multe aspecte insoliteaz\ romanul lui James Meek:fanatismul religios (prin secta castra]ilor [i povestea celorce îl caut\ pe Dumnezeu, iar fervoarea mistic\ îi îndeamn\s\ renun]e la „cheia ispitei”, s\ abandoneze bucuriile [ibunurile lume[ti), anarhismul (care colc\ie în Rusia înprimele decenii ale secolului al XX-lea, dovad\ biografialui Samarin [i a Katiei), canibalismul (ca unica [ans\de supravie]uire pentru evadatul dintr-un lag\r nordic:„vaca” fiind de]inutul îngr\[at dinainte pe care îl ia cuel ca poten]ial\ hran\).Prin cele trei „maladii” ale omului civilizat ori s\lbatic,prozatorul exploreaz\ limitele fiin]ei, a c\ror dep\[ireproduce o transmuta]ie: odat\ ce a pierdut „cheile Iadului”,omul devine înger (cum cred Bala[ov [i castra]ii) saudemon, cum o dovedesc pe rând Samarin [i Matula. Deunde ar putea veni salvarea pentru omul amenin]at dinatâtea p\r]i? Cum se anihileaz\ r\ul ce î[i multiplic\formele continuu?O veche practic\, [amanismul (prezent aici prinpurt\torii unei mitologii str\vechi, cea a tungu[ilor –Omul Nostru [i ucenicul s\u) nu poate lecui ororile produsede civiliza]ie, [i nici revolu]ia bol[evic\ promi]ând egalitatea,dar reu[ind doar s\ prelungeasc\ amurgul însângerat almarilor imperii. Matula [i Mutz sunt fructele târzii [icomplet diferite ale defunctului imperiu chezaro-cr\iesc,Samarin este fructul otr\vit al imperiului ]arist, în care secoc deja semin]ele noului imperiu sovietic.C\i de împlinireMai r\mâne o singur\ cale de mântuire, cea aiubirii, de[i ea, iubirea este de nenum\rate feluri. Sufletulfiec\rui personaj este disputat de iubiri diferite, care ajungs\-l mistuie. Gleb Bala[ov iube[te mai mult caii decâtoamenii, iubirea pentru Anna nu rezist\ altei iubiri, ceafa]\ de Dumnezeu, care-l împinge la o alegere f\r\ întoarcere.Alt\ iubire îl macin\ pe Mutz, dincolo de leg\tura trupeasc\,încercând s\ o duc\ pe Anna departe, cât mai departede Rusia. Samarin tr\ie[te o mare iubire pentru Katia [iînf\ptuie[te, dintr-o sl\biciune nea[teptat\ [i pentru el,gestul de salvare a unui copil.Fiecare personaj î[i converte[te iubirea sau, mai binespus, felul s\u de iubire într-un gest final, ce-i relev\esen]a uman\. Bala[ov reu[e[te s\ fie husar [i îngerîntr-un act suprem de sacrificiu pe m\sura iubirii misticedup\ care tânjea; Matula las\ garda jos [i pl\te[tepentru asta, datorit\ iubirii fa]\ de cai. Nu întâmpl\torse aseam\n\ atât de mult cei doi: cavaleri ai unui secoldeja încheiat, în care c\l\re] [i cal, într-o uniunemistic\, întrupau b\rb\]ia r\zboinicului. Cei ce r\mân,Anna Petrovna [i Mutz, î[i v\d împlinit visul. Ea se întoarcela marea ei pasiune – fotografia, el î[i conduceLegiunea ceh\ în patrie. Samarin pur [i simplu dispare.Toate personajele principale au aceea[i pl\mad\ cueroii lui Dostoievski: îngeri c\zu]i în condi]ia uman\cautând salvarea [i diabolicul Samarin, ce se declar\distrugerea îns\[i. Fiecare posed\ arta discursului magistral.Unul din cele mai impresionante îl ]ine Matula în fa]asolda]ilor cehi, f\când bilan]ul celor cinci ani de lupt\:au luptat pentru împ\ratul austriecilor împotriva împ\ratuluiru[ilor [i invers, pentru împ\ratul ru[ilor împotrivaîmp\ratului austriecilor, pentru Teroarea Alb\ a monarhi[tilorîmpotriva Terorii Ro[ii a bol[evicilor. {i sus]ine c\ nu[i-au tr\dat niciodat\ idealurile!Alt discurs roste[te Mutz, în fa]a acelora[i solda]i,demonstrându-le adev\ratul scop al lui Matula, care amân\întoarcerea acas\ a Legiunii cehe: „Aici sunte]i un personajmult mai important. E grozav s\ v\ pute]i imagina c\domni]i peste p\duri, s\ v\ imagina]i c\ sunte]i un Pizarroceh care construie[te un nou imperiu cu o mân\ de solda]i,c\ pune]i st\pânire pe femei, pe aur [i pe p\mânt. Dar,domnule, aici aztecii au propria lor artilerie [i au mitraliere,mai multe decât noi, [i misionari mai buni decât noi.”Personajele î[i dezv\luie interioritatea într-unsingur enun]. Anna explic\ pasiunea pentru fotografie:„Pentru c\ nu m\ pricep s\ le povestesc oamenilor cev\d”. Tot ea comenteaz\ nevoia de eroism a b\rba]ilor:„... m\ gândesc la un copil r\sf\]at care [i-ar ucide mamadac\ nu-l las\ s\ se duc\ s\ încerce s\ prind\ curcubeul”.Sau decreteaz\: „B\rba]ii n-ar trebui s\ fac\ jertfe desânge pentru lucruri pe care nu le pot cunoa[te, cum arfi Dumnezeu sau poporul”.Nu [tiu ce actri]\ ar alege regizorul/ produc\torulpentru rolul Annei când se va ecraniza cartea, cred îns\c\ Johnny Depp ar putea juca fiecare personaj din cvartetulcelor patru b\rba]i care graviteaz\ în jurul femeii, [ifiec\ruia i-ar releva spectaculos profunzimea: husarulmistic, anarhistul canibal însufle]it de un ideal, dictatorulvirtual sau omul dornic s\-[i p\streze ra]iunea. Iar un filmcare s\ rivalizeze cu for]a acestui roman extraordinar, astada provocare!Elisabeta L|SCONI

m e r i d i a n e• Alexandre Vattemare (1796-1864) e un personajuimitor, adus la lumin\ de o expozi]ie deschis\ de la15 iunie p`n\ la 29 septembrie la Boston Public Library([i care va fi apoi itinerat\, timp de trei ani, `n 30 de ora[eamericane), dar [i de un volum colectiv, Ambasadorulextravagant, ap\rut `n Fran]a la Ed. Le Passage.• André Aciman s-a n\scut `n 1951 la Alexandria,`n Egipt, [i a copil\rit `ntr-un mediu poliglot. Familia luia fost nevoit\ s\ se exileze `nt`i `n Italia [i apoi `n SUA.André [i-a ob]inut doctoratul `n literatur\ comparat\ laHarward, a publicat mai multe eseuri despre exil [i memorie[i un volum de comentarii proustiene (acum ]ine cursuridespre Proust la Universitatea din New York). Anul acesta,la 56 de ani, a debutat ca romancier Call Me by Your Name(Ed. Farrar Straus Giroux) – roman proustian al unei pasiunierotice homosexuale, tr\ite ca o substitu]ie identitar\.Personajul principal, Oliver, e un t`n\r filosof americancare preg\te[te o carte despre Heraclit [i e invitat s\-[ipetreac\ vacan]a `n casa dintr-un sat italian a unui profesorRen\scut din arhive• Nuvelele lui Iakov Braun au fost g\site `n arhiveleNKVD de „comisia pentru mo[tenirea artistic\ a victimelorrepresiunii“. Scriitorul, care nu publicase dec`t dou\texte `n timpul vie]ii, a fost executat de Stalin `n 1937.Se n\scuse `n Ucraina `n 1889 [i f\cuse studii universitare`n Austria, `ntrerupte din cauza izbucnirii Primului R\zboi.La `ntoarcerea `n Rusia, `n 1914, se las\ cucerit deefervescen]a politic\, ader\ la Partidul Socialist Revolu]ionar[i pleac\ la Moscova, `n 1917, unde devine criticliterar [i teatral. Nu pentru mult timp, c\ci `n 1922 `ncepevalul de procese al sociali[tilor revolu]ionari, e arestat[i trimis `n surghiun. ~n 1937 e condamnat la moartepentru apartenen]\ la o organiza]ie terorist\ [i executat.Majoritatea scrierilor lui au fost confiscate [i distruse.Nu s-a mai g\sit nimic dup\ reabilitarea postum\,dec`t trei nuvele, publicate sub titlul Gambitul diavolului.Care dau m\sura unui scriitor foarte talentat [ioriginal, at`t nuvela titular\, c`t [i B\tr`nii [i Ochii, `ncare se percep ecourile unor legende talmudice, fiindtulbur\toare prin subiectele dramatice [i prin premoni]iasuferin]elor ce-l a[teptau.Ventrilocul filantropStrig\-m\ cu numele t\uN\scut la Lisieux, [i-a descoperit `nc\ de la 7 ani calit\]ide ventriloc, uluindu-[i concet\]enii. Elev [i apoi `nv\]`ndmeseria de chirurg la Paris, la sf`r[itul Imperiului, nus-a putut ab]ine s\ nu fac\ „s\ vorbeasc\“ toate cadavrelede pe masa de disec]ie, ceea ce i-a compromis carieramedical\. ~n 1814, a fost `ns\rcinat s\ `nso]easc\ la Berlinun convoi de 400 de r\ni]i prusaci. Acolo a `nt`lnit ofamilie de emigran]i francezi, Thabuis de Guidon, s-a`ndr\gostit de fiica lor [i s-a `nsurat cu ea, revenindu-isarcina de a-i hr\ni pe to]i. Cum? Exploat`ndu-[i pe scen\talentul de ventriloc. A[a a `nceput fabuloasa carier\ alui „Monsieur Alexandre“ `n `ntreaga Europ\, cu spectacole`n care juca singur zece personaje, at`t de nostim, defermec\tor, de simpatic, `nc`t a ajuns celebru [i adulat.Walter Scott i-a dedicat un poem, Goethe l-a aplaudatla Jena, Pu[kin [i ]arul Nikolai I au fost printre admiratoriilui. A f\cut avere. Apoi, „Monsieur Alexandre“ a l\satlocul filantropului Vattemare. Acesta era obsedat de dou\idei: s\ favorizeze schimbul de c\r]i `ntre bibliotecidin lumea `ntreag\ care aveau mai multe exemplare dintr-untitlu, pentru a-[i `mbog\]i astfel mutual colec]iile;s\ creeze biblioteci publice deschise gratuit cititorilor.~n 1835 a `nfiin]at o Societate European\ a Schimburilor,devenit\ apoi Agen]ia Central\ a Schimburilor Interna]ionale.{i-a v`ndut toate bunurile, a f\cut apel la parlamentari[i mini[tri pentru proiecte de legi, [i-a g\sit adep]i, aluptat cu iner]ia administrativ\. Ideile sale au g\sit ecou[i `n America. S-a dus de mai multe ori acolo, a fostprimit la Casa Alb\ [i a reu[it s\ `nfiin]eze la Bostonprima bibliotec\ public\ [i gratuit\ din SUA. S-a`ntors `n Fran]a `nc\rcat de c\r]i (mii [i mii) [i a creatBiblioteca american\ a Parisului. Schimburile interna]ionalede c\r]i s-au `nmul]it, administrarea mecanismului pecare-l pusese `n mi[care a fost preluat\ de al]ii [i `n c`]ivaani lumea l-a uitat pe ini]iator. A murit s\rac. Acest destinie[it din comun, personalitatea generoas\, obstina]ia luiAlexandre Vattemare `n `mplinirea visurilor lui altruistes`nt azi omagiate. ~n imagine, portretul ventrilocului`ndr\gostit de c\r]i, pictat `n 1831.expatriat, c\s\torit cu o italianc\. Naratorul e fiul de 17 anial cuplului, Elio, un adolescent serios, pasionat de muzic\[i de Dante [i fascinat de musafir. ~ntre Oliver [i Elio sena[te o atrac]ie fizic\ [i intelectual\ neobi[nuit\ [i aventuralor, de un erotism delicat, dureaz\ [ase s\pt\m`ni. Ceidoi tineri vor fi apoi separa]i de vicisitudinile vie]ii, decompromisuri, de timp. Unul se va c\s\tori, altul vaduce o via]\ solitar\ [i misterioas\ [i dup\ 15 ani, c`nd sevor `nt`lni din nou, Elio `[i va da seama c\ ceea ce a fost`ntre ei r\m`ne viu, acolo, `n trecut: „S\ te `ntorci `napoie o minciun\. S\ avansezi e o minciun\.“ Scris bine, de unom familiarizat cu marea literatur\, debutul t`rziu al luiAndré Aciman a fost bine primit de critic\.Dublu omagiu• Evenimentul toamnei pe canalul franco-germanArte va fi difuzarea inedit\, vineri 14 septembrie, atelefilmului Domnul Max. De ce eveniment? Fiindc\ seaduce astfel un dublu omagiu, at`t poetului MaxJacob, personajul principal al filmului, c`t [i celuicare-l interpreteaz\, Jean-Claude Brialy, mort la `nceputulacestei veri. Filmul lui Gabriel Aghion, `n care Brialy[i-a jucat ultimul rol, urm\re[te destinul tragic al poetuluievreu convertit la catolicism [i pe care convertirea nul-a putut salva de la internarea `n lag\rul de la Dracyunde [i-a pierdut via]a `n 1944.Expo Jarry la ICR Lisabona• InstitutulCultural Român dinLisabona func]ioneaz\,cu începeredin acest an, înacela[i edificiu ca[i Institutul Franco-Portughez. În perioadaestival\, celedou\ institu]ii auorganizat prima lorexpozi]ie comun\,dedicat\ CentenaruluiAlfred Jarry(1873-1907). La unsecol de la moarteaacelui spirit iconoclastal culturii franceze,mul]i intelectualiromâni î[i vorfi reamintind gurilede oxigen oferitede „maestrul pataphysicii“,prin grotesculs\u personaj Ubu, în anii totalitarismului scornice[tean.De neuitat r\mân, de exemplu, fabuloasa edi]ie româneasc\Jarry datorat\ lui Romulus Vulpescu, dar [i performan]aactoriceasc\ a lui Tudorel Filimon în rolul Ubu Roi, dinanii 1980, la Cluj. Curatoarele expozi]iei sunt ClaireDupuy, din partea francez\, [i Roxana Rîpeanu, dincea român\. În consonan]\ cu stilul surprinz\tor al celuiomagiat, vizitatorii primesc în dar câte o elegant\mini-monografie Alfred Jarry, ap\rut\ la CulturesfranceEditions/2007 sub semn\tura lui Patrick Besnier.Dona]ie• Pierre Boulle (1912-1994), prolificul autor de bestsellerstraduse `n toat\ lumea, dintre care cele mai cunoscutes`nt, [i datorit\ ecraniz\rilor, planeta maimu]elor [i Podulde pe r`ul Kwai, a intrat, la 13 ani de la moarte, `n fondurilede manuscrise ale Bibliotecii Na]ionale a Fran]ei.Mo[tenitorii lui au donat BNF `ntreaga arhiv\ a scriitorului.O carte de scandal• Anii Blair de Alastair Campbell, lansat\ `n iulie,e considerat\ cartea politic\ a deceniului `n Marea Britanie[i a provocat deja o avalan[\ de reac]ii. Autorul – carea fost timp de nou\ ani nedesp\r]it de Tony Blair, `ncalitate de director de comunicare, sf\tuitor [i prieten– a notat zi de zi tot ce se `nt`mpla pe Downing Streetnr. 10. El explic\ `n „Time“ c\ scrisul a devenitpentru el o obsesie de c`nd Blair a fost desemnat primministru:„~mi notam [i zilele bune [i cele rele, erorile[i reu[itele, dezacordurile [i momentele de armonie“.Revelarea unor secrete de culise a st`rnit aprige controverse,cu at`t mai mult cu c`t Campbell [i-a ]inut jurnalul nuat`t pentru „istorie“, ci `n perspectiva unui c`[tigb\nesc uria[ (se spune c\ ar fi `ncasat `n avans 1,5 milioanede euro pentru cartea lui). „The Gardian“ a publicat peprima pagin\ declara]ia lui Cherie, so]ia lui TonyBlair, furioas\ la culme c\ o persoan\ pe care o consideraca un membru al familiei a `ndr\znit s\ le violeze via]aprivat\, s\ revele secrete ale unor `nt`lniri confiden]iale(cu Clinton, Chirac sau Bush) [i s\ jigneasc\ omul]ime de persoane. Oricum, cartea se vinde cap`inea cald\ [i discu]iile din jurul ei nu fac dec`t s\sporeasc\ dorin]a englezilor ([i nu numai) de a o citi. 29România literar\ nr. 35/ 7 septembrie 2007

a c t u a l i t a t e a-Luând pies\ cu pies\, [i judecând [i ca `ntreg manuscrisulcompus din texte din diferite perioade, a]i intuit corectc\ selec]ia pentru România literar\ poate fi, poatep\rea, neomogen\. Nedatându-le, nu se poatecompara/evalua valoarea lor `n cre[tere ori descre[tereodat\ cu trecerea anilor. Era normal s\ alege]i pentru noi dince a]i scris `n timp [i v\ mai place [i ast\zi. Se poatededuce c\ nu trece]i sub t\cere cu u[urin]\ peste etape, c\`ntotdeauna a]i avut o aleas\ grij\ s\ nu coborâ]i sub un nivelbun fie [i r\mânând singur [i judecând singur, de cele maimulte ori bine, p\strându-v\ fertila `ndoial\ de sine, careeste folositoare pân\ la un punct. Preciza]i c\ nu sunte]i„la primul debut literar”, fiind „publicat cu ceva timp `nurm\”. Ne-ar fi fost de ajutor `n formularea unor apreciericât mai aproape de adev\r, s\ fi precizat acele evenimentepe care doar le sugera]i. A[adar, unde [i cine v-a debutat?Selec]ia de acum este `n mare parte mul]umitoare. Dar arfi [i destule piese, poate din cele vechi, care ar trebui `nc\lucrate. Dintre cele care ne plac ar fi Toamn\ prin aleasalui caligrafie: „`n camer\ este dup\ amiaz\;/ pe mas\, unm\r ro[u/ gânditor”, dar [i Stamp\: „Prin]esa/ bea/ ceai detamarin./ ron]\ie pr\jituri/ [i cite[te `nv\]\turile/ lui Lao-Tz;// Treptat, / chimonoul din m\tase/ `i alunec\, [i ea r\mânegoal\ [i `ntristat\;// Iat\ caligrafia nudului”. {i tot cu un iat\`n finalul abrupt, Caligrafie: „S\ sufli `n/ cafeauafierbinte/ ca [i cum ai/ sufla `n lumânare// Iat\/ religiozitateaburghez\. ~n schimb Somnul, singura datat\ 2001, aremai multe hibe, `n versul al doilea [i `n versul al cincilea,respectiv vocala a repetându-se `n ligamente („mirosea aadieri” [i „capul pe piatr\”, unde se-aude stupefiant cuvântulreie[it tot dintr-un ligament ignorat, pulpe! Poetul atent, laprimul control al textului s\u, când `nc\ e cald, la primalectur\ la rece apoi, elimin\ astfel de ligamente bruiante.Faptul de a nu v\ fi deranjat nici dup\ [apte ani anomalia,spune ceva despre posibilitatea unor asemenea sc\p\ri, u[orde remediat totu[i! Poezia Somnul nu-l l\mure[te pecititor [i nu-l convinge c\ autorul `nsu[i l-a l\sat s\ priceap\,`n `ntunericul subiectului tratat, ce se `ntâmpl\, dac\ estevorba de somnul viilor ori al mor]ilor, dac\ ace[tia se `ntâmpl\,`n clipe magice, s\ mai respire [i s\ numere chiar firele denisip ale m\rii, ale somnului. Iat\ poemul, a c\rui tem\sensibil\ ar merita, poate, o revenire asupra textului: „Somnulprindea r\d\cini `n p\rul celor adormi]i,/ mirosea a adieri[i a cenu[i proaspete:/ gurile lor de multe ori r\sufl\, demulte ori/ num\r\ firele de nisip ale m\rii.// Capul pe piatr\ei `l pun [i trimit visele/ s\ adune cerneluri negre pentrunoapte,/ ele singure coboar\ [i urc\, las\ s\ treac\/ cele`nguste dinspre via]\ spre somn;// Cei adormi]i, `n visele loralbite se trezesc,/ gurile lor de multe ori r\sufl\, fl\mânde/num\r\ firele de nisip ale somnului”. Se poate b\nui c\piesele mai vechi sunt cele demonstrate minu]ios printr-odespletire de cuvinte, printr-o poveste care spune ce se`ntâmpl\ pe mai multe paliere. Cele mai noi sunt`nsemn\ri hieratice, caligrafii rafinate, limpezi[uri, sugestii`n culori grave, concluzii expresive, ca ni[te finaluri depoeme cândva lungi, dar la corpul c\rora s-a renun]at. Iat\un poem, dintre cele foarte frumoase, intitulat Fic]iune:„dintr-o dat\/ trandafirul/ `[i desface petalele/ l\sându-tes\ treci/ dintr-o fic]iune `ntr-alta”. Am `ntâlnit [i texte pecare le-am mai citit `n trecut, probabil dintr-o alt\ trimiterede mai demult? Iat\ câteva Stamp\: „o pas\re/ a ostenit/pe o creang\/ [i p\durea `ntreg\/ `i ascult\ b\t\ile inimii”,Noapte: „sclipe[te lumina lunii/ `ncet, o raz\ se curbeaz\”,Caligrafia copil\riei: „copiii/ deseneaz\ pe asfalt/ fructe//t\lpile lor moi [i albe/ se imprim\ `n/ gr\simea roadelor”,`n fine, dou\ caligrafii, cu o prin]es\ [i cu o `mp\r\teas\,de asemenea memorabile. Caligrafia limitei: „Ce se poatevorbi/ despre Mei-Xi/ `mp\r\teasa/ c\reia `i pl\cea/ s\ aud\/cum se sfâ[ie/ ]es\turile/ din m\tase?”, (xxx): „Prin]esa `[iz\re[te vârfurile roz ale degetelor. Râde complicând situa]ia.Arunc\ v\lul”. Este limpede c\ acest enun], Râde [i complic\situa]ia, face to]i banii! {i `n final, `nc\ o miniatur\ suav\,tot cu un trandafir, intitulat\ superficial Risipire: „Trandafirul/a `nghe]at/ `n paharul/ de cristal// Ro[ul s\u/ s-a ridicat/ lagr\dina/ Edenului// [i noi/ `l privim acum/ `n ghea]\/ caprintr-o fereastr\” (Eduard Lemny) Stimat\ doman\,dup\ atâta vreme [i atâtea c\r]i, pentru care v-a]i luptat dinr\sputeri s\ le da]i limpezime, [i cu care s\-mi demonstra]i`n timp c\ am gre[it `n aprecieri, cândva, era de dorit s\prinde]i acea siguran]\ de maturitate [i s\ v\ alc\tui]i singur\,cu for]e proprii o antologie pe cinste. E de mirare cumproceda]i cu cel de care a]i avea nevoie s\ v\ fac\, `nsecret, treaba. ~n]elege]i m\car `n al doisprezecelea ceassitua]ia jenant\ `n care lini[tit\ v\ complace]i. Cât pentruintrarea `n Uniune, despre care nu sufla]i o vorb\, ave]i grij\ca dosarul dvs. s\ fie complet, cu recomand\ri serioase,cu referin]e critice `ndestul\toare, ca s\ v\ pute]i bucura f\r\urm\ de `ndoial\ [i f\r\ comentarii din partea celor carev\ cunosc mai bine decât mine. (Laura Dante) Nobilgândul, [i nobil\ fapta, de a compune un text La moartealui Florian Piti[. V\ numi]i Constantin Popescu Mehera, iarpoemul dvs. este de o banalitate des\vâr[it\. Ave]i, nu ne`ndoim, un suflet sim]itor, dar versurile las\ de dorit, nu suntde f\cut publice. (C. P. Mehera, Bucure[ti) „Obi[nuiams\ scriu poezii, cu regularitate [i cu tot demersul derigoare, mai ales `n perioada liceului. Dup\ vreo 6 ani de`ncerc\ri [i exprim\ri artistico-literare, preocupat\ maidegrab\ de managementul cultural [i tot «scriind»proiecte diverse, am amu]it. Toate acestea pân\ `ntr-obun\ zi când am sim]it din nou nevoia s\ scriu. F\r\ s\ m\`ntreb prea mult ce [i cum, pur [i simplu ca terapie. V\ trimit,a[adar, câteva rânduri, f\r\ preten]ii de glorie, u[or autiste”.Stimat\ domni[oar\, foarte bine face]i c\ scrie]i versuri,c\ v\ desc\rca]i astfel emo]iile. Lucrurile poate c\ ar aveasor]i cât de cât, dac\ terapia prin scris ar r\mâne deocamdat\`n caietele dvs., pentru uzul personal al poetei. Dar `naintede soroc, v\ gândi]i la o ie[ire `n lume, `ns\ f\r\ responsabilit\]i,a[a cum se spune, la plesneal\. Grija dv. ar trebui s\ fie,totu[i, m\car grija de a v\ exprima `ntr-o limb\ român\curat\. D\m trei citate, din care se poate vedea o anumesitua]ie tensionat\ `n rela]iile dvs. cu gramatica, cu exprimareacorect\. 1) „Culmea [i cu tine/ De dincolo de care/ Nu vezi/Cât de cât ne-albe[te rostul/ Un os ce ]i-a ]â[nit din culme...”,2) „cum mai curge/ ca avalan[a `n prinsoare/ se-ncheag\[i se-tinde/ cu nave `n rapturi pline/ [i cuuurge `ntremine”, 3) „nu-i chip s\ mai trec dintru-nceput/ `n care/ nu-i!/c-o ordine-ntrerupt\ m\ la[i s\ m\ ]â[nesc/ cât de contorsionate zgomotul/ ce mi-l provoci cu fuga/ Sunt tot ceea ce tac”.Ce s\ mai spunem de sintagma pescuit\ `n valea aceluia[ipoem. Iat-o `n contextul ei imediat: „Dimprejur, cu rouantrepicioare/ Un vaiet lung [i-al t\u teribil curs/ Am conjugatdeplinul scurs/ pe-o copit\ de o]el/ Mi-e roua rece dimprejur/Ca salba de meduze/ Un verb de iarb\ dumicat\/ Dintru-nceputm\ suge”. Dar [i de strofa aceasta aiuritoare:„Sunt un ghem de [treang `n mine/ Care g(h)eme [i se screme/S\-mi ]â[neasc\-aleatoriu/ S\ se-atârne de-un copac/ Viitorcapac...”? (Laura Sterian) •România literar\ nr. 35/ 7 septembrie 2007Prin anticariateOra[e anticariatSunt locuri care [tiu s\ scoat\, din mo[tenireaRomei, un bun profit. {i nu neap\rat unde te-aia[tepta. Trier, sau Tréier, sau Trèves, în fine, penumele foarte vechi, Augusta Treverorum, eun or\[el nem]esc de grani]\, obi[nuit, spre ciudalocalnicilor, cu turismul [i agita]ia. De ce? (nu vom scrie,într-un articol de cultur\, despre mersul la cump\r\turi,de[i e cel mai la îndemîn\ dintre motive...). Fiindc\muzeul ora[ului, pus chiar la intrarea dinspre gar\,]ine la loc de cinste relicvele primei Rome (el fiind numit,cîteodat\, a doua). Relicve c\l\toare, precum piciorullui Constantin cel Mare, desprins dintr-o uria[\ statuiepierdut\, sau mici busturi imperiale din argint, lipsite deluciul gratuit al suvenirurilor ordinare, sînt peste tot prinora[. {i turi[tii se bucur\ de ele, mai cu seam\ de degetelef\r\ sanda ale împ\ratului din antichitatea tîrzie,destul de chinuite de mul]imea celor care le folosescca loc de odihn\ sau de poz\. La asta e bun\ istoria...De care, spuneam, Trierul nu duce lips\. Porta Nigra,o impresionant\ citadel\ crenelat\ asortat\ lîng\ un cîmp30cu flori miniatural – la Trier, florile cresc, pe ruine,pretutindeni, îndulcind vechimea cu nuan]e – vie]uie[tepe latura de nord a ora[ului de prin secolul doi al vremiinoastre. Prin ea se intr\ în ora[ul vechi, un pasaj pietonalramificat, cu restaurante, anticariate, magazine, biserici[i statui. Domul din Trier, o b\trîn\ doamn\ catolic\,cea mai în vîrst\ din Germania, închinat\ c\m\[ii luiChristos, g\sit\ de Sfînta Elena la Ierusalim [i d\ruit\bisericii pe care fiul ei a construit-o, e un inventar destiluri. Mare, de patru ori mai mare cînd a fost ridicat\decît se mai vede acum, ref\cut\ în stilul roman, darcu ad\ugiri gotice [i baroce, cuprinde în ogivele ei istoriitelescopate, care nu se agreseaz\ [i nu agaseaz\. Dimpotriv\,odihnesc ochiul – înlocuit tot mai des, din p\cate, cucamera – cînd trece de la coloanele de granit la dantel\riilealtarului, [i la c\ma[a sfînt\ expus\ într-o racl\.Sînt, acestea dou\, locuri la care te opre[ti [i ca turistpe cont propriu, dotat, cel mult, cu un ghid care-[i merit\banii. Dac\ nu vrei a[a, vizita la muzeu – pe care noine-am obi[nuit s\-l în]elegem ca afar\ din timp [i spa]iu,c\ de-aia e muzeu... (ce era, de pild\, dac\ ruinele depe Lipscani, pe care mai bine le acoperim, decît s\ negîndim ce facem cu ele, intrau într-un circuit al învecinatuluiMuzeu de Istorie?) – include plimb\ri cu un trenule]de epoc\ pe la toate atrac]iile anticariatului vivant. E unaltfel de concept, din care face parte, de fapt, [imotivul care a adus, în 2007, atîta afluen]\ în Trier.Capitala european\ e Luxemburgul, pe care-l despartede Trier un drum mai scurt de o or\. Dar nu se bucur\singur de aceast\ demnitate – desigur, o împarte, ladistan]\, [i cu Sibiul, prilej pentru un cuplu de români,pe cît se p\rea, tr\itori în Germania, s\ ne comentezeempatetic-plîng\re]: {ti]i, la Sibiu scrie peste tot departeneriatul cu Luxemburgul, aici nic\ieri. Vina tragic\...– ci împreun\ cu regiunea. A[a încît po]i tr\i din plinsenza]ia stranie (à la Gavrilescu, dar mult mai pu]inpericuloas\) c\ te urci într-un tren – regional – într-o]\r\ [i, înainte s\-]i dai bine seama, ajungi în alta,Germania, sau Belgia. {i în]elegi, împotriva geografieifizice, care spune altceva, ce va s\ zic\ Mitteleuropa.Revenind – cît de cît... – la specificul acestei rubrici,Trierul are politica de anticariat a mai tuturor ora[eloroccidentale. Anume, anticariatul nu este un depozit dec\r]i h\rt\nite, unde copii, p\rin]i, profesori [i bunici(era publicul-]int\ al unui compendiu de gramatic\ dealt\dat\) caut\ materialele trebuincioase la pre]uri,cîteodat\, întrist\tor de mici. Nu. Anticariatele lor î[i ]inrangul, sînt mici magazine specializate în carte deart\, în gravur\, în volume legate în piele dintre r\zboaiesau dinainte. Anticarii, ni[te domni în vîrst\, ]in de speciaclien]ilor lui Mefisto, oameni care [i-ar vinde sufletulpentru o clip\ de frumuse]e. De care, în anticariatele dinTrier, [i în afara lor, în pie]ele largi, pavate cu piatr\,unde fructele se vînd la strad\ [i apa din fîntîni curgespre ostoirea oric\rui c\l\tor însetat, ai parte din plin.Un ultim cuvînt despre libr\rii, aceste rude mai tinereale anticariatelor. Sînt în stare s\-]i produc\, în Trier, unatac de dizolvare a identit\]ii, [i a timpului, [i a con[tiin]eilucrurilor pe care le ai de f\cut [i pentru care ai venitacolo, atît au de mult\ culoare, energie, spa]iu, larghe]e,ordine nem]easc\ a vie]ii luate à la legère. O pan\ veche,din acelea cu care vor fi semnat romanii edictele deîntemeiere, într-o cutie transparent\, cu un set de cerneluricolorate, în libr\ria din centru, d\ cea mai bun\ emblem\a ora[ului: tradi]ia în tonuri joie de vivre.Simona VASILACHE

a c t u a l i t a t e aAavut loc la Stockholm, la Cinematograful Ziua, ceade a doua edi]ie a Festivalului Zilele Filmului Românesc,pe 24-26 august.A fost o mare bucurie nu numai pentru româniidin Suedia, ci [i pentru suedezii cinefili. Faptul c\un film românesc a fost distins la Cannes cu cel maimare premiu a provocat un [i mai mare interes [i o simpatiespecial\ pentru România [i pentru Institutul ei Cultural dinStockholm.O selec]ie inteligent\ [i inspirat\ a fost f\cut\ de Dan Shafran(directorul Institutului Cultural), Giorgiana Zachia (directoradjunct) [i Eva Leonte (referent principal) care s-au angajat serios[i de data asta, cu competen]\ [i bun gust, la crearea programelorculturale [i la realizarea lor.Presa a scris laudativ despre filme, unii ziari[ti `ntrebândusede ce `nflore[te filmul românesc acum?Nu e greu de r\spuns: pentru c\ dup\ c\derea comunismuluis-a ridicat o genera]ie educat\ f\r\ cenzur\, beneficiind de libertateade a c\l\tori [i de a studia `n str\in\tate, având ocazia de a participala festivaluri de film din `ntreaga lume, de a se confrunta cu totce se face `n materie de film. O genera]ie care nu se las\ orbit\de cli[eele filmelor comerciale, reu[ind s\ creeze prin for]eleproprii o nou\ estetic\ ]inând mai degrab\ de sursele de inspira]ieale locului unde a ap\rut, cu o putere verbal\ [i cu o poft\ ludic\excep]ional\, cu un refuz net al esteticii de tip antiseptic, promovat\de produc]iile comerciale americane.~n primul rând, m-au impresionat mult chipurile pline deprospe]ime [i frumuse]e natural\ ale actorilor: chipuri decopii, de tineri [i chipuri de neuitat de b\trâni cu expresii plinede `n]elepciune.Nici o actri]\, se pare, nu [i-a scurtat nasul [i nu [i-a pensatsprâncenele ca s\ semene cu „p\pu[ile” standard promovatede o estetic\ made in USA, preferând s\ r\mân\ cu propriafizionomie natural\, fardându-se cu m\sur\, a[a cum f\cuse maidemult Ingrid Bergman, refuzând s\-[i schimbe `nf\]i[area dup\re]etele industriei de fabricat vedete Hollywood.Lumea prezentat\ `n filmele române[ti de azi e o lume pestri]\,`n perpetu\ mi[care, plin\ de vitalitate, cu o sete imens\ pentruaventur\ [i `nnoire pe toate planurile amintind de lumea decarnaval italian a lui Fellini, dar [i de umbrele adânci aledurerii colorate strident din lumea fantast\ a lui Pedro Almodóvar.Deschiderea Festivalului s-a f\cut cu filmul Cum mi-ampetrecut sfâr[itul lumii `n regia lui C\t\lin Mitulescu, film `ncare dictatura lui Ceau[escu e privit\ cu ochii unui copil (interpretatcu farmec [i naturale]e de Timotei Duma). Dar surpriza mare afilmului a fost apari]ia unei actri]e, Dorotheea Petre, `n rolul Evei– un talent unic, cu o for]\ interioar\ rar `ntâlnit\, o actri]\ avândputerea s\ duc\ tot filmul pe umerii ei, premiat\ la Cannes cupremiul cel mai frumos: „Un certain regard”.Am re]inut ca pe un pre]ios „poem filozofic `n miniatur\”,Lampa cu c\ciul\, `n regia lui Radu Jude, `n care tema z\d\rnicieic\ut\rilor unui sens `n griul existen]ei cap\t\ o nea[teptat\ culoare[i profunzime. Filmul a n\scut `n mine gândul c\ cel mai multdin ceea ce facem `n clipele [i orele noastre nu merit\ s\ fie numitvia]\.O senza]ie nou\ de aventur\ `n vizual mi-a dat-o [i filmulCarnetParanoidPanopticumC`nd, prin cumpli]ii ani [aptezeci, un maestru de-atunci alpicturii ie[ene, cu aplicate studii antebelice la André Lhote,m\ `ntreba candid-speriat: Ce se mai picteaz\, drag\?, ceiputeam r\spunde, dec`t prin... Prin ce? Intram am`ndoi`n uitatul birt [i, dup\ a doua m\sur\, maestrul nu mai erachiar at`t de candid-speriat, [tiind prea bine ce se mai picteaz\.Dac\ nu a[ fi cunoscut ce lucruri splendide ie[eau, clandestin, desub pensonul lui, i-a[ fi r\spuns franche: nu se mai picteaz\ nimic.Pentru c\ totul `n]epenise `n chingile unei virtuale „C`nt\ri aRomâniei”, sec]ia de propagand\ jude]ean\ a partidului monitoriz`ndgrosier tot ce ie[ea din ateliere, urm`nd a intra `n expozi]ii.Substituindu-m\, amuzat, maestrului de-atunci, a[ putea, lar`ndu-mi – la fel de candid (nu [i speriat) – s\ m\-ntreb: Ce seCoresponden]\ din StockholmZileleFilmului Românescde 45 de minute, Marilena de la P7, al regretatului regizor CristianNemescu. Au ap\rut din nou copiii actori fantastici [iM\d\lina Ghi]escu (`n rolul Marilenei) cu o carism\ personal\puternic\, cu for]a psihic\ a marilor actri]e de a trece de la comic[i ludic la tragicul zguduitor. O tân\r\ actri]\ care se vaimpune `n viitor, poate `n roluri din lumea lui Shakespeare –ca Ofelia sau ca Puck, roluri care se potrivesc voca]iei sale, lafel de bine ca [i rolurile grele care i s-au distribuit pân\ acum.La sfâr[itul proiec]iei criticul Adina Br\deanu, care aprezentat subtil toate filmele, i-a luat un scurt interviu M\d\lineiGhi]escu. Tân\ra actri]\ a spus c\ arta actorului este o art\ foartegrea care `]i cere s\ cuno[ti totul despre om. A vorbit simplu [iprofund, reluând parc\ sfaturile shakespeariene ale actorilor pringura lui Hamlet: „gestul trebuie s\ corespund\ vorbei, vorbagestului, luând seama s\ nu se dep\[easc\ modestia naturii... artaavând ca menire s\ redea chipul timpului [i amprenta lui.”(Hamlet, III, 2)Ziua de 24 august s-a `ncheiat cu vizionarea filmului Ryna`n regia Ruxandrei Zenide, un film despre c\utarea identit`]iifeminine a unei fete dominate crunt de tat\l s\u, `n peisajul several deltei Dun\rii. Dorotheea Petre a ap\rut altfel decât `nfilmul lui C\t\lin Mitulescu, f\când din t\cere [i priviri un limbajde o puternic\ expresivitate. Dorotheea Petre e tipul de actri]\care, `n orice rol ar fi distribuit\, cât de ne`nsemnat, areputerea de a face ca tot filmul s\ se transfigureze, rotindu-se `njurul t\cerii ei calme de abis.~n penultima zi a Festivalului a venit rândul filmelor lui RaduGabrea, prietenul din tinere]ea noastr\ poetic\ - Radu devenit`ntre timp maestrul Radu Gabrea –, de altfel el a fost mereu [ieste un maestru, `n toat\ deplin\tatea cuvântului. Arta lui deneconfundat este dublat\ [i de o rar\ calitate cognitiv\.Filmul documentar Rumenye, Rumenye vine armonios`n prelungirea memorabilului film Mo[tenirea lui Goldfaden(2004), un studiu despre cultura român\ evreiasc\. Rumenye,Rumenye vorbe[te despre r\d\cinile muzicii klezmer aflate `nRomânia, la Ia[i. ~n film este urm\rit\ aventura acestei muzicipân\ `n America, unde cânt\rea]a de muzic\ idi[i ElisabethSchwartz, cu puterea vocii ei, `i face pe spectatori s\ c\l\toreasc\`n spirit, `napoi, c\tre origini unde `ntâlne[te tonul elegiac aldoinei române[ti. Yale Strom, regizor american, scriitor [i muziciancunoscut pentru cercet\rile sale etnografice despre originilemuzicii klezmer `n Est, poveste[te despre ceea ce apropie [i prince se diferen]iaz\ doina de muzica klezmer, amândou\ fiind `nfond strategii spirituale de supravie]uire a celor dou\ popoare `ntimp. Dar muzica klezmer, muzica idi[ este compus\ pentrumai picteaz\ acum?Nimic.Din unghiul solu]iilor... alternative, nu se mai picteaz\nimic, pentru c\ pictura a disp\rut pur [i simplu din mentalul deultim\ or\ al proiectan]ilor de pretutindeni.Altceva lu`ndu-i locul.Ce?Sper s\ nu-l indispun prea mult pe George Bondor, conspect`nduitextul din Timpul, minu]ios pliat pe ce se `nt`mpl\ `n Centrulpentru Art\ [i Tehnologie Media din Karlsruhe, „unul din cele maiimportante ale genului”. Cunoscut sub prescurtarea ZKM (Zentrumfür Kunst und Medientechnologie), e de dat\ recent\ [i e ad\postitde o veche fabric\ de... brrr... muni]ie, renovat\ `n acest scop.Contrar obi[nuin]elor din vremea c`nd m\ retr\geam cumaestrul ie[ean la salvatul birt, intri `n Centru nu s\ stai [i s\ prive[ti.Dimpotriv\, expozi]iile de-aici te invit\ s\ participi la... `mbl`nzireaunor tehnologii incomode. Superb spus, de v\zut `ns\ cum traduceasta seriosul vizitator al Centrului. Dup\ ce ne asigur\ c\, vizit`nd,c`[tigi pur [i simplu familiaritatea cu obiectele abstracte, te po]iacomoda at`t cu, iat\, capodoperele artei media, c`t [i cu lucr\rimult mai noi, din zisa Revolu]ie algoritmic\. Trec`nd, politicos,peste indispozi]ia organic\ ce mi-o provoac\ ideea de revolu]ie,de v\zut ce ni se ofer\. O lucrare deja clasic\, ne asigur\dr\gu]ul de George, e Tempo liquido, a lui Fabrizio Plessi, dinmedita]ie, având leg\turi directecu rug\ciunea, exprimând st\rilede suflet ale celui `n exil perpetuu,pentru a intra `n contact cu origineacosmic divin\ [i a fi mângâiat,`ncurajat, `n adânca sa suferin]\.Filmul de lung metrajal lui Radu Gabrea, Coco[uldecapitat, bazat pe romanulautobiografic al scriitoruluiEginald Schlattner, are acelea[icalit\]i ca [i documentarele.Eroul, s-ar putea spune, ar fimereu un fel al regizorului dea pune o lumin\ special\ pe fa]apersonajelor, a oamenilor, dar[i pe lucruri [i peisaje – o lumin\care transfigureaz\ chemând din adânc o alt\ lumin\, cea alb\,ascuns\ mistic `n str\fundurile lumii [i `n istorie. Un film despresoarta sa[ilor din Transilvania, o minoritate etnic\ care a tr\itopt sute de ani pe acela[i loc [i care, `ntr-un moment crucial alistoriei, e pus\ `n situa]ia de a alege `ntre a tr\i ca parte minoritar\`ntr-o societate multietnic\ sau de a se al\tura de partea Germanieinaziste. Radu Gabrea `nsu[i e un artist `mplinit cu o identitate`n dou\ culturi, român\ [i german\, posedând for]a vital\ [iartistic\ de a aprofunda tema grea a numeroaselor strategii desupravie]uire `n istorie [i `n art\.Dup\ vizionarea filmelor lui Radu Gabrea, Festivalul [i-amen]inut ritmul alert [i intensitatea prin filmul Hârtia va fi albastr\,`n regia lui Radu Muntean. Un film despre noaptea de 23 decembrie1989, noaptea cea mai lung\ `n care moartea pândea la orice col]al Bucure[tilor. Un film despre un haos universal `n care un tân\rsoldat se hot\r\[te s\ dezerteze, ducându-se s\ apere Televiziunea,ochiul ora[ului, asumându-[i cele mai mari riscuri: dezonoarea[i moartea. Un film foarte bine structurat, memorabil condus demâna regizorului sigur de arta sa. Colegii mei de la Centrul dePres\ din Stockholm au declarat c\ a fost filmul cel mai complexdespre revolu]ie. {i un jurnalist rus s-a `ntrebat de ce `n Rusianu se pot face filme de acest gen, ca `n România...Ultima zi a festivalului a fost dedicat\ lui CristianMungiu, prezentându-se filmele sale scurte (Mariana, Mânalui Paulista, Nici o `ntâmplare, Zapping [i Corul pompierilor)realizate `n timpul studiilor sale [i filmul de lungmetraj Occident.Filmele de scurtmetraj mi-au ap\rut ca ni[te perle f\cute [iraguride timp, filme fantastice care ne-au f\cut s\ râdem cu lacrimiamintind de frenezia genial\ a lui Charlie Chaplin din Timpurinoi.Filmele prezentate la a doua edi]ie a Festivalului FilmuluiRomânesc din Stockholm mi-au dat sentimentul c\ am asistatdin nou la un fel de rena[tere prin cultur\, dup\ perioada `ncare cultura român\ fusese denaturat\ de anii sumbri ai comunismului[i c\ aceast\ rena[tere din cenu[\ se petrece rapid, acum, `n acesttimp, `n ritmul halucinant al tehnicii moderne. {i c\ arta filmuluise dovede[te a fi cea mai potrivit\ pentru a ]ine pasul cu intensitatea[i ritmul tr\rilor actuale.Gabriela MELINESCU1993: o moar\ de ap\, ce se `nv`rte[te... `n ritm real, `n apa unuijgheab fabricat din o]el (dac\ era din aram\, ei?!). C`nd roata se`nv`rte[te, asistat\ de ecrane video, ea creeaz\ impresia unui fluxsecund (of, Ion Barbu!), complementar fluidit\]ii propriu-zise aapei. {i, de aici, fluidizarea temporal\. Apropriului sine. Clar, nu?Instala]iile interactive din ZKM, nutrindu-se din Opera apertaa lui Umberto Eco (poftim, tocmai din 1962, c`nd maestrulie[ean m\ `ntreba: Ce se mai picteaz\, drag\?), nutrindu-se a[adardintr-un `naintemerg\tor, te oblig\ s\-]i schimbi pozi]ia din careprive[ti [i chiar s\ participi efectiv, ap\s`nd doar pe un buton [iob]in`nd decizii de tip algoritmic. Minune!Via]a interioar\ a calculatorului poate ap\rea sub forma unuiora[ supraaglomerat, cu City-Ebru Özseçen, atacul permanent(mai `ncape `ndoial\?) al noilor tehnologii asupra corpului omenesc.Titluri: Frotiers of Utopia – Jill Scott, The Room of Desires – PavelSmetana, Raw material BRRR – Bruce Nauman, Floating Identities– Frank den Oudsten.S\ nu se supere scrupulosul George c\ sustrag din serie, pentrufinalul frivolului meu conspect, titlul Paranoid Panopticum.At`t de juxtapus, psihiatric, `ntreb\rii ancestralului maestruie[ean: Ce se mai picteaz\, drag\?De-a dreptul debil\ mintal, nu?Val GHEORGHIURomânia literar\ nr. 35/ 7 septembrie 200731

o c h i u l m a g i cIInvidios pe str\lucirea nestimatelor (sinonim, rar utilizat,pentru perle) culese de confra]ii [i consurorile de lapag. 32, mi-am spus: „Ia s-arunc [i eu n\vodul, s\-mifac propria colec]ie”.{i `ntrucât yachtul proprietate personal\ e `nrevizia general\ a st\rii materiale (direct propor]ionale),am pornit s\ le caut `n cele mai atractive „loca]ii”, dar evitând„super” [i „hiper”-“market”-urile, `ntrucât acolo nu po]i pl\tipentru c\ ele ofer\ fie „cele mai mici pre]uri”, fie „cele maibune oferte”.A[a stând, dar, lucrurile, am optat pentru un extra-marketc\ruia – respectând sacrele legi ale concuren]ei – nu-i potda numele spre a nu-l avantaja sau dezavantaja `n raport cualtele. Cei care vor citi aceste rânduri `l vor recunoa[te, totu[i,dac\ voi ad\uga c\ el distribuie perlele, `n cele mai diferiteformate [i culori, pân\ [i pe tarabele aflate `n calea ori[icui.A[a se face c\, mai de multi[or, de acolo am [i achizi]ionato nestimat\ despre care mi s-a spus c\-i unanim cunoscut\sub numele, devenit celebru, de „Pas\re aviar\”. Acum m-aml\sat, `ns\, ispitit de o alta, botezat\ „Brucsel”.Dar v\zând-o purtat\, zi [i noapte, de oricine, oricând[i oricum, am decis s\ caut [i al]i furnizori. {i pe internetam aflat c\ „exist\ `n România unul care st\ foarte bine `nsondaje ca preziden]iabil, de[i sus]ine c\ a vorbit cu Dumnezeu”.Pân\ s\ ajung la el, am desc\rcat, `ns\, o alt\ informa]ieinteresant\ care mi-a ar\tat c\ „dup\ ce doi ambasadori aufost respin[i de Comisiile parlamentare de politic\ extern\,tot acelea[i Comisii au mai avizat favorabil pe al]ii”. Ceeace, evident, m-a bucurat, ba chiar la fel de mult ca o alt\ perl\care vestea c\ „ieri `n sala Amfiteatru a Teatrului Na]ionaldin Bucure[ti, actori [i regizori din diverse genera]ii s-au`ntâlnit luni”.Dar câte nu po]i lua la cuno[tin]\ ad\pându-te la asemenea„surse”. Bun\oar\ c\, recent a fost s\rb\torit un „centenar”de 113 ani. C\ ni[te medici au pus „atacul lor de panic\”pe seama consumului de stupefiante. C\ «Româniaseac\». Ori, dimpotriv\, c\ sunt «Ploi `nsemnate». (F\r\ ani se preciza, totu[i, [i de c\tre cine). Despre «Românii deMadrid», ori despre un nou brand, `n afar\ de ceasuri, al }\riicantoanelor, anume: „Dispre] elve]ian”. Ca s\ nu mai spun«c\ este foarte curios cum este posibil» c\ la noi „convie]uiesc”`ntr-o manier\ credin]ele».Dar nu despre c\ut\rile [i achizi]iile mele vreau s\ vorbesc,nu asupra lor doresc s\ insist, ci – folosindu-m\ de acest prilej- s\-i informez pe Cronicari c\ au un ilustru antecesor. Da,chiar pe mai sus `nsemnatul George Top`rceanu.Lucru pe care, m\rturisesc, [i eu l-am aflat destul derecent. {i spunându-mi c\, poate, `ntr-o zi s-ar putea inauguraMuzeul perla contemporan\, s\ le adaug [i pe cele astfeldescoperite la `ndemâna viitorilor curatori. Procedând, `ns\,`n prealabil – [i spre a le u[ura str\dania – la o prim\ sistematizare,`n func]ie de m\rimea, str\lucirea [i culoarea exponatelor.Nu `nainte, totu[i, de a mai face cunoscut [i c\ G. Top`rceanusingur le [lefuia, precum [i circumstan]ele `n care [i-a alc\tuitcolec]ia, circumstan]e chiar de el dezv\luite. Citez:„~ntâmpl\rile pe care vreau s\ le povestesc acum s-aupetrecut toate `ntr-un singur an al vie]ii mele, `ntr-o singur\var\. Amintirea lor ar fi r\mas poate `ngropat\ `n p\mântul`n care m\ voi `ntoarce, dac\ retr\indu-le cu mintea mea deacum, nu mi s-ar fi p\rut c\ descop\r `n ele trainic\ rânduial\[i ascunse `n]elesuri”.{i `ntr-adev\r, cum vom vedea numaidecât, câte `ntâmpl\ri,tot atâtea `n]elesuri [i constat\ri.S\-l l\s\m, `ns\, pe el s\ ni le comunice [i s\ ni le deslu[easc\,`n adev\rate perle lucind `n negura vremurilor.A c\lcat trenul un frânar [i i-a t\iat ni[te picioare.Cu cât te descoperi, cu atât ]i-e mai frig.I-am adus la cuno[tin]\ c\ e m\gar.Doresc c\s\toria cu o fat\ onest\ sau cu o profesoar\.S-au culcat al\turi, ba [i mai aproape.Un prunc minor.Cu jum\tatea dumisale era c\s\torit de curând; primajum\tate murise cu doi ani `n urm\.Un copil ce zice tat\ poate foarte bine s\ gre[easc\. Ce[tie el?Era o femeie foarte v\duv\.Pe acolo, chiar [i vara era cald.E cinstit, dar e de[tept.Era un func]ionar foarte con[tiincios, prin urmare n-aveaprotec]ie [i a fost suprimat la primele economii.L-o fi durând o nar\.Top\rceanu– pescuitor de perleTrebuia s\ m\ mut, prin urmare a `nceput s\ plou\.Ce nevoie s\ ne ducem pe alte planete, s\ vedem formelede via]\ de acolo, când avem aici pe p\mânt forme de via]\atât de deosebite de a noastr\.Sau, dac\ vrem, `ntâmpl\ri [i `n]elesuri din via]a celorAbonament la revista România literar\• direct la sediul S.C. Adev\rul Holding S.R.L., Pia]a Presei Libere nr.1, Corp D, etaj 1, sector 1, Bucure[ti.• pl\tind contravaloarea abonamentului cu mandat po[tal sau ordin de plat\, pentru SC Adev\rul Holding SRL,Cod fiscal R18990288, în contul RO81 ABNA 4100 2641 0028 5818, deschis la ABN AMRO BANK Centrala BUCURE{TI.• la oficiile po[tale din toat\ ]ara;• la sucursalele Rodipet din toat\ ]ara;Expedia]i o copie a documentului de plat\ [i adresa la care dori]i s\ primi]i revista, prin fax: 021-40.75.467 sau laadresa OP 33, CP 143, cod 014820, sector 1, Bucure[ti, cu men]iunea „Talon de abonament România literar\“.Abonamentele achitate pân\ la data de 20 a lunii vor fi livrate începând cu data de 1 a lunii urm\toare.Informa]ii despre abonamente:Telefon: 021-407.54.64; 021-407.54.65 E-mail: abonamente@adevarulholding.roCititorii din str\in\tate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A., Pia]a Presei Libere nr.1, sector 1, Bucure[tiTelefon: (004021) 3187060, Fax: (004021) 3187020, e-mail: subscription1@rodipet.ro.Nume .................................................................................. Prenume ..................................................................................................Compania*.......................................................................... Cod Fiscal*...............................................................................................(*completa]i numai dac\ pl\titorul este o firm\)Str:............................................................. nr ........... bloc......... scara ......... etaj ......... ap ........ localitate......................................Jude]/sector ............................ cod po[tal ...................... telefon................................... e-mail........................................................Perioada de abonare 3 luni 6 luni 12 luniNum\r de abonamente contractate ...................... începând din luna...........................................................................................Am expediat c\tre SC Adev\rul Holding SRL, suma de ........................ lei cu mandat po[tal /OP nr......................................în cont RO81 ABNA 4100 2641 0028 5818, deschis la ABN AMRO BANK Centrala BUCURE{TI.Prin semnarea prezentului talon, `n conformitate cu Legea 677/2001, s`nt de acord s\ primesc informa]ii [i materialepromo]ionale de la publica]ia România literar\ [i partenerii s\i.Semn\tura..........................................................care nu cuvânt\. Spre exemplu:Un pe[te acvatic.A t\iat o g\in\ de gen masculin.~n cote] nu mai era nimeni.Vaca e un animal mai vertebrat decât pe[tele.Dac\ vine vreun c\]el sau altcineva s\-mi spui.Dar pe lâng\ asemenea giuvaericale, lui Top`rceanu `ipl\cea s\ colec]ioneze [i evoc\rile unor evenimente din via]acultural\ a vremii lui sau a alteia, dinainte. {i cine ar fiputut consemna mai con[tiincios, mai exact, acest „Dialogal mor]ilor” despre opera lui Mihail Dragomirescu:Ion Trivale – Acum, când ne vedem cu to]ii aduna]i laun loc, ar trebui s\ profit\m de ceasul \sta liber [i s\urm\m discu]iile noastre despre {tiin]a literaturii [i concep]iiled-lui Mihail Dragomirescu.Caragiale – {tii, drag\, c\ abia ne-am sculat de lamas\. Ce, vrei s\ ne pomenim cu vreo indigestie.Gârleanu – A]i b\gat de seam\ c\ pe noi ne serve[teregulat `n urma celorlal]i? Ar trebui s\ protest\m.Trivale – Tot e bine c\ ne las\ s\ ne adun\m la un loc,pe na]ionalit\]i.Maiorescu – Nu vede]i c\ marele r\zboi a adus pecapul celor de aici un spor de popula]ie neprev\zut?Caragiale – Mai tare, Maiorescule!Maiorescu – Spuneam a[a dar c\ capodopera...Caragiale – Pune virgul\ dup\ ea, coane Titule!Maiorescu – Spuneam c\, dup\ teoria lui MihalacheDragomirescu, capodopera este ca o fiin]\ vie, care se na[te,tr\ie[te [i moare.Caragiale – Da – pui nu face?Maiorescu – Ba face, prin imitatorii ei.Caragiale – Pui de capodoper\? Cu cine?Maiorescu – Cu moa[-ta pe ghea]\! Tu `ntotdeauna aifost zeflemist [i nici dup\ moarte nu ]i-ai l\sat n\ravul... Mai`ntâi, tu l-ai citit pe Mihalache?Caragiale- Nu, dar `l cunosc din auzite...Maiorescu – Apoi vezi? A[a sunte]i cu to]ii. Nu `l citi]i,dar `l combate]i.Dup\ cum se vede, Top`rceanu n-a comb\tut, ci s-amul]umit doar s\ demonstreze c\:„Evocarea are loc adesea dac\ acele impresii sensorialeincon[tiente sunt provocate de o alt\ cauz\ decât cea obi[nuit\.(Adic\ pe orice cale.)Ceea ce a [i izbutit, `n cazul de mai sus, ca [i `n multealtele.Despre altele, `ns\, cu alt prilej.Dumitru H~NCURomânialiterar\Pre]ul unui abonament:- 3 luni - 28,40 lei- 6 luni - 56,00 lei-12 luni - 111,50 leiDirector distributie: Dana ZamfirTel: 021.407.54.57, 021-407.54.58Fax: (0004021) 318.22.04E-mail: dana.zamfir@adevarulholding.roPublicitate: Robert SchorrTel: 021-407.76.67E-mail: robert.schorr@adevarulholding.roDirector Abonamente: Carmen DincaTel.: 021-407.54.68, Fax: 021-407.54.67E-mail: carmen.dinca@adevarulholding.ro