ION BOGDAN - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

Ion Bogdan - 70Cuvântul e un semnal retoricprecum valurile măriimareele care se sparg şi revinpre sub ceruri de nespus senin5 luminilelumini de gală cu becuri mii şi miise aştern pe străzile mai acătăriitoate sunt puse pentru a fia fi mai mult decât un gest al disperăriisunt stele brazi şi multe alte formeîmbracă urbea în becuri uniformelumina lor e chiar civilizatăun gest de bine de afară se aratăîn sufletul ce încă îl avemse reaprinde steaua demult stinsăsclipoticeşte când şi când dar vremsă strălucească-în lumea necuprinsă6cerul s-a prefăcut în bazalt? unde e visulvisul cel înalt ?nu mai sunt decât clipă şi osândăa timpului ce nu se vedecare nu se adevereşte nu se credenici într-o oglindă? „Ce te uiţi la mine ?! Uită-te la tine”!uită cine eştiuită că împodobeştiferestrele cu flori domneşti75