ION BOGDAN - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

Ion Bogdan - 70notă de maximă seriozitate – căutată – scrisului său, poetulreuşeşte să creeze în toate poemele din volum ambiguitate şiechivoc, specifice şi necesare poeziei moderne. De asemenea,nerespectând programat regulile ortografice şi de punctuaţie –un fel de licenţă poetică folosită frecvent şi de alţii – saufolosind semne de punctuaţie la începutul versurilor, poetulvrea să lase cititorului libertatea de a le plasa singur acolounde acesta consideră, ori simte, că este nevoie de ele.Aceleaşi considerente îl călăuzesc şi atunci cândaşează versurile în poeme, creând impresia de joc, dedezordine, de dispreţ faţă de grafia clasică a poeziei. Fiecarepoem este scris altfel, altfel îi sunt aşezate cuvintele în versşi versurile în strofe (acolo unde sunt strofe). Ni se propuneo formă grafică a poeziei, spaţială, cu unele cuvinte scriseoblic în pagină, altele zig-zag-at, alternând cu scriereanormală, ca să atragă atenţia, să-l intereseze, să-l şocheze şisă-l aţâţe pe cititor, să-i incite curiozitatea” [...].VAL TĂLPĂLARU, Ion Bogdan, Spaţiul posibil. Cronica(Iaşi), 38, nr. 8, aug. 2003, p. 10.„Colecţia Poeţii urbei face un popas maramureşean cuaceastă nouă carte a unuia din poeţii săi reprezentativi – IonBogdan. Revenind cu poeme din volumele cerb alb, mileniuprovizoriu, la care se adaugă un ciclu de inedite, volumulconturează un ciclu de timbru liric distinct, un lucidmîntuitor al versului. Versurile lui Ion Bogdan au de fapt oistorie proprie care poate fi eventual o cheie pentru oabordare critică a lor. Scrise cu mult timp în urmă (poemeledin „Mileniu provizoriu” de pildă au o gestaţie de pestedouăzeci de ani) şi puse la index sau amînate sine die,poemele lui Ion Bogdan au căpătat o încărcătură tragicăconsumată într-o solitudine calmă, senină: „despre ce săvorbeşti despre cine / în această noapte întîrziată în tine /vai s-a făcut primăvara ca o fată / de nelinişte iar ferecată”(Cetatea). Cu gravitatea şi simplitatea bine dozate, poetul îşi113