ION BOGDAN - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

Ion Bogdan - 70acest volum o obsesie a liniştii şi tăcerii, temă Philippideianăamplificată de starea culturii noastre „de epocă” într-unleitmotiv preluat din generaţie în generaţie: "prelungită silabăîn tăcerea acestui sistem planetar” (rustică)...Este interesant cum o inovaţie ţinută sub obroc 20 de ani „sedegradează” - într-un spaţiu limitat cum e ortografia,inventivitatea fiind şi ea limitată. „Noutăţile” care audeterminat pe scotocitorii prin sertare să eticheteze versurileacestea drept „ciudate” apar, în contextul de azi, destul decuminţi. În schimb versuri ca: „? oare e noiembrie celadevărat de/se naşte ca un zumzet de avioane inamice/învietnam ?” punctează cu problematică majoră, trezind în mineideea că toţi cei curajoşi şi înainte au rămas incomozi şiacum (s.n.)”.ILIE DAN, „Spaţiul identităţii”, în „Cronica”, mai 2003, p. 10„Cum era şi de aşteptat, ca atâţia alţi creatorimaramureşeni, şi Ion Bogdan rămâne, prin topos şi metaforă,un ”om al locului”, seva poeziilor sale trăgându-se dinfolclorul, istoria şi geografia acestui ”leagăn” al spiritualităţiiromâneşti. Acestora li se adaugă şi o modernă sintaxă poetică[...] ea însăşi expresie a unor trăiri autentice şi revelatoarepentru biografia interioară a autorului, marcată, mai ales, de”minunile” naturii şi de misterul omenescului etern. Într-unlimbaj frust şi cu elanuri lirice bine temperate, poetul trăieşte,nu cu frenezie şi dulceaţă sentimentală, ci ca expresieconcentrată a clipei (carpe diem!) hotărnicită de zbucium şiflacără arzândă, dar şi de contopirea cu miezul orizontuluicosmic. Nu întâmplător, chiar titlul unor lucrări trimite directla un spaţiu posibil (locuri ale „vieţuirii” vremelnice apoetului, nu numai ca drumeţ pe cărările destinului, ci şi caun creator), care e al tuturor şi dintotdeauna, dar care trebuie„descoperit” cu mintea şi, mai ales, cu sufletul”.111