ION BOGDAN - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

Ion Bogdan - 70AUGUSTIN COZMUŢA, „Ion Bogdan”, profil literar, în„Graiul Maramureşului”, 7, nr. 1732, 29 sept. 1995, p. 6:„Versul se constituie în cadenţe solemne, de rostirecvasiretorică, somptuoasă aproape, cu observaţia necesară căefectele declamatorii ce ar decurge dintr-o asemenea sintaxăpoetică sunt evitate printr-o voită şi meşteşugită fragmentare,rupere a textului creând senzaţia modernă de mişcare abruptăşi sincopată.O asemenea frazare, în schimb, nu e urmărită ca scop însine. Ea este menită să realizeze, conform firii vizionare apoetului, o cuprindere vastă a universului, în care dialogulintim al individului cu cosmosul ocupă locul central. Deosebitde acută la Ion Bogdan este percepţia imensităţii spaţiului şitimpului, faţă de care existenţa omului nu poate fi decâtefemeră.Sentimentul ce se comunică aparţine stărilor de spiritelegiace, nu însă în tonalitate minoră de romanţă, ci de dornestins, care înalţă fiinţa la adevărata sa demnitate. Trăireaînflăcărată a clipei prezente se instituie astfel ca remediusuperior al implacabilei treceri”.MIHAIL GRĂMESCU, „Poema domestică”, în „Placebo”,nr. 21-22/1996:Volumul „MILENIU PROVIZORIU”... cuprinde scrierilede cu douăzeci de ani în urmă ale unui creator ambiţios înluptă cu greutatea publicării la noi. Dincolo de aura aproapedizidentă a biografiei sale... versurile îl prezintă ca pe unautor matur, stăpân pe forma de expresie aleasă, plătind tributnu atât alternativei clasice (ritm, rimă), cât unei muzicalităţiinterioare subtile.Imaginile plastice, atunci când nu sunt construcţii semanticeexperimentale, urcă din natură spre metaforă: "frunza de fagse răsfaţă în vântul/de iunie capricios şi nostalgic" (trei zilede vară). Departe de a fi un poet "damnat", Ion Bogdan estemai mult un nostalgic dominat de tragic. Totodată, există în110