ION BOGDAN - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

Activitate profesională:Ion Bogdan - 701960-1970 – profesor la Şcoala generală din Săliştea de Sus(cu întreruperi: stagiu militar 1960-62; student – oct. 1962 – sept.1963; Şc. partid – 1965-66)1970-1977 – metodist principal la Casa Creaţiei PopulareMaramureş, dat afară din serviciu în 1977; (Mi s-a reproşatfaptul că nu am „cenzurat” cuvântările lui Ioan Alexandru şi Ion Iugala întâlnirea de la Şişeşti de 1 Decembrie, dar şi că am lăsat să secânte „Doina lui Vasile Lucaciu” de către locuitorii şi elevii din Şişeşti).1978-1979 – bibliotecar principal la Biblioteca JudeţeanăBaia Mare;1979-1985 – instructor la Casa Creaţiei Populare Maramureş;(În 1985 s-a „desfiinţat postul: veniseră în Maramureş, la manifestăriliterare, Nichita Stănescu, Gheorghe Pituţ, Ion Iuga, Marin Sorescu, IonGheorghe, Teohar Mihadaş, Laurenţiu Ulici etc. etc., scriitori invitaţi demine, care erau deranjanţi, la fel cum eram şi eu!).1985-1992 – bibliotecar principal la BibliotecaJudeţeană Baia Mare; (Şeful Sălii de Lectură, unde se adunau, ca lamiere, tineri scriitori din Baia Mare, nu pentru favoruri, ci pentru a citişi a lua cărţi acasă de sâmbătă până luni. Totdeauna le aduceauînapoi!!! Erau corecţi şi astăzi, unii, au publicat mai multe cărţi decâtmine şi sunt şi membri ai Uniunii Scriitorilor!). În 20 ianuarie 1990,pe la ora 16.oo, atunci când veneam spre casă cu Revista Internaţionalăde Arte „Măiastra, nr. 1, abia ieşită de sub tipar (20.000 exemplare!),s-a tras asupra mea de la Blocul ştiut ca „Magnolia", pe str.Progresului, colţ cu str. Culturii; eu mergeam destul de tinereşte peatunci, am văzut praful scos de glonţ în peretele blocului vecin, amtrecut repede stradă ca să nu poată să îşi regleze tirul, apoi invers, înzig-zag, până când am nimerit între şcolarii care ieşeau de la Şcoalanr. 8, azi „Lucian Blaga”. Abia am ajuns acasă, pe str. BarbuŞtefănescu-Delavrancea, la vreo 400 m. M-au speriat încât am dormit încamera care nu dădea spre stradă şi mergeam la serviciu schimbândîntotdeauna itinerariul, pe scurtături, alte străzi; familia mea era foartesperiată, dar le-am spus că eu sunt cel „periculos”, nu ei).11