2011, nr. 3 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Ştiinţe Medicaleţesuturi, în aceste condiţii, conform ipotezei emise deKramer et. al. (2009), substanţa P poate iniţia o cascadăde reacţii inflamatorii oxidative, cu impact destructiv.Ca urmare, survin cardiomiopatia, disfuncţiacardiacă, intoleranţa miocardului la factorii stresanţisuplimentari. Astfel, deficitul de magneziu scade rezistenţamiocardului la ischemie/reperfuzie, marcatăprin afectări oxidative şi pierderi enzimatice, fiind ulteriorun substrat pentru insuficienţa cardiacă.Concentraţia sporită a Mg 2+ extracelular are unefect cert protectiv după reperfuzia miocarduluiischemizat atât la om [9], cât şi pe modele experimentale[10]. Cercetările anterioare, efectuate decolectivul nostru, au determinat concentraţia optimăa magneziului în cardioplegie ca fiind în mărime de2,5 mmol/l, deoarece numai la această concentraţiese observă eliberarea maximală a calciului în sinusulcoronarian.Pe lângă stresul oxidativ, supraîncărcarea cu Ca 2+este factorul principal care provoacă lezarea ţesuturilorîn sindromul ischemic /reperfuzie a inimii [11,12]. Supraîncărcarea cu Ca 2+ , la fel ca scăderea potenţialuluimembranelor mitocondriale, poate măripermeabilitatea mitocondriilor, care este un pas intermediarspre apoptoză şi necroză [12].Efectele benefice ale dozelor mari de Mg 2+ în soluţiilecardioplegice sunt asociate cu reducerea Ca 2+liber din celulă şi inhibarea permeabilităţii membranelormitocondriale prin blocarea fixării Ca 2+ pemembrane [13, 14]. Prin studiul nostru, în care perioadade ischemie era în medie de 25 min., în funcţiede tehnica chirurgicală aplicată, putem confirma cămetoda cardioplegiei pe bază de sânge cald cu adaosde Mg++, pe tot parcursul reperfuziei, este destul deeficientă, prevenind declanşarea masivă a markerilorenzimatici şi asigurând o bună funcţionare a miocarduluisupus intervenţiei chirurgicale.Concluzii. Cardioplegia intermitentă caldă sangvină,suplimentată în permanenţă cu Mg ++ , asigurăprotecţia miocardului pe o perioadă de 25 de minutede ischemie şi are un efect pozitiv asupra unor parametriclinici şi biochimici în perioada imediat postoperatorie.Ea devine o metodă alternativă destul de fiziologică,care trebuie studiată mai detaliat, în funcţiede tipul şi durata intervenţiei chirurgicale la inimă, cusuport de circulaţie extracorporală.Bibliografie selectivă1. Fan Y., Zhang A., Xiao Y., Hetzer R. Warm versuscold cardioplegia for heart surgery: a meta-analysis. Europ.J. Card. Thorac. Surg., 2010, 37, p. 912-919.2. Braathen B., Tonnesen Th. Thorac. Cardiovasc.Surg., 2010, 139, p. 874-880.3. Jacob S., Kallicourdis A., Sellke F., Dunning V. Is71blood cardioplegia superior to crystalloid cardioplegia?Interact. Cardiovasc. Thorac. Surg., 2008, 7, p. 491-498.4. Bortnov A. Cardioplegia combinată cristaloidsangvinăîn operaţiile cu circulaţie extracorporală. Autoreferatdis. d.m., Chişinău, 1995, 16 p.5. Mentzer R., Tahania M., Lesley R. Cohn Lh, ed.New Iork: McGrdw – Hill. 2008, p. 443-464.6. Birdi I., Giani D., A.J. Bryan. Biochemical markesof Myocardial Injury During Cardiac Operations.7. Casalino et all. J.Card Surg., 2008, 23, p. 444-449.8. Minatoya K., Okabazashi H., Shimada I. et al. Ann.Thorac. Surg., 2000, 69, p. 74-76.9. Gyamlani G., Parikh G., Kulkarni A.G. Am. HeartJ., 2000, 139, p. 703-706.10. Sharikabad M., Qstbye K., Brqrs O. Am. J. RhysiolHeart Circ Rhisiol., 2001, 281, H2115–H2123.11. Tani M., Neely J. R. Circ. Res., 1989, 65, p. 1045–1056.12. Kyocmer G., Dallapozta B., Resche–Rigon M.,Ann. Rev. Rhysiol., 1998, 60, p. 619–642.13. Kowaltowscki A.J., Naia–da–Silva E.S., CastihloR.F., Vercesi A.F. Arch Biochem. Biophys, 1998, V. 259,p. 77–81.14. Lichtenstein S.V., Ashe K.A., Dalati H., et. al.Warm Heatz Surgery. J. Thorac. Cardiovasc. Surg., 1991,V. 101, p. 269–274.RezumatStudiul urmăreşte evaluarea eficacităţii cardioplegieiintermitente sangvine calde, suplimentate cu Mg++ pentruo protecţie mai durabilă şi adecvată a miocardului întimpul stopului cardiac. A inclus două grupuri de pacienţi:I – cu utilizarea cardioplegiei intermitente reci cristaloidsangvine(8-10 o C) şi grupul II, – la care temperatura a fostmenţinută la 35,5±1,1°C, cu aplicarea cardioplegiei caldesangvine în conformitate cu protocolul Calafiore (1995) şiCasalino. (2008), ulterior modificat de noi prin adăugareade sulfat de magneziu la toate porţiile de cardioplegie şiextinderea perioadei de ischemie până la 25 de minute.Eficacitatea protecţiei miocardice a fost evaluată în bazaparametrilor clinici, funcţionali, enzimatici şi morfologici.Miocardul a suferit mai puţin din cauza ischemiei în grupulII, fapt confirmat şi prin diferenţele semnificative ale CKNAC şi CK-MB (P