2011, nr. 3 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Ştiinţe Medicale67reconstructivă. Astfel, gradientul transvalvular nu aavut o dinamică vădit negativă, cu o stabilitate a corecţieiefectuate (tabelul 2).Recidive ale patologiei aortice au fost constatateîn 9 cazuri – (5%) şi prezentau mărirea gradului deregurgitare postoperatorie până la gr. III, alţi 5 pacienţiau revenit în clinică după o cumisurotomie Aoşi rezecţie parietală a cuspelor, cu o creştere pe parcursulanilor a gradientului transvalvular mediu de la14,6±2,3 postoperatoriu până la 38,3±6,5 mm Hg la operioadă de durată. Recidiva patologiilor a apărut înmedie peste 45,9±8,76 luni postoperatorii.Reoperaţii la valva Ao au necesitat 3 (2%) pacienţi.Intraoperatoriu s-a înregistrat avansarea proceselorfibrotice ale cuspelor valvulare, rigiditatea lor,cu mărirea gradului de stenozare şi incompetenţă valvulară.Decese postoperatorii după reoperaţii nu s-auînregistrat. Supravieţuirea la 10 ani în acest grup depacienţi a alcătuit 81,2±2,6 ani.Comparând curbele de supravieţuire cu grupul debolnavi care au suportat dublă protezare mitro-aortică,s-a stabilit că în aceleaşi termene supravieţuireas-a aflat la un nivel de 63,6±4,2, ceea ce este statisticveridic mai joasă ca la pacienţii la care valva Ao afost păstrată. Analizând starea funcţională a bolnavilor,putem constata că semne de insuficienţă cardiacăgr. III-IV NYHA persistau la 15 (69%), ceilalţi 74(83,1%) se aflau în clasele funcţionale I-II.Toate acestea confirmă faptul că tehnicile reconstructiveaplicate la valva Ao se caracterizează prineficacitate postoperatorie şi durabilitate de durată şipot fi acceptate ca o alternativă protezării valvulare.Discuţii. Abordarea funcţională a valvei aorticese bazează pe o mai bună cunoaştere a anatomiei valveiaortice şi a fiziopatologiei regurgitării aortice [1,7, 8, 9].Dificultatea plastiilor valvei aortice constă înnecesitatea recunoaşterii exacte a leziunilor responsabilede regurgitarea aortică şi selectarea tehniciloroperatorii adecvate. Din acest motiv, este foarte utilăclasificarea funcţională a anomaliilor rădăciniiaortice, propusă de El Khoury [9], care determinăposibilităţile reconstructive în insuficienţa aortică.Ecocardiografia este cea mai bună metodă de evaluarea rădăcinii aortei şi de determinare a mecanismuluiinsuficienţei aortice. Această metodă permiteevaluarea numărului, calităţii şi morfologiei cuspeloraortice, de asemenea asigură măsurarea diametruluiinelului aortic, al sinusurilor aortice, al joncţiuniisinotubulare şi al aortei ascendente. În plus, trebuiemăsurată înălţimea cuspelor şi nivelul lor de coaptare.Cea mai importantă informaţie necesară este legatăde grosimea, mobilitatea şi aspectul general al cuspeloraortice [7, 12].Experienţele noastre confirmă faptul că operaţiilereconstructive la valva aortică la pacienţii cu viciicardiace polivalvulare se caracterizează prin rezultatebune pe termen lung. Momentul-chee pentru reconstrucţiavalvei este aprecierea indicaţiilor absolute şicontraindicaţiilor pentru aceste intervenţii. Desigur,au impotanţă şi posibilităţile tehnologice, tradiţiileclinicii, nivelul chirugiei, dorinţa pacientului, experienţachirurgului.Concluzii. Tehnicile reconstructive la valva Aosunt o alternativă acceptabilă protezării valvulare. Secere să fie respectate o serie de condiţii obligatoriiîn efectuarea acestor operaţii: prezenţa unei anatomiiacceptabile pentru aplicarea procedurilor reconstructive;cunoaşterea mecanismului de dezvoltarea incompetenţei valvulare; posedarea materialelor şidispozitivelor cu un design special pentru realizareaoperaţiilor; acumularea experinţei necesare de cătreo echipă dedicată, ce include un cardiolog-specialistîn ECO-cardiografie şi un chirurg-expert, care ar puteaîntocmi planul chirurgical, înainte de a intra însala de operaţie.Tabelul 2Parametrii ECO-cardiografici după plastiile de valvă Ao tardivParametrii ECO-cardiografi ci Postoperatoriu Tardiv PAS (cm) 4,96±0,85 4,83±1,06