2011, nr. 3 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

66diace – 25 (22,9%), anticoagulante – 32 (29,4%), 47(38,9%) pacienţi aveau dereglări de ritm cardiac detip fibrilaţie (41) şi fluter atrial (6), 88 (69,8%).Intraoperator au fost stabilite următoarele schimbărimorfologice ale complexului valvular aortic: stenozăvalvulară – 107 (84 %), calcificare gr. I – 27(21,4%), gr. II – 24 (19,0%), gr. III – 5 (4,0%), vegetaţii– 5 (4,0%), valva Ao bicuspidă – 4 (3,2%), prolapsde cuspe – 18, retractarea cuspelor – 26, fibrozămarginală – 106 (86,9%), dilatarea sinusurilor Valsava– 8, dilatarea Ao ascendente uşoară (3-3,5 cm)– 106 (86,9%), moderată (3,5 – 4,5 cm) – 6 (4,8%),considerabilă (> 4,5 cm) – 14) şi disecţie de Ao – 1(0,8%) caz. Aceşti factori determină, în mare măsură,şi posibilităţile reconstructive în tratamentul chirurgicalal acestor afecţiuni valvulare.Investigaţii. Au fost utilizate examenul obiectiv,diagnosticul funcţional ECG, EcoCG, examenul radiologic,ventriculografia, coronarografia, RMN, TC,monitoringul invaziv hemodinamic perioperatoriu,anchetarea pacienţilor în perioada de lungă durată.Analiza statistică a fost efectuată utilizând metode-standard,incidenţa fenomenelor a fost comparatăprin criteriul Student şi X 2 , investigaţiile muiltifactorialeau corespuns analizei succesive Walde.Tehnici chirurgicale de plastie a valvei aortice.Criteriile de selecţie a pacienţilor pentru plastievalvulară aortică includ: regurgitare aortică, calcificareminimă a valvei aortice, flexibilitate adecvată afoiţelor valvulare, lipsa unei alte valvulopatii care sănecesite protezare şi constatarea unei funcţii miocardiceadecvate.Ecocardiografia 2D şi Doppler sunt esenţiale înalegerea tehnicii chirurgicale, oferind date foarte preciseprivind anatomia şi funcţia valvei aortice. Deasemenea, este obligatorie ecocardiografia intraoperatorieşi ETE timpurie postoperatorie.Tehnicile de plastie valvulară se adaptează fiecăruitip de leziune [9].Rezultate imediat postoperatorii. Operaţiilereconstructive au fost posibile la 126 pacienţi cuvalvulopatii aortice, majoritatea dintre ei având afecţiunipolivalvulare – mitral-aortice, mitral-aorticetricuspidiene.Toţipacienţii au fost operaţi în condiţiide CEC, cu hipotermie 28–32 0 şi protecţia miocardului,utilizând cardioplegia farmacologic-sangvină,administrată antegrad, selectiv în lumenul arterelorcoronariene. Durata medie a clampajului Ao a alcătuit151,82±3,49 minute, timpul CEC – 179,99±4,39minute.În funcţie de timpul lezional, au fost aplicate oserie de tehnici reconstructive, ce au determinat caracteruloperaţiilor efectuate (tabelul 1) .Buletinul AŞMTabelul 1Plastia valvei Ao tehnici operatoriiTiplezionalProcedee/tehnici reconstructive Nr. cazuri• Cuspopexie11• Excizia vegetaţiilor2I • Cuspoplicaţie8• Rezecţie de cuspe3• Resuspendare8• Anuloplicaţii subcomisurale 28II • Reimplantarea complexului 3valvular în proteza vasculară(op. David)• Rezecţie parietală110III • Comisurotomie98• Decalcinare11Gradientul transvalvular după o plastie de valvăaortică s-a diminuat de la 26,6±15,88 mm Hg la13,34±3,73 mm Hg. Volumul regurgitant la valva Aopreoperator a constituit în medie gr. 2,62±0,36, caredupă o corecţie reconstructivă s-a redus până la gr.1,25±0,26. Regurgitare reziduală > gr. II a fost atestatăla 1 pacient, care a fost ţinută sub observaţie îndinamică o perioadă de lungă durată.Postoperatoriu în toate cazurile ECO-cardiografica fost înregistrată o evoluţie pozitivă a parametrilorhemodinamici, micşorarea cavităţilor cordului, o tendinţăde micşorare a gradului de hipertrofie a miocarduluişi a suprasolicitării lui de volum. Letalitateapostoperatorie în acest grup de pacienţi a constituit5% (7 cazuri). Complicaţii specifice determinate detehnicile operatorii de plastie aortică nu au fost constatate.Starea postoperatorie a pacienţilor s-a caracterizatprin restabilirea ritmului sinusal în 32 (32,8%)cazuri, micşorarea gradului de hipertrofie miocardicăevaluată la ECG, diminuarea indicelui cardiotoracicradiologic de la 58,24±2,6% până la 43,4±2,1%.Semne de insuficienţă cardiacă dependentă de tratamentmedicamentos au fost prezente la 19 (16,7%)pacienţi. Redistribuirea bolnavilor conform claseifuncţionale NYHA a fost următoarea: clasele funcţionaleI-II – în 95 (75,4%) cazuri, III – în 18 (14,3%),13 (10,3%) au rămas în clasa funcţională IV.Rezultate de lungă durată. În perioada postoperatorietardivă au fost supravegheaţi 102 (81%)pacienţi în termene de la 2 la 144 de luni (media –45,68±3,98). Astfel, 84 (82,4%) din pacienţii intervievaţiau menţionat o dinamică pozitivă în evoluţiabolii, nefiind dependenţi de un tratament medicamentosstabil.Marea majoritate a pacienţilor investigaţi prezentauparametri hemodinamici buni, ceea ce confirmăo corecţie adecvată a leziunilor Ao după o corecţie