2011, nr. 3 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

338Buletinul AŞMşi elaborarea metodelor miniinvazive de tratament înfuncţie de caz.Material şi metode. Lotul de studiu este reprezentatde 102 (5,3%) pacienţi cu diverticul juxtapapilar(DJ) depistate în timpul CPGRE, efectuateîn perioada 1995–2006 la 1930 de bolnavi cu icterobstructiv. Repartiţia conform vârstei este reprezentatăîn figura 2, unde evident prevalează pacenţii deFigura 2. Repartiţia după vârstă.vârstă înaintată. Toţi bolnavii au fost supuşi duodenoscopiei,care a fost succedată de CPGRE cu opacifiereaarborelui biliar şi a ductului pancreatic, procedeuchirurgical miniinvaziv (sfincterotomie endoscopicăetc.). Intervenţiile au fost efectuate în sala de operaţiespecializată, dotată cu aparataj radiologic „Siremobil-2000”(SIEMENS), endoscoape “Olympus” şi“Pentax” cu canal de lucru 4.2. Drept indicaţii pentruCPGRE a servit prezenţa icterului mecanic manifestîn 50% cazuri, iar în alte 50% cazuri indicaţiile aufost stabilite clinic şi sonografic. Pe fundal de DDPps-a depistat următoarele patologii: colecistită calculoasăcu coledocolitiază – 18 (17,6%) cazuri, sindrompostcolecistectomic cu coledocolitiază şi icter mecanic– 29 (28,4%), neoplasm cefalopancreatic – 7(6,8%) cazuri. În 21 (20,5%) de cazuri pacienţii auprezentat stenoză a papilei vater, din care 16 (76%) cuicter mecanic avansat (CPB > 1,5 cm) şi 5 (24%) pacienţicu icter tranzitoriu în anamneză. La 22 (21,5%)de bolnavi cu icter tranzitoriu în antecedente, DDPp afost unica patologie depistată în zona PV. În 5 (4,9%)cazuri DDPp gigant (>2,5 cm) nu a permis abordareaPV. Motivele principale sunt reducerea capacităţii demanevrare în DJ, mobilitatea sau rigiditatea patologicăa PV. Totodată, PSTE în condiţii de DDPp prezintărisc înalt de perforaţie a peretelui duodenal subţiat,iar anatomia modificată sporeşte riscul de hemoragie.Toate cazurile de DDPp gigante au fost confirmateradiologic prin duodenografie baritată, pentru elecţiatacticii curative (figura 3).Toate cazurile din lotul de studiu au fost soluţionateendoscopic: 43 (91,4%) din 47 pacienţi depistaţicu coledocolitiază au fost rezolvaţi prin PSTE şi litextracţiemecanică; la 43 pacienţi, la care stenozeleFigura 3. DDPp, aspect radiologic.benigne şi DDPp au fost unicele cauze ale icteruluitranzitoriu (43), endoscopia a servit drept tratamentdefinitiv. În 5 cazuri soluţionarea coledocolitiazei nua reuşit prin manopere endoscopice, cauza fiind dimensiunilemari ale calculilor (>1,5 cm), la acest lota fost instalat drenul nazobiliar pentru decompresieşi pregătire preoperatorie; 7 (6,8%) bolnavi cu neoplasmcefalopancreatic au necesitat PSTE, pentru afacilita instalarea drenajului nazobiliar cu ţel de decompresie.Concluzii. În cazul unui icter de origine neclară este necesarăo duodenoscopie cu vizualiza-rea PDM, pentruexcluderea unui diverticul juxtapapilar. DDPp prezintă substrat organic de instalare adereglărilor morfofuncţionale, care facilitează dereglărilede pasaj prin papila Vater. Sfincterotomia în condiţii de DDPp necesitămanevre endoscopice neordinare şi o experienţă înaltăa executorului. Sfincterotomia la pacienţii cu icter intermitentşi DDPp, în lipsa altei patologii obstructive biliare,este soluţia optimă.Bibliografie selectivă1. Лищенко А.Н., Петров Ю.И., Ермаков Е.А.Эндоскопическая папилло-сфинктеротомия придивертикулах двенадцатиперстной кишки. B: Сб. тез.докл. IV Всероссийского съезда по эндоскопическойхирургии. - Москва, 2001, c. 37-38.2. Лищенко А.Н., Петров Ю.И., ЕрмаковЕ.А. Диагностическая и лечебная эндоскопия придивертикулах двенадцатиперстной кишки. B: Сб. тез.докл. 5-го Московского международного конгресса поэндоскопической хирургии. Москва, 2001, c. 249-250.3. Котовский А.Е., Г.А. Уржумцева, К.Г. Глебов,