2011, nr. 3 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Ştiinţe Medicaleîn regim multipoziţional, în asociere cu investigareaaltor compartimente ale corpului (de ex., mâini, picioare,baritarea tractului gastrointestinal). Aceastămetodă imagistică permite determinarea modificărilorcaracteristice pentru anumite pneumopatii (deex., BPCO, bolile de sistem etc.), indicelui Moore,indicelui cardiotoracic, indicelui interpulmonar, diametruluitrunchiului pulmonar, diametrului arterelorpulmonare şi gradului HPA (indirect). Radiografiatoracică este examenul radiologic cel mai frecventefectuat pe plan mondial şi este pe larg utilizat pentrumonitorizarea dinamică a mai multor patologii pulmonareşi cardiace. În comparaţie cu ecocardiografiaprezintă date complementare despre afectarea pulmonarăasociată [5, 6].Digrafia toracică este o investigaţie radiologicăsimplă, care permite diferenţierea modificărilor obstructivede cele restrictive, iar luând în consideraţieprezenţa lor simultană la majoritatea pacienţilor – impactullor relativ asupra funcţiei pulmonare. Aceastămetoda imagistică permite depistarea: funcţiei pulmonarela nivelul ariei pulmonare superioare, mediişi inferioare, care se apreciază prin mobilitate costalăla nivelul respectiv; a suprafaţei plămânilor la expiraţieşi inspiraţie; amplitudinii mişcărilor coastelor;amplitudinii mişcării diafragmei; coeficientului frenicocostal.Digrafia toracică contribuie la diferenţiereaaportului modificărilor restrictive şi obstructive lasimptomatica clinico-imagistică.Ecocardiografia reprezintă o metodă neinvazivăde cercetare a HPA, poate fi efectuată în repaus şidupă un stres farmacologic sau un efort fizic. Ecocardiografiapermite determinarea: presiunii sistoliceîn artera pulmonară, diametrului arterei pulmonare,disfuncţiei ventriculului drept, grosimii pereţilor cavităţilorcordului, dimensiunilor cavităţilor drepteale cordului, regurgitaţiei la nivelul valvei tricuspideşi pulmonare. Caracterul neinvaziv, specificitateaşi costul acceptabil poziţionează ecocardiografia cametodă de primă elecţie în examinarea pacienţilor cuhipertensiune pulmonară arterială [7, 8].Cu toate că tomografia computerizată este o metodăneinvazivă, ea este asociată cu o iradiere semnificativăa pacientului, ceea ce reduce evident utilizareaei în monitorizarea dinamică a evoluţiei HPA. Ea permiteevaluarea grosimii peretelui ventriculului drept,diametrului trunchiului arterial pulmonar, arterelorpulmonare. Indicaţiile de bază la pacienţii cu HPAcuprind confirmarea/excluderea unei patologii pulmonaredifuze interstiţiale şi a sindromului tromboembolicpulmonar. Raporturile cost/beneficiu şi risc/beneficiu în aprecierea HPA (cu excepţia situaţiilorclinice sus-numite) sunt cu mult reduse în comparaţiecu ecocardiografia şi radiografia toracică [9, 10].321Investigaţia prin rezonanţa magnetică este o metodăcu sensibilitate/specificitate similară sau puţinmai mare, în comparaţie cu ecocardiografia în evaluareaHPA. IRM oferă posibilitate de determinarea disfuncţiei ventriculului drept, presiunii în arterapulmonară (indirect), fracţiei de ejecţie a ventricululuidrept, volumului ventriculului drept (telesistolic,telediastolic), grosimii şi masei ventriculului drept,formei cavităţilor cardiace, precum şi a diametruluitrunchiului pulmonar şi arterelor pulmonare. Ca şiecocardiografia, este o metodă noninvazivă, dar multmai scumpă. Informaţia suplimentară furnizată deaceastă metodă nu este suficientă pentru fundamentareautilizării ei comparativ cu ecocardiografia în evaluareapacienţilor [11].În ultimii 20 de ani nu au fost efectuate studii descintigrafie pulmonară, care ar fi vizat corelaţia datelorscintigrafice cu HPA. În „PubMed” există numai 1articol relevant, care stipulează că: „[…] scintigrafi apulmonară se caracterizează printr-o sensibilitatearedusă şi specifi citate joasă vizavi de datele angiografiei şi metodelor radiologice convenţionale” [12].Scintigrafia pulmonară se utilizează cu predilecţie lapacienţii cu sindrom tromboembolic pulmonar pentrudeterminarea regiunii afectate hipoperfuzate (cca1-2% HPA secundare), iar studiul efectuat vizează cazuride afectare difuză a patului vascular pulmonar(cca 95% din cazuri de HPA secundară).Concluzii. Deşi cateterismul cardiac rămânestandardul de aur în evaluarea de diagnostic complexăa pacienţilor cu hipertensiune arterială pulmonară,caracterul lui invaziv şi costul ridicat nu permit aplicareapractică largă a acestei opţiuni de diagnosticare.În acelaşi timp, ecocardiografia, metodă neinvazivăşi mult mai accesibilă din punct de vedere economic,corelează bine cu rezultatele cateterismului cardiacşi, astfel, l-a înlocuit din anii ’90 ai secolului trecut înactivitatea practică a clinicilor specializate. Examenulradiografic completează datele ultrasonograficeprin oferirea datelor preţioase privind starea circulaţieipulmonare şi caracterul modificărilor patologicedin plămâni.Bibliografie selectivă1. Mclaughlin V., Archer S., Badesch D. et al.ACCF/AHA 2009 expert consensus document on pulmonaryhypertension. In: J. Am. Coll. Cardiol., 2009, 53,p.1573–1619.2. Simonneau G., Galie N., Rubin L. et al. Clinicalclassifi cation of pulmonary hypertension. In: J. Am. Coll.Cardiol. 2004, 43, p. 5S-12S.3. Cuttica M., Kalhan R., Shlobin O. et al. Categorizationand impact of pulmonary hypertension in patientswith advanced COPD. In: Respir. Med., 2010, 104(12),p.1877-1882.