2011, nr. 3 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

320мия, протеинурия, артериальная гипертензия, хроническоевоспаление, нарушения фосфорно-кальциевогои жирового обмена), также как и соответствующиелабораторные тесты, которые могу быть использованыдля их определения.EVALUAREA COMPLEXĂDE DIAGNOSTICAREA HIPERTENSIUNII PULMONAREARTERIALE_______________________________________Irina Cepoida, asistentă universitarăUSMF „Nicolae Testemiţanu”Buletinul AŞMIntroducere. Hipertensiunea pulmonară arterială(HPA) reprezintă o stare patologică, care se caracterizeazăprin creşterea presiunii în patul vascular pulmonararterial peste valorile normale (25 mm Hg însistolă în repaus / 30 mm Hg la efort / 12 mm Hg îndiastolă = wedge cappilary pressure / rezistenţa vasculară> 3 Wood’s Un) [1]. HPA se clasifică în HPAprimară (idiopatică, familială), HPA secundară (afecţiunilepulmonare: difuze tip BPCO şi astmul bronşic;afecţiunile de focar; diverse), HPA secundară emboliilorşi trombozelor şi HPA secundară insuficienţeicardiace a cordului stâng („Clasificarea de la Evian”,1998, confirmată în Veneţia, 2003) [2]. IncidenţaHPA în BPCO este de 30%, iar prevalenţa ultimeiconstituie până la 1-3% la femei şi până la 4-6% labărbaţi. Incidenţa HPA la pacienţii cu boli de sistemeste 10-15%, iar prevalenţa ultimelor – circa 1% dinpopulaţie.Material şi metode. Revista literaturii de specialitates-a bazat pe ghidurile internaţionale şi recomandărileconsensuale accesibile în domeniu. Deasemenea, am cercetat baza medicală de date „Pub-Med”, utilizând formula de căutare: „pulmonary arterialhypertension” AND (imaging OR „X ray” ORradiography OR scintigraphy OR digraphy OR echocardiographyOR ultrasound) cu restricţii „Abstractincluded”, „Title”. Au fost găsite 132 de articole relevante.Rezultate şi discuţii. Prezentarea clinică a hipertensiuniiinclude mai frecvente fenomene ca dispnee,slăbiciune generală, fatigabilitate sporită, durere toracică,sincope (mai ales la efort fizic) şi mai rar –sindromul Ortner (răguşeala compresivă), sindromulRaynaud, hemoptiziile, tusea uscată. Sunt descrisecazuri de moarte subită. La o parte din pacienţi potlipsi semnele obiective ale hipertensiunii pulmonarearteriale. În talbloul clinic al hipertensiunii pulmonarearteriale avansate pot predomina semne de insuficienţăcardiacă congestivă a cordului drept (dispneeala efort fizic, edeme periferice, hepatomegalie, turgescenţă,pulsaţii parasternale şi subxifoidiene), dilatareamatităţii cordului, asociată cu accentul zgomotuluidoi la artera pulmonară şi suflul de regurgitareprin valva tricuspidală. În acelaşi timp, la pacienţii cubronhopatie cronică obstructivă aceste semne pot fiîntr-o anumită măsură mascate de hiperpneumoatizareapulmonară. De asemenea, în funcţie de patologiade bază, în tabloul clinic pot fi prezente manifestărileei: sindromul articular şi modificările tegumentarecaracteristice maladiilor de sistem; cutia toracică “înbutoi”, sunetul percutor “de cutie” şi atenuarea respiraţiei,raluri uscate (tip A) sau umede (tip B) în bronhopatiacronică obstructivă etc.Investigaţia funcţiei pulmonare evaluează gravitateaşi caracterul modificărilor patologice ale funcţieirespiratorii. Această tehnică de diagnosticare permitedepistarea unor indici importanţi: FEV 1sec, V25-75, indicele Tiffnaud, capacitatea vitală pulmonară,prezenţa insuficienţei respiratorii, prezenţa stenozeiinspiratorii şi/ sau hipo-/ hiperventilaţiei pulmonareş.a. Datele spirografiei se utilizează ca punct de reperîn evaluarea severităţii insuficienţei respiratorii, precumşi a ponderii relative a schimbărilor patologicerestrictive şi obstructive la pacienţii cu hipertensiunepulmonară arterială [3, 4].Metodele imagistice, utilizate în evaluarea pacienţilorcu hipertensiune pulmonară arterială includ:cateterismul cardiac, metodele radiologice convenţionale(radiografia toracică multipoziţională, digrafia),ecocardiografia (regimul 2D, 3D, doppler, dopplertisular, examinările cu contrast), tomografia computerizată(TC), investigaţia prin rezonanţă magnetică(IRM), scintigrafia pulmonară [4].Cateterismul cardiac şi angiografia sunt metodede aur în evaluarea directă a severităţii hipertensiuniiarteriale pulmonare. În acelaşi timp, sunt metodeinvazive şi destul de scumpe, în comparaţie cuastfel de metode neinvazive ca ecocaradiografia şiradiografia toracică. Mai multe studii ştiinţifce audemonstrat paralelismul rezultatelor acestor metodecu datele furnizate de ecocardiografie. La momentulactual, aceste metode sunt rezervate malformaţiilorcomplexe ale cordului şi vaselor magistrale, şi tromboemboliilor(cazuri cu un potenţial real de corecţiechirurgicală a problemei). Luând în consideraţie raportulrisc/ beneficiu şi cost/ beneficiu reduse, acestemetode au o aplicabilitate limitată în evaluareamajorităţii pacienţilor cu hipertensiune pulmonarăarterială [4, 5].Radiografia toracică este o investigaţie neinvazivă,cu iradiere minimă şi cost redus. Se efectuează