2011, nr. 3 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

314prin baza cordului. Mediastinul anterior este limitatanterior de stern, posterior – de pericard, inferior – dediafragmă, superior – de un plan orizontal, proiectatprin conjuncţie manubriu-sternală şi marginea inferioarăa vertebrei Th IV. Lateral mediastinul anterior,ca şi alte compartimente mediastinale, se delimiteazăde plămâni de pleura mediastinală. Mediastinul mediuconţine cordul. Mediastinul posterior este delimitatanterior de pericardul posterior, posterior – decoloana vertebrală cu structurile anatomice osoase,articulare şi periarticulare asociate, superior – de planulvirtual orizontal proiectat prin baza cordului şiinferior – de diafragmă [2, 4].Procesele patologice mediastinale sunt de originetumorală, inflamatorie, posttraumatică sau postchirurgicală,pot fi secundare modificărilor distrofice şihipertrofice dobândite, precum şi cauzate de malformaţiilecongenitale. Formaţiunile patologice din mediastinpot avea origine mediastinală primitivă sau potfi secundare proiecţiei sau răspândirii în mediastin aproceselor patologice din alte organe şi sisteme. Dinpunct de vedere etiologic, masele mediastinale pot fioriginare din ţesutul limfatic (limfomul Hodgkin, limfoamelenon-Hodgkin, sarcoidoza şi alte granulomatoze),ţesutul gras (lipom şi liposarcom), din celulele germinative(teratome etc.), tumorile vasculare (angiom,angiosarcom) şi nervoase din mediastinul propriu-zis(neurinom, neurosarcom) [2]. Clinico-imagistic putemsă determinăm următoarele sindroame: chist (de ex.,echinococ, chist enteral, bronhogen, pericardic), formaţiunede volum (tumorile benigne sau maligne) [1],procese difuze (de ex., mediastinită acută, limfoameexpansive, mediastinită cronică sclerozantă).În privinţa formaţiunilor patologice ale mediastinului,pot fi menţionaţi următorii factori cu influenţăcritică asupra direcţiilor şi evoluţiei procesuluide diagnostic: majoritatea formaţiunilor la momentuldepistării prin metode imagistice sunt asimptomatice,fiind depistate ocazional şi în aproximativ ¾ din cazuriau o evoluţie benignă. La pacienţii simptomaticipatologia în cauză este malignă în mai mult de jumătatedin cazuri [3].Acuzele pacientului vizează manifestările sindromuluide compresie a organelor învecinate (sindromulvenei cava superior, disfagia, alterarea vocii,tulburările respiratorii de tip inspirator), sindromul devolum suplimentar (modificarea formei şi deplasareaorganelor adiacente, durerile şi disfuncţie de organeafectate) şi sindroame specifice pentru fiecare dintreentităţile nozologice incriminate, care pot fi legate deactivitatea hormonală (mase tiroidiene), dereglărilehemopoiezei (sindrom mieloproliferativ şi mieloprivîn limfoame), modificările imunologice (miastenie întimom) [4].Buletinul AŞMSimptomatologia compresivă este mai caracteristicăpentru copii, în comparaţie cu adulţi. Compresiatraheobronşică se complică cu stridor, bronşite şipneumonii repetative. Formaţiunile masive ale mediastinuluianterior condiţionează dispnee în procubit.Leziunile mediastinului mediu pot provoca compresiebronhică externă sau sindromul venei cave superioare.În masele mediastinului posterior mai deseste afectat esofagul, ce se manifestă prin disfagie şi/sau odinofagie. Durerile sunt surde, fără iradiere, sepăstrează timp îndelungat neschimbate ca intensitate,sunt în majoritatea cazurilor fără factori precipitanţişi agravanţi. Apariţia unor astfel de legături poate reflectamalignizarea formaţiunii de volum [2].Malignizarea formaţiunilor mediastinale se apreciezeîn 20-25% cazuri. Clinic este caracteristică apariţiaacuzelor sus-menţionate, agravarea prezentăriianterioare ale bolii sau apariţia simptomatologiei noi.Se dezvoltă sindroamele clinice caracteristice pentruleziunile maligne: caşexia tumorală, dereglările funcţieiorganelor adiacente secundar invaziei tumoraleşi simptomatologia clinică la distanţă secundară metastazării.În general, pentru afecţiunile maligne estecaracteristică agravarea progresivă a tabloului clinic.Pierderea ponderală semnificativă frecvent este unuldintre primele simptome ce indică malignizarea. Semodifică şi manifestarea clinică a sindromului compresiv:în caz de invazie tumorală a organelor şi ţesuturilormediastinului, ultimele, chiar fiind deplasatede masa tumorală, au o poziţie fixată, mişcările lorfiziologice în majoritatea cazurilor lipsesc sau suntsemnificativ limitate. De asemenea, lipsesc poziţiilesau manevrele care ameliorează starea pacientului.Sindromul algic este asociat mai des şi se acutizeazăla solicitarea organului afectat [4].Metodele de investigare a mediastinului pot fidivizate în invazive şi neinvazive. Cavografia şimediastinoscopia, metodele invazive, sunt relativrar utilizate, datorită cerinţelor tehnice ridicate pentrupersonalul medical, precum şi riscului sporit decomplicaţii. Odată cu progresul medicinei, rolul unorastfel de metode este din nou în creştere, datorită intervenţiilorchirurgicale endoscopice miniinvazive,cu rezultate spectaculoase atât timpurii, cât şi la distanţă,cu sporirea evidentă a calităţii de viaţă a pacienţilorîn perioada postoperatorie. La etapa actuală dedezvoltare, metodelor imagistice neinvazive le revinerolul de bază în diagnosticarea patologiei mediastinale.Acestea includ: microfotografia, radiografia,radioscopia şi tomografia convenţionale, tomografiacomputerizată simplă şi helicoidală, IRM în regimulSE T 1, MRA 3D şi CINE SPGR. In IRM deseori estenecesar de aplicat regimul de supresie a ţesutului gras[5, 6].