2011, nr. 3 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

310baza de date medicale „PubMed” prin cuvintele-cheie“orbital trauma” AND (“x ray” OR radiologicalOR roentgenological) cu restricţiile „humans”, „itemswith abstracts” şi „review”, care a evidenţiat 18articole relevante.Rezultate şi discuţii. Examenul radiologic iniţialpresupune efectuarea radiografiei orbitare de ansambluîn diferite proiecţii (tabelul 1), precum şi aradiografiei ascheletice (procedeul Focht), în caz desuspectare a unui corp străin intraorbitar în cameraanterioară a globului ocular.Tabelul 1Proiecţiile utilizate în examenul radiologic orbitarProiecţia Structurile anatomice vizualizateAnteroposterioarăOccipitofrontală(posterioară)LateralăOblicăDimensiunile şi forma orbitelor, fisuraorbitară superioară, lamina papyracea,sinusurile etmoidale şi frontale, suturazigomaticofrontalăAntrumul maxilar, acoperişul orbitar,planşeul orbitar inferior, corpul şi arculzigomaticeSella turcica, apofizele clinoidene, clivusul,pereţii sinusului frontal, sinusulsfenoidalForamenul nervului optic, fisura orbitarăsuperioară, fosa lacrimală, celuleleetmoidaleBuletinul AŞMPentru localizarea corpului străin se utilizeazăradiografia ascheletică 2x6 cm. În casetă se amplasează2 pelicule radiografice. Portcaseta cu peliculereprezintă un produs din aluminiu cu grosimea de0,5 mm. Marginile trebuie să fie efectuate din ebonită,deasupra casetei se suprapune un capac metalic,care previne expunerea timpurie a casetei. În timpulefectuării clişeului, portcaseta este ţinută de pacientulînsuşi. Înainte de examenul radiologic ochiul afectattrebuie să fie anesteziat cu picături de dicaină de0,5%. Radiografia se efectuează cu un tubus îngustat,cu diametrul de 1,5-2 cm, la o distanţă de 20 cm.Razele roentgen se îndreaptă prin regiunea temporală,perpendicular clişeului radiologic prin segmentulocular anterior.În caz de depistare a unui corp străin intraorbitar,suntem obligaţi să-l localizăm. Cel mai frecventse utilizează metoda Comberg-Baltin, care constă înaplicarea unei proteze din aluminiu, marcat cu reperepunctiforme de plumb, pe segmentul ocular anterior,care radiografic este văzută ca o umbră fină ce nu împiedicăvizualizarea corpului străin. După poziţionareaprotezei apreciem corectitudinea poziţiei globuluiocular în timpul obţinerii clişeului [1].Pe clişeul de faţă grosimea inelului protezei trebuiesă fie egală pe toate meridianele. Direcţia razelorroentgen centrale corespunde cu axa anatomică a globuluiocular. Radiografia se efectuează în poziţia nazomentală,astfel ca ochiul afectat să fie îndreptat sprecentrul casetei, privirea fiind fixată în timpul investigaţiei.După radiografia de faţă se determină poziţiacorpului străin: meridianul şi distanţa de la axa anatomicăa globului ocular. Markerii protezei se utilizeazăpentru determinarea meridianului, fiind amplasaţi laorele 3, 6, 9 şi 12.În timpul efectuării radiografiei bitemporale pacientulpriveşte direct înainte. Planul limbului este determinatca o linie care reuneşte markerii protezei, cecorespund orelor 6 şi 12. Radiografia este consideratăcorect efectuată atunci când markerii ce corespundorelor 3 şi 9 se suprapun. La radiografia bitemporalăse determină axa anatomică a globului ocular şi semăsoară distanţa la care este plasat corpul străin de laplanul limbului.Localizarea corpului străin se determină conformschemelor speciale, care reprezintă schemele frontaleşi sagitale ale globului ocular, imprimate pe o peliculătransparentă. În examenul radiologic orbitar, efectuatfără grilă de reflecţie, distanţa focus-film constituie60 cm. Pentru calculare se utilizează schema obişnuită(Baltin). În caz de utilizare a grilei de reflecţie, distanţăfocus-film creşte semnificativ peste 1 m şi astfelschemele de calcul obişnuite sunt înlocuite cu următoareleşabloane de măsurare: pentru clişeul frontaldiametrul schemei este egal cu 28,6 mm, comparativcu 26,4 mm în schema lui Baltin, iar pentru proiecţiabitemporală – au 26,4 mm, comparativ cu 25,2 mm.În continuare este aflată distanţa de la corpul străinpână la axa anatomică a globului ocular şi distanţa dela planul limbului [1].Astfel, după schemele sus-menţionate a fost diagnosticatălocalizarea intra- sau extraoculară a corpuluistrăin intraorbitar. Se ţine cont de dimensiunileindividuale ale corneei, care variază de la 9,5 mmpână la 13 mm.În caz de localizare a corpilor străini intraorbitariîn zona de tranziţie, se utilizează metoda Sorokin-Funstein. Această metodă constă în efectuarea a douăclişee bitemporale, capul pacientului examinat rămânândnemişcat. Primul clişeu se efectuează atuncicând pacientul priveşte în sus sub un unghi de 30 o -40 o ,apoi recurgem la al doilea clişeu, pacientul privind înjos sub un unghi de 30 o -40 o . Pe negatoscop se suprapunambele clişee, astfel ca umbrele protezelor să coincidă.Dacă diferenţa dintre umbrele corpului străinpe ambele clişee este mai mare de 1-2 mm, atuncicorpul străin este considerat localizat extraocular. Încazul în care este presupusă localizarea extraoculară,se repetă suprapunerea clişeelor radiografice, astfel castructurile osoase (pereţii orbitari, sinusurile frontale)să se suprapună. Suprapunerea completă a conturilor