2011, nr. 3 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Ştiinţe Medicale295DIVERSESTRESUL PROFESIONAL LA MEDICIŞI MODALITĂŢLE DE MANIFESTAREAFECTIVĂ A ACESTUIA:MEDICINA – O PROFESIEPRIMEJDIOASĂ_______________________________________„Alais inserviendo consumora”(„Ard pentru a lumina altora”)Nicolas Van TulipIoana Aşevschi, master în psihologie, lector,Nicolae Frunză, dr. în medicinăColegiul Naţional de Medicină şi Farmacie,IMSP Spitalul Clinic RepublicanActualitatea temei. Actualmente, când viaţa înainteazăpersoanei solicitări tot mai intense şi mai dificile,psihologii devin tot mai interesaţi de domeniulstresului profesional, de cercetarea raportului dintredificultatea sarcinii cu care se confruntă omul şi starealui emoţională.În societate se schimbă atitudinea oamenilor faţăde serviciul lor. Oamenii pierd încrederea în stabilitatealor socială şi materială, în garanţia locului demuncă. Devine mai evidentă concurenţa pentru unloc de muncă mai prestigios şi mai bine plătit. Paralelare loc procesul specializării înguste în profesie şi, înacelaşi timp, al globalizării cu ramurile conexe. Totmai rapid se schimbă cerinţele pieţii de muncă. Scaderatingul unor profesii sociale – al profesorilor, cercetătorilor,precum şi al lucrătorilor medicali. Ca urmare,creşte încordarea psihică şi emoţională, care estelegată de stresul la locul de muncă, care se manifestăprin anxietate, depresie, sindromul arderii emoţionale,dereglări psihosomatice, dependenţă de substanţelepsihoactivante (inclusiv alcool, tranchilizanţi ş.a.).Faptul că medicul se poate îmbolnăvi, deşi e firesc,pare a fi un pic paradoxal. Or, cine altul ştie maibine a se feri de boli, dacă nu medicul? Cu părerede rău, însă medicii se îmbolnăvesc frecvent. Şi nue nimic de mirare aici: doar se ştie că lucrul mediciloreste însoţit de o mare tensiune nervoasă. Ei suntpuşi permanent în situaţia de a-şi înăbuşi emoţiile, iaraceasta influenţează negativ asupra sistemului nervoscentral. Asupra sănătăţii au consecinţe negative gărzilede noapte şi cele de o zi şi o noapte, operaţiileistovitoare şi care te suprasolicită emoţional.Nu putem uita nici faptul că doctorul e făcut răspunzătorşi pentru medicina imperfectă, şi că uneorilui i se înaintează pretenţii neîntemeiate. Supraefortulîn muncă, însoţit de lipsa sistematică de timp, presingulinformaţional, de asemenea, au efecte nedoriteasupra sănătăţii medicului [4].Ca şi în cariera militară sau în cea de aviator, profesiuneade medic implică anumite primejdii, printrecare cităm: „înţepătura anatomică” la necropsii, contaminareade o boală contagioasă (în timpul epidemiilor,în timpul îngrijirii curente a bolnavilor de boliinfecţioase epidemice sau de tuberculoză), reacţiilealergice la unele medicamente, expunerea la agresivitateabolnavilor mintali etc. Medicina este, la fel, oprofesiune obositoare, care se exercită în mare tensiunepsihică, astfel încât poate fi considerată o „muncăgrea” din punct de vedere al creierului şi al „inimii”.Statisticile de acum câteva decenii arătau că medicinafăcea parte din profesiunile care scurteazăviaţa, totodată cu morbiditate crescută. Unele specialităţisunt mai riscante decât altele. Warren, cercetând82.441 de decese ale medicilor americani întreanii 1930 şi 1954, găseşte că vârsta medie a morţiiradiologilor este cu 5,2 ani mai scăzută decât vârstamedie generală, iar March constată că leucemiile suntde 3-10 ori mai frecvente la radiologi decât în altespecialităţi [5]. Este bine cunoscută şi infectarea profesionalăcu lues a chirurgilor, ginecologilor-obstetricienietc.Medicii constituie o categorie profesională destulde frecvent afectată de o patologie majoră (de ex.,cardiovasculară), condiţionată în mare măsură destresul profesional, deşi cunoştinţele de specialitate(ignorate adeseori) ar putea contribui la o limitare aîmbolnăvirilor (adevăr parţial valabil referitor, în special,la bolile uşoare). Subiectul acesta este deosebitde complex şi incitant, meritând o adoptare mult maiamplă.Medicina şi sănătatea sunt, din punctul de vedereal societăţii, două noţiuni legate reciproc, ce stau labaza aprecierii valorii vieţii fiecărui om în parte. ÎncăS. P. Botkin spunea că studierea omului şi a naturiice-l înconjoară în interconexiune, cu scopul de a prevenimaladia, de a trata sau de a ameliora starea lui,constituie acel domeniu al ştiinţei care e cunoscut subdenumirea de „medicină”.După cum remarcă E. Popuşoi şi C. Eţco, profesiade medic însumează un şir de particularităţi care o deosebescde alte profesii. Principala particularitate estedeterminată de obiectul de bază al activităţii – omulbolnav. A doua particularitate constă în complexitateaextraordinară şi dinamismul obiectului de bazăal activităţii profesionale a medicului – organismul