2011, nr. 3 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Ştiinţe Medicale267ALERGOLOGIEREZULTATELE TRATAMENTULUIDERMITEI DE CONTACT A SCALPULUICU PREPARATUL„NOVOPHANE SHAMPOO”_______________________________________Marina Casapciuc, Vera Onu,Iraida SerebreanschiIMSP Spitalul Clinic Republican,USMF „Nicolae Testemiţanu”Actualitate. Dermatita de contact este o reacţiede hipersensibilitate de tip întârziat, mediată celularde limfocite (tip IV), produsă de celule imune după oiritaţie a pielii, cauzată la rândul ei de contactul directşi repetat cu anumite chimicale, cosmetice, metale,medicamente sau adezivi, plante etc.Prin incidenţa în creştere, dermatita de contact(DC) constituie o problemă importantă de sănătatepublică. Răspândirea ei este favorizată de multiplifactori economici, sociali şi individuali, se datoreazăapariţiei sau dispariţiei unor antigene de contact,precum şi în cazul aplicării unor mijloace de protecţiecolectivă sau individuală. Incidenţa DC în SUAeste de 13,2 la 1000 populaţie. Potrivit datelor OMS,DC se întâlneşte de la 5% până la 10% din populaţiaglobului pământesc. DC constituie 10% din toatebolile cutanate şi 90% din bolile cutanate profesionale.DC poate fi cauzată de acţiunea repetată asuprapielii a diferiţilor iritanţi. Cei mai cunoscuţi iritanţisunt: para-fenilendiamina folosită în vopseaua pentrupăr şi pentru blănuri, la prelucrarea pielii, la fabricareacauciucului şi în tipografie; compuşii cu nichel,adesea utilizaţi în fabricarea bijuteriilor şi a ceasurilorde mână; compuşii din cauciuc, inclusiv latexul; etilendiamina,un conservant din cremele pentru piele şidin soluţiile oftalmice; bicromaţii, folosiţi în calitatede coloranţi textili, în vopsele şi la prelucrarea pielii;Formaldehida, găsită în produse cum ar fi coloranţiipentru imprimeuri textile, substanţele pentru lustruire,tencuielile, hârtia, carpetele, izolaţiile cu spumă,materialele de construcţie şi mobilierul.Alergenii cauzali ai DC sunt de provenienţă diferită– de la produse naturale sau metaboliţi, la substanţechimice cu structură şi folosinţă variată, în majoritatesubstanţe cu greutate moleculară mică. Ele au trăsăturahaptenelor, şi anume capacitatea de a se cuplacu proteinele din organism, pentru a forma antigenecomplexe, capabile să iniţieze un răspuns imun.În raport cu etiologia şi mecanismele fiziopatologiceimplicate, se descriu 2 tipuri de DC:1. Dermatita simplă (DCS) sau de iritaţie (inflamatorie).2. Dermatita alergică de contact (DAC).Aceste 2 tipuri ale DC au diferite mecanismepatogenetice de dezvoltare. DCS se realizează prinmecanisme neimunologice, iar DAC se dezvoltă prinreacţie imunologică specifică de hipersensibilitateîntârziată, tipul IV, mediată celular (de limfocite).Cercetările recente au clarificat, în mare parte, mecanismulpatogenetic. A fost dovedit rolul celulelorepidermice – cheratinocitele, celula Langerhans, melanocitele– în recunoaşterea alergenului de contactîn secreţia şi activarea unor mediatori responsabili dedeclanşarea reacţiei inflamatorii, caracteristice DAC.Sensibilizarea alergică de contact presupune existenţaunei haptene. Complexul haptenă-proteină purtătoarese fixează de celule prezentatoare de antigen,care pun în contact alergenul cu celule imunocompetentede tip T limfocite. Limfocitele T (LT) produc ovarietate de citochine cu rol de mediatori în inducereainflamaţiei, denumite interleuchine (IL). Citochineleepidermice (IL 1şi IL 8) sunt hemotaxice pentru LT şipot provoca leziuni ale celulelor epidermice pe diferitecăi. Un rol în producerea leziunii cutanate revinşi altor mediatori, cum sunt histamina, polipeptidele(biologic active), fracţiunile de complement, enzimelelizosomale etc.Aşadar, DC este legată de afectarea directă a epidermuluide către agenţi iritanţi, cu eliberarea de mediatoriai inflamaţiei şi a factorilor hemotaxici careduc la dilatarea vaselor (eritem), diapedeza lichiduluiîn dermă şi epidermis (edem şi urtică), cu infiltraţielimfocitară şi ulterior neutrofilică.Aspectul clinic al DC este determinat de intensitateaexpunerii la alergeni şi reactivitatea individuală apacientului. Sensibilizarea organismului poate apăreapeste câteva zile, săptămâni, dar uneori şi câteva lunidupă expunerea la alergeni şi, de obicei, se păstreazătimp îndelungat.DC se manifestă clinic prin edemul pielii, eritem,uneori cu erupţii veziculo-buloase, cruste, prin descuamaţielocalizate în zona de contact cu alergenulcauzal. Apariţia leziunilor la distanţă de focarul iniţialeste caracateristică numai pentru DAC. În pofida unordeosebiri între manifestările DCS şi DAC, constatareadiagnozei în baza tabloului clinic de obicei e dificil.DAC, în etapa erupţiilor, poate îmbrăca aspectulclinic al eczemei endogene, deosebindu-se de aceasta