2011, nr. 3 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

242lani cu colestază experimentală [10]. A fost arătatăinfluenţa prolactinei asupra vitezei fluxului bilei şi aconcentraţiei bilirubinei în bilă. Fenomenele descriseconfirmă existenţa în organism a sistemului metabolic-funcţionalintegru, care cuprinde următoarele niveluri:hipotalamus – hipofiză – ovare – ficat. Adiţional,se cunoaşte că ficatul este organul central implicat înhomeostaza colesterolului şi derivaţilor lui. Şi, deoarecetoţi steroizii sexuali sunt derivaţii colesterolului,reglarea concentraţiei lor în sânge este indispensabillegată de funcţia ficatului.Hormonii sexuali masculini – androgenii. Testiculelesecretă câţiva hormoni sexuali masculini, denumiţiintegral androgeni: testosteron, dihidrotestosteron,dintre care testosteronul este cel mai abundentşi puternic. Testosteronul poate fi considerat hormonsemnificativ, preponderent responsabil de efectelehormonale sexuale. Testosteronul este produs de celuleleinterstiţiale Leydig, situate în interstiţiile dintretubii seminiferi şi constituie 20% din masa testiculeloradultului [2]. Termenul hormoni androgeni includeşi hormonii sexuali masculini produşi şi în afară detesticule. De exemplu, glanda suprarenală secretă celpuţin cinci androgeni, dar activitatea masculinizantăglobală a acestora este în mod normal foarte slabă.În reglarea producţiei de testosteron participă doihormoni gonadotropi: HFS şi GH. Celulele interstiţialeLeydig produc testosteron atunci când testiculelesunt stimulate de GH-ul hipofizar, iar cantitatea detestosteron secretată variază aproximativ direct proporţionalcu cantitatea disponibilităţii de GH. Conversiaspermatogoniilor în spermatocite în tubii seminiferieste stimulată de HFS din hipofiza anterioară.Procesul numit „spermaţie” rezultă din stimularea decătre HFS a celulelor Sertoli, care sunt răspunzătoarede convertirea spermatidelor în spermatozoizi. Totuşi,HFS singur nu poate desăvârşi formarea spermatozoizilor.Pentru ca acest proces să se desfăşoarecomplet, trebuie ca celulele interstiţiale să secretesimultan testosteron, care să difuzeze de la celuleleinterstiţiale către tubii seminiferi şi să finalizeze maturizareaspermatozoizilor. În general, testosteronuleste responsabil de caracteristicile distractive ale organismuluimasculin.Cantitatea de testosteron în timpul vieţii variază.În copilărie până la vârsta de 10-13 ani acest hormonpractic nu se produce. Apoi, la începutul pubertăţii,producţia de testosteron creşte rapid şi persistă la bărbatuladult, scăzând la o treime din valoarea de vârf lavârsta de 80 de ani [7]. În timpul vieţii omului testosteronuleste responsabil de dezvoltarea şi menţinereacaracterelor sexuale primare şi secundare. Secreţia detestosteron după pubertate face penisul, scrotul şi testiculelesă se mărească de aproximativ opt ori până laBuletinul AŞMvârsta de aproximativ 20 ani [2]. De asemenea, testosteronuldetermină dezvoltarea caracterelor sexualesecundare ale bărbatului: distribuţia părului pe corpde tip masculin, efectul asupra vocii, efectul asupradezvoltării musculaturii, asupra creşterii oaselor şiretenţiei de calciu, asupra hematiilor, efectul asuprasistemului nervos central – caracter de tip masculin.În general, testosteronul stimulează mult producţiaproteică, crescând mai specific proteinele organelorşi ţesuturilor-ţintă, răspunzătoare de dezvoltarea caracterelorsexuale masculine [7, 11].Cercetările axate pe studierea nivelului hormonilorandrogeni la bărbaţii cu boli cronice difuze aleficatului, inclusiv de etiologie virală, se realizează înultimii ani. La bolnavii cu patologie hepatică, în specialcu ciroză hepatică, scăderea nivelului de testosteronconduce la reducerea potenţei sexuale, are locatrofia testiculară, dispare distribuţia părului pe corpde tip masculin. [12, 13] La circa 5% din pacienţiicu ciroză hepatică este tulburată spermatogeneza,se dezvoltă fibroza peritubulară [14], în consecinţăscade calitatea vieţii acestor bolnavi [15]. În cirozahepatică, în special în caz de proces hepatic avansat,se modifică raportul estrogeni/androgeni în favoareaestrogenilor, fenomen condiţionat de o uşoară creşterea estradiolului, dar şi din contul scăderii niveluluitestosteronului şi dihidrotestosteronului [16].Tratamentul de durată cu spironolactonă are caefect scăderea concentraţiei de testosteron şi creştereanivelului de estradiol [13]. A fost demonstrată corelaţiadirectă dintre severitatea bolii hepatice şi gradul disfuncţieisexuale. Există relatări că printre bărbaţii cuciroză hepatică de etiologie virală B riscul dezvoltăriiadenocarcinomului hepatic creşte de 7 ori. În opiniasavanţilor, acest fenomen se explică prin modificareanumărului şi funcţiei receptorilor androgenici. Se considerăcă particula virală B conţine sectoare cu afinitatecătre receptorii androgenici ai hepatocitului, formândcomplexe cu funcţie de trigger al cascadei de mecanismecare declanşează modificări la nivelul ţesutuluihepatic, până la dezvoltarea cancerului hepatic [17].Disfuncţii sexuale se înregistrează şi la pacienţiicu maladii cronice ale ficatului, condiţionate de infecţiaVHC. Într-un studiu efectuat asupra 350 de bărbaţicu hepatită cronică virală C au fost depistate la un numărmare de participanţi disfuncţii erectile, tulburăride ejaculare şi alte tulburări ale sferei sexuale [18].Un alt factor ce influenţează funcţia sexuală labărbaţi este efectul tratamentului antiviral cu preparatede interferon, administrat pacienţilor cu hepatitevirale pentru 6-12 luni [12]. Prin cercetări s-adeterminat că interferonoterapia bolnavilor cu hepatităcronică virală C a condiţionat scăderea niveluluide testosteron liber, corelând cu nivelul depresiei şi