2011, nr. 3 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Ştiinţe MedicaleExaminarea organelor genitale externe poate relevasemne de hipogonadism [2, 8].Radiografia convenţională are acurateţe scăzutăîn diagnosticul osteoporozei: pierderea osoasă trebuiesă depăşească 30-40% [5, 8, 9] pentru a fi vizibilă.DXA (dublă absorbţiometrie cu raze X) este ceamai folosită metodă pentru evaluarea DMO şi diagnosticulde osteoporoză. Este o metodă rapidă (scanareadurează 10-15 minute), reproductibilă, cu iradieremică (3-5 mrem). Marja de eroare este de circa2%. Se poate efectua la nivelul regiunii lombare (faţăsau profil), şoldului (colul femural, tronhanter şi femurproximal total), radiusului (triunghiul Ward) saucalcaneului. Măsurarea DMO prin DXA ajută la stratificareariscului fracturar, ghidează terapia şi monitorizeazăeficacitatea tratamentului. Deşi calitatea osuluişi rata turnoverului osos nu se corelează direct curezistenţa osoasă, DMO măsurată prin DXA este celmai exact predictor al fracturilor de şold şi de corp vertebral.Pentru fiecare scădere cu 1 deviaţie-standard aDMO (circa 0.06 g/cm 2 sau 10%), există o creştere de1.3-3 ori a riscului fracturar. DMO măsurat la nivelulcolului femural este un predictor mai bun de fracturăde şold decât DMO măsurat la nivelul coloanei vertebrale,radiusului sau calcaneului. DXA efectuează odeterminare 2D a DMO – densitatea areală, şi nu densitateavolumetrică. Principalul dezavantaj al metodeieste că poate conferi rezultate fals-pozitive în cazulprezenţei de producţiuni osoase marginale (osteofite,frecvent la nivelul coloanei vertebrale, dar şi la şold).Alte artefacte care pot influenţa rezultatul DXA suntpiesele metalice din haine, scolioza severă, malrotaţiaşoldului, calcificările aortice, fracturile prin prăbuşirede corp vertebral (în porţiunea anterioară sauposterioară), medicamentele care conţin calciu aflateîn intestin. Orice pacient cu un scor T mai mic de -2,5DS are neapărat osteoporoză; spre exemplu, pacienţiicu osteomalacie (boală care apare la adult din cauzadeficitului de vitamină D), osteocondroză, fluorozăsau boala Kashin-Beck. Deoarece osteoporoza apareneomogen la nivelul corpului (în funcţie de vârstă şicauza pierderii de masă osoasă), discordanţa dintrediferitele măsurători în zone diferite poate fi de pânăla 15% [9].Ultrasonometria osoasă este o metodă complementarăde măsurare a densităţii osoase, care areavantajele de preţ scăzut, portabilitate şi absenţa iradierii.Metoda măsoară 2 parametri – SOS (speed ofultrasound) şi BUA (bone ultrasound attenuation) şioferă un indice stiffness, care se corelează în procentde 60-70% cu DXA. Evaluarea ultrasonometrică seface de obicei la nivelul calcaneului, dar se poateefectua şi la nivelul tibiei, patelei, radiusului distal şifalangelor proximale. Este utilă mai ales ca metodă191de screening; nu poate fi folosită în diagnosticul osteoporozeidin cauza sensibilităţii scăzute [4, 6, 9].Tomografia computerizată cantitativă (QCT –quantitative computed tomography) este similarăDXA în abilitatea de a cuantifica gradul de pierdere amasei osoase şi de a aprecia riscul fracturar. Spre deosebirede DXA, QCT oferă o măsurare volumetricăa DMO şi distinge între osul trabecular şi cel cortical.Metoda poate supraestima gradul de demineralizareosoasă asociată vârstei sau administrării de glucocorticoizi,deoarece în aceste situaţii creşte componentagrasă a măduvei osoase. Costul ridicat şi iradiereamai mare ca la DXA (deşi mai mică decât o examinareTC obişnuită) limitează utilizarea pe scară largă ametodei [5, 7, 8].Analizele de laborator sunt utile în evaluarea turnoveruluiosos prin determinarea unor markeri deosteoformare şi osteoresorbţie şi în precizarea cauzeisecundare de osteoporoză. Markerii de osteoformarereflectă sinteza de os nou de către osteoblaste şisunt reprezentaţi de: fosfataza alcalină (izoenzimaosoasă), osteocalcina, propeptidul carboxiterminalal colagenului I. Markerii de osteoresorbţie reflectăactivitatea osteoclastelor şi degradarea colagenului şisunt reprezentaţi de: amino- şi carboxi-telopeptidelecrosslinkate ale colagenului I (NTX, CTX, beta-crosslinks)în ser sau urină, piridinolina şi dezoxipiridinolinaîn urină. Pentru depistarea cauzei secundare deosteoporoză, se recomandă efectuarea următoareloranalize: 25-hidroxi-D3, calciul total şi cel ionic, fosforulseric, ureea şi creatinina, proteinele totale şi albumina,PTH, TSH, VSH, hormonii sexuali (estradiol,testosteron), cortizolul seric şi urinar (şi, eventual,alte teste dinamice pentru hipercorticism), echilibrulacido-bazic, imunoelectroforeza proteinelor serice şiurinare [1, 2, 8].Concluzii. Osteoporoza este termenul medicalce descrie un fenomen caracterizat prin pierdereadensităţii osoase ca urmare a unor procese extensivede resorbţie osoasă, ce nu sunt echilibrate printr-oosteosinteză corespunzătoare (apare un dezechilibruîn metabolismul osos, cu creşterea destrucţiei şi scădereaformării, ce determină în final scăderea maseiosoase). Boala are asemenea implicaţii patologicedeoarece constă în reducerea densităţii osoase, afectândgrav microarhitectura osului şi alterând calitateaproteinelor noncolagenice ale osului. Actualmentefactorii de risc ai osteoporozei secundare sunt binecunoscuţi şi este posibil diagnosticul timpuriu al bolii.Când apare la tineri, osteoporoza este în generalsecundară – fie unei boli cronice cu care pacientul seconfruntă de mai mult timp, fie tratamentului instituitpentru tratarea acesteia sau a altor probleme medicale,care afectează echilibrul metabolic al organismu-