2011, nr. 3 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Ştiinţe MedicaleANESTEZIA REGIONALĂ ÎNOFTALMOCHIRURGIE (REVISTALITERATURII)_______________________________________Sergiu Rusu, anesteziolog-reanimatolog,Petru Gherghelegiu, şef sectie, Mihail Borş,dr. în medicină, conf. univ. şef secţieIntroducere: Ritmul vieţii contemporane înainteazăcerinţe înalte faţă de funcţiile vizuale, cedetermină creşterea intervenţiilor chirurgicale oftalmologice.Aceasta necesită introducerea metodelorperformante de tratament chirurgical şi de asistenţăanestezică, ce ar asigura reabilitarea rapidă a pacienţilor.Anestezia ideală asigură nu numai un efect analgezicbun, acţiune prolongată, ci şi lipsa de efecte adverseşi schimbări funcţional-organice; de asemenea,previne dezvoltarea inflamaţiei ca rezultat al traumeioperatorii.Anestezia în chirurgia oftalmică are unele particularităţişi cerinţe: Achinezia. Analgezie profundă. Hemoragie minimală. Evitarea reflexului oculocardiac. Controlul presiunii intraoculare. Cunoaşterea interacţiunii medicamentelor. Trezire fără greţuri şi tuse.Tipurile de anestezie în oftalmochirurgie sunt:1. Anestezie locală cu sedare.2. Anestezie regională.3. Anestezie generală.Anestezia locală. În oftalmologia contemporanăanestezicele locale, ce sunt utilizate pentru anestezietopică (cu picături) a globului ocular, ocupă un locimportant în investigaţiile de diagnostic, manipulaţiilecurative, intervenţiile microchirurgicale la globulocular şi în cazul utilizării laserului. În ultimii ani,succesele chirurgiei cataractei şi glaucomului au dusla utilizarea anesteziei topice a globului ocular ca metodăde sine stătătoare sau în combinaţie cu sedare,anestezie subconjunctivală, peribulbară şi intraoculară(intracamerală).1. Criteriile de selecţie a preparatului pentruanestezia topică. Criteriul de bază pentru elecţia preparatuluide anestezie topică este toxicitatea epitelialăinferioară. Utilizarea dicainei 0,5% şi 1% nu esteindicată din cauza afectării marcate a epiteliului, descuamarearapidă în timpul intervenţiei şi dezvoltareafrecventă a stărilor distrofice postoperatorii, deşi acestpreparat asigură o anestezie stabilă. Preparatele celemai acceptate pentru acest scop sunt leocaina 0,3%,lidocaina 2% şi 0,5% proparacain.179Diverse domenii ale oftalmologiei au cerinţe diferitefaţă de anestezicele locale. Pentru intervenţii chirurgicaleşi cu laser sunt necesare preparate cu concentraţiimai înalte, ce asigură o anestezie mai prolongatăşi mai profundă a ţesuturilor globului ocular. Laoptometrie, pentru diminuarea durerii post-manipulaţiirefracţionare sunt suficiente concentraţii minimede anestezic, ce nu au efect toxic asupra epiteliuluicornean şi acţionează superficial. Actualmente celemai răspândite sunt: dicaină (tetracaină, ametocaină)0,25%-1%, oftacaină 0,4%, proparacaină (alcaină)0,5%, oxibuprocaină 0,4%, lidocaină 2-4%, bupivacaină0,5%-0,75%, leocaină 0,3%, trimecaină 3-5%.2. Sedarea necesită atenţie maximă. Supradozareasedării poate uşor trece pacientul în stare necontrolatăcu afectarea căilor respiratorii. Sedarea nu poate fiutilizată ca alternativa anesteziei generale la bolnavulcu stomacul plin. Dacă în timpul intervenţiei cuanestezie regională la pacient apare durerea, el necesităanalgezie, nu sedare. Chirurgul poate suplimentablocul, utilizând anestezicul local, sau e posibilă administrareadozelor mici de analgezice intravenos.În caz de utilizare a sedării, sunt preferate dozemici de midazolam. Diazepamul în doze mici este deasemenea bine-venit. E posibilă administrarea dozelormici de propofol 10 mg, îndeosebi cu scop de pregătirea blocului regional. Unii anestezişti utilizeazădoze mici de alfentanil şi fentanil. Punctul-cheie alsedării eficiente este contactul verbal adecvat.Este foarte importantă aranjarea cearşafurilorchirurgicale. Unii pacienţi au accese de claustrofobiecând sunt acoperiţi pe faţă. Pentru îmbunătăţirea aeraţieieste utilizat arcul pentru cearşafuri.Anestezia regională. Pentru efectuarea cu succesa blocului regional în oftalmochirurgie, este necesarăcunoaşterea anatomiei orbitei şi a conţinutului ei.Anatomia. Orbita are forma piramidei cu baza pepartea frontală a craniului şi apexul în direcţia medianăposterioară. Apexul are un orificiu care cuprindenervul optic şi vasele adiacente. Mai sunt fisurele infra-şi supraorbitală, prin care trec, de asemenea, vaseşi nervi.Adâncimea orbitei, măsurată de la suprafaţa posterioarăa globului ocular până la apex, este de aproximativ25 mm (12-35 mm). Dimensiunea longitudinalăa globului ocular este distanţa de la suprafaţacorneei până la retină, care este frecvent măsuratăpână la operaţie. Lungimea de 26 mm şi mai multne vorbeşte despre un glob alungit. În acest caz estenevoie de o atenţie maximă în efectuarea blocului regional,fiindcă există riscul de perforaţie a globului.Unghiul dintre pereţii laterali ai ambelor orbite estede aprox. 90 de grade (unghiul dintre peretele lateralşi cel median este de 45 grade). Pereţii mediani suntaproape paraleli.