2011, nr. 3 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Ştiinţe Medicaleîşi va demonstra eficienţa doar dacă spectrul său farmacodinamicva corespunde cu structura patogeneticăa disfuncţiilor imune şi multitudinea preparatelorutilizate vor exercita o acţiune sinergică [6, 11, 15].Printre obiectivele prioritare ale terapiei imunomodulatoarese enumeră: mobilizarea rezistenţei naturaleşi a imunităţii adaptative în lupta cu infecţiaintravasculară; echilibrul citokinelor în reacţia inflamatoriesistemică; asigurarea unui curs abortiv al focarelorseptice locale şi sechestrarea aseptică a celorcu necroză; activarea proceselor de regenerare tisulară[11, 15]. În legătură cu aceasta, este importantde a formula criteriile de apreciere a eficacităţii medicamentelorutilizate pentru imunocorecţie: eficienţădemonstrată; securitate; acţiune centrată (disponibilitate-ţintă);acţiune rapidă; efect dozodependent;parametri clari pentru control. Parametrul cel maiimportant este eficacitatea, care se va evalua prin: capacitateaminimizării endotoxicozei, antigenemiei şiintoxicaţiei microbiene prin prisma proceselor localede detoxifiere; forţa de protecţie/restabilire a celulelormembranare şi cea a potenţialului energetic, încazul dat a celulelor imunocompetente (combinaţiileaminoglucidice, vitaminele şi cofactorii, antioxidanţii);drogurile imunosubstituţionale (imunoglobulinepolispecifice, preparatele citokinice recombinate priningineria genetică şi cele naturale) [6, 8, 12, 13].Preparatul imunocorector nu poate acţiona imediatpe toate linkurile de imunitate. De obicei, eficacitatease realizează prin acţiunea preparatului asupraunei verigi (punct) din lanţul dereglărilor statusuluiimun înregistrate în patogeneza sepsisului. Indicii eficacităţiiterapiei aplicate, cu excepţia scalelor pentruevaluarea clinică a severitaţii (APACHE, SOFA etc.),sunt parametrii clinici şi de laborator care reflectă verigilepatogenetice ale sepsisului, asupra cărora estedirecţionată acţiunea principală a imunocorecţiei. Înterapia imunomodulatoare a patologiei inflamatoriiexistă două principii de bază de aplicare a preparatelorimunoactive: administrarea timpurie a imunocorectorilor,cu scop de profilaxie a dereglărilor imune (imunoprofilaxiaspecifică) şi utilizarea imunocorectorilorca verigă în terapia complexă în contextul imunodeficienţeisecundare deja declanşate, sau în condiţii deimunodepresie generalizată. Al doilea principiu joacăun rol determinant în imunocorecţia sepsisului şipoate fi asigurat prin utilizarea următoarelor remediiimunomodulatoare: imunoglobulinele polispecificedonatoare de anticorpi pentru administrarea parenterală;proteina C activată – preparatul drotrecoghinalfa;remediile citokinice recombinate prin ingineriagenetică; preparatul roncoleikin; preparatele imunoactivedin alte grupe farmacologice. Unii autori, înbaza numeroaselor studii clinice randomizate, afirmă159o eficacitate înaltă a aplicării remediilor date, aceastafiind evaluată prin prisma indicelui de letalitate labolnavii septici – argument perspicace pentru aplicareape larg în practica clinică [7].În ciuda implementării antibioticelor de ultimăgeneraţie şi a tehnologiilor moderne de terapie intensivă,mortalitatea în sepsisul provocat de bacteriigramnegative atinge cifra de 40%. Odată cu dezvoltareastării de şoc şi a celei de insuficienţă multiplă deorgane, mortalitatea creşte la 70-80%.Triggerii în declanşarea stării septice sunt toxinelebacteriene. Ele stimulează monocitele şi macrofagele,inducând sinteza unei multitudini de mediatori. Înplus, răspund şi de activarea cascadei complementului,sistemului de coagulare, fibrinoliză şi cel kininic.Astfel, obiectivul principal al terapiei imune este corecţiatulburărilor hemodinamice şi a disfuncţiilor deorgane. În complex cu antibioterapia, terapia imunăeste o componentă importantă în strategiile de tratamentaplicate cu scopul de modulare a proceselor inflamatorii[4, 8].Pentaglobinul ®, cu gama sa largă de anticorpide clasa IgM, IgG, IgA, are un puternic potenţialimunomodulator. Prin diminuarea semnificativă aactivităţii inflamatorii şi ameliorarea neutralizării şieliminării clasei de autoanticorpi IgM, IgG şi IgA,preparatul contribuie la tratamentul bolilor autoimune.Pentaglobinul ® conţine toate clasele majore deimunoglobuline care circulă in sânge: IgG, IgA, IgM;prin urmare, diferă de restul imunoglobulinelor intravenoase.Indicaţiile clinice în utilizarea pentaglobinuluise bazează pe funcţiile biologice ale acestuidrog, el întruchipând principiile naturale de apărarefiziologică.Succesul clinic al pentaglobinului are o singurăcondiţie – selecţia pacienţilor după criterii strict definite.Produsul finit conţine IgM 12%, IgA 12% şi IgG76%. Conţinutul IgM din produs este de aproximativ6 ori mai mare decât concentraţia medie de IgM înserul uman. Astfel, sub monitorizarea dozei recomandate(5 ml/kg), se produce o înlocuire completă deIgM [5, 6, 7].Esenţa imunoterapiei pasive cu imunoglobulinepolispecifice, donatoare de anticorpi, constă în completareacu macromolecule circulante, care posedăfuncţii de opsonizare a toxinelor bacteriene, endotoxinelorşi a produselor de autoliză tisulară [6, 9,10]. Opsoninele naturale fac parte din preparatele deimunoglobulină donatoare şi au capacitatea de a neutralizamediatorii reacţiei inflamatorii sistemice. Prinmecanism de contraacţiune, ele inactivează efecteleantigenilor endo- şi exogeni, superantigenilor şi aproteazelor bacteriale. Spectrul lor imunocorijant sereflectă în procesul de fagocitoză şi în toxicitatea ce-