2011, nr. 3 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

136branhiale, din care ultimele două sunt rudimentare)şi au o structură dermoidă sau mucoidă [8, 9]; pot fisituate pe linia mediană sau anterolaterală a gâtului[1, 2], supra- sau subhioidian [3]. Uneori chisturilecervicale laterale pot să se dezvolte din resturi embrionareale canalului timofaringean [7, 8]. Chisturilebranhiale pot fi clasificate în funcţie de arcul branhialde origine: din primul, al doilea sau al treilea arcbranhial. Chisturile laterale îşi au originea, de obicei,din al doilea arc branhial şi sunt cele mai frecvente– 95% [4]. Există şi alte posibilităţi de clasificarea chisturilor branhiale; astfel, Bailey H [4] împartechisturile branhiale în patru tipuri:- tipul I – situat la nivelul fasciei superficiale agâtului, pe marginea anterioară a sternocleidomastoidianului;- tipul II – situat la nivelul fasciei profunde agâtului, în raport cu vasele mari;- tipul III – dezvoltat în loja vaselor mari cervicale;- tipul IV – chist de mici dimensiuni, în raportcu endofaringele şi care se poate dezvolta spre bazacraniului.Această clasificare ţine cont de topografia chisturilorbranhiale, este uşor de aplicat în practică şi efrecvent utilizată în literatură [5]. Având în vederecriteriile enunţate, pacienta prezentată avea un chistbranhial tip II, dezvoltat la nivelul fasciei profundea gâtului, în raport cu pachetul vasculonervos al gâtului.Există cazuri raportate în literatură de chisturibranhiale intratiroidiene [7].Chisturile branhiale sunt mai frecvent unilateraleşi se localizează la polul inferior al unuia din lobiitiroidieni; studiile clasice consideră că localizarea latero-cervicalăstângă este mai frecventă (ca şi în cazulnostru), dar unele lucrări recente demonstrează că nuexistă diferenţe statistice între localizările stângi şicele drepte [10].Figura 2. Chistul branhial rezecat; stânga – chistulevacuat; dreapta – chistul secţionat, se observăaspectul epitelizat al peretelui chistic.Clinic, chisturile branhiale sunt tumori sferice sauovale, de dimensiuni variabile; au consistenţă moaleşi sunt nedureroase [1-3, 9]. Se pot infecta şi fistuliza,dând naştere la fistule persistente. Nu există predis-Buletinul AŞMpoziţie în funcţie de sex; sunt întâlnite atât la copii,cât şi la adult, mai frecvent la 20-30 de ani [5, 10].Precizarea preoperatorie a diagnosticului se poate realizaprin explorări imagistice variate: ecografia cervicală,examenul prin tomografia computerizată, imagisticaprin rezonanţă magnetică nucleară [2, 8,15].Aspectul ecografic poate fi variabil şi nu poateexclude, de obicei, o afecţiune tiroidiană; se considerăcă formaţiunea poate avea aspect anecogen (41%),hipoecogen (23,5%), pseudosolid / heterogen (14%)[8]. Puncţia cu ac fin, cu evidenţierea la examenulcitologic a unor celule squamoase este consideratăsugestivă pentru diagnosticul pozitiv. Diagnosticuldiferenţial se face cu limfangiomul chistic, tumorileglotice, guşă nodulară chistică, lipom, chist hidatic algâtului, chist de canal tireoglos, adenită tuberculoasă,limfoadenită nespecifică, tumori şi metastaze cervicaleetc. [1, 10, 17, 18].Singurul tratament logic este cel chirurgical, cuablaţia chistului şi a prelungirilor sale fibroase pânăla sinusul carotidian, pentru a evita riscul de recidivă.Pentru exereza completă se poate injecta intrachistic,intraoperator albastru de metil [9,18,19]. Examenulhistopatologic al piesei de rezecţie este obligatoriu,deoarece sunt raportate în literatură cazuri de neoplaziidezvoltate la nivelul chisturilor branhiale – carcinoamebronhogenice [5, 20]. În cazul chisturilorsuprainfectate, abcedate, este necesară incizia cu evacuareaconţinutului, urmată de reintervenţie pentruablaţia chistului, după dispariţia fenomenelor inflamatorii[14].Particularităţile cazului prezentat sunt vârsta – copil(14 ani), precum şi abordarea iniţială de diagnosticgreşit, ca urmare a confuziei de diagnostic cu о limfoadenităcervicală.Concluzii:1. Chisturile branhiale sunt afecţiuni rare, dartrebuie incluse în diagnosticul diferenţial al afecţiunilortiroidiene şi trebuie deosebite de limfangioamelecervicale, adenopatiile metastatice, adenitele cronicenespecifice, lipomul laterocervical, limfoamele şi tumorileglomusului carotidian.2. Aspectul ecografic este, de obicei, al uneiformaţiuni hipo- sau anecogene şi este uneori dificilde diferenţiat de о guşă nodulară-chistică. Examenulprin CT-grafie sau imagistica prin rezonanţă magneticănucleară permite precizarea preoperatorie a diagnosticului.3. Singurul tratament adecvat este cel chirurgical,cu ablaţia chistului.Bibliografie selectivă1. Ahuja A.T., King A.T., Metreweli C. Secondbranchial cleft cysts: variability of sonographic appearan-