2011, nr. 3 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Ştiinţe MedicaleFigura 3. Durata medie de afl are la dializă, ani.Figura 4. Grupele de vârstă ale pacienţilor.109Pentru activitatea Centrului de Dializă, pe parcursulultimilor ani a fost caracteristică o creştereevidentă a volumului de lucru. Dacă în 1995 au fostefectuate 150-160 de şedinţe de dializă pe săptămânăla 19 aparate (locuri de dializă), apoi în anul 2010– 320-360 şedinţe de dializă pe săptămână la 24 aparate.Astfel, volumul de lucru pe un aparat a crescuttimp de 15 ani de 4 ori. Ponderea actuală a Centruluide Dializă al SCR în serviciul republican de dializăeste următoarea: 24 aparate de dializă deservesc circa130 pacienţi cu IRC, în medie 5,5 pacienţi/aparat, iar48 de aparate din alte centre de dializă deservesc circa210 pacienţi, în medie 4,4 bolnavi/aparat. Astfel,Centrul de Dializă al IMSP SCR este centrul cu celmai înalt număr relativ şi absolut de pacienţi la dializacronică şi cea acută. Este important de menţionatcă, având numai o treime din aparatele de dializă dinţară, acest Centru efectuează 42% din numărul totalde şedinţe, demonstrând cea mai mare sarcină pe unaparat. Spre exemplu, în 2008 numărul mediu de şedinţede dializă pe un aparat pe lună în centrul nostrua fost de 64,22, iar în restul centrelor a variat între 35şi 50.Particularităţile de activitate a Centrului de Dializădin SCR sunt durata sporită a săptămânii de lucru(6 zile versus 5 zile în alte secţii spitaliceşti şicentre de dializă), durata sporită a zilei de muncă –2-3 schimburi de dializă se egalează cu 9-13,5 ore demuncă pe zi, versus 7,5-9 ore în alte secţii. Referitorla condiţiile nocive, există un risc sporit pentru personalulmedical, deoarece peste 70% din pacienţi suferăde hepatite virale cronice B şi C. Activităţile legatede tehnologiile moderne costisitoare şi complexe,diagnosticul şi tratamentul pacienţilor cu mai multecomorbidităţi solicită un antrenament special al personaluluimedical superior şi mediu. De asemenea,pacientul în timpul dializei solicită o supravegherecontinuă din partea personalului medical – momentde conduită caracteristic numai pentru secţiile de reanimareşi terapie intensivă.Concluzii. Glomerulonefrita cronică, nefropatiiletubulointerstiţiale şi patologia ereditară rămân cauzeleprincipale de IRC terminale, cu toate că ponderealor a scăzut de la 90% până la 75% pe parcursul ultimuluideceniu. Analiza activităţii Centrului de Dializăal IMSP Spitalul Clinic Republican a demonstrato creştere continuă a numărului de pacienţi deserviţiîn această secţie, precum şi a numărului de dializeefectuate pe an, simultan cu reducerea letalităţii şimajorarea supravieţuirii bolnavilor dializaţi. Volumulde lucrul pe un aparat de dializă a crescut în ultimii15 ani de 4 ori. Specificul activităţii secţiei solicităimplicarea personalului medical special instruit şi decalificare înaltă.Bibliografie selectivă1. Tănase A., Cepoida P. Insufi cienţa renală. Sirius,Chişinău, 2009, 380 p.2. Malluche H., Hakim R., Sayegh M. Clinical Nephrology,Dialysis and Transplantation. Germany, Dustri-Verlag, 2004, 1518 p.3. Daugirdas J., Blake P. Ing T. Handbook of Dialysis.4th edition, Wolters Kluwer health, Lippincott, Williams& Wilkins, 2006, 744 p.RezumatGlomerulonefrita cronică, nefropatiile tubulointerstiţialeşi patologiile ereditare rămân principalele cauze alebolii cronice renale în stadiul terminal, totuşi prevalenţa lora scăzut de la 90% pana la 75% în ultimul deceniu. Analizaactivităţii Centrului de Dializa şi Transplant Renal aarătat creşterea continuă a numărului de pacienţi la dializăcronică, a numărului anual de şedinţe de dializă, reducereasimultană a mortalităţii şi creşterea supravieţuirii pacienţilordializaţi.SummaryChronic glomerulonephritis, tubulointerstitialnephropathies and hereditary pathology remain main