2011, nr. 3 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

1062009 19 10 52,62010 25 8 32,02011(7 luni) 11 5 45,4Total 585 174 29,74Tabelul 3Factorii declanşatori ai IRAEtiologia IRA Nr. %Şoc de etiologie diversă 103 17,61Intoxicatii exogene 94 16,07Diselectrolitemii 58 9,91Nefrite interstiţialemedicamentoase53 9,06Patologie obstetrico-ginecologică 51 8,72Sepsis, peritonite 49 8,38Pielonefrite acute/ bloc renal 45 7,69Crush-sindrom (poziţional ) 35 5,98Leptospiroză 22 3,76Glomerulonefrita acutã 16 2,74Sindrom hepatorenal 14 2,39Pancreonecroza 10 1,71Maladii oncologice obstructive 8 1,37Diverse 27 4,62Total 585 100Tabelul 4Structura decedaţilor în conformitate cu etiologiaIRACauza decesului Nr. %În urma şocului polietiologic 42 24,14Sepsis, peritonita 28 16,09În urma intoxicaţiilor exogene 26 14,94Glomerulonefrită subacută 16 19,20Hepatite, sindrom hepatorenal 14 8,05Obstructie infravezicala cu uremie 12 6,90Insuficienta poliorganică 12 6,90Stop cardiac 9 5,17Diverse 15 8,62Total 174 100%Buletinul AŞMConcluzii:1. IRA este o patologie extrem de grea, afecteazăpreponderent persoanele apte de muncă (între 21 şi60 de ani) – 90,76% din toate cazurile; este mai desîntâlnită la bărbaţi.2. Cele mai frecvente cazuri ce provoacă IRAsunt: şocul polietiologic, intoxicaţiile exogene de etiologiediversă, nefritele interstiţiale medicamentoase,urolitiaza (până la 56%).3. Asocierea IRA cu alte sindroame duce la o letalitatenet superioară, comparativ cu IRA cu sindromuremic izolat.4. Incidenţa şi structura etiopatogenetică a decedaţilorîn urma IRA coincide cu etiologia patologieiînregistrate (intoxicaţii exogene, şoc, sepsis – până la55,17%).5. IRA trebuie tratată numai în instituţii curativespecializate, ce dispun de secţii de reanimare şi metodeextracorporale de epurare a organismului.Bibliografie selectivă1. Cantarovich Felix et al. Progress in Acute RenalFailure. 1998, p. 11, 97, 129, 181.2. Ursea Nicolae. Tratat de nefrologie. 1994, 649p.3. Schreiner G.E. Acute renal failure: the dawn ofdialysis and the roaring ‘50s. In: Nephrology DialysisTransplantation, vol. 9, supl. 4, 1994, p. 1-8.4. Kolff W. J. The management of acute renal failurewith dialysis. In: JAMA, vol. 102, 1958.5. Maximilian V. Tratamentul actual al tulburărilorhidroelectrolitice şi al dizechilibrului acidobazic. În: Progreserecente în terapeutica medicală, Ed. Medicală, Bucureşti,1965, p. 334–368.6. Wardle E.N. Acute renal failure and multiorganfailure. In: Nephrology Dialysis Transplantation, vol. 9,supl. 4, 1994, p. 104-108.7. Ronco C., et al. Management of severe acute renalfailure in critically ill patients: an international surveyin 345 centres. In: Nephrology Dialysis Transplantation,vol. 16, no. 2, February, 2001, p. 230-238.8. Schrier R.W. New Aspects in pathogenesis of acuterenal failure. In: Nephrology Dialysis Transplantation,vol. 9, Supl. 4, 1994, p. 9-14.9. Gurwitz J. H., et al. Nonsteroidal anti-infl ammatorydrug associated azotemia in the very old. In: JAMA,1990, 264, p. 471-473.10. Hou S. H. et al. Hospital acquired acute renalinsuffi ciency. A prospective study. In: Am. J. Med., 1983,74, p. 242-245.11. Kaufman J., et al. Community acquired acute renalfailure. In: Am. J. Kidney Dis., 1991, 17, 191–194.12. Levmsky N G., Alexander E. A. et al. Acute renalfailure. In: Brenner В., Rector F. (eds). The Kidney. Philadelphia,W. B. Saunders, 1991, p. 1181-1236.13. Shusterman N., et al. Risk factors and outcomeof hospital acquired acute renal failure. In: Am. J. Med.,1987, 83, 65-68.