actualitatea muzicală - UCMR

EditorialComplicităţiLiviu DĂNCEANUSunt unii compozitori care prin simplulfapt că trag din când în când cu coada ochiuluila creaţia autentică se simt complici cu ea. Nupentru că nu şi-ar dori s-o privească făţiş,vertical, ci pur şi simplu acumulările şiexperienţa în domeniu nu le îngăduie acestlucru. Uneori chiar le e teamă ca nu cumvalumea să observe precaritatea lor, drept pentrucare sunt mefienţi faţă de tot ceea ce facealuzie la partea din ei pe care n-au avut curajuls-o locuiască niciodată. Şi atunci n-au ce face,se refugiază în hilar sau derizoriu, adică în celedouă forme posibile de camuflare a imposturii(ori neputinţei): una devastatoare (la adresaeului propriu, în primul rând), cealaltărelativizantă, dacă nu chiar emasculantă (înraport cu ceilalţi). Curios, dar aceşti compozitoriau, statistic vorbind, un front foarte larg decomunicare. Publicul lor e neaşteptat de numeros. Cu cât progreselelor „interioare” sunt mai importante, cu atât numărul fanilor (al celor cucare comunică) se reduce. Uneori pot ajunge la ipostaza alergătoruluisolitar, văduvit de parfumul popularităţii, dar investit cu aura autorităţii.În fond, între popularitate şi autoritate diferenţa constă în faptul că,dacă popularitatea este doica cea plină de lapte a compozitorului (arecu ce să-l alăpteze, dar nu-i poate veghea paşii), autoritatea epărintele ce educă (îi luminează drumul, dar nu prea are „dulciuri” cucare să-l ademenească).Există, fără doar şi poate, destule exemple de refuz alprogreselor care perpetuează o stare de aparentă linişte şi pernicioasăcelebritate. E „buna” împăcare”, senzaţia de carieră bine păzită. Or, celmai periculos lucru e să devii paznicul propriei tale meserii. Să-i dainumai ce-i face ei bine, s-o conduci ezitant, cu mână moale, lăsând-osă se împotmolească în toate smârcurile, ori să fie mânată de alţii îndirecţii numai de ei dorite. Mai mult: căderile, îndoielile, eşecurile îşigăsesc frecvent complicităţi în caracterul adesea impudic, insolent orichiar ignobil al operelor acestui tip de autor. Şi atunci, cum se poate capublicul să încapă pe poarta îngustă pe care s-au strecurat mai întâiconţinutul şi forma precare al unui biet surogat artistic? Răspunsulprobabil este: ne sufocăm de ignoranţă, ne cultivăm ne-avizarea prindelăsare şi ne abandonăm constant minimei rezistenţe. Nici nu maiavem o justă delimitare a frumosului şi urâtului. Să ne mai mire faptulcă astăzi, de urâte ce sunt, multe muzici nu mai încap în sunete?(Poate de aceea se convoacă, tot mai insistent, zgomotele!). Dar nusunetele ori zgomotele contează cu adevărat, ci tresărireacompozitorului în faţa lor. Graţie acestei tresăriri sunetele şi zgomotelese însufleţesc, prind viaţă.Compozitorii însetaţi de popularitate sunt proprii lor complici,în timp ce compozitorii întemeietori de autoritate îşi creeazăcomplicităţi cu cei pe care cred că îi pot ajuta prin clarificarea lucrurilorînţelese greşit sau deloc. Cei dintâi decretează: mai bine să renunţi lazece lucrări mediocre decât să ratezi una de valoare; cei din urmăpreferă: mai bine să fie puse la index zece lucrări bune decât să răsarăuna insignifiantă. Nu-i mai puţin activă relaţia de complicitate dintresursă şi re-sursă: reuşita componistică este asemenea unui abatajcare va funcţiona perfect, indiferent de materialul pe care îl are apoi deprelucrat. Căderea în arta componistică nu este în ordineamaterialului, ci a proiectului iniţial şi, implicit, în aceea a recunoaşteriiunei ratări. Iubirea de nou nu este o boală (aşa cum o descrie Lorenz),ci doar o cantonare în neofilie, oneasumare a sa sau, mai ales, oneînţelegere a sensuluiprimenirii.Alexandru Dragomireste obsedat de dansultermenilor aristotelici capreeminenţă a lui hysteron(„după”) asupra lui proteron(„înainte”): tot ce vine după emai cu moţ decât ce vineînainte. Dar noutatea nu este,cum s-ar crede, neapărat omaladie a generaţiei tinere.Căci, de multe ori, ea seîntoarce împotriva ei. Oexperienţă limită, aflată subsemnul neofiliei e de dorit să numodifice fundamental persoanaauctorială. Nu se cade decât săo contureze ori să o modelezetreptat din materia iniţială afiinţei lui imanente. Prodigios nupoate fi decât un creatordeopotrivă complice cu informaţia şi redundanţa. Dinpăcate, mai toţi compozitorii reprezentativi reuşesc„alinierea” spre finalul cursei, când întreprinderile lor(iniţiate, trăite şi mestecate) rodesc, neatârnate, înforme aşteptate, totodată nemaiîntâlnite.Ca acar al prezentului şi al viitoruluicompozitorul e musai să spună „nu” când nu arenimic de dat şi nimic de primit. Iar când cantitatea deactualitate şi de perimare se împuţinează, trebuie săo strângă fără preget la piept şi să o apere de toţi ceicare, plini de bune intenţii, vor să i-o ia.DIN SUMARVioara lui Enescu la Sala Radio 2-3Balet la Sibiu 4Muzica în familie 5Zilele Lipatti 6-7Festivalul ISCM Belgia 8Remember Tiberiu Olah 9Festivalul “Viaţa e frumoasă!” 10-17Săptămâna artelor 18-19Gala Ovo Music 2012 20-21Anchetă jurnalistică 22-23“Sunetul Muzicii” 26Regal la Palat 27Film muzical 29Festivalul Teatrelor de Revistă 30Best of Gabriel Cotabiţă 32ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012

2ContemporaniaConcerte eveniment laSala RadioCarmen MANEAPe 1 noiembrie 2012, Radio România a împlinit 84de ani de existenţă; evenimentul a fost marcat la sediulinstituţiei prin recitalul intitulat Vioara lui Enescu la SalaRadio, susţinut de violonistul Gabriel Croitoru şi pianistulHoria Mihail. Acest recital a încheiat turneul realizat de cei doiartişti sub genericul Vioara lui Enescu la sate - un şir demanifestări muzicale organizate în localităţi din mediul rural,menite să promoveze muzica clasică şi să atragă publicul însala de concert. Interpreţii de azi au dorit astfel să continuenobila misiune culturală asumată de Enescu cu unsecol în urmă. Spectatorii din ţară şi din capitala, auavut ocazia să asculte muzică de cea mai bună calitate,interpretată la vioara Guarneri del Gesu (fabricată înanul 1730), care i-a aparţinut lui Enescu, pe care cântăacum Gabriel Croitoru. Succesul manifestărilor artistices-a datorat în egală măsură prestaţiei de excepţie apianistului Horia Mihail, care l-a acompaniat cuprofesionalism şi dăruire pe partenerul de pe podiumulde concert.Recitalul de la sala Radio a cuprins în primaparte piese celebre din repertoriul violonistic, dincreaţia compozitorilor Fritz Kreisler, Pablo de Sarasateşi Edward Elgar; câteva dintre acestea au figurat şi înprogramul turneului realizat anterior în ţară (în care aufost incluse şi alte lucrări potrivite nivelului deînţelegere al publicului respectiv). În partea a doua, afost abordată Sonata de César Franck, o capodoperă agenului cameral, care a prilejuit artiştilor posibilitatea de a-şivalorifica plenar măiestria, calităţile muzicale proprii şicreativitatea în procesul interpretativ.În debutul recitalului au fost prezentate câtevaminiaturi celebre de Kreisler: Liebeslied, Liebesfreud,Tamburina chinezească şi Capriciul vienez. Publicul a fostfascinat de strălucirea, dezinvoltura, umorul, verva, precumşi de cantabilitatea plină de cădură caracteristice violonistuluiGabriel Croitoru. Dar, aşa cum ştim de la Chopin, frumuseţeamelodiei este evidenţiată printr-un acompaniament adecvat.În aces sens, se cuvine să menţionăm contribuţia pianistuluiHoria Mihail, care a acompaniat cu multă sensibilitate şidezinvoltură, contribuind la creionarea unor tablouri muzicaleinedite, pline de vitalitate şi fantezie. Versiunea lucrăriiZapateado de Sarasate, asemănătoare unui foc de artificii, aentuziasmat prin virtuozitate, contraste dinamice şirafinament în plan agogic. A urmat Salut d’amour de Elgar, opagină lirică de mare subtilitate, realizată cu sinceritate şinobleţe. A fost momentul de graţie în care publicul s-a aflat înrezonanţă perfectă cu muzicienii, care au transmis emoţiaartistică la cote maxime. În încheierea primei părţi arecitalului au fost prezentate celebrele Melodii lăutăreşti dePablo de Sarasate. Violonistul Gabriel Croitoru – care aînregistrat cu câţiva ani în urmă integrala lucrărilor pentruvioară şi orchestră ale lui Sarasate în Spania – a oferitpublicului o versiune autentică, plină de fantezie şi dedăruire. Lucrarea sintetizează trăsăturile poporului spaniol,care în zbuciumata sa istorie, a cunoscut momente desuferinţă şi de bucurie, pe care le-a trăit cu aceeaşi marepasiune. Aceste particularităţi se regăsesc în Melodiilelăutăreşti, care alătură imaginilor muzicale marcate detristeţe, de nostalgie şi durere, momente pline de strălucire,de vervă, de imprevizibil şi optimism.Sonata în la major de César Franck, prezentată înpartea a doua a recitalului, a evidenţiat profesionalismul şinivelul elevat al celor doi artişti, precum şi colaborarea lor lacote înalte de calitate. Elaborată în patru mişcări contrastantedin punct de vedere al conţinutului, al formei şi al tempo-ului,sonata valorifică grandoarea arhitecturii sonore specificeGabriel Croitoru, Horia Mihailcompozitorului, prilejuind interpreţilor ocazia de a-şi etalacalităţile. În versiunea propusă publicului, muzicienii aureliefat bogăţia expresivă şi semantică a partiturii, dar şiviziunea proprie asupra acestei lucrări de anvergură. Primamişcare, Allegretto ben moderato a impresionat prin nobleţeşi sinceritate, dar şi prin rafinament expresiv. În mişcarea adoua, Allegro, muzicienii au evidenţiat convingătorcontrastele dintre momentele tensionate, ce sugerează oconfruntare dramatică şi secvenţele lirice, interiorizate;mişcarea a treia, cu caracter lirico-meditativ, intitulatăsugestiv Recitativo-Fantasia. Ben moderato, a întruchipatimagini muzicale cu o expresie originală, marcată de emoţieartistică şi de inefabil. În ultima mişcare, Allegretto pocomosso, realizată cu multă sensibilitate şi rafinament,muzicienii au dezvăluit calităţile excepţionale de a comunicaîn dublu sens: pe scenă, în procesul interpretativ şi de atransmite direct, spectatorilor sentimentele şi idealurileevocate în această creaţie sublimă şi profundă. Prestaţia depe podiumul de concert a evidenţiat profesionalismul şideschiderea spre transcendenţă a interpreţilor, precum şicapacitatea lor de a re-crea universul muzical din punct devedere expresiv şi semantic.Recitalul s-a încheiat într-o atmosferă optimistă, cuMarşul vienez de Kreisler, oferit ca bis. Pentru toţi ceiAnunţCentrul de Excelenţă al UNMB invită colegii muzicologi (şi nu numai) din întreaga ţară să facăsugestii pentru îmbunătăţirea prezenţei muzicienilor români în The New Grove Dictionary ofMusic and Musicians, acum când se pregăteşte o nouă ediţie.Dacă aveţi propuneri concrete de lărgire a unui articol, de adăugare de date, de aducere la zicu creaţii sau alte realizări, de noi intrări, sau orice alte idei, vă rugăm să ne contactaţiprin email editura@unmb.ro, prin telefon 0213112545, sau peFacebook.com/centruldeexcelenta.Cu mulţumiri, Mihai CosmaACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012

prezenţi în sală şi pentru ascultătorii depretutindeni, a fost o adevăratăsărbătoare a muzicii, un evenimentartistic elocvent pentru a omagia rolulimportant pe care radio-ul public înocupă în viaţa culturală a românilor.Sub genericul Ziua Radio, în 2noiembrie 2012, pe scenaRadiodifuziunii a evoluat OrchestraNaţională Radio, dirijată de maestrulCristian Oroşanu. A fost cea de-a douamanifestare artistică dedicatăaniversării celor 84 de ani de existenţăai postului Radio România, realizată lasediul instituţiei. Concertul festiv apropus publicului două lucrări deanvergură din creaţia compozitoruluiJohannes Brahms: Concertul pentruvioară şi orchestră opus 77, în re major,cu Gabriel Croitoru în postură solisticăşi Simfonia a IV-a opus 98, în mi minor.În cele ce urmează ne vomreferi succint la prestaţia interpretativăde excepţie a lui Gabriel Croitoru,realizată în colaborare cu OrchestraNaţională Radio, aflată sub baghetadirijorului Cristian Oroşanu. Dedicat luiJoseph Joachim, concertul reprezintă oCristian Oroşanuculme a artei muzicale brahmsiene,remarcabilă prin originalitatea scriiturii,caracterul simfonic, varietateaexpresivă şi rafinamentul instrumental.Există unele similitudini între Concertulpentru vioară şi orchestră şi Simfonia aII-a, opus 73 de Brahms (elaborate întonalitatea re major, în aceeaşiperioadă), legate de complexitateaconţinutului şi de bogăţia expresivă pecare ambele lucrări o transmit.Aflat în deplină maturitateartistică, violonistul Gabriel Croitoru arealizat o versiune interpretativă pemăsura talentului său şi a calităţilorexcepţionale ale muzicii. A fostpreocupat permanent să reliefezeexpresia autentică a lucrării şi săconducă frazelemuzicale pe arcurimelodice ample;prestaţia sa s-aremarcat prin lirism,prin nobleţeasentimentelor, prinrafinament dinamic şiagogic, princapacitatea de atransfigura imaginilemuzicale şi de a seintegra în discursulsimfonic. Strălucireaşi dezinvolturainterpretului au fostvalorificate convingător în numeroaselepasaje de virtuozitate instrumentală,care se îngemănează original cumomentele cantabile. Prima mişcare,Allegro non troppo, a impresionat prinlirismul generos al frazelor melodice,prin sinceritatea expresiei, prin dialogulpermanent al solistului cu orchestra,prin pregnanţa motivelor ritmice (dinsecţiunea mediană). Cadenţa aevidenţiat o dată în plus imaginaţiacreatoare a solistului şi perfecţiuneaartei sale violonistice. Mişcarea a doua,Adagio, a evidenţiat sinceritateaexpresiei, caracterizată prin simplitate,firesc şi inefabil. Un moment dereferinţă pentru rafinamentul artistului afost prilejuit de trecerea de la atmosferade contemplare extatică (ce marcheazăîncheierea mişcării lente), la bucuriaexplozivă pe care o transmite ce-a deatreia mişcare a concertului, Allegrograzioso ma non troppo vivace. Temapregnantă a refrenului, prezentată custrălucire şi vervă de solist, aminteşteanumite particularităţi ale muziciipopulare maghiare. Gabriel Croitoru ademonstrat o deplină stăpânire amijloacelor instrumentale şi o viziuneartistică personală, aflată înconcordanţă cu frumuseţea muzicii luiContemporaniaBrahms. Graţie profesionalismului şiharului său, violonistul a răspunscerinţelor partiturii; prin dialog sau prinintegrare în discursul simfonic, artistul areliefat cu măiestrie sensul expresiv alideilor dezbătute. Lucrarea, în carevirtuozitatea este subordonatăevidenţierii sensurilor expresiveprofunde ale muzicii, presupune oconlucrare originală a solistului cucomplexul orchestral. Comunicareafructuoasă a violonistului cu dirijorul şiorchestra a contribuit la crearea unuiunivers romantic fascinant, plin degrandoare şi de nobleţe spirituală. Oreuşită de excepţie, datorată calităţilorsolistului şi colaborării cu dirijorul şiorchestra, care a conferit evenimentuluicalitate şi un succes binemeritat.La cererea publicului, GabrielCroitoru a oferit două pieseemblematice ale repertoriul violonistic:Lăutarul, din Suita Impresii dincopilărie, opus 28 de George Enescu şiSarabanda din Partita în si minor pentruvioară solo de Bach. Sintetizândcalităţile de excepţie demonstrate peparcursul manifestărilor artistice din 1 si2 noiembrie 2012, violonistul aevidenţiat în mod creator principiileestetice ale lui Dinu Lipatti: „Muzicaeste un lucru grav”. „Nu vă serviţi demuzică ci serviţi-o”. „Muzica trebuie sătrăiască sub degetele noastre, subochii noştri, în inima şi mintea noastrăcu tot ce noi putem să-i aducem caofrandă”.AnunţBiroul de critică muzicală şi muzicologie al U.C.M.R. anunţă începerea înscrierilor pentruSimpozionul Internaţional de Muzicologie GEORGE ENESCU, ediţia 2013.Persoanele interesate sunt rugate să trimită prin email (simpozion.enescu@gmail.com) sauprin Facebook (Simpozionul-international-george-enescu) o intenţie de participare, titlul şirezumatul de 300 de cuvinte într-o limbă străină.Urmează procedurile de evaluare, recomandările şi invitarea celor acceptaţi.Şi de această dată toate cheltuielile de participare şi de tipărire a volumului de Proceedingsvor fi suportate de organizatori.Mihai Cosma, coordonator ştiinţificACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 20123

BaletŞi costumeledansează la SibiuDoina MOGAPrimul lucru pe care l-am văzut dinbaletul lui Ceaikovsky, a cărui premieră aavut loc în seara zilei de 21 noiembrie laSibiu, au fost costumele. Se întâmplacu ceva timp în urmă, când încă nuştiam dacă voi fi prezentă la spectacolsau nu. Şi atunci, privindu-le, peîndelete şi amănunţit, într-un decorprivat, ce avea toate atuurile unuimuzeu modern, de anvergură, care şiadeschis braţele cu respect şicondescendenţă, pentru veteranul, darmereu fascinantul baroc, plăcându-miatât de mult, am fost teribil de tentatăsă fac un exerciţiu şi să-mi imaginezcum va fi seara premierei. Şi pornind de laceea ce scria celebrul paleontolog Cuvier„daţi-mi o vertebră şi reconstitui totanimalul”, am lăsat costumele sărecompună baletul în cauză. Rezultatul,chiar peste propriile-mi aşteptări, a fost cald,feeric şi în specifica atmosferă a unortablouri de Degas în mişcare. E drept, că visà vis de Cuvier, eu am fost avantajată. Pe deo parte, de datul definit al baletului clasic, pecare indiferent de câte ori îl priveşti, muzicae aceeaşi, libretul e acelaşi, coregrafiaaceeaşi, cu mici modificări de accente, etc.,scenografia grosso modo aceeaşi, nou fiinddoar personalitatea balerinilor solişti îninterpretarea artistică şi tehnică, flerulregizorului, dar mai ales costumele, carechiar dacă păstrează în general linia (barocăîn cazul de faţă) diferă ca design, concepţieşi paletă coloristică. Pe de altă parte, dePortretul unui muzicianGrigore CONSTANTINESCUEste impresionant, în jocul timpului, să citeşti o carte carerememorează personalitatea unui contemporan al generaţiei tale,scrisă de un tânăr condeier venit dintr-o cu totul altă etapă de timp.Este ceea ce evidenţiază monografia dedicată pianistului AlbertGuttman de Andreea Chiselev care, cu acest act editorial, îşi începeacum cariera muzicologică (Editura Muzicală, 2012). Semnalămsemnificaţia momentului drept un dublu eveniment, felicitândautoarea şi gândind cu tristeţe la evocarea prietenului şi coleguluiplecat prea devreme spre „Marele Dincolo”. Recunosc că amparcurs paginile cărţii cu dorinţa confirmării amintirilor. Nu toatefireşte, deoarece o parte din existenţa lui Albert Guttman sedesfăşurase în zone geografice şi culturale internaţionale, multdepărtate de epicentrul bucureştean. Cunoşteam dorinţa AndreeiChiselev de a-şi îndrepta spre acest subiect realizarea Lucrării deLicenţă. Dacă nu am lecturat-o în această fază, sunt convins căceea ce ni se oferă acum, în formulă editorială, depăşeşte desiguramprenta iniţială. Reconstituirea portretului ilustrului pianist,aparţinător clanului discipolilor Floricăi Musicescu, are marca deinventivitate şi energia unui cercetător care se documenteazăparcurgând scrieri, sistematizând documente dar şi solicitând pe viuinformaţii de la cei care l-au cunoscut pe artist. Aparatul ştiinţific ceînsoţeşte discursul autorului dovedeşte astfel o atentă sistematizarea „dosarului” ce reţine reperele activităţii artistului. Menţionăm astfelinventarul înregistrărilor realizate de-a lungul carierei (în afară deCasa de discuri Electrecord, regăsim prezenţe la firmele Eterna –Germania, Select – Canada, Dimenec Classics – Elveţia, KingRekord – Japonia, Gema – Germania, precum şi preluări live dinfaptul că ştiam bine trupa sibiană,cunoşteam în mare distribuţia rolurilor şideci costumele aferente, necunoscutefiindu-mi doar prim balerinii invitaţi şimaestrul Andrei Litvinov care a semnatadaptarea coregrafică. Dar până la urmă, euam fost la premieră, care mi-a plăcut, m-acucerit şi care pentru mai bine de două ore,mi-a deschis coperţile cărţii de poveşti,lăsându-mă alături de o sală arhiplină să măsimt din nou, pe rând copil, adolescent,matur, îndrăgostit iremediabil de frumosulacestei arte efemere. În ceea ce priveşteexerciţiul meu de imaginaţie şi realitatea dinseara premierei, pot spune că au fost atât deacordate şi omogene, încât la finalul lui, totn-am abandonat ideea că la Sibiu până şicostumele dansează. Spectacolul a fost oîncântare, înduioşându-mă chiar şineconcordanţele, stângăciile saunesiguranţa unor dansatori, pentru că ceeace a trimis acest balet direct în universulsufletelor noastre, sensibile şi delicatvulnerabile la mituri, frumuseţe, gingăşie şicalitate, a fost atât de revelator, încât ele nuau mai contat. Am văzut un balet cu patină,corect, complet, artistic, luminos şi elegant.Dar ceea ce m-a mişcat în mod special afost: înregistrarea muzicală impecabilă,Keston Mayer care a tălmăcit în travesti cutalent actoricesc şi umor zâna Carabosse,suita lui compusă din Joshua Beaver,Takanori Mirna, Mircea Munteanu, TakahiroTsubo – joviali, vibranţi, plini de viaţă,excelenţi tehnic –, Pasărea Albastrăpersonificată de Alexandru Pilcă, foarte înrol, cu rafinament şi eleganţă, graţioasaPrinţesă Flora – în interpretarea balerineiSatomi Netsu; Pisica – Yuka Muratani, de ovivacitate şi autenticitate ravisantă, SonokoKajimoto care a făcut în Zâna Canar un rolde mare drăgălăşenie şi vioiciune,fermecătoarea Risa Mochizuki înScufiţa – toţi cei menţionaţi până acum,fiind membrii ai teatrului sibian şibineînţeles Aurora în frumoasatălmăcire a prim balerinei TeatruluiNaţional de Operă şi Balet dinRepublica Moldova, CristinaTerentieva, convingătoare, cu o tehnicăşi un joc scenic de excepţie, reliefând,oare a câta oară, superioritatea şcoliiruse de balet. Şi… evident, costumelecare prin fantezia lor pot onora oricescenă importantă din lume semnate deCarmen Siminie, a cărui nume deşi nu s-aaflat pe afiş, a atras admiraţia baletomanilorşi criticilor deopotrivă. Apreciez şi aplaud lascena deschisă alături de toţi iubitoriigenului, acest teatru cosmopolit şi unic dinţară, păstorit cu determinare, cunoaştere şiintuiţie de directorul lui – regizorulspectacolului în cauză Ovidiu Dragoman,pentru că pătrunde neclintit, încet dar sigur,prin ceaţa indiferenţei şi crizele de orice fel,continuându-şi linia ascendentă încâştigarea notorietăţii şi admiraţiei publiculuişi acum când suratele lui din ţară, seîmpotmolesc pe o linie descendentă. Tocmaide aceea cred că ar merita o sală a lui, cu oscenă generoasă, unde să-şi poată spunemai des poveştile irepetabile ale acesteisculpturi în fum, care este baletul.concerte). Ar putea să ne pară rău căvolumul nu are o anexă cu muzicăînregistrată, dar prin aceste informaţiiautoarea ne trimete totuşi la audiţiiradio sau de disc discuri, şi rememorăripăstrate în documentareleRadiodifuziunii privitor la evenimentepetrecute în deceniile anterioare. Maiadăugăm o minuţioasă reconstituire alcronologiei concertelor susţinute deAlbert Guttman, însoţită în Bibliografiaselectivă de un bogat fond de cronici şiarticole publicate în ţară şi pestehotare.Deşi este mai dificil să refaciopera unui interpret, comparativ cu ceaa unui compozitor, Andreea Chiselev ocoleşte consemnările,constatările şi preferă elaborarea comentariilor menite să seintersecteze publicistic, într-o manieră activă. Albert Guttman revineastfel către cei care l-au cunoscut sau l-au ascultat. În memoria meaîmi este restituit aşa cum a fost, un om rafinat, înclinat spremeditaţie, nicidecum agresiv, prompt în reacţii ca muzician, datoritătalentului şi profesiei sale ridicate până la competitivitate. Este osatisfacţie constatarea că însuşirile sale multiple, umane şi artistice,pot fi salvate din ceaţa trecutului prin acest volum monografic.Totodată, repet, nu poţi evita regretul că muzicianul nu mai este, lamodul concret, printre noi. În oglinzile timpului, un condei tânăr, carenu l-a cunoscut, i-a reconstituit personalitatea, zugrăvind „Portretulunui muzician”, Albert Guttman, o fiinţă virtuală şi credibilă, pe filade carte. Numele pictoriţei de cuvinte, vă reamintesc, este AndreeaChiselev.4 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012

DespărţiriHans Werner HenzeCorina KISS(1.07.1926 Gütersloh – 27.10.2012 Dresda)Alături de Boulez, Nono, Ligeti, Stockhausen, Henzeeste considerat “un talent abundent al generaţiei sale”. A scrispeste 130 de lucrări în toate genurile muzicale, dar mare luipasiune a fost teatrul muzical. Formele de teatru muzical suntdiversificate şi atrăgătoare. Pentru Henze teatrul muzical estelocul în care artele se întâlnesc permanent şi se întrepătrundîn forma cea mai directă şi cea mai complexă.Viaţa compozitorului german a fost marcată de multeîncercări, unele reuşite, altele mai puţin reuşite, convingândulcă formula ideală pentru viaţă este un amestec desimplitate, expresivitate, sinceritate şi cantabilitate.Henze ajunge să-şi dezvolte calităţile de artistdesăvârşit prin lărgirea limbajului muzical, a sferei deinspiraţie, a metodelor şi a materialelor de lucru după modelulsău specific musica impura, pe care i-l oferă istoria şi tradiţiavieţii muzicale din toate timpurile. Demistificarea,demitizarea, clarificarea menirii şi scopurilor sale în societateîi formează pesonalitatea artistică şi îi aduc respectulcontemporanilor. “Am încercat să văd muzica în felul meu şiam scris muzica de care aveam nevoie, pe care am vrut şi atrebuit să o scriu, fără să ţin seamă de directive oficiale saude metode. Respectând creaţia celor ce se cheamă afirm totuşi că nu mă simt aproape de poetica lor.Nu admir această tendintă retrogradă: mi se pare o cădereZilele LipattiAnca FLOREAÎn urmă cu doi ani, redactoriiradio Monica Isăcescu şi ŞtefanCostache au lansat, la Radio, unconcurs menit să omagieze un celebrupianist – Dinu Lipatti -, iar în aceastătoamnă, cu o tenacitate şi o dăruire cutotul aparte, au dorit să continue seriade evenimente, dar pe alte coordonate,astfel încât Asociaţia Opus prin grupulMuziCArte, în colaborare cu RadioRomânia Muzical, dar şi cu Primăria, auorganizat, în 1 octombrie, de ZiuaMuzicii, un recital inedit, în aer liber,susţinut de tineri pianişti, oricine avândînsă posibilitatea să cânte pe acelepiane instalate pe stradă.Următorul pas a fost, la începutde noiembrie, în ambianţa nonconformistăde la „Aiurart”, vernisareaexpoziţiei de fotografii „Lipatti BetweenWolds”, în parte realizate chiar de DinuLipatti (cunoscut ca fotograf pasionat)sau reprezentându-l alături de membriai familiei, prelucrate de Gyuri Ilinca şiFrancisc Mraz, compozitorul CătălinCreţu găsind o manieră de remix audiovideo,„spărgând” şi recompunândimaginile prin selectarea pe computer şiproiectarea pe un ecran, în directărelaţie cu piese cântate la pian de DinuLipatti, totul derulat în timp real. Iarfotografiile beneficiază şi de oprezentare datorată redactorului Maria-Monica Bojin, regăsite deopotrivă pesuport video,modalitate extrem deatractivă şi pentrucei din generaţiatânără, care astfel sevor apropia mai uşorde personalitatearenumitului artist. Lavernisaj, o atmosferărelaxată, împlinită şiprin micro-recitalulvioloncelistei LauraBuruiană, sosităpentru scurt timp dela Paris, dar şi princeştile de ceai şipaharele cu vin ceînsoţeau merele şicovrigii – poate ca semn că se apropieSărbătorile de iarnă…În proiect s-au implicat şi„oameni de televiziune”, RuxandraŢuchel şi Oana Drăgulinescu realizând,la TVR, un film documentar,readucându-l în prim plan pe GrigoreBărgăoanu (ca şi în precedentuldocumentar francez din 2010, destul deneinspirat, de altfel), cota de interes şide inedit fiind asigurată însă prinfragmentele de dialog cu profesorulDragoş Tănăsescu, binecunoscutcercetător al pianisticii lipattiene,precum şi prin secvenţele descoperiteîn arhiva TVR, în care profesoara luiLipatti, Florica Musicescu (din păcatecitind anost un text), pianista MariaFotino, ilustra Nadia Boulanger sauMadeleine Lipatti, soţia Maestrului,punctau câteva trăsături definitorii aleomului şi muzicianului stins mult preaîntr-un limbaj ce aparţine trecutului. Accept totuşi să iau lecţiide la acest trecut pentru a-mi ordona şi canaliza într-o optimădirecţie propriile valenţe creatoare. Privind în acest modînapoi, muzica secolului 20-lea a reuşit experienţeexcepţionale pe care mă simt dator să le continui.” (Henze. IlGiornale della Musica, Roma, 1989).Henze atribuie muzicii sale expresia de musicaimpura arătand prin aceasta că respinge muzica “pură”.Sensul este luat de la poetul Neruda care afirmă desprepoezia lui că “ea nu vrea să fie abstractă, ci este pătată cuslăbiciuni şi imperfecţiuni”, sens prezentat mai apoi de Henzeca o legatură dintre limbajul muzical şi deschiderea lui cătreaspectele vieţii, relaţie considerată drept condiţie de reuşită aprocesului comunicativ muzical.curând. Poate că peliculaeste doar un început,urmând să fie dezvoltatăşi completată cuasemenea mărturii dereal interes, care aducîntr-adevăr ceva nou,poate şi cu mai multepagini interpretate deLipatti, într-o construcţiemai unitară, pe baza unuiscenariu bine definit.Desigur, este interesantca tineri pianişti să-şiargumenteze admiraţiafaţă de arta celuiomagiat, dar cred că,spre exemplu, ValentinGheorghiu (contemporan cu Lipatti) saupoate chiar Radu Lupu (deşi se ştie cărefuză orice interviu) ar avea infinit maimulte de spus, având şi prestigiul şianvergura internaţională incontestabilă,dar şi cunoaşterea efectivă afenomenului.„Zilele Lipatti” au fostîncununate, duminică 2 decembrie,când se împlineau 62 de ani de lanemurirea artistului, printr-un inedit„maraton” pianistic, posibil (şi) princolaborarea cu Filarmonica „GeorgeEnescu”, propunând recitaluri susţinutede interpreţi extrem de diferiţi; l-amascultat pe chilianul Alfredo Perl înSonata în re minor op. 31 nr. 2 deBeethoven, Carnaval la Viena deSchumann şi două momente din ciclulOglinzi de Ravel, parcurse cuacurateţe şi precizie tehnică, darsurprinzător de distant, aşa încât ar fi6 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012

Irina Odăgescu– în pagini monografice –Viorel COSMACartea Marianei Popescu,intitulată Irina Odăgescu-Ţuţuianu. Oviaţă închinată muzicii, publicată deEditura Muzicală este o mărturie decredinţă, de ideal, de succese şisuferinţe, de speranţe, a uneicompozitoare contemporane, gândităca un instrument de lucru pentruviitoare exegeze muzicologice. Aredouă secţiuni distincte: Viaţa şi operaIrinei Odăgescu şi anexa documentarăcuprinzând articolele de presă, radio şiteleviziune, catalogul creaţiei,concertele interne şi externe alecompozitoarei, distincţiile naţionale şiinternaţionale, discurile, DVD-urile şibibliografia.Este o enciclopedie de texteremarcabilă, fără „floricele” literare,care demonstrează că între autoare şicompozitoare a existat o conlucrareperfectă, ideală. În special, capitoleleconsacrate Cronicii de familie,Copilăriei şi Anilor de afirmare suntemoţionante, cuceritoare, de osinceritate de-a dreptul apăsătoarepentru destinul unui muzician. Povesteavieţii Irinei Odăgescu se citeşte culacrimi, deoarece copilăria şi tinereţea,liceul şi studenţia la Conservator au statsub loviturile fizice şi sufleteşti, greu desuportat de un viitor om de artă. Cugreu de vorbit despre expresivitate, cu atât mai puţin despresensibilitate, deşi speram ca temperamentul sud-americansă-şi spună cuvântul… Paradoxal, deşi foarte „rece”, înpaginile liric-meditative a reuşit să creeze o anumeatmosferă, dar agresivitatea atacurilor în forţă ne-au trezit, defiecare dată, la „cruda realitate”. A urmat însă Mihai Ritivoiu,câştigătorul Concursului Lipatti din 2010, abordând Sonata înfa diez minor op. 24 nr. 1 de Enescu şi… un alt Carnaval deSchumann, op. 9, excelent realizate şi în planul construcţiei,dar mai ales sub aspect interpretativ, cu profunzime, logică adiscursului muzical, cu acumulări şi treceri echilibrate de la ostare la alta, de la momentele de velocitate la cele de rafinatăpoezie, într-o paletă coloristică diversă, cu un tuşeu rotund şimai ales cu o capacitate de a transmite publicului trăiri şi stăriemoţionale perfect adecvate partiturilor respective. Saltulcalitativ este evident, astfel încât probabil un plus destrălucire va veni de la sine, pentru că tânărul pianist începesă se „deschidă”… La rândul său, Andrei Licareţ, care cufiecare apariţie convinge că se maturizează în plan artistic, aabordat un program pretenţios, pornind de la Partita nr. 6 înmi minor BWV830 de Bach, redată într-o manieră modernă,reliefând „latura umană” a creatorului care, deşi avea oanume sobrietate, nu era deloc străin de sentimente şi emoţii,spectatorii descoperind că sonorităţile bachiene pot fi chiaraccesibile la o primă audiere; dar în Nocturna în fa diezminor de Lipatti (să fie doar o coincidenţă tonalitatea comunăcu opusul enescian?...) am apreciat simplitatea exprimării, întonuri estompate, pentru ca în Sonata nr. 3 în si minor op. 58de Chopin să regăsesc şi desfăşurările impetuoase şi reveriaspecifică autorului atât de îndrăgit de Lipatti. La ore târzii, unpublic mai numeros şi, din fericire, foarte tânăr, a avut partebunicul şi tatăl întemniţaţi politic, cupericolul pierderii unui ochi (în urmaunui banal joc de copil ce a provocat odezlipire de retină), cu traumatizanteameninţări de excluderi din învăţământdin motive familiale „nesănătoase”,„antisociale”, Irina Odăgescu şi-aconstruit cariera muzicală cu enormesacrificii.Poate că paginile muzicale Rugulpâinii, Cântarea pătimirii noastre, Tatălnostru, Rămas bun mamă şi tată,Echilibrul suprem, Oglindire, Incantaţii –sintetizează o parte din plăsmuirea pură– după expresia presei epocii – în„slujba sufletului drept şi înalt”. Da! Irinaa visat mereu spre cer, spre înălţimispirituale, spre idealuri umanesupreme. Cartea Marianei Popescuînsumează – la început – o Destăinuirea compozitoarei şi apoi, revine, cu oProfesiune de credinţă a autoareimonografiei, prin care explică, de cemuzica constituie pentru IrinaOdăgescu „liantul inefabil şi etern alsufletelor”.Cartea poate fi socotită o replicăla multiplele lovituri nedrepte din trecut,o descărcare a unui suflet zdruncinat,rănit, oprimat, copleşit, dar niciodatăînvins! Pentru mine, Irina a rămas un„toreador” al luptei cu destinuldistrugător, cu nedreptatea, cu invidia,pentru care a „pătimit” toată tinereţea.S-a hrănit însă permanent din sacrificiimateriale şi morale, fiindcă a dispus deo forţă interioară singulară, de uncaracter optimist, tonic. Astăzi, la vârstaîmplinirilor majore profesionale şiumane, Irina poate fi un exemplu deRecenzieperseverenţă, un model de tărie decaracter, bucurându-se de roadele uneicariere artistice pe măsura aşteptărilorşi sacrificiilor care nu au copleşit-o.Mariana Popescu a adunat cumigală şi probitate profesională, înaceastă carte, toată risipa de energie aunei creatoare ce şi-a clădit dinsuferinţă un ideal de frumuseţespirituală, ce va iradia peste timp chipulblând, nobil, fermecător şi cutezător –aşa cum bine l-a caracterizat înversurile emoţionale omul ce i-a statalături toată viaţa – rostindu-i parcăşoptit acel refren poetic: „Irina... eRegina / Irina... e lumina!”de un regal artistic, Nikolai Luganski demonstrând că este unsuperb muzician şi artist în cel mai adevărat sens alcuvântului; cu un sunet fin, ca într-o mângâiere pe claviatură,a oferit Suita În ceţuri de Janacek, atrăgându-ne într-o lumedifuză şi fermecătoare, nostalgică şi misterioasă totodată,sensibilitatea, frazarea elegantă, jocul de culori şi expresiicucerind şi în fragmentele din ciclul Ani de pelerinaj de Liszt,romantismul evocator, cu o undă de tristeţe sau melancolie,încărcând spaţiul cu o aură aparte; iar modul de a „desena”edificii sonore cu o structură în care intensitatea trăiriloratinge cote supreme, dar cu discreţie, fără răbufniri patetice,privind introspectiv o lume a sentimentelor adânci, a fost pusîn valoare impresionant în Moartea Isoldei de Wagner-Liszt,programul aducând, în final, explozia Sonatei nr. 1 în re minorop. 28 de Rachmaninov, debordând de fantezie şi forţăinterioară, dar nicio clipă „apăsată” ostentativ, pentru căpianistul trăieşte intens fiecare notă, „cântă” în cea maifrumoasă accepţiune a termenului; un interpret-artist cu ovelocitate şi o inteligenţă care îi permit să depăşeascătentaţia de a epata, de a face demonstraţii de virtuozitate(ceea ce pentru un pianist rus este o raritate) – pur şi simplucântă… Desigur, au fost şi bisuri, iar „Zilele Lipatti”, crescândprogresiv, au culminat, în miez de noapte, cu un recital pecare cei prezenţi în sală nu-l vor uita curând.Pare greu de crezut că doi entuziaşti muzicieni,susţinuţi desigur de SRR, de Filarmonică, dar şi de sponsorigeneroşi, au reuşit un asemenea festival complex şi atractiv;un efort imens, răsplătit însă prin succesul manifestărilor,apreciate de spectatori (din păcate muzicienii, profesorii sauelevii de la şcolile de specialitate erau vreo 5…). Un motiv înplus pentru a se gândi deja la viitoarea ediţie…ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 20127

Prezenţe româneşti în lumeFestivalul ISCM WorldMusic Days BelgiaSorin LERESCUÎntre 25 octombrie şi 4 noiembrie, anul acesta, s-adesfăşurat o nouă ediţie a celui mai important festival demuzică contemporană din lume: ISCM World Music Days.Organizat de International Society for Contemporary Music(ISCM) în colaborare cu ISCM-Flanders – care reprezintăBelgia în structurile ISCM – festivalul s-a constituit într-osuccesiune de evenimente dedicate muzicii contemporanegăzduite de mai multe oraşe belgiene: Bruxelles, Leuven,Mons, Ghent, Bruges, Antwerp.International Society for Contemporary Music(ISCM), organizaţie care reuneşte secţiuni naţionale şimembri asociaţi de pe toate continentele – preşedinte fiindde câţiva ani australianul John Davis, împreună cu ISCM-Flanders, condusă de Peter Swinnen, compozitor şi profesorla Conservatorul Regal din Bruxelles – au realizat unprogram dens de concerte şi manifestări din domeniulmuzicii şi expresiei artistice contemporane, în care au figuratcompozitori din toate generaţiile, din diferite ţări de pe glob.Au răsunat, în sălile de concerte din Belgia, în cele33 de concerte din programul festivalului, opus-uri semnatede 140 de compozitori din peste 60 de ţări! Au fost prezentatepublicului din cele 6 oraşe belgiene 5 instalaţii de sunet(„sound installations”), 25 de prime audiţii absolute (23 dintreele comenzi) şi 80 de prime audiţii belgiene! Iată, un avantajpe care ţara organizatoare a ştiut să-l pună în valoare,promovând creaţiile compozitorilor săi. John Davis,preşedintele Societăţii Internaţionale de MuzicăContemporană, scria în cuvântul său înainte din caietulprogramal festivalului, că toate acestea demonstreazădiversitatea care caracterizează muzica contemporană petoate meridianele globului.Revenind la ţara organizatoare, trebuie spus căaceastă ediţie a fost a patra pe care a găzduit-o secţiuneabelgiană a ISCM, după cele din anii: 1930 (Liège/Bruxelles),1950 (Bruxelles) şi 1981 (Bruxelles). Asta denotăextraordinara deschidere spre universul sonor contemporana muzicienilor din această mică, dar foarte importantă ţară aUniunii Europene.Am fost prezent în Belgiala concertele din Bruxelles,Leuven, Mons şi Ghent, între 25octombrie şi 1 noiembrie. Amsimţit „la faţa locului”, cum sespune, pulsul vieţii muzicale aţării care l-a dat lumii peJohannes Ockeghem, cel care atrăit şi a creat în micul burgMons, înainte să plece la Lille, înnordul Franţei.Am ascultat, printrealtele, câteva ansambluri derenume: „Musiques Nouvelles” –formaţie belgiană condusă devioloncelistul Jean-Paul Dessy,un mare admirator al muziciiGeorge Balintromâneşti – care a susţinut un concert aniversar de 50 de anila Mons (în sala Le Manège) – , „Intercontemporain” a luiPierre Boulez, condusă în festival de Jurjen Hempel,ansamblu francez care este o adevărată legendă vie amuzicii de avangardă, „Spectra”, formaţie belgiană condusăde Filip Rathé, un bun prieten pe care l-am invitat, cuansamblul său, cu 17 ani în urmă, la sala Dalles, pentru douăconcerte de muzică belgiană contemporană. Ne-amreîntâlnit cu plăcere la Ghent, acolo unde Ansamblul Traiect,pe care îl conduc – care împlineşte anul acesta, în 7decembrie, 30 de ani de la înfiinţare – a susţinut un concertde muzică românească contemporană în salaConservatorului Regal din Ghent.Am fost şi la două concerte ale OrchestreiFilarmonicii din Bruxelles, la sala Flagey/Marni din Bruxellesşi la Ghent, la sala Centrului muzical „De Bijloke”. Cele douăconcerte la care am asistat l-au avut la pupitru petemperamentalul dirijor japonez Yuki Kakiuchi.Programele celor două concerte simfonice au inclus,în special, piese semnate de compozitori reprezentânddiferite secţiuni nationale ale ISCM. Mi-a atras atenţia piesacompozitorului croat Srdan Dediæ, intitulată Symphonicmovement, bine arcuită pe tiparele unui stil mai degrabăneoromantic, aş zice.M-a impresionat şi modul în care copii şi tineriibelgieni sunt educaţi în şcoli şi conservatoare, dar şi încentre culturale, prin cultivarea spiritului creativ, fiind învăţaţisă se apropie şi să înţeleagă valorile muzicii contemporane.De altfel, sălile de concerte erau mereu pline.În acest context, România a fost reprezentată înFestivalul ISCM World Music Days 2012 de trei compozitori,ale căror opus-uri au fost selecţionate de organizatoriiFestivalului: Dan Dediu, cu lucrarea Furia (fl/pic, vn,vc, pf),George Balint, cu opus-ul coral Din Demult, din parteaDan Dediu, Sorin Lerescu,Mihaela VosganianSecţiunii Naţionale a Societăţii Internaţionale de MuzicăContemporană (SNR-SIMC) şi Mihaela Vosganian, culucrarea Il gioco degli innocenti (voice, vn, vc, el. gi, accd,electronics and CD), din partea Asociaţiei Române aFemeilor în Artă (ARFA), membru asociat al ISCM.Cred că modul în care a răsunat muzica româneascăîn Festivalul din Belgia, ne poate face să fim mândri de ceeace înseamnă şcoala noastră de compoziţie, valorile pe carele-a dat şi care, iată, culeg aplauze binemeritate în marilefestivaluri din lume, aşa cum este şi cazul celor trei colegi deaimei: Mihaela Vosganian, Dan Dediu şi George Balint.Expresia modernă a discursului sonor, timbralitateaoriginală a formulelor instrumentale alese caracterizeazăpiesele cântate în festival semnate de Dan Dediu, MihaelaVosganian şi George Balint.A fost, de altfel, cea mai de succes prezenţăromânească din ultimii ani, într-un festival de talia celui lacare mă refer, 3 compozitori români fiind selecţionaţi înprogramele de concert din trei oraşe diferite: Bruxelles (DanDediu), Leuven (Mihaela Vosganian) şi Antwerp (Antwerpen)(George Balint).Excelenţi interpreţii belgieni ai pieselor româneşti:Het Collectief (la piesa lui Dan Dediu), ChampdAction (lalucrarea Mihaelei Vosganian) şi corul de cameră Aquarius (încazul piesei lui George Balint)!La adunările generale ale ISCM, ţara noastră a fostprezentă prin preşedintele SNR-SIMC, cel ce semneazăaceste rânduri, şi prin preşedinta ARFA, colega mea,Mihaela Vosganian, totodată membră a SNR-SIMC.În concluzie, cred că raportarea muzicii româneşti laorientările estetice contemporane este un demers necesarpe care trebuie să-l susţinem, în primul rând instituţional.Spiritul de sinteză Orient-Occident, din muzica lui Enescu,poate fi astăzi pentru noi, sunt convins, un atu şi unargument, un model de urmat.8 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012

Olguţa LUPUTiberiu OlahÎn octombrie 2002 s-au împlinit 10 ani de cândcompozitorul Tiberiu Olah (26.XII.1927-2.X.2002) a trecutîntr-un alt timp…Mic de statură, dar cu o uriaşă forţă decomunicare prin intermediul sunetelor; modest, darconştient de propria-i valoare; retras şi uşor detaşat deaspectele practice ale existenţei, dar dând dovadă, în totce era legat de arta sunetelor, de o inepuizabilă energie şipasiune, de o uimitoare capacitate de observaţie şisinteză, de o inegalabilă cultură şi memorie, de ofantastică precizie şi exigenţă. Aparent, Olah a dus oexistenţă obişnuită, în mijlocul nostru; de fapt, muzica astrăbătut ca un neîntreruptostinato firul vieţii sale,până la a se confunda cuaceasta, într-o comuniunesimbiotică.Personalitatea sase conturează cupregnanţă încă de laprimele sale lucrări: unputernic filon liric, un intensdramatism, o contaminantăenergie cinetică. Muzica luiOlah nu cunoaştestagnarea, totul e ocontinuă devenire, în carefiecare detaliu îşi are loculsău bine stabilit înCornel Ţăranu, Miriam Marbe,Tiberiu Olah, Anatol Vierueconomia întregului, putând oricând răspunde“neiertătorului de ce?”.Receptarea creaţiei sale se poate face în maimulte feluri, care însă nu se exclud: pe de o parte muzicasa emoţionează profund, răscoleşte lumea interioară aascultătorului; pe de altă parte, pune probleme ce ţin desensurile profunde ale existenţei.Dacă ar trebui să surprind în câteva cuvinteîncărcătura filozofică a muzicii sale, aş vorbi despreesenţializare şi despre o viziune ontologică în care omulse află în centrul relaţiei spaţiu-timp (cu implicaţii multipleşi complexe: memoria ca decantare a diacronismului însincronism, a istoricului în mitic sau ca formă de convertirea timpului în spaţiu, în consens cu cele mai recentecercetări din domeniul fizicii).Ca material sonor, Olah porneşte în general de lao structură generatoare al cărei rol este jucat, într-o primăperioadă, de proto-celule de sorginte folclorică, pe care letratează ca arhetipuri (Cantata pe texte ceangăieşti,Coloana infinită etc.). Treptat, ideea de reevaluare aconsonanţei, indusă şi de cercetarea aprofundată acreaţiei enesciene, devine tot mai prezentă în creaţia sa.Consonanţele pe care-şi întemeiază vastele arhitecturisunt şi ele arhetipale, precum trisonul major saupentatonia (Simfonia a II-a Peripeţii cu trisonuri majore şipentatonii, Cvintetul de suflători Peripeţii cu trisonuriACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012Remembermajore etc.), iar modul în care le utilizează este original,presupunând dispersarea acestora în spaţiu şisuperpoziţionarea.Este o direcţie pe care o va adânci în altenumeroase opusuri, în care straturile iniţiale permit ulteriorsupraetajări; rezultatul poate fi văzut ca o adiţionarearmonioasă, dar şi ca o restituire a unui întreg, din care nuni se revelaseră decât părţile disparate (Timpul cerbilor,ciclul Armonii, Rime I pentru Revelaţia Timpului, Rime II,Sonata pentru vioară, percuţie şi bandă, Incontri spazialietc.). Acest procedeu al superpoziţionării, deşi aparent denatură spaţială, reprezintă mai curând una din cele douămodalităţi predilecte prin care Olah organizează timpulmuzical: pe de o parte, printr-o neostenită prefacerediacronică (o permanentă transformare cu dublu sens acontinuului în discontinuu, a eternităţii în particule aflate înmişcare; o opoziţie scurt-lung ce aminteşte uneori demelismatica doinei); pe dealtă parte, prindescoperirea potenţialuluisimbiotic al unor entităţidiferite, ce nu numai căpermit convieţuirea prinstratificare, dar creează înacest fel o nouă realitatesonoră. În procesul de“acordare” a diverselorstraturi (metaforă aarmonizării noastre cu noiînşine, cu trecutul nostru,cu universul ce neînconjoară) un rol esenţialîl are memoria, cea carepoate îngheţa evenimentulinexorabil păstrând nealterată căldura amintirii, cea carepoate converti vectorialul în circular, derularea temporalăîn stratificare spaţială (Timpul memoriei).Translarea unei dimensiuni (timpul) în alta(spaţiul) mai fusese abordată de Olah, însă în sens invers,pornind de la sugestia plastică (Ciclul Brâncuşi): plinul şigolul, sunetul şi tăcerea, dinamizarea şi rarefierea etc. Înultima perioadă, Olah apelează la structuri generatoaredeja încărcate cu sensuri culturale (sintagme muzicaledesprinse din lucrări de Beethoven sau Mozart), caredevin temeiul constructiv pentru demersuri metastilisticede proporţii (Simfonia a IIIa Metamorfoze pe Sonata Lunii- 1989, Simfonia a IV-a - Giocosa? - 1991, Obelisc pentruWolfgang Amadeus - 1991). Folosirea citatului cu multiplesemnificaţii culturale nu este o experienţă nouă - Olahtatonase ideea în mai multe rânduri, în diverse registreexpresive: PaROdiSSINIana (1973) - concepută ca oglumă muzicală pe teme de Rossini -, Metamorfoze pe unCapriciu de Paganini (1980), Armonii IV (1981) - carecitează un fragment din Simfonia de cameră de Enescu -, dar opusurile ultimei perioade se singularizează prinforţa dramatică deosebită.Putem spune că personalitatea lui Olah, acestcreator de mare altitudine, unul dintre cei mai importanţicompozitori ai României de la Enescu încoace, a modelatîntr-un mod inconfundabil peisajul muzicii contemporaneromâneşti şi europene.9

jazz tradiţional la muzică de cameră şicoral-bisericească sau competiţiemuzicală, toate făcându-şi loc pe lângăevenimentele de anvergură. Prima meaalegere a fost un spectacol care creasedeja un delir în cadrul FestivaluluiNaţional de Teatru, o versiune a piesei„Visul unei nopţi de vară” în regia„sălbaticului” regizor român, Radu Afrim.Faptul că spectacolul său a fost inclusîntr-un festival muzical se datoreazăremarcabilei adaptări a lui Afrim atextului lui Shakespeare. Abordândpentru prima dată un text al bardului,acesta plasează acţiunea, în montareasa, într-o Atenă modernă, dezvăluind înmod nejustificat, prin secvenţe de film,revoltele din prezent, ca un fundalpentru oraşul unde „Pădurea” nueste de fapt o pădure, ci un club denoapte condus de un dealer dedroguri - Oberon - şi populat demeşteri, de tineri îndrăgostiţi şichiar de familia regală. Acesta aoferit un pretext prin decorul de pescenă şi prin frecvenţa invaziilor detineri atenieni care încearcă în ritmde hip hop să facă rost de droguri.Ceea ce spectacolul câştigă prinenergie pierde, însă, prin coerenţă,şi deşi putem recunoaşte multe dinevenimentele din piesa luiShakespeare, ele par să sesucceadă fără un motiv anume. Omare parte din poezia originalăeste eradicată în favoareadialogului modern, picant - în afarăde câteva interludii ale Helenei,care, în această montare, eprezentă în postura unui tânărvisător şi gay. Această introducerea bisexualităţii sâcâitoare în joculîntortocheat al îndrăgostiţilorreprezintă unul din cele mai buneconcepte ale lui Afrim. Majoritateacelorlalte sunt doar scamatorii fărăsens.AfectivitateÎn centrul atenţiei mele, peperioada sejurului, s-au aflat douăoperete, în sensul propriu alcuvântului. Teatrul de Operetă şiMusical din Budapesta, unul dinprincipalii reprezentanţi ai regiunii, carea prezentat un spectacol-concert careare la bază două dintre cele mai bunelucrări ale lui Lehár, Dragoste de ţigan şiVăduva Veselă. De apreciat a fostinterpretarea soliştilor precum şiinterpretarea fragmentată, dar plină deviaţă a ansamblului de balet ce a evoluatîn spaţiul disponibil în faţa orchestrei pescenă, iar ceea ce am văzut a fost cevacare demonstrează că opereta poate„sedimenta” într-o gamă cele maiîndrăgite numere, redate de câţivainterpreţi maturi şi de câteva costume.De departe mult mai interesant a fostspectacolul complet al Teatrului NaţionalAcademic de Operetă din Kiev, operetaVoievodul Ţiganilor de Johann Strauss.E uimitor cum această minunată lucrareîmbogăţeşte atât de rar scenele operelordin întreaga lume, în timp ce Liliacul erareori absent din repertoriulinternaţional. Montarea lui BogdanStrutinskyi a dezvăluit cum aceastăoperetă poate fi readusă la viaţă. Acestane-a oferit o regie bazată pe emoţie şiafectivitate pentru a accentua o parte dinforma artistică a kitsch-ul, dar şi pedecorul bidimensional şi pe câtevacostume stridente ţigăneşti evidenţiateprin câteva detalii de pungaşpostmodern prin apariţia celor şasedansatoare - mai întâi în costume deiepuroaice, apoi într-o formulă demajorete - bine calibrată. Soliştii au fosttineri şi bine antrenaţi, în timp ce corul atrecut repede peste subiect printr-ointerpretare puternică a cântecelor şi aunui dans care nu era nici pe departeunul de amatori.MicrofonieÎn ciuda eforturilor lui RăzvanIoan Dincă, musicalul rămâne încontinuare o raritate în România. A fost,deci, un curaj din partea coregrafuluiRăzvan Mazilu să folosească trupa deactori a Teatrului Naţional Timişoara (ocompanie tradiţională formată din treiteatre care îşi poate folosi propriaorchestră) în montarea sa dupăversiunea „The Full Monty” a lui DavidYazbek şi Terrence McNally. Curajoasă,dar aşa cum s-a şi dovedit, pripită,deoarece compania a făcut prea puţindintr-un musical oricum imperfect. Săvăd spectacolul pe scena Operei dinBucureşti, după ce cu o seară înainteViaţa e frumoasăucrainienii o umpluseră cu o interpretarebogată şi naturală, a fost ca şi cum aş fisuferit o seară de microfonie (cândlavalierele destul de primitive abiafuncţionau), cu o mică laudă doar pentruentuziasmul distribuţiei. O maredezamăgire a fost decorul, realizat decel mai bun scenograf din ţară, DragoşBuhagiar, care merită menţionat doarpentru irosirea unui buget uriaş. Româniiau scuza că în ţară nimeni nu estepregătit pentru musicaluri, o perspectivăcontrazisă, însă, de una din producţiilede succes ale Festivalului Naţional deTeatru, o refacere a producţiei din 2007a lui Silviu Purcărete, a satirei lui Puccini„Giani Schicchi”, opera fiind jucată şicântată de actorii Teatrului Maghiardin Cluj.Falseturi amuzanteÎn final, „Full Monty” poate ficonsiderat doar o extindere afestivalului, la fel şi apariţiileregulate prin tot oraşul a celor de laOld Fish JazzBand, cu acel gen dejazz tradiţional şi fin, precum şi cusolista lor foarte bună de blues. Maisurprinzătoare, chiar, a fostprezenţa celor de la The TigerLillies, al căror lider cu o mimicăimpasibilă, Martin Jacques, a oferitun spectacol continuu de două ore,un virtuoso de falsetto-uri amuzantedespre depresie, defecare şi bolilecu transmitere sexuală, care aprovocat o furtună de aplauze înrândul publicului românesc, care afost fermecat de orice aluzierăutăcioasă şi care a rămasbinevoitor şi la al doilea spectacol allor din aceeaşi seară, care aprezentat live coloana sonorăsinistră a filmului clasic mut –„Cabinetul Doctorului Caligari”.(publicat original în revista „TheatreRecord”, Marea Britanie)Ian Herbert este, în prezent,editor consultant la TheatreRecord, revistă pe care a editat-oşi publicat-o din 1981 până în2003. Între 1984-1991 a mai editatşi jurnalul Sightline. Scrie curegularitate pentru jurnale de teatrudin întreaga lume, inclusiv o coloanăbilunară în ziarul The Stage. Între2001 şi 2008, a fost preşedinteleAsociaţiei Internaţionale a Criticilorde Teatru, iar în prezent estepreşedintele de onoare al acesteia.Ian Herbert mai este şi membru înconducerea Premiului pentru TeatrulEuropei şi de asemenea fostulpreşedinte al Societăţii de Cercetare aTeatrului din Londra şi reprezentant alCercului Criticilor. Este profesorinvitata trei universităţi din StateleUnite ale Americii, precum şiconferenţiar în mai multe ţări dinlume.Articolul de faţă a fost scris pentrurevista “Theatre Record”.ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 201211

Viaţa e frumoasăA debutatediţia a V-aAnca FLOREASeara de 8 noiembrie amarcat, la Teatrul „Odeon”,deschiderea ediţiei a V-a aFestivalului „Viaţa e frumoasă”,organizat de Teatrul de Operetă „IonDacian”, propunând 70 demanifestări în 11 zile, în ciudasituaţiei precare cu care seconfruntă de când sala unde activaa fost preluată definitiv de TeatrulNaţional. La conferinţa de presă,directorul Răzvan Dincă a subliniatînsă faptul că toate instituţiile la cares-a apelat pentru a găzduievenimentele programate –„Odeon”, „Nottara”, sala Radio etc.– au răspuns cu generozitate, doarOpera Naţională cerând o sumăenormă pentru închirierea sălii.Mai bine de două ore, o salăarhiplină a urmărit, în prima parte,arii şi scene din operetele Giuditta,Contesa Maritza, Liliacul,Voievodul ţiganilor sau Sylvia,Tina Munteanuinterpretate de solişti tineri, îndrăgiţide public – Tina Munteanu, StefanPopov, Amelia Antoniu, CătălinPetrescu, Silvia Şohterus, FlorinBudnaru -, dar şi excelenta sopranăMelodii „din inimaRusiei”Anca FLOREAvieneză Adele Muller, precum şitenorul bulgar M. Nicolov (destul demodest) -, iar după pauză secvenţedin musical-uri aflate deja înrepertoriul teatrului, precum şi dinalte partituri care urmează să fiemontate – Cabaret, Mizerabilii,Apocalipsa iubirii, Rebecca,Romeo şi Julieta sau Elisabeth –,remarcându-se încă o dată CătălinCătălin Petrescu,Gabriela DahaPenultima zi din Festivalul „Viaţa e frumoasă” apropus, la Teatrul „Nottara”, un program oferit de Teatrulde Operă şi Balet „Oleg Danovski” din Constanţa,Petrescu (în special în rolul decompoziţie Emcee) sau FlorinBudnaru (în personajul său derezistenţă Maxim de Winter),Alexandra Crăescu, GiorgianaMototolea, Adina Sima,Ernest Fazekas (şi încalitate de compozitor),Victor Bucur, AdrianNour, cântând şi alăturide oaspeţi de laBudapesta – ZsuzsaVago şi Denes Kocsis -sau de la Viena –Lucius Wolter şi ManuelStoff –, doar în partemenţionaţi în caietulprogram.Apariţiielegante sau simpatice,voci în general bune,majoritatea şi actori detalent, evoluând cu dezinvoltură şiaplomb în regia imaginată deRăzvan Ioan Dincă, într-oscenografie… nesemnată darinteligentă, cu panouri care creeazăambianţa cerută de fiecare moment,“mascând” sau, dimpotrivă, lăsândsă se vadă şi orchestra şi corul care,amplasate în adâncimea scenei, aucântat cu acurateţe, sub baghetaapreciatului dirijor Istavn Sillo de laBudapesta.O seară frumoasă,aplaudată cu plăcere de spectatori,deşi, sincer, nu înţeleg de cepaginile din operete se cântăcu microfon, ceea ce, pe deo parte, nu lasă publicul săaprecieze glasurile lavaloarea lor reală (şi…naturală), egalizându-le caintensitate, iar pe de altăparte face un maredeserviciu soliştilor, careîncep să devină dependenţide microfon, fără de care sesimt nesiguri şi îşi pierdcontrolul vocii în condiţiileunei scene lirice…tradiţionale. Efortul, dozajul,penetranţa sunt cu totulaltele dacă se ştiu susţinuţi deamplificare, „dăunând gravsănătăţii” datelor naturale şi tehnice,care ajung să se diminueze şiuneori să se piardă. Şi e păcat. Defapt, aceeaşi remarcă am avut-o şila trecuta ediţie a Concursului…Cum se poate aprecia cu adevăratun glas dacă este auzit prin…difuzor?!... Să spunem că la musicalse mai acceptă, dar la operetă?...Trecând peste asemenearezerve, seara de deschidere aFestivalului a marcat un succes debun augur pentru întreaga derularea manifestărilor ce au urmat. Iarconcertul a fost precedat dedeschiderea expoziţiei din foyer-ulSălii Studio, reunind câteva imaginisub genericul „Spectacolul în alb şinegru” – ROXandSAN, decupate înspecial din musical-uri cu mareimpact la public.alăturând, sub genericul Marussia – din inima Rusiei,melodii îndrăgite sau mai puţin cunoscute la noi, înorchestraţia şi aranjamentul lui Lucian Vlădescu (de laTeatrul de Operetă) care s-a aflat şi la pupitru,colaborând cu orchestra şi corul teatrului oaspete(maestru de cor Adrian Stanache), dar şi cu solişti de laConstanţa sau Bucureşti, în mare parte tineri cu glasuricalitative; printre aceştia Cătălin Ţoropoc, RoxanaBageac, Bogdan Sandu, Mădălina Sandu, Doru Iftene,dar şi experimentaţii Elena Rotari, Stela Sârbu, StefanPopov, Orest Pâslariu (aceştia din urmă invitaţi de la12 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012

SearăFranz LeharAnca FLOREADin nou la Teatrul „Odeon”,ansamblul Teatrului de Operetă şiMusical din Budapesta, colaborândînsă cu orchestra Opereteibucureştene, a oferit o seară FranzLehar, cuprinzând, în prima parte,fragmente din Dragostea de ţigan,partitură din care la noi se cunoscdoar câteva fragmente, aşa încâtcota de interes a fost sporită şi subacest aspect; după pauză amurmărit secvenţe din Văduvaveselă, desigur familiare nouă, dartocmai de aceea surprinzătoare prinmodul de abordare, pentru că, spreexemplu, cuplul Valencienne-Camille de Rosillon nu a fost delocamuzant şi plin de vervă, deci nu aconstituit un contrast în raport cusentimentalii-pătimaşi Hanna-Danilo.Cu orchestra amplasată pescenă, solişti şi dansatori au evoluatîntr-o regie adaptată de Attila Berespentru… concert, apelând însă lacostumele din spectacole, alăturândrochii de seară, veşmintetradiţionale şi „de stradă” într-unamalgam viu colorat şi eclectic.Dirijorul Laszlo Maklary a reuşit săcoordoneze cu aplomb şi siguranţărelaţia între orchestră (care a sunatneaşteptat de bine) şi solişti, aceştiaetalând, în general, glasurifrumoase, bine conduse, parteapărând în ambele lucrări,remarcându-se Anita Lukas (Zorikaşi Valencienne) sau Daniel Vadasz(Jozsi şi Danilo), poate şi ZsuzsaKalocsai (Hanna), în timp ce la ZsoltVadasz (Gabor şi Camille) amregăsit aceleaşi probleme de cântca şi în prezenţele sale de anultrecut; şi din nou nu am înţeles dece era nevoie ca aceştia să apelezela microfoane, mai ales că sala eramică, iar vocile lor suficient depenetrante ca să se audă fărăprobleme şi… ajutoare. S-a cântatZsuzsa Kalocsaiînsă frumos, deşi într-o manierăcare, în special în paginile celebredin partea a doua, a fost parcă „maialtfel” decât suntem noi obişnuiţi, cumult tempeament dar mai puţinăsensibilitate, emisia deschisă(influenţată de specificul limbiimaghiare) punându-şi amprenta şiasupra liniei muzicale.Întreaga desfăşurare aconcertului-spectacol (susţinută şiViaţa e frumoasăde ample intervenţii coregrafice binerealizate) convingând că tradiţiaoperetei maghiare se păstreazăcumva în nota tradiţională, aducândtrăiri explozive şi un cânt îngrijit darfrust, fără verva cu care ne-amobişnuit şi aici şi la Viena sau laParis, lirismul fiind înlocuit maicurând cu frământări sentimentaleaccentuate. Chiar dacă asemeneaaspecte m-au contrariat, amascultat, asemeni spectatorilor careau umplut sala, muzică frumoasă,aşa cum se cântă în ţara natală acompozitorului.Ca şi la ediţiile precedente,montările propuse de ansambluriledin străinătate au fost cât se poatede „conservatoare”, aspect carecontrazice astfel pregnant accentulpe care teatrologii (inclusiv îndialogurile purtate în cadrul unorîntâlniri-simpozion, extrem delaudativ-elogioase la adresafestivalului şi… deloc dezbateri deidei) îl pun pe modernizareaexpresiei scenice în spectacolul deoperetă; paradoxul devine cu atâtmai frapant cu cât se clamează„acordarea” noastră la „trendul”european, în timp ce montărileoferite de teatrele de la Kiev sauchiar de la Budapesta aratăclar că acolo se conservătradiţia unui gen care… numoare, nu este perimat şi,acolo, nu „simte nevoia” să fieînnoit ca modalitate de „punereîn pagină”. Şi începe să-mi fietot mai clar faptul că aceaconcepţie a teatrologilor nuconcordă deloc cu realitateaunui tip de spectacol muzicalpe care cei care se pricep ladomeniul respectiv continuă să-lcultive în datele sale clasice, fără săfie cumva… nostalgici, ba chiar semândresc că sunt… tradiţionalişti.Operetă), Răzvan Săraru, Arnold Mack, în SerileMoscovei, Ochi negri, Volga, Valurile Amurului sauKalinka, descoperind totodată melodii precum Nataşa,Crizanteme, Clopoţelul, Rodina sau Katiuşa. Undecor cochet, cu simpaticele păpuşi Matrioşka profilatedeasupra scenei, au subliniat specificul rusesc, cumelodii cântate parcă la gura sobei, aşteptândCrăciunul. Dar şi de această dată s-a apelat lamicrofoane, chiar dacă sala nu este prea mare, iarglasurile au avut penetranţa necesară unei evoluţii…naturale. S-a cântat însă cu plăcere, iar publicul,încântat, a ovaţionat îndelung, răsplătit cu un bis, lafinalul unei seri cu adevărat frumoase, confirmândparcă faptul că… „viaţa e frumoasă”…ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012 13

Viaţa e frumoasă„Voievodulţiganilor” deStrauss… şi nupreaAnca FLOREAAm reuşit să asist doar la câtevadintre reprezentaţiile incluse în festival, printrecare şi cele găzduite de Opera Naţională,unde s-au derulat excelentul musical FullMonty, realizat la Opera din Timişoara decătre Răzvan Mazilu (producţie la care m-amreferit pe larg cu prilejul premierei) şispectacolul cu opereta Voievodul ţiganilorde Strauss, în viziunea Teatrului Academic deOperetă din Kiev, regia fiind semnată deconducătorul acestui ansamblu, BogdanStrutynskyi, cunoscut deja şi la noi, în decorulunic, reprezentând curtea, arcadele şi un corpal castelului… deloc părăginit, dar parcădecupat dintr-o carte ilustrată (SvetlanaPavlicenko, Dmitri Dombrovski) şi costumesimpatice, multicolore şi în general frumoase(Irina Davidenko). Distribuţia a inclus foartemulţi Maeştri Emeriţi sau Artişti ai Poporului,deşi, să fiu sinceră, nu mi s-au părut a aveaglasuri deosebite sau un talent interpretativaparte – în rolurile principale Igor Levenets(Barinkay), Liubov Sagat (Saffi), LudmilaBelskaia (Czipra), Mikola Butkovski (Zsupan).De altfel, montarea este, să spunem, clasică,iar evoluţia lor scenică aminteşte de manieraanilor ’50. Pe de altă parte, programul de sală(foarte amuzant, imaginând nişte cărţi de joc)specifică faptul că „în piesă (?) va răsunaCeardaşul lui Vittorio Monti, cântecul popularţigănesc Zugrăviţa” într-o prelucrare, ca şiDansul ţigănesc, aşa încât introducerea unormomente muzicale străine partiturii, pe lângătextul vorbit, mult prea amplu (evident, înlimba rusă, cu o traducere aproximativă pepanoul electronic), a determinat modificareasubstanţială a partiturii şi „pulverizarea”muzicii originale în doar câteva frânturi de ariisau duete, alternând cu sonorităţi total străinece rup brutal curgerea paginilor strussiene.Sigur că dansurile ţigăneşti din debutsemănau cu cele din montarea Opereteibucureştene (sau…invers?...), sigur căimaginea scenică a creat o ambianţă posibilapropiată de cea gândită de autor, dar nu amînţeles, spre exemplu, de ce, în prima scenă,Jupan doarme în patul plasat… în curte,ciudăţenie deloc singulară. Dar orchestra asunat bine, asemeni corului, balerinii s-aumişcat cu temperament şi precizie (expresivi„ţiganii” din debut sau „purceluşii” roz), iarsoliştii au întrupat eroi simpatici, deşi uneoricu o tentă cam „îngroşată”, iar dirijorul DmitriMorozov a coordonat cu aplomb ansamblulîntr-un spectacol curat, foarte încărcat cu gaguriforţate şi destul de puerile, trădând unputernic aspect… retro.Viaţa e frumoasă... colorată!Cea de-a patra ediţie a Concursului Trofeul „Ion Dacian” avut loc îndata de 12 noiembrie 2012, şi a adus cu ea ceva vechi, ceva nou, cevaîmprumutat şi ceva albastru.Ceva vechi a fost experienţa acumulată de-a lungul celor trei ediţiianterioare, care s-a concretizat într-o mult mai bună comunicare întreconcurenţi, juriu, sponsori, organizatori, public, etc.Ceva nou a fost numărul mare alcelor iubitori de operetă, musical şi filme,înscrişi pentru ediţia aceasta. Au fost aşade mulţi încât, pentru a se putea organizao singură ediţie, s-a recurs la o etapăpremergătoare.Ceva împrumutat a fost AulaBibliotecii Naţionale, unde s-a organizatevenimentul; o sală mare, primitoare,aleasă deoarece noua clădire a TeatruluiNaţional de Operetă „Ion Dacian” este înconstrucţie.Ceva albastru a fost... de fapt nua fost... doar albastru. A fost un curcubeude culori vocale. Am avut parte în aceaseară de o multitudine de nuanţe, dintoate punctele de vedere. Albastrulamerican a fost prezent în momentele dejazz-blues, ca cel al Silviei Micu –„Summertime”, premiat de Centrul deExcelenţă. Nuanţa de violet şi-a făcutintrarea prin sală, odată cu Ana Cebotari.Momentul ales de tânăra soprană a fost unul mai puţin cunoscut, dinmusicalul semi-biografic „Funny Girl”, însă asta nu l-a lipsit de aplauzelepublicului. Jovialitatea Anei Cebotari, însoţită de optimismul melodiei şi desinceritatea versurilor, au făcut din acest moment unul aparte, dublu premiat.Astfel, i-au fost acordate Premiul pentru performanţă vocală şi Premiul„George Zaharescu” al Sindicatului UNMB. Vişiniul a intrat pe scenă prinmomentul lui Ştefan Constantin, interpretul emoţionantei melodii „EmptyChairs at Empty Tables” din musicalul Mizerabilii, care primit Premiul specialal revistei “Actualitatea muzicală”.Albul şi negrul au venit din Paris, de la Notre Dame, cu terţetul celortrei studenţi: Ştefan Constantin, Filip Panait şi Alin Stoica, şi ei primindPremiul Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Cei trei au fost însoţiţi pescenă de Esmeralda, cea căreia i-a fost dedicat cântecul lor. Roşu a fost, deAlin Stoica,Diana GheorgheAlexandra Crăescuexemplu, incendiarul terţet al Florinei Ilie,Mihaelei Alexe şi al Silviei Micu, premiate deRadio România Cultural în acea seară. Dar aurmat şi roz, intervenţia plină de prospeţime şidelicateţe al tinerei Diana Gheorghe,recompensată cu Premiul pentru Cea mai bunăperformanţă a unui interpret cu vârsta sub 20de ani. Oranj? Da! Interpretarea Mihaelei Alexea ariei din opereta Silvia – prinţesa Csardasuluia generat veselie, entuziasm şi aplauzefurtunoase – să ne amintim că această arie acondus, într-o ediţie anterioară, chiar lacâştigarea Trofeului „Ion Dacian”. Verdele aintrat în scenă prin interpretarea Alinei Păun apiesei „It’s oh so Quiet”. Apariţia tinerei de 17ani, elevă la liceul „Gheorghe Lazăr”, a datviaţă sălii, şi a intrat în inimile publicului, care arăsplătit-o cu aplauze numeroase. Deasemenea, juriul i-a acordat Premiul pentru cea mai bună performanţăscenică. Galben, culoarea speranţei, nu putea să lipsească de pe scenă înseara cu pricina, deşi personajului îi rămân doar visele. Aşadar, AlexandraCrăescu şi al ei vis („I Dreamed a Dream” – musicalul Mizerabilii) şi-au doritsă aducă o rază de soare, care până la urmă a adus... Trofeul!...şi acestea au fost doar câteva din cele 26 de momente care i-auconvins pe spectatori să aplaude cât mai mult, şi care ne-au colorat viaţa.Mulţumiri organizatorilor, concurenţilor şi publicului, atât de entuziast. Ei nefac să aşteptăm cu nerăbdare culorile ediţiei următoare!Norela Liviana COSTEA14 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012

„Trofeul Ion Dacian”Anca FLOREAÎn Aula Bibliotecii Naţionale a avut loc ediţia a IV-aa Concursului „Trofeul Ion Dacian” care, în urma uneiselecţii se pare foarte riguroase, a adus pe scenă 26 detineri, dintre cei 50 înscrişi iniţial, majoritatea abordândînsă piese demuzică pop-rock, Ştefan AlexandruConstantinsecvenţe demusical sauchiar din filme,ariile din opereterămânând înplan secund(doar 7 concurenţioptândpentru acestea);şi totuşi, marele premiu poartă numele ilustrului tenor IonDacian, simbol al genului, fără vreo legătură cu ceea ce s-a interpretatSilvia Micuîn aceaseară. Pe dealtă parte, caşi la ediţiaprecedentă,ca şi înconcerteledin festival,s-a cântat cumicrofon, aşaîncât eradificil de apreciat amploarea sau penetranţa glasurilor,toate fiind aduse, „din butoane”, la aceeaşi intensitate. Darsub aspect calitativ, tinerii au fost la un nivel demn deapreciat, muzicali, expresivi, uneori cu voci interesantesau chiar bune, „lucrate” îngrijit, mişcându-se în general cusupleţe şi farmec, spre încântarea publicului numeros,care a reacţionat ca la concertele de rock, mai ales că, deaceastă dată, pe scenă au evoluat şi grupuri feminine înspiritul show-urilor la modă. După o prea lungă aşteptare,către ora 22.00 s-auanunţat şi rezultatele,aducând şi noutăţi,pentru că, spre exemplu,s-a acordat un Premiuspecial al juriului - exaequopentru 3 solişti -Simona Băltoc, LoredanaCăgâştan şi Alin Stoica(un tenor deja cunoscutnouă, dar în repertoriulde operă), apoi Premiulpentru cea mai bunăperformanţă a unuiinterpret sub 20 de ani arevenit Dianei Gheorghe,un altul „în premieră” fiindcel al SindicatuluiRareş Florin StoicaACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012Viaţa e frumoasăMarcela ScripcaruUniversităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti (oferit decătre regizorul-profesor Daniel Prallea-Blaga) AneiCiobotari, o soprană mult promovată, care a primit de altfelşi Premiul pentru performanţă vocală. A existat şi unpremiu al revistei „Actualitatea muzicală”, decernat -desigur de către preşedintele juriului, Mihai Cosma,deopotrivă redactor-şef al publicaţiei -, lui Alexandru-Ştefan Constantin. Iar Marele Premiu, Trofeul „IonDacian”, a fost câştigat de Alexandra Crăescu, o tânărăunanim apreciată, de vreo două stagiuni, şi în spectacolelede musical sau în concertele Teatrului de Operetă,remarcabilă prin stilul de cânt, prin implicarea, trăirea şisensibilitatea cu care abordează fiecare partitură, desigurîn spiritul cerutVirginia Stamate-Simulescu de musical-ulmodern, departede cerinţele deordin vocaltehnicaleoperetei. Oseară frumoasă,cu multentuziasm şi cumulte premiiacordate de un juriu din care au făcut parte şi OlteaŞerban-Pârâu, Marius Ţeicu, Anca Ţurcaşiu, EleonoraEnăchescu. Vom vedea însă câţi dintre laureaţi vor reuşisă se impună într-o carieră adevărată, sperând totuşi caediţiile viitoare să determine, cumva, atragerea tinerilor (înspecial studenţii de la clasele de canto) către partiturile deoperetă, pentru că implică o ştiinţă a cântului frumos, unglas pe măsură, puse în valoare în pagini superbe,Adina Cocargeanuabordate, de-a lungulvremii, de „monştrisacri” ai genului liric; şiapoi, competiţia esteorganizată subauspiciile Teatrului deOperetă care poartănumele lui Ion Dacian,asemeni Trofeului…Altfel, cred cădenumirea îşi pierderostul şi… ar fi păcat.De reţinut şi implicareafinanciară generoasă acompaniei ApaNova.15

Viaţa e frumoasă!În căutareaJuniorului de aurPaula ŞCHIOPUÎn cadrul Festivalului internaţional „Viaţa efrumoasă!”, cocheta sală a Bibliotecii Naţionale agăzduit un concert absolut minunat, cu 20 de copiifantastici. Gala „Ion Dacian Junior” este un proiectŞtefania Chesar„Somewhere Over The Rainbow”. Evoluţii apreciate auavut şi Ana Bianca Tache (13), cu celebrul vals „OnceUpon A December”, din filmul „Anastasia”, precum şiBianca Roşu (14), simpatică foc încercând să neconvingă că „Everybody Wants To Be A Cat” (din„Pisicile aristocrate”). Bianca Olteanu (13) studiază şiea pianul, are numeroase premii la activ şi mai alesface parte din proiectul lui Titus Munteanu,„Televiziunea Copiilor”; ea a fost o adorabilă CruellaDevill, din „101 dalmaţieni”. Georgiana Pop (11), multipremiatăşi ea, a fost Ariel din „Mica sirenă” („Part OfYour World”), în timp ce Luca AndreiOriţă (11), cu „Hakuna Matata” din „TheLion King”, a dat viaţă cu talentactoricesc unui număr de 3 personaje.Tot în lumea „regelui leu” ne-a purtatCarmen Elena Jinga (11, Buzău, prof.Gabriela Cristea), ea devenind Rafiki,cu „He Lives In You”. Doina Nuţeanu(10) a fost o delicată Eliza din „My FairLady”, cu „I Could Have Danced AllNight”. Ana-Maria Gogoaşă (12) apregătit împreună cu profesoara sa,Ştefania Boloş, dificilul „Summertime”de Gershwin, iar Tudor Alin Croitoru(12) a venit cu un registru muzicalmodern: piesa „The Islander”, lansatăde trupa Nightwish în filmul„Imaginaerum”. Tot un aer contemporana adus Cătălina Florina Brătan (16,realizat de Centrul de excelenţă al UNMB (directorRăzvan GoganMihai Cosma) şi Teatrul naţional de operetă „IonDacian” (director Răzvan Ioan Dincă), director fondatorfiind Alina Moldovan. Cu regie şi sunet de calitate,atractiv program de sală, cu un public entuziast, galas-a dovedit a fi un real succes, cu atât mai mult cu câtfiecare participant a primit cadouri din parteageneroşilor sponsori: Editura Litera (RalucaTârnăuceanu a ales enciclopedii ideale pentru vârstasoliştilor), Apa Nova, F 64.Se înţelege, nu toţi copii au fost la acelaşi nivel,importantă însă a fost pasiunea cu care au abordatpiese din filme, operete sau musical-uri, aşa cum cerearegulamentul. Jumătate din participanţi au fost eleviireputatei profesoare Viorela Filip şi asta i-a făcut pemulţi dintre ei să se detaşeze. De pildă, BiancaLixandru (10 ani), lucrează şi cu Marius Ţeicu, are înpalmares 23 de Trofee şi 18 premii I, între care la„Mamaia copiilor”, şi a dat viaţă impresionant piesei „MyHeart Will Go On”, din filmul „Titanic”. Apoi ŞtefaniaChesar (11), cu apariţii pe coperţi şi la TV, premii pestehotare, a oferit cel mai gustat moment al spectacolului,„Capra cu trei iezi” de Temistocle Popa, simpatici ieduţifiind Nicole-Ştefania, Mihai-Andrei şi Alexandru-Gabriel. Miruna Popescu (11) a cântat emoţionant„Bridge of light” din filmul „Happy Feet 2”, iar IulianaZaim (12), care studiază şi pianul la Şcoala de muzică Giurgiu), cu „This Is Our Song”, din filmul „Camp Rocknr. 3, a fost Dorothy din „Vrăjitorul din Oz”, cu 2”. A doua lucrare românească din gală a fost „Ţic-Ţic”,16 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012

Viorela StoianViaţa e frumoasă!de Marius Ţeicu, versuri Silvia Kerim, din adaptarea lor,„Micuţa Dorothy”, după „Vrăjitorul din Oz”; căţelul a fostadorabilul Răzvan Gogan (11). Elevă la Liceul „DinuLipatti”, Georgiana Gabriela Agarici a ales o partiturădificilă, „Only Hope” din filmul „A Walk To Remember”, întimp ce colega sa Anne-Marie Tudorache i-a dat replicalui Alexandru Ibi Andrei (16), pregătit de prof. MihaelaFrăţilescu-Andrei: el ne-a delectat cu „On the StreetWhere You Live” din „My Fair Lady”. Rebeca Răducan(14, Buzău, prof. Gabriela Cristea) a fost Roxie din„Chicago” („Roxie, The Name On Everybody’s Lips”).Alături de Ştefania Chesar, de Bianca Lixandru şi alţicâţiva copii cu evidentă pregătire serioasă, s-au mairemarcat două copile venite din ţară. Viorela Stoian (12,Piatra Neamţ) are zeci de trofee peste hotare, studiazăpian, actorie, dans, canto, este prezentatoare (am maiscris despre ea) şi şi-a evidenţiat din plin înzestrările încompoziţia „Wouldn’t It Be Loverly” din „My Fair Lady”.În sfârşit, Catinca Miruna Hanţiu (11, Constanţa), cupărinţi oameni de artă, a confirmat din plin rolul savurosdin filmul „Cătun fericit”, pe muzica şi scenariulprofesorului său, Dumitru Lupu, interpretândconvingător „Hello, Dolly!”, din musical-ul omonim.De această dată a fost doar o gală, dar anulviitor talentaţii copii chiar vor înfrunta juriul, în căutareaunui Ion Dacian Junior! (Foto: Diana Murăşan)Jazz şimuzică cultăpe înţelesultuturorFlorin RĂDUCANUPe 26 octombrie 2012am avut o întâlnire cu publiculdin vechiul oraş-târg,Târgovişte., Sub numele FlorinRăducanu Big Band, specialguest Dalila Cernătescu amrealizat recitalul ce a încheiatcea de-a doua seară afestivalului dedicat genuluiromanţei. Pentru acesteveniment am prezentat unproiect muzical de simbiozăclassical- jazz realizând specialaranjamente şi orchestraţii pentruBig Band ale unor lucrări de muzică„clasică”, compoziţii proprii şi lucrăride latino jazz din repertoriul luiMichel Camilo. Invitata specială,Dalila Cernătescu, a propus lucrăriACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012de Vivaldi, Albinoni, Beethoven, pecare le-a interpretat de-a lungultimpului, orchestraţiile pentru BigBand şi maniera improvizatorică dejazz făcând ca versiunea prezentatăsă fie unicat la nivel internaţional.Jazzul cu influenţe, muzica luiBeethoven sau Vivaldi, sunetul unicde nai al Dalilei Cernătescu şimesajul intercultural promovat deFlorin Răducanu Big Band audesfiinţat, cel puţin pentru o oră,graniţele culturale.17

PremiiSăptămâna ArtelorSpectacolului Muzical2012Oana GEORGESCUEvenimentul care îşi propune promovareavalorilor artei lirice româneşti a fost deschis anul acestala Opera Comică pentru Copii cu musicalul “CoanaChiriţa” după “Chiriţa în provincie” de Vasile Alecsandribună solistă – Diana Ţugui; Cel mai bun spectacol –“My fair lady”; Critică Muzicală - Elena Zottoviceanu;Scenografie/Design Costume - Mario de Carlo; Premiulpentru reprezentarea Artei Lirice Româneşti în lume –Nicoleta Ardelean; Premiul pentru promovarea ArteiLirice Româneşti în lume – Festivalul Internaţional alArtei Lirice, Sibiu; Premiul pentru Inovaţie - „L’elisird’amore”; Premiul pentru promovarea imaginiiRomâniei în lume - Opera Comică pentru Copii .Din categoria Premiilor Speciale acordate încadrul Galei Premiior VIP pentru Artele SpectacoluluiMuzical amintim premiul pentru Evenimentul Anului(Festivalul şi Concursul Internaţional de Canto „HaricleaDarclée”), Premiul Special acordat Festivalului OperelorNaţionale de la Cluj, dar şi Premiulpentru Excelenţă acordat luiEduard Tumagian. Prim-balerinaIleana Iliescu a primit distincţiapentru Excelenţă de la MargaretaPâslaru, iar Premiul pentruliteratura de specialitate a fostacordatSmarandeiOţeanu–Bunea pentru “File decronica muzicală online”.Momentele artistice au fostsusţinute de solistele MădălinaBarbu, Oana Şerban şi de Daniela(muzica: Al. Flechtenmacher). În rolul principal joacăStela Popescu, iar regia este semnată de CristianMihăilescu. Organizatorii Săptămânii ArtelorSpectacolului Muzical, desfăşurat sub patronajulMinisterului Culturii şi al Patrimoniului Naţional, RevistaVIP şi Fundaţia “Amfiteatru” - au pregătit numeroasesurprize publicului meloman. Şi asta datorită implicăriiOperei Naţionale Bucureşti (a găzduit Gala PremiilorVIP), Operei Comice pentru Copii, gazdă a primei ediţiia Galei pentru Copii, apoi a UNAB, Operei NaţionaleRomâne Iaşi, Operei Române Timişoara şi TeatruluiNaţional de Operă şi Balet “Oleg Danovski” dinConstanţa.La Gala de decernare a premiilor VIP au fostrecompensate performanţele şi performerii anului 2012la categoriile Operă, Operetă, Musical. Amfitrioni au fostsoprana Irina Iordăchescu şi actorul EusebiuŞtefănescu. Premii: Debut – Edith Borsos; Cel mai bunsolist de operă - Cristian Mogoşan; Cea mai bunăsolistă – Madeleine Pascu; Regie – Mario de Carlo; Celmai bun spectacol – “Faust”; Premiul pentru ConcepţieArtistică – Andrei Şerban; Spectacolul Anului – “Indiilegalante”, Opera Româna Iaşi. La secţiunea Operetă şiMusical au fost oferite distincţii pentru: Regie - AliceBarb; Cel mai bun solist – Alexandru Agarici; Cea maiVlădescu, directoral TeatruluiNaţional de Operăşi Balet “OlegDanovski” dinConstanţa. Unmoment cu totulspecial a fostatunci când soliştiiOperei RomâneSmaranda Oţeanu Buneadin Iaşi au urcat pescena OpereiNaţionale, în frunte cu directoarea Beatrice Rancea,pentru a prezenta finalul operei baroce „Indiile galante“(regia Andrei Şerban). Finalul a aparţinut soliştilorOperei Comice pentru Copii care au prezentat unfragment din baletul „Cenuşăreasa”, premieră a anului2012. În ultima zi a acestei manifestări, Opera Comicăpentru Copii a fost gazda primei ediţii a Superlativelor“Artele Spectacolului Muzical pentru Copii”, uneveniment dedicat celor care dedică cele mai frumoasespectacole muzicale celor mai exigenţi spectatori: copiii.Premii (operă): Cea mai bună solistă - soprana CristinaMarta Sandu; Cel mai bun solist - Andrei Lazăr, solist alOperei Comice pentru Copii şi colaborator al Operei18 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012

Naţionale Bucureşti; Cel mai bunspectacol - „Flautul Fermecat” deMozart, partitură adaptata şitransformată în spectacol pentrucopii la Opera Naţionala Bucureşti;Premiul pentru Regie – AndaTăbăcaru Hogea pentru realizareaaceluiaşi spectacol, iar Premiul deExcelenţă a fost acordat DirectoruluiOperei Naţionale Bucuresti, CătălinIonescu Arbore.La categoria Operetă şiMusical, premiile au fost oferitepentru: Regie - Stela Popescupentru producţiile OpereiComice pentru Copii – “ScufiţaRoşie” si “Diamantul şi Gâsca”(muzica este semnată de tânărulşi talentatul compozitor RomanVlad); Cea mai bună solistă -Roberta Enişor, solistă a OpereiComice pentru Copii; Cel maibun solist - Valentin Racoveanu;Scenografie/Design Costume –Viorica Petrovici; Coregrafie -Sorina Tiron; Cel mai bunspectacol - „Diamantul şiGâsca”.O operă de artăPentru Balet premiul lacategoria Regie şi Coregrafie i s-aconferit Corinei Dumitrescu pentru“Cenuşăreasa”, jucat la OperaComică şi recompensat şi cu titlulde Cel mai bun spectacol. PremiileSpeciale au fost acordate pentruspectacolul “De-ale copiilor pentrucopii”, organizat de trupa de dans“AS” şi formaţia “Ritm” de la PalatulNaţional al Copiilor. Cel de-al doileapremiu special al serii a fost acordatpentru “Micuţa Dorothy”, spectacolA.G. Weinberger, G. Moşoianu, R. VladPremiice s-a jucat la Teatrul Naţional deOperă si Balet “Oleg Danovski” dinConstanţa. Marele artist de circGabriel Moşoianu i-a acordat pescenă distincţia sopranei DanielaVlădescu. Superlativele “ArteleSpectacolului Muzical pentru Copii”nu au fost doar o simpla gală dedecernare de premii, ci o seară plinăde momente artistice din cele maifrumoase spectacole: am urmaritfragmente din “Micuţa Dorothy”,“Diamantul şi Gâsca” şi musical-ul„Maria” cu Ioana Damianşi Grupul de Copii„Contrapunct”. Finalul afost marcat de evoluţia deexcepţie a artiştilor OpereiComice pentru Copii, careau prezentat musicalul„Diamantul şi Gâsca”, opovestire cântată şidansată după textului luiSir Arthur Connan Doyle,pe muzica lui RomanVlad.Lelia GONŢCe mare lucru să ai prieteniadevăraţi! Asociaţia culturală „Regal d’Art”,prin intermediul doamnei Lili Bobu, neoferă acest excepţional album de artătipărit la Botoşani şi intitulat „Grigore Vieru.Testament pentru Fuego”, o apariţieeditorială cum rar ne este dat să vedem:partituri (redactor muzical LaurenţiuPalade), reproduceri după opere de artă,poeme olografe ale marelui poet, dedicatelui Paul Surugiu – Fuego, un CD cu 17momente muzical-poetice, ilustraţiiatrăgătoare, dar mai ales toate poemelededicate de Vieru lui Fuego. Sunt inclusepartiturile unor cântece semnate de IlieGorincioi, Laurenţiu Palade, MihaiCiobanu, Yan Raiburg, Fuego, Vali Doagăşi Vieru însuşi, precum şi calde cuvinte deapreciere şi aducere aminte legate decolaborarea dintre poet şi interpret,aşternute pe hârtie, între alţii, de Nicolae Botgros, IrinaLoghin, Titus Andrei, Mihai Cimpoi, Ion Suruceanu,Raisa Vieru (văduva poetului), Carmen Aldea Vlad.Cartea a fost prezentată publicului cu ocaziaspectacolului „sold out” de la Sala Palatului, pe careACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012Fuego l-a intitulat „Scrisoare din Basarabia”, pornind dela un cunoscut cântec al său. Cum frumos scrie NicolaeDabija, „Îmbrăţişându-l pe Vieru, Fuego a îmbrăţişatBasarabia”...19

EvenimentTriumful muziciiuşoare româneştiCelia DIMA„Seara vocilor de aur”, aşa s-a intitulat, la adoua ediţie a sa, „GalaOvo Music” - sărbătoare aartiştilor casei de producţieconduse de OvidiuKomornyik. Ceea ce facevalorosul muzician pentrucolegii săi sperăm să fieapreciat de aceştia, fiindcăeste un demers singular,care i-a deranjat evidentpe impresarii profesionişti:alertaţi de succesul decasă de anul trecut,aceştia au acoperit toateafişele Galei, de parcă nuei s-ar fi îmbogăţit de peurma acestor cântăreţi, în„şuşele” lor! Coroborat cumediatizarea insuficientăşi cu grafica mai puţin inspirată a bannerelor, cuaglomerarea aceea de capete, acest gest lipsit de fairplayavea drept scop îndepărtarea publicului, dariubitorii muzicii uşoare româneşti n-au lipsit de laîntâlnirea cu vedetele genului. Concertul a fost unulA. Similea, O. Komornyik, OK Bandpe măsura aşteptărilor lor, regizat cu mână demaestru de actorul Lucian Nuţă, şi a reprezentat oradiografie convingătoare a muzicii noastre uşoare,de ieri, de azi, dar şi de mâine, viitorul fiindreprezentat atât de generaţia „40 de ani” (CarmenTrandafir, Ileana Şipoteanu, Oana Sârbu, de pildă),cât mai ales de copila de 12 ani Diana Lovin, care acântat piesa lui Komornyik, „Fereastră către vis”,alături de colegii din trupa „Jackpot Teenz” a Şcolii„One Beat Dance Studio”.semnate Marius Ţeicu şi George Natsis, din creaţia luiŢeicu Angela Similea a ales „Ce-aş fi fost dacă n-ai fiexistat”, lui Ionel Tudor i s-a cântat de către Cotabiţă„Domnişoară, nu pleca!”, Ileana Şipoteanu a dat glasunor melodii aparţinând lui Dumitru Lupu, aşa cumOana Sârbu a rămas fidelă creaţiilor lui Virgil Popescu.Corina Chiriac a lansat în avanpremieră două cântecede pe un viitor album, cu muzica lui Nicolae Caragia şiversurile ei, în timp ce AdrianEnache ne-a dezvăluit unsensibil cântec al lui AndreiTudor, „E luni, e marţi...”.Dezlănţuită, ca şi Enache(„temperamentalii” noştri),Silvia Dumitrescu a făcutapel la două piese derezistenţă ale sale, „Dansul”de Doru Căplescu (remix deRobert Anghelescu de la ProConsul) şi „Şarika” de FlorinOchescu, aşa cum CornelVerban n-a putut uita că afost co-autor al succesuluicompoziţiei Elenei Cîrstea,“Dacă ochii tăi”.CantautoriiEvident, Mihai Constantinescu a electrizat sala,alături de copilaşii din trupa de dans „As” de la Palatulnaţional al copiilor, cu două compoziţii despărţite devreo patru decenii, „Păpuşa” şi „Şi te-am iubit...”. DanielIordăchioae, originardin Paşcani, a încântatcu amuzantul său„Moldovean Blues”, iarZoia Alecu şi-apromovat două creaţiide pe recentul săualbum Ovo Music,„Printre lupi” şi „Osferă de lumină”.Ileana ŞipoteanuDe la Cristinoiu la Ţeicu şi NatsisConcertul a adus în faţa publicului creaţii alecompozitorilor din toate generaţiile. Astfel, GabrielCotabiţă („Raiul e pe pământ”) şi Daniel Iordăchioae(„Dacă într-o zi mă vei iubi”) au ţinut să nereamintească două şlagăre fără vârstă scrise de IonCristinoiu. Şerban Georgescu, a fost evocat prin„Vise uitate” (Carmen Rădulescu) şi „Vreau să teuit” (Cornel Verban). Un alt compozitor dispărut,Dinu Giurgiu, a figurat cu o nouă versiune orchestralăa piesei „Într-o zi”, datorată interpretului, AdrianDaminescu. Maeştrii genului au fost la loc de cinste:Carmen Trandafir a gândit un colaj, „La începuturi”, cupiese care, la urma urmei, n-au decât două decenii,Noul valCu o singurăexcepţie, trebuiesubliniat apăsat acestlucru, s-au cântat altepiese faţă deprecedenta Gală. Ceamai bună dovadă căavem de-a face cuartişti racordaţi la curentele actuale ale muzicii,necantonaţi în succesul de altădată, o constituieapelarea la nume din noul val. Au rezultat piese plinede prospeţime, în care calitatea vocilor se împleteştecu sound-ul modern: Marcel Pavel i-a acordat credit lui20 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012

Adi Cristescu („Doar a mea”), AdrianEnache a mizat pe Papa Junior(„Aşa că ne distrăm”), LuminiţaAnghel ne-a reamintit marele eisucces de la Eurovision, „Let MeTry” de Cristian Faur, în timp ceFlorin Mureşan a dat viaţă melodiei„Unde eşti ?”, de EmanuelGheorghe „Fisă”, component al „OKBand”.EvenimentSeara lui OvidiuIndiscutabil, OvidiuKomornyik (elegant învestimentaţiile Adina Buzatu) a pusmult suflet în organizarea acesteigale, inclusiv în plan muzical. A C. Verban şi backing-ul său, alături de M. Pavelpropus spectatorilor, cu aceastăocazie, câteva compoziţii în primă audiţie („Doarconcertului de faţă i-au cântat de-a lungul timpuluiiubind”, cu Angela Similea, excepţională!), a cântat încreaţiile, iar doi ni le-au şi reamintit: e vorba de Sandaduet cu Similea, Sanda Ladoşi, Luminiţa Anghel, aLadoşi, interpreta sa preferată, cu „O noapte cu tine”, şiacordat frumoase Trofee tuturor participanţilor. Nu e deFlorin Piersic, care a dat viaţă tulburător poemuluimirare că la spectacol au venit special directorulmuzical „O poveste de o zi”, de pe albumul „Hoinărindfestivalului internaţional „Dan Spătaru” de la Medgidia,printre amintiri”. Cel de-al doilea Trofeu „In memoriam”Daniel Gheorghe, pregătind recitalurile de anul viitor,a fost înmânat surorii Marilenei Dobre, căreia i-amprecum şi Mircea Minea, primarul comunei Chiajna,consacrat un articol separat.care are înAu existat unele probleme cu sonorizarea şiproiect un mareproiecţia pe ecran, dar ediţia a III-a a Galei “Ovoshow Similea-Music”, unicat în domeniu, nu trebuie nicidecum săKomornyik însala sa desport. Aşa încâtni se pare firescsă transcriemaici titlurilecreaţiilor luiOvidiu, multedin ele aflatedeja pe toatebuzele: „Doar amea”, „Nu s-asfârşit iubirea”,„Inima te vrea”,„Buni prieteni”,„Frumoasă dedor”, „Nu m-aiCorina Chiriaciubit”, „Fărădragoste”, el şiAngela Similea evoluând alături de „OK Band”.In memoriamAnul trecut au fost cinstite prin Trofee „Inmemoriam” Mădălina Manole şi Laura Stoica. Anulacesta a fost rândul altor dispăruţi ai anului 2012.Compozitorul Dan Iagnov ne-a părăsit în februarie, la77 de ani; nu mai puţin de şapte din protagoniştiiO. Komornyik, S. Ladoşidispară: poate aborda o nouă formulă, cu mai puţiniinterpreţi şi recitaluri mai consistente, în care alături demelodiile noi să-şi afle loc şi cele mai vechi, de carepublicul nu vrea să se despartă... (Foto: Silviu Covaci)ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012 21

22Anchetă jurnalisticăA fost un an bun?Cum va fi următorul?Octavian URSULESCUNu e deloc uşor să fi compozitor de muzicăuşoară în aceste timpuri, nu mai e nevoie să spunemde ce. Nici măcar posturile publice de radio şi TV nususţin creaţia autohtonă, de la celelalte nu aveamoricum nici o pretenţie, piaţa muzicală (căci de„industrie”, cum îi spun unii pompos, nici nu poate fivorba) fiind inundată de veleitari, afoni, inşi fără nici opregătire muzicală. Tocmai de aceea am dorit să ştimcum a fost 2012 pentru câţiva dintre compozitorii noştride frunte, precum şi să aflăm cu ce speranţe întâmpinănoul an.Marcel Dragomir:1. Pot spune că 2012 a fost un an obişnuit. Aşacum începând din clasa a V-a am exersat zilnic, acumcompun în fiecare zi, a devenit un antrenament. Amscris mult şi pot afirma că 10 piese cel puţin sunt foartebune. Dar ce să fac cu ele? La noi, muzica uşoară emarginalizată,deşi publicul odoreşte, dovadăcă se îmbulzeştela concerte cuAdamo, BZN,Macias, Iglesias,poate vorînţelege acestfenomen şiredactorii radio,pentru că şi lapuţinele concerteromâneşti de gensălile sunt pline, dovadă că publicul nu ne-a uitat. Pevremuri, la Radio România, unde am lucrat, făceam„Portrete” de compozitori (N.A.: Realizam în urmă cucâţiva ani o asemenea rubrică nocturnă, mi-a fostscoasă de conducerea redacţiei muzicale...). Laconcursurile TV se cântă numai în engleză, se imitămai mult sau mai puţin bine, când se cântă ceva înromâneşte la „Vocea României” membrii juriuluistrâmbă din nas, spun nişte prostii despre autori şiinterpreţi, deşi s-a văzut că tocmai cu aceste melodiise face succes. Noi am luat doar partea de jos a culturiioccidentale, aşa că nu mă miră că l-au dat afară dintrunjuriu pe singurul profesionist, pe Cornel Patrichi,probabil le „strica ploile”! Am cucerit Trofeul Mamaia în2011, cu „Ciao, amore!”: ei bine, piesa s-a dat osingură dată la Radio şi niciodată la TV!! Cu aceeaşitânără şi talentată solistă, Andreea Olariu, am imprimatanul acesta „Pasărea de foc”, care a ajuns pe locul 4în Topul de la Radio România.2. Marea mea mâhnire este că Electrecord-ul s-a făcut stăpân al pieselor mele, deşi n-am înregistratniciodată acolo, nu sunt piese produse de ei! Anul viitoro să încerc să particip la Mamaia, căci în altă parteunde? Nicăieri nimeni nu mai cere creaţie originală. Şiîmi leg speranţele de o fetiţă de 11 ani pe care opregătesc, Alisa Iancu, din Bucureşti.Viorel Gavrilă:1. 2012 n-a fost unul prolific pentrucompozitorul Gavrilă, în schimb a reprezentat un an deanaliză a noilor tendinţe muzicale, urmând ca într-unviitor apropiat să pot lansa melodii cu un caractermodern pronunţat, atâtca formă şi stil, cât casound şi concepţie. A fostde asemenea anul încare m-am implicat, încalitate de vicepreşedinteal UCMR-ADA, în derularea celuimai important proiect –noul nostru sediu, oclădire modernă, menităsă asigure condiţiiexcelente de lucru înslujba compozitorilorromâni, printr-o judicioasă colectare, repartiţie şiprotejare ale drepturilor de autor.2. 2013 poate fi un an foarte important pe planinternaţional pentru compozitorii români, aceştiareuşind în ultima vreme să acumuleze suficientăexperienţă pentru realizarea unor proiecte deosebite.Cu o atenţie sporită asupra originalităţii şi a sound-ului,autorii români ar putea reuşi mult-aşteptata afirmareinternaţională; personal, mi-aş dori să fac parte dinacest proiect. Pe plan intern sper să termin un musicalla care lucrez de ceva vreme, să pot realiza câtevaşlagăre pe care să le fredoneze oameni de toatevârstele şi să pot continua activitatea la UCMR-ADA,ocupaţie care chiar dacă îmi răpeşte mult din timpulalocat creaţiei, îmi dă satisfacţia de a lucra alături deprofesionişti şi de a ajuta colegii de breaslă însoluţionarea problemelor ce derivă din cunoaşterea şiaplicarea legii dreptului de autor.Jolt Kerestely:1. Am cucerit în vară Trofeul „Mamaia copiilor”,cu piesa „Aritmetica”, pe versuri de George Popovici,în interpretarea unor fetiţe minunate din Corul „Sunetulmuzicii”, condus de Cristina Manoliu-Săvulescu:Brianna Stan, Rebecca Nicolae, Maria Bojiţă şi IlicaDinu; cu Brianna şi colega ei Ana Stănciulescu lucrezşi pregătesc cîteva piese noi. De asemenea lucrez cucâţiva copii talentaţi instruiţi de prof. Maria Chihaia:Andrada Dumitru, Elisa Mazilu, Emma Iacob, CristianNegruţiu. Un proiect interesant, mama şi fiul, estealbumul din care am definitivat deja 7 piese, cu LarisaACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012

Babus şi fiul ei,Vlăduţ. Tot în 2012am fost invitat specialla Festivalul internaţionalde la Sandanski(Bulgaria), unde mi s-a făcut, pe DVD, unportret componistic de25 de minute; acolo,fetiţa Adelina CreţuNeacşu a câştigatpremiul III.2. În 2013 voicompune în continuare pentru copii, la diferitefestivaluri, dar mai ales aştept lansarea unor ampleproiecte discografice. Este vorba de finalizareaalbumului început acum... 2 ani cu Fuego, din care miacântat două piese în marele său spectacol de laSala Palatului. De asemenea aştept lansarea celor numai puţin de 7 albume „Best of Savoy”, pe care le-amînregistrat în studioul meu, Midi Sound, cu MarianNistor (50 de ani de carieră) şi Dorina Paraschiv-Nistor (30).Dumitru Lupu:1. În luna mai am efectuat un turneu în Israel,unde s-au cântattoate marile meleşlagăre, primite cumare succes. Varami-a adus bucuriarealizării celui de-al9-lea film în calitatede compozitor şiscenarist, „Cătunfericit”, în carejoacă numebinecunoscute. Amluat parte laemisiuni la TVR(„Confesiuni”) şi Naţional TV („Să v-amintiţiduminica”), am compus piese pentru Ileana Şipoteanu(două din ele cântate la Gala Ovo Music) şi pentrufiica noastră Dumitrana. O activitate constantă, cucare mă mândresc, este cea de cadru didactic, fiindconf. univ. dr. la Facultatea de arte a Universităţii„Ovidius” din Constanţa, unde predau cunoştinţemuzicale studenţilor şi masteranzilor de la Teatru.2. Sigur voi realiza cel de-al 10-lea meu filmmuzical, în care alături de copii vor juca actori şicântăreţi de renume. În martie 2013, de Ziua mondialăa teatrului, voi pregăti un spectacol cu arii din musicaluri,iar la începutul lunii aprilie, în parteneriat cu RadioConstanţa, voi realiza, tot în cadrul Facultăţii de arte,un spectacol de obiceiuri la armâni, intitulat provizoriu“Lăsat de sec la armâni”. Aşa cum, fără tăgadă, nu voiîncetini ritmul creaţiilor noi, pe care le voi încredinţasoliştilor mei preferaţi.Anchetă jurnalisticăGeorge Natsis:1. Anul 2012 a fost dedicat, începând din iunie,celui de-al doilea sezon la „Vocea României”, care seîncheie pe 26 decembrie: asta a însemnat preselecţii,repetiţii, peste 300 deorchestraţii, show-urilelive propriu-zise. Unproiect de suflet a fosta 3-a stagiune (dinoctombrie până îniunie 2013) de jazz dela Radio RomâniaCultural, desfăşuratălunar la Teatrul Act, cucolaboratorii mei VladPopescu, AdrianFlautistu şi invitaţi. Oaltă realizare a fostalbumul „Doar un om” -25 de ani de carierămuzicală Cătălin Crişan, pe care l-am orchestrat înîntregime şi pe care am şi 3 compoziţii. Nu pot uitaactivitatea mea ca profesor la UNMB, unde îi iniţiez pestudenţi în tainele orchestraţiei, scriiturii muzicale,aşezarea în ştimă a instrumentelor, armonizare.2. Pentru 2013 lucrez deja de pe acum la unalbum cu piese româneşti foarte cunoscute, vechi şinoi, aranjate pe swing, pentru solist şi big-band,numele acestora le voi dezvălui la timpul cuvenit. Esteaproape de finalizare un mare turneu european cuunul dintre cei mai mari chitarişti de rock din lume,alături de o orchestră de 50 de persoane pe care o voidirija. Normal, voi continua stagiunea de jazz amintităşi voi fi implicat în sezonul 3 la „Vocea României”. Îmidoresc să scriu câteva piese, nu m-am hotărât încă înce direcţie, spre ce stil mă voi îndrepta.Marius Ţeicu:1. Am avut câteva show-uri pe micul ecran(„Ne vedem la TVR” -TVR1, „Să v-amintiţiduminica” - NaţionalTV) şi am fostpreşedintele juriuluila puternicul Festivalinternaţional „GeorgeGrigoriu” de la Brăila.Am compus multepiese pentru copii:Bianca Lixandru(„Hai, cântă cumine!”), Andra Gogan(„Concertul”, „Latino Party) şi am făcut două apreciateremix-uri, la „O portocală” (Raluca Rusu) şi „Lumeaştie” (Loredana Rusu).2. Intenţionez să scriu un musical pe un libretde Octavian Sava.ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012 23

Octavian URSULESCUControverseCameleonulPoate nu mi-aş fi învins repulsia de a scrie despre unasemenea personaj dacă n-aş fi constatat înmulţirea pebandă rulantă a „dizidenţilor”, stabiliţi, într-un fel sau altul(adesea „prin mijloace specifice”, cum se spune în limbajulsecuristic), în Occident şi consimţind, din preamarea lor generozitate, să tot vină să ne deasfaturi. Mă refer aici la cei care au distrus vieţişi cariere prin delaţiunile lor şi acum se plimbăsenini printre noi, cu morgă... democratică.Unii (cei mai mulţi) au dus-o foarte bine în ţară,ceea ce ne face să avem îndoieli legate de„dezertarea” lor; alţii, dacă aveau valoare, odovedeau înainte de toate aici, asemeni atâtoroameni excepţionali, care au construit„rezistenţa prin cultură” de care se vorbeşteazi. Interpretul la muzicuţă Cornel Ionescu şi-adat biografia la „Nufărul” şi, ipocrit, a „servit”unui colaborator al nostru, anul trecut, o seriede neadevăruri pe care acesta, de bunăcredinţă, le-a publicat ca atare. Nu comentămaici opera (deşi fie-mi permis să fiucircumspect cu realizări cu care diverşi selaudă a le avea peste hotare, dar fărărecunoaştere reală şi în România) sau calităţile artistice, nuluăm de bune portretul schiţat de colegii săi, ci ne referimstrict la caracter. Pentru cei care nu ştiu despre cine e vorba,iată: cânta la muzicuţă alături de formaţii cunoscute, decisituaţia lui era mult peste media oamenilor amărâţi din timpulcomunismului. A fost între ceicare l-au „săpat” pe fratele meude la revista „Săptămâna” (aavut întotdeauna relaţii bune cuautorităţile), a avut emisiuni laTV şi la radio. Mai mult, făceaparte din echipa Cenaclului„Flacăra” (revistă a Frontuluiunităţii socialiste), al cărui rol înîndoctrinarea tineretului nu maitrebuie comentat, fiind şicronicarul oficial al manifestărilor, în revistă. Întrebaţi oricemembru permanent al cenaclului şi vă va spune ce banifrumoşi se câştigau acolo – bravo lor, erau spectacoleepuizante, adesea pe stadioane şi, încă o dată, nu mă referla actul artistic. Dar ce făceam eu în timp ce C. I. proslăvea“Epoca de aur” şi era departe de a fi un dizident? Ţineam un„Pop-Club” la „303”, la Politehnică, cu 3-400 de studenţiprezenţi la fiecare şedinţă, cu exemplificări, comentarii şiprezentarea top-urilor din revista americană „Billboard”(publicaţie celebră, al cărei corespondent eram, altă „patăneagră” în biografia mea!) - atenţie, ne aflam în anii ’70!Evident, Securitatea era cu ochii pe noi, ajungând la unmoment dat să fim nevoiţi să schimbăm denumirea în...„Oop-Club”, termeni cum ar fi pop, rock sau folk nefiind peplacul autorităţilor. În paralel, promovam la Radio, înemisiunile mele, cu imense riscuri şi mari eforturi, tot ce eramai bun în muzica occidentală (poate cineva să creadă azi căam avut albumul „Tommy” al formaţiei The Who prezentat înserial, de pildă?), dar şi numele noi, deloc pe placulautorităţilor, cum ar fi Phoenix, Progresiv TM, MarcelaSaftiuc, Mircea Florian, cărora le-am „produs” şi discuri laElectrecord. Pentru toate cele de mai sus, pentru că fusesemprieten apropiat cu Cornel Chiriac, în „Metronom”-ul căruiadebutasem, dar şi cu Andrei Voiculescu, eu NU aveam vizăpentru Occident; probabil mai trăieşte tovarăşul în haină depiele cu care m-am pomenit într-o zi acasă, care venise cupromisiunea de viză pentru Vest dacă accept să merg laMünchen şi să mă „infiltrez” în grupul de la „Europa liberă” -imagine dintr-un spectacol al Cenaclului “Flacăra”i-am spus elegant că nu mă pretez la aşa ceva şi... am rămascu participările la manifestări muzicale în ţările socialiste. Cuocazia unei asemenea participări, la festivalul „Jazzjamboree” de la Varşovia (eram corespondentul revistei „JazzForum”, în care, ca şi în „Billboard”, scriam desprecompozitorii şi artiştii români), am făcut greşeala de neiertatde a răspunde franc, într-odiscuţie amicală la o bere(deh, prostia tinereţii...)întrebărilor unui coleg ziaristpolonez. Mi-am vărsat totnăduful, cu lipsa libertăţilor, cudificultatea de a difuza muzicăoccidentală la radio, cuproblemele de la Pop-Club-ul„303”, cu interdicţia de a purtaplete şi vestimentaţiiexcentrice (într-o noapte, fugăriţi de patrulele mixte UTCmiliţie,l-am adăpostit la mine pe Nicu Covaci!). Ceasul rău:după un timp omul relatează totul unei cântăreţe care măduşmănea, aceasta îi povesteşte lui C.I. (erau amândoi în„echipa Sfinx”, eu cu fratele meu Florin-Silviu fiind asimilaţicelei Phoenix), care purcede la un denunţ nimicitor pe opagină întreagă din „Flacăra” lui Adrian Păunescu, a căruiautoritate la nivel politic nu mai trebuie comentată. Deci,rezumând, eu eram duşmanul poporului şi al realităţilorsocialiste, aservit intereselor capitaliste, iar el, C.I.,apărătorul zelos al regimului comunist. Doi ani am fost ca şimort, interzis din toate apariţiile publice (Radio, TV,spectacole), cu „convocări” săptămânale la Securitate (pesteani, „Evenimentul zilei” avea să publice turnătoriile la adresamea, explicând şi ele refuzul de a mi se da viză) şi la secţiade presă a CC al PCR. Iar C.I. a continuat s-o ducă bine la„Cenaclul Flacăra al tineretului revolutionar”, până cândşi-a dat şi acolo arama pe faţă, Adrian Păunescuconcediindu-l şi dedicându-i un pamflet antologic, „Muzicuţa24 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012

dermatologică”! Peste toate se aşterneîn viaţă uitarea, Păunescu ne-a părăsit,şi poate aş fi uitat şi eu (deşi nici acum,credeţi-mă, nu pot reciti articolul din„Flacăra”, care atunci suna ca ocondamnare la puşcărie!), darelucubraţiile lui C.I. nu mă lasă. Iatătextual ce declară el: „A protestat la unmoment dat la adresa unui „şlagăr”suburban grosier („Bălălău”, baladaunui criminal) şi, înainte de a fi trimis în„misiune” la Canal, a preferat săpărăsească Estul”. Câte cuvinte, atâteaminciuni! 1. „Bălălău” nu era unArta dialoguluiSorana MIU„şlagăr”, nu se difuza nicăieri, se cântadoar la petreceri de proastă calitate; 2.Nu avea, din acest motiv, cum să fie un„protest”, când tocmai autorităţileculturale comuniste condamnau tăiosacest gen de piese, ÎNDEMNÂNDPUBLIC la criticarea lor! 3. Canalul, lasfârşitul anilor ’70, nu mai era coloniapenitenciară din anii ’50, era un şantieral tineretului, coordonat de UTC, nimeninu „te trimitea la Canal” pentru că aicriticat un cântec! (eu însumi amînfierat genul acesta de făcăturimuzicale) 4. Dacă ar fi fost atât de vizat,Lavinia CREŢUVariaC.I. n-ar mai fi primit viza pentruGermania (eu, de pildă, înfierat de eldrept element duşmănos şi ostilorânduirii comuniste, am fost refuzat curegularitate, deşi eram invitat la marimanifestări muzicale). Îi urez lui CornelIonescu succes în carieră, aşa cumdoresc oricărui român stabilit pestehotare, dar îl sfătuiesc să nu-şi mai deabiografia la întors, pentru că mai suntdestui oameni care îl cunosc. Şi celpuţin unul a avut de suferit de pe urmaticăloşiei lui.„Eu toamna nu dorm!”„Rostul cuvintelor”, volumapărut la editura Neverland, încolaborare cu editura Militară, esteo lecţie de jurnalism de calitate, cucirca o sută de interviuri incitante,pline de sevă. Este primul volumdintr-o colecţie ce se anunţă demare audienţă, „Artelespectacolului”, colecţie îngrijită deOana Georgescu, care semneazăo prefaţă remarcabilă. Interviurileau apărut în „Observatorul militar”,săptămânal al Ministerului ApărăriiNaţionale. Între intervievaţi îiîntîlnim pe Nicolae Licareţ,Mariana Nicolesco, AlexandruArşinel, Felicia Filip, VasileMuraru, Stela Popescu, GrigoreLeşe, Mirabela Dauer, SofiaVicoveanca, Andra, Valeria PeterPredescu. Cartea s-a bucurat dedouă lansări la Târgul internaţionalGaudeamus, în prezenţa unuinumeros public şi, în mod normal,ar trebui să fie un best-seller.Remarcăm frumoasa copertăsemnată Bogdan Păun.ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012Fireşte, am modificat puţin versurile piesei de mare succes a luiConnect-R, pentru că el a fost protagonistul unui show de mare succesConnect-Rdesfăşurat la Giurgiu în ultimele zile aleunui noiembrie cu aspect de „indiansummer”. Peste 5000 de spectatori auintonat împreună cu el versurilecântecelor sale, dovedindu-se încă odată cât de important este să te exprimiîn graiul natal. Remarcabil este faptul căinterpretul a ales acest spectacol pentrua apărea în faţa publicului nu numaialături de dansatorii săi, ci şi de propria formaţie de acompaniament. Showulîn cauză a fost organizat de un giurgiuvean extrem de iubit de concitadiniisăi, Florian Nicolae, care i-a avut drept consilieri muzicali pe Andreea şiRadu Fornea. Florian Nicolae, a cărui frumoasă fiică, Daryela, a avut larândul ei o aplaudată evoluţie muzicală, este mereu alături de muzica uşoarăromânească prin cotidianul „Giurgiuveanul” şi prin postul său TV. Concertula mai inclus evoluţiile superlative ale grupurilor Ro-Mania şi Ho-Ra, cuincandescente ritmuri etno.Despărţiri: Marilena DobreAvea doar 43 de ani şi s-a stins la NewYork, unde se stabilise din 1997. Originară dinBuzău, talentata solistă de muzică uşoară astudiat încă de la 10 ani pianul şi canto clasicla Şcoala populară. În 1985 îşi face apariţia,timid, pe scena genului, printr-o menţiune laAmara, cucerind după doi ani Trofeulfestivalului ialomiţean. De fapt, 1987 este anul consacrării sale, cucerind la18 ani, la Mamaia, premiul I de interpretare (ex aequo cu Cătălin Crişan) şidând viaţă melodiei „Nu e uşor” de Cornel Fugaru, distinsă cu premiul I la„Creaţie”. În repertoriul său figurau melodii de Ion Cristinoiu („Să nu neascundemdupă vorbe”), Viorel Gavrilă („Nu ştiu cum m-am îndrăgostit”,„Tinereţe, cântec minunat”), Ionel Tudor („Ore”, piesă lansată de MarinaVoica). Timp de 2 ani a fost angajată a secţiei de revistă a Teatrului „TomaCaragiu” din Ploieşti. Colegii de care a fost apropiată îi deplâng dispariţia:Sanda Ladoşi, Nico, Marcel Pavel, dar mai ales Ovidiu Komornyik, care oconsidera ca o soră şi care i-a acordat Trofeul „Ovo Music” „In memoriam” larecenta gală de la Sala Palatului. (Dan Chiriac)25

AniversareSUNETULMUZICII,la MajoratOana GEORGESCUSala Mare a Casei deCultură a Studenţilor din Bucureştia găzduit spectacolul aniversarintitulat „18 ani de la înfiinţareaCorului de Copii SUNETULMUZICII”. Un eveniment care amarcat succesul şi mai alespalmaresul corului îndrumat deCristina Manoliu Săvulescu, dirijor,profesor şi compozitor. În toţi aceştiani, Corul de Copii “SunetulMuzicii” a avut peste 200 demembri, cu vârste cuprinse între 4şi 15 ani, a cucerit zeci de premii sitrofee la concursuri şi festivalurinaţionale şi internaţionale şi acântat de trei ori pe scenaParlamentuluiEuropean de laBruxelles cu ocaziaSărbătorilor.De câţivaani, compozitorulCristina ManoliuSăvulescu confirmănu numai implicareaşi profesionalismul,ci şi valoarea, careau culminat în 2011cu Trofeul “AurelManolache” al Festivalului“MAMAIA COPIILOR” cuceritpentru piesa „Hello iubire”(compozitor: Cristina ManoliuSăvulescu, text George Popovici).Acest succes fusese anticipat depremiile obţinute de acelaşi tandemcompozitor-textier la SecţiuneaCreaţie la ediţiile anterioare cupiesele “Dulău şi Miaunica” (2010),„Miau Manole, Motanul încălţatcu…role” (2009), „Baba CloanţaSRL” - Premiul ADRIANPĂUNESCU (2008) sau cu PremiulSpecial EUROCONCERT (2007).Anul acesta, interpretarea şiprezenţa scenică a celor patrusoliste (Ilinca Dinu, Brianna Stan,Rebecca Antonia Nicolae, MariaBojita) ale „Sunetului Muzicii” aucontribuit la cucerirea Trofeului„Aurel Manolache” al FestivaluluiNaţional de Creaţie şi Interpretare„MAMAIA COPIILOR” cu piesa„Artimetica” a compozitorului JoltKerestely. „Maestrul ” – aşa cum îispune Cristina Manoliu, a fostprezent la Gala de la CasaStudenţilor alături de „nume”precum Angela Similea, HoriaMoculescu sau Mihai Alexandru.Corul de Copii condus deCristina Manoliu a colaborat în toţiaceşti ani cu Laurenţiu Profeta,Ionel Tudor, Marius Ţeicu, JoltKerestely, Adrian Ordean, AndreiTudor, Cristian Alivej, DragoşDocan, Dumitru Lupu, GeorgeNatsis, Gabriela Sauciuc Ciconesau Mihai Alexandru. În 2004 ainterpretat alături de trupa A.S.I.A.piesa „Unde e iubirea” acompozitorului Adrian Ordean.Dintre performanţele soliştilor estesuficient să o amintim pe cea a luiGabriel Miroiu din Baloteşti care, lanumai 12 ani, a obţinut Trofeul şiPremiul Special al TeleviziuniiRomâne la „MAMAIA COPIILOR”cu melodia „Cel mai mult îmi placemambo” a compozitorului DumitruLupu.În 2006 a fost lansat laPalatul Patriarhiei albumul „PentruTine, Doamne” interpretat deCristina Manoliu şi Corul de copii„Sunetul Muzicii”, album care s-abucurat de BinecuvântareaPreafericitului Părinte Teoctist,Patriarhul Bisericii OrtodoxeRomâne. Au participat laimprimarea a două melodii alăturide Mihai Trăistariu pentru albumul„De Crăciun”, ambele orchestratede compozitorul Andrei Tudor şi auacompaniat-o pe Paula Seling latrei dintre piesele albumului lansatC. Manoliu Săvulescutot de Sărbători. În acelaşi an tineriisolişti au fost protagoniştiivideoclipurilor la piesele „ImnulRomâniei” şi „Oda bucuriei” ce s-audifuzat la PRO TV cu ocaziaIntegrării. Au cântat alături deGrigore Leşe şi Orchestra“Simfonia Bucureşti” (dirijor FlorinTotan) în Concertul Extraordinarintitulat “De la Cruce la Înviere”. Şitot de Paşte, în alt an, i-au acompaniat laAteneul Român peFelicia Filip şi VladMiriţă, alături deBucharest SymphonicPops Orchestra (dirijori:I. Ionescu-Galaţi, IonelTudor). Piesa “Hristos aînviat” a fost semnată deAndrei Tudor, pe text deAndreea Andrei.Alături de toţi ceicare au evoluat de-a lungul timpulîn Corul de Copii “Sunetul Muzicii”şi de soliştii şi de membrii de acumai corului, “capetele de afiş” alesărbătorii majoratului au fostAlexandru Tudor (prezent la “XFactor”), Ana Stănciulescu, Trupa“Station 4” şi Criss-Tina ft DJBonne.Recent, „SUNETULMUZICII” (corul reuneşte elevi aiŞcolilor nr. 1 şi 2 Baloteşti, aişcolilor nr. 1 Corbeanca, Tamaşi şiPetreşti, dar şi din Bucureşti) aînregistrat două piese dedicatesărbătorilor de Crăciun alături desoprana Felicia Filip şi altaîmpreună cu Paula Seling şi CristiMinculescu.26 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012

Roxana PITURegal la PalatNu o dată am subliniat faptul că una din reţetelecele mai sigure, pentru organizatori, este să omagiezemari nume ale scenei divertismentului. Începutul a fostfăcut cu „Remember Dan Spătaru” (eveniment declasă), dar acelaşi impresar a tratat cu neglijenţă apoianiversarea comună a doi „monştri sacri”, Marina Voicaşi Alexandru Arşinel, rezultând un spectacol lung,dezlânat. Mult mai inspirat a fost de fiecare datăimpresarul Alexandru Bebe Mihu (a înmânat actorilorAl. Julaomagiaţi o frumoasă plachetă din partea Asociaţieicultural-artistice „Best Art”) cu spectacolele consacratelui Jolt Kerestely, Mihai Constantinescu, MarieiDragomiroiu. Asociindu-se cu un coleg de breaslă, IonPostelnicu, el ne-a oferit de curândun alt show de clasă, care a ţinut cusufletul la gură pe cei peste 4000 despectatori. Nu neapărat nostalgici,deşi pe scenă au urcat multe dinvedetele care ne-au încântat de-alungul deceniilor, chiar mai mult decâtcei 30 de ani sărbătoriţi de NaeLăzărescu şi Vasile Muraru,longevivul cuplu al comedieiromâneşti. Firesc, au ţinut să fiealături de ei colegii de la Teatrul derevistă „Constantin Tănase”, în fruntechiar cu directorul, îndrăgitul actorAlexandru Arşinel (are nepoţi, dar“mici”, vorba reclamei la farmaciileCatena!); acesta, pe lângă cupletelesavuroase interpretate alături demarea doamnă a scenei, Stela Popescu, a şi cântatcâteva melodii „evergreen”. Tot coleg de teatru cu Naeşi Vasile este Adrian Enache, într-o dezlănţuire ritmicăîn spiritul personajelor încarnate de el la emisiunea dela Antena 1, „Te cunosc de undeva”. Daniela Gyorfi avenit cu două dansatoare, dar şi cu MC Geo, împreunăV. Muraru, N. LăzărescuSărbătoarecu care a dat viaţă hit-urilor „India” şi „Te iubesc şi... lala la”. Tita Bărbulescu a venit cu cântece de petrecere,Maria Dragomiroiu, Niculina Stoican şi Petrică MâţuStoian au reprezentat cu cinste Oltenia muzicală. Defapt, a fost ca un duel între olteni şi gălăţeni: întreaceştia din urmă a făcut parte şi Cornel Palade (cu unscheci de actualitate alături de Romică Ţociu), dar maiales Alexandru Jula. Legendarul interpret (are 78 deani!) a susţinut un recital incredibil, cu piese mai noi (depe albumul „Un ocean de iubire”) şi mai vechi („Soţiaprietenului meu” - se putea altfel?, „Floare albă dinPireu”), condimentat cu glume de calitate, rezultând un„one man show” gustat de public. Maria Ciobanu (75de ani, împliniţi în septembrie) şi fiul său, IonuţDolănescu, şi-au împletit vocile într-un programîncheiat cu piesa lui Richard Stein, „Sanie cu zurgălăi”.Înafara lui Jula, Enache şi Györfi, muzica uşoară a fostreprezentată de Daniel Iordăchioae, aniversând larându-i 30 de ani de la debutul absolut, şi Aurel Moga,între altele cu un remix al piesei „Fata Morgana” deElefterie Voiculescu. Practic, spectacolul „Nae şi Vasilela Palat” s-a constituit într-o convingătoare invitaţie laTeatrul de revistă „C. Tănase”, unde cei doi strălucescîn „Arca lui Nae şi Vasile”, „Revista revistelor”, „Piei,drace!”, „Veselia nu-i în criză”, „Omul care a văzutmoartea”, în mai toate spectacolele de mai sus fiindalături de corifeii genului, Stela şi Arşinel. Cei doisărbătoriţi (având-o alături în câteva cuplete peMarcela Avram) au oferit un program compact de 40 deminute, dovedind încă o dată o măiestrie rară acupletului umoristic (să nu uităm că Vasile Muraru ajucat în peste 40 de filme, multe din ele laureate lafestivaluri internaţionale). Emoţia supremă s-a produsatunci când publicul, aplaudând frenetic, s-a ridicat înpicioare, iar subsecretarul de stat Irina Cajal Marin aoferit celor doi buchete de flori şi Diplome de excelenţădin partea lui Puiu Haşotti, ministrul Culturii şi alPatrimoniului naţional. O recunoaştere meritată, carese răsfrânge asupra teatrului românesc de revistă, cu ofrumoasă aniversare în această toamnă.ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 201227

Ruxandra LIVIANFeminaConfirmăriRamona noastră de la Roma. Din anul 2009,Ramona Bădescu este consilier al primarului Romeipentru problemele românilor (şi, slavă Domnului, suntdestule!), fiind aleasă în această funcţie datoritănotorietăţiisaleexcepţionale în Peninsulă.Dar, înainte de toateRamona este o cântăreaţăcu debut timpuriu (la... 4 ani,cu o compoziţie a tatăluisău, Cristel Bădescu) şi unpalmares de invidiat în ţară:două premii la Mamaia şiTrofeul „Steaua fără nume”al Televiziunii Române,cucerit chiar la ultima ediţie,în 1989, împreună cuAlexandra Canareica.Ramona BădescuStabilită din 1990 în Italia,şi-a construit acolo o carierăremarcabilă. Cel mai recent proiect al său estespectacolul „Pasiune”, care a putut fi aplaudat anultrecut la festivalul „Crizantema de aur” de la Târgovişte.Este vorba de un spectacol ce include piesetradiţionale româneşti şi canzonete napolitanereorchestrate într-o manieră modernă, etno-jazz(firesc, având în vedere că este vorba de instrumentiştidin Napoli, sub conducerea lui Antonnio Ottaviano). Nulipsesc titluri cum arE. Nirlufi „Saracino”,„Reginella”, „FuniculiFunicula”,„Anema e cuore”,„Io te vuria vasa”,„Ave Maria”, „Ociciornâie”, „As timegoes by”, toatevorbind desprepasiune într-o formăsau alta. Cea mairecentă surpriză pecare ne-a oferit-oRamona Bădescueste înregistrareaunei melodii foartemoderne compusepentru ea de Keo şicare îi dezvăluie onouă faţetă artistică.O artistă demare viitor. Larecentul „Trofeu IonDacian” din cadrulFestivalului internaţional „Lumea e frumoasă”, una dinprezenţele scenice foarte apreciate a fost cea a tinereiconstănţence de 20 de ani Eliza Nirlu, atât prin prismaînzestrărilor vocale, cât şi prin cea a prestaţieiactoriceşti. Lucru firesc, având în vedere că estestudentă la clasa de Actorie a Universităţii „Ovidius”,compozitorul Dumitru Lupu apreciind că este o viitoarestea a musical-ului. Primele satisfacţii i-au fost aduse lanumai 13 ani, prin premiul de popularitate la Festivalul„Remember Dan Spătaru” de la Constanţa, manifestareprobabil desfiinţată, nefiind organizată, aşa cum estelegal, împreună cu familia regretatului artist (în anulurmător, 2006, Eliza Nirlu a cucerit premiul II).Festivalurile de muzică uşoară au înscris-o de altfel defiecare dată între laureaţi, de la „Artiştii şcolilorromâneşti”, „Delfinul de mare”, „Festivalul tinereţii”,„Steaua Dunării”, „Liga campionilor în muzică” la„Steluţele mării”. Cum teatrul a atras-o de timpuriu înegală măsură, a obţinut numeroase premii şi pe acesttărâm, unele cu roluri jucate în engleză sau franceză,limbi pe care le stăpâneşte la perfecţie. Pe micul ecran,apărut adesea în emisiunile importante ale posturilorPrima TV („Mondenii”), Antena 2 („Răi, da buni”), TVR2 („Confesiuni”), OTV, Neptun TV, Litoral TV. Una dinperformanţele cu care se mândreşte pe drept cuvânteste proiectul „20 YOH”, din cadrul Festivalului MaritimEuropean “Les tonnerres de Brest”, cu o participaremuzicală, actoricească şi coregrafică apreciată deînsuşi preşedintele François Hollande, care, cu prilejulZilei naţionale a Franţei, a ţinut să-i felicite pe tineriiparticipanţi la proiect. Cum şi pe scena Festivaluluiinternaţional de muzică uşoară românească „DanSpătaru” de la Medgidia a avut o evoluţie excelentă,este clar că despre Eliza Nirlu vom mai avea ocazia săscriem!Start internaţional: Daryela. La cei 18 ani aisăi, frumoasa interpretă din Giurgiu este o maresperanţă. La numai 7ani a începutcursurile de pian şiteorie muzicală laŞcoala de muzică„Victor Karpis”,pentru ca peste 3 anisă abordeze şicursurile de canto, cuDaryela, Timbalandprof. GabrielaNicolaescu. În 2006intră la clasa VioreleiFilip, la Şcoala dearte din Capitală,obţinând şi primelesale premii, unulchiar în Bulgaria. Înanul următor, altecâteva distincţii, întrecare două la „Cerbul copiilor” şi o alta la Nürnberg, înGermania. 2008 şi 2009 o menţin pe Daryela în top-ul28 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012

generaţiei sale, cu altecâteva premii importanteîn panoplie, în frunte cuTrofeul „Festivaluluitinereţii” de la Costineştişi cu locul 3 la „Cerbulcopiilor”. În 2010 estedeja o mică vedetă, fiindinvitată în recital la„Cerbul de aur Junior”,„Festivalul tinereţii”,concertul „Viaţa pentruviaţă” sau în marelespectacol de Crăciun,alături de big-band-uldirijat de Ionel Tudor şinume „grele” cum ar fiMonica Anghel, MarcelPavel, Luminiţa Anghel,Ionuţ Ungureanu. Estede asemenea anul încare intră la cursurileprivate de canto aleCrinei Mardare şi obţinepremiul pentru videoclipla festivalul de laMamaia. 2011marchează o cotitură înpreocupările salemuzicale, debutândcolaborarea cu RappinOn Production, cu carelansează piesa desucces „Inma”. Are oparticipare apreciată la„X Factor” şi este intenssolicitată la posturile deradio şi TV. În sfârşit,anul acesta o transformăîntr-un adevărat starinternaţional, princolaborarea cuproducătorul americanRichard Younglord:Daryela filmeazăvideoclipul piesei „LoseControl”, compusă deacesta, la Miami,Istanbul şi München,lansând-o apoi pe unsingle featuringTimbaland! Frumoasă,feminină, expresivă,serioasă şi extrem detalentată, Daryela e abiala începutul unei cariereremarcabile.Milena STĂVARFilm muzicalÎn ţarăSe mai fac filme muzicale în România, vă veţi întreba? Da, mai mult, „seriaDumitru Lupu” (muzică şi scenarii) a ajuns la nr. 10, cu „Cătun fericit”! Lume multă laCinemateca „Eforie”, cu mulţi invitaţi de onoare, în frunte cu maestrul Geo Saizescu,Nicolae Dan Fruntelată, Neagu Udroiu, compozitorul Viorel Covaci, Marian Spânoche,Stela Enache, Dorin Anastasiu, Florin-Silviu Ursulescu, Dan Şipoteanu. Ca să nu maivorbim că n-au lipsit protagoniştii, mici (11), mijlocii (8) şi... mari, în rândul acestora dinurmă figurând la loc de cinste Silvia Dumitrescu, Cristian Popescu, Alexandru Jula,Ileana Şipoteanu, Florin Apostol, Florin Pretorian, Nae Alexandru, Doina Mirea,Carmen Aldea Vlad. Realizată de Rolfilm, în parteneriat cu Facultatea de arte aUniversităţii „Ovidius” din Constanţa, cu sprijinul Uniunii autorilor şi realizatorilor de filmdin România, pelicula este o spumoasă comedie muzicală, care a stârnit aplauzecălduroase după proiecţie. Regia este semnată de Dumitru Cucu, iar montajul de MihaiCândea, filmările făcându-se într-o zonă mirifică din jud. Argeş, la cabana din Săticcare dă numele filmului, „Cătun fericit”! (Foto: Oana Georgescu)ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012 29

LansareFestivalul Naţional alTeatrelor de RevistăDebutul unuia dintre cele mai importanteevenimente teatrale ale toamnei a coincis delocîntâmplător cu aniversarea a 140 de ani de la primulspectacol de Revistă jucat la Bucureşti. Pe 19noiembrie 1872, pe scena Teatrului Bossel de pe CaleaVictoriei avea loc reprezentaţia spectacolului ”Apele dela Văcăresci”, o „comedie vodevilă în 3 acte, o revistăumoristică, însoţită de muzică” de Matei Millo (a făcutDe data aecasta, trupa Teatrului “TomaCaragiu” din Ploieşti a deschis Festivalul cuspectacolul pentru copii „Cartea Junglei”, urmat searade spectacolul vedetă “Bonsoir, Paris!” cu Nico şiDaniela Răduică în „rolurile” principale. A urmatPremiera spectacolului “Bibici şi Mitici” (cu texte de I.L.Caragiale şi Cornel Udrea) al noii secţii de Revistă aTeatrului Municipal Baia Mare, un spectacol deexcepţie la care actorii (din distribuţie a făcut parte şidirectorul Claudiu Pintican), dansatorii, interpreţii şiinstrumetiştii au lucrat sub bagheta reputatei regizoareşi coregrafe de la Ploieşti, Marcela Ţimiraş. Invitaţi deonoare în spectacol au fost Stela Popescu şi Alexandruparte din distribuţie), pe muzica de AlexandruFlechtenmacher. Odată cu organizarea primei ediţii aFestivalul Naţional al Teatrelor de Revistă, actorul şiDirectorul Teatrului Municipal BaiaMare, Claudiu Pintican, a avutiniţiativa de a reînfiinţa Secţia“Revistă” care va purta de-acumîncolo numele marelui textier MihaiMaximilian. „Ori de câte ori era la BaiaMare, Puişor se simţea cel mai bine!Nu-i mai venea sa plece! Aici a scrismulte dintre cele mai inspirate texte şia creat cele mai frumoase spectacole”- mi-a mărturisit Stela Popescu,văduva regretatului autor. Din 1979,atâta timp cât a existat secţia deRevistă, Mihai Maximilian a regizat,făcând echipă cu coregrafii SanduFayer şi Zoltan Papp şi compozitorulVasile Veselovski, spectacole precum„La mai mare Baia Mare”, „Aşa râdoamenii buni”, „Nu-i bai”, „Peţitoarease mărită”, „Pardon, scuzaţi, amglumit”, „Revista Revistelor”, „Revistaglumeşte, nu gândeşte”, „Bine, mersi”, „Palas Revista”sau „Revelion la Revistă”, „Umorul, dansul, muzica şiardelenii” şi „Hocus Pocus la Revistă”, la care a semnatşi libretul.Cl. Pintican, St. PopescuArşinel, opriţi pe stradă pentru savuroasele reclame alefarmaciilor Catena. Prezenţe care au prefaţat succesulextraordinar al celor două spectacole susţinute deartiştii Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” dinBucureşti: “Revista Revistelor” şi “Aplauze, Aplauze”.Text şi foto: Oana GEORGESCU30 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012

Din nou la ReghinGeanina CARPNu mai e un secret pentru nimeni că Reghinuleste nu numai capitala instrumentelor muzicaleromâneşti, ci şi a dansului sportiv. Aici fiinţează singurulGimnaziu privat, „Mirona”, cu predare intensivă adansului, aici se pregătesc loturile naţionale, aici seeditează singura publicaţie de specialitate,„Flashdance”, aici există puternicul club „Dansulviorilor”. Şi nu întâmplător, ca în titulatura clubuluiamintit, legătura o face acelaşi om, Vasile Gliga –maestru al instrumentelor muzicale, dar şi preşedinte alFederaţiei române de dans sportiv. A VII-a ediţie a„Cupei Mirona” a fost organizată impecabil, în 2 sălisimultan, de către FRDS, „Dansul viorilor”, având alăturiPrimăria Reghin şi Consiliul judeţean Mureş. În frunteasponsorilor, Gliga Instrumente Muzicale, iar întrepartenerii media, ca de obicei, „Actualitatea muzicală” şi„Ultima oară”. Competiţia poartă numele celei maititrate campioane a ţării noastre, Mirona Toncean Gliga(chiar în acele zile participa la un concurs în Portugalia),al cărei palmares este absolut impresionant: 5 finale deDan CHIRIACRevenireAndreea Antonescu…revine după o pauză de mai bine deun an în atenţia publicului subnumele de scenă Andreea MissVentura, cu un sound fresh şi oimagine spectaculoasă. Andreeaeste deja un artist cu vechime înindustria muzicală, care a reuşitmereu să se reinventeze şi să îşiuimească fanii. Este primul artistcare a primit Discul De Diamantpentru vânzările unui album.Videoclipul regizat de Alex Ceauşua fost filmat în Malta cu susţinereaMinisterul Turismului maltez iarmajoritatea cadrelor au fost filmatepe insula cu un singur semafor,Gozo, dar şi pe insula Comino,unde se află celebra LagunaAlbastră. În plus, „My Love”, realizatde Bogdan Taşcău, Rareş Varnioteşi Emanuela Oancea conţine şicadre filmate la o fiesta tradiţională:sărbătoarea Sfântului Andrei, înoraşul Luqa .DansCampionat mondial, vice-campioană a lumii, 3 medaliide aur la German Open Championships, locul I laBlackpool Dance Festival (Anglia), 7 medalii de aur înSUA, 21 de titluri de campioană naţională! Datorită eimulţi tineri valoroşi s-au apropiat de dans şi urmarea avenit firesc: din acelaşi judeţ s-a ridicat prima perechecampioană mondială din România, titlu câştigat cu doarcâteva zile înainte la Beijing, în China, la Latino, 16-18ani. Este vorba de Paul Moldovan şi Cristina Tătar, caredansează de 9 ani împreună, fiind antrenaţi la „DanceArt” din Tg. Mureş de Marton şi Katalin Somodi. Ei auoferit un show superb (rumba, cha cha), speranţelenoastre legate de apariţia unor campioni de talia lor fiindsporită de încântătoarea demonstraţiesusţinută de copiii de la Şcoalagimnazială „Mirona”, instruiţi deCarmen Frandeş şi Andreea Suciu.Au fost nu mai puţin de 34 decategorii de concurs, cu peste 650 dedansatori din toată ţara, cu o brigadăde 37 de arbitri valoroşi, avându-i înfrunte pe Valeria Mangra, CostinelMihaiu (preşedinţi juriu), CozeaMonica (observator federal), RaduVelcu, Otto Varga (directori concurs).Vom aminti aici doar câştigătorii celormai importante întreceri: BogdanPastor-Evelyn Szollosi (Tg. Mureş) –St, Victor Giurcoiu-Cristiana Parnescu(Cisnădie-Cluj Napoca) – La, la Open12-13 ani; Paul Rednic-Iulia Topan (Baia Mare) – St,Raul Moga-Maria Mitrică (Oradea) - La, la Open 14-15ani; Csanad Fodor-Reka Vaszi (Tg. Mureş) – St, MihaiAndrei-Adina Brostiuc (Bucureşti) - La, la Open 16-35ani. După cum se vede, perechile valoroase sespecializează din timp pe Standard sau Latino. Încă odată „Cupa Mirona” a fost o demonstraţie deprofesionalism şi rigoare.ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012 31

32Vedete„25 de ani de nopţialbastre”Octavian URSULESCUAvem de-a face cu o foarte interesantă apariţiedatorată Trustului „Adevărul”: un booklet conţinând obiografie succintă a îndrăgitului muzician (nu numaiinterpret, dar şi compozitor, instrumentist sau textier),însoţit de 2 CD-uri – cu adevărat un „Best of GabrielCotabiţă” – cu 43 din titlurile celemai cunoscute ale artistului.Lipsesc, surprinzător, Anton Şuteusau Mihai Grigoriu, dar nu şi IonCristinoiu, Cornel Fugaru, AdrianEnescu, George Natsis, MihaiPocorschi, Andrei Kerestely, HoriaMoculescu, Cornel Ilie, BogdanCristinoiu, Eugen Mihăescu şi, seînţelege, Ionel Tudor, părintele„Nopţii albastre” cu care Cotabiţăs-a impus ca vedetă de muzicăuşoară la festivalul „Melodii ‘86” dela Polivalenta bucureşteană,manifestare datorată unui omextraordinar, secretarul de stat dela Ministerul culturii, LadislauHegheduş. Anterior, după cum seştie, el fusese solistul vocal alformaţiilor Redivivus (Cotabiţăeste craiovean), Fapt divers şiHolograf. Textul este semnat deFlorina Tecuceanu; nefiind despecialitate, ea nu face decât săconsemneze, nereuşind să-lprovoace cu întrebări incitante şieste păcat, fiindcă artistul esteinteligent şi erudit. Aşa cum amamintit şi la spectacolul de laPalatul Parlamentului produs deDorin Irimia, un model al genului, personal mă leagămulte de Cotabiţă: el este 50% armân, dinspre tată, eu25%, dinspre mamă; tatăl meu era oltean din Mehedinţi;am terminat amândoi Electrotehnica, el la Craiova, eu laBucureşti, dar am făcut practica de vară la„Electroputere”, în „Bănie”. L-am prezentat în 1986, lalansare, şi din acel moment l-am luat în toate turneelemele timp de mulţi ani, cu sute de spectacole de maresucces, în care el era asaltat de admiratori. Probabil dincauza spaţiului nu figurează în cărticică două momentefoarte importante, de care sunt sigur Cotabiţă îşi aduceaminte cu plăcere. Venise în Bucureşti şi stătea cu chirieîntr-un bloc de prin Titan. Ştiam cât îşi dorea o casă calumea, doar avea 3 fete, iar ocazia s-a ivit curând.Organizasem, împreună cu doamna Rusu, directoareacasei de cultură a sectorului 5, tradiţionalul spectacolanual de la Polivalentă, unde l-am inclus în distribuţie,aşa cum făceam de fiecare dată, şi pe Cotabiţă. Aflu cuacea ocazie că între admiratoarele fanatice ale solistuluise numărau cele două fiice ale şefului cu spaţiul locativde la sectorul 5, Roşca. Am aranjat cu fetele şi Gabi s-aprezentat neîntârziat la tovarăşul în cauză, un ins mic destatură, dar de treabă. Săritor (vă daţi seama ce-l maiîndoctrinaseră fetele lui după spectacol!), acesta l-aplimbat pe la mai multe adrese, aleasă fiind, pe dreptcuvânt, cea din Piaţa Rosetti, pe Hristo Botev. Revoluţiane-a prins tot împreună, aveam spectacol la Bacău, iarîn pauze Cotabiţă încerca s-o liniştească pe soţia sa,care plângea că laUniversitate se trage! Adoua zi, pe şosea, lumea nesaluta, ne oprea să nestrângă mâinile, nu voi uitaniciodată acele clipe;spectacolul de la Panciu n-amai avut loc, deşi noicredeam c-o să jucăm înfaţa unui public entuziast, înschimb ne-am umplutcanistrele cu cel mai bun vin(niciodată bătrâna meaDacia nu fusese atât deîncărcată!), de la nea Mitică,şeful depozitului, pe care l-am găsit răzuind de zor depe perete sloganul„Trăiască PCR!”. În fine,cum din 1999 a fost, timp de10 ani, un inspiratprezentator la festivalul„Callatis”, e de amintit cuma debutat în postură demoderator la o manifestareimportantă. În 1991,compozitorul AurelManolache a organizat, prinfirma sa, festivalul de laMamaia, dar a „uitat” să măanunţe că m-a trecut pe afişca prezentator (de un contract elementar nu maivorbesc), ceea ce a făcut şi producătoarea din parteaTVR. Ajuns acolo ca ziarist, am văzut stupefiat afişul,care anunţa aşa: „Prezintă Ramona Bădescu, AncaŢurcaşiu, Şerban Ionescu, Octavian Ursulescu”! Trecpeste faptul că n-am văzut în viaţa mea atâţiaprezentatori, dar se prevăzuseră şi texte de prezentare,siropoase şi cu un umor căznit, aparţinând lui SaşaGeorgescu, care l-au făcut şi pe regretatul ŞerbanIonescu să părăsească rapid staţiunea. Am fost imploratsă merg la Bucureşti, să-mi iau haine de scenă (mai erao zi), dar nu m-am clintit din decizia mea. În disperare decauză, au apelat la Gabriel Cotabiţă, care avea piesă înfestival, iar acesta s-a descurcat de minune. Amintiri,amintiri...ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012

Dorin MANEAMondo popTrupa MATCHBOX TWENTY a anunţat că înaceastă toamnă va lansa un nou album. “North”marchează cel de-al patrulea album de studio al trupeişi primul din ultimii 10 ani. Lead-single-ulalbumului: “She”s So Mean”. MatchboxTwenty este una dintre cele mai iubite şi Laura Pausiniapreciate trupe de pop-rock încă de laalbumul de debut,”Yourself Or SomeoneLike You” - 1996. Albumul a avut cincisuper-hit-uri, printre care “Long Day”,“Back 2 Good” şi “3 am”. In plus, pelângă poziţii fruntaşe în topuri, trupa sepoate lauda cu mai mult de 30 demilioane de discuri vândute, cincinominalizari Grammy şi colaborări cuSantana, Mick Jagger sau Willie Nelson.LAURA PAUSINI - MAMICĂ.Laura Pausini a dezvăluit că esteînsărcinată şi va deveni fericita mamă aunei fetiţe. Ca urmare, atât apariţiilepublice, cât şi concertele naţionale şiinternaţionale (SUA, Australia, AmericaCentrală, America de Sud şi Italia) suntanulate. Nu a afectată însă lansareanoului material discografic “IneditoCD+DVD Live”.CHRISTINA PERRI - ALBUM DE CRĂCIUN.MuseChristina Perri a anunţat detalii în legătură cu noul săuEP – „A Very Merry Perri Christmas”. Printre pieseleincluse pe album sunt şi „Merry Christmas Darling” (TheCarpenters) şi hit-ul lui Charles Brown, „Please ComeHome For Christmas”. Colecţia de şase piese esteevidenţiată de o variantă originală a „Happy XMas (WarACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012ŞtiriIs Over)” semnată John şi Yoko / Plastic Ono Band.Melodia „Something About December”, scrisă de mineîmpreună cu fratele meu, vorbeşte despre spiritulCrăciunului”, a mărturisit Perri.ANDREA, cântăreaţa care a devenit faimoasăpentru colaborările sale cu artişti internaţionali de Top10, pentru concertele care au dus-o din Macedonia înStatele Unite şi frumuseţea exotică, lansează o nouapiesă... „Only You”. Andrea s-a născut în Sofia şi estemândră de rădăcinilesale artistice. Ea intră pescenă la vârsta de patruani, urmând caleadeschis de familia saformată dintr-undansator, violonist, dirijorde cor şi un compozitor.Ea a început cu lecţii debalet, urmând să ialecţiile de pian cu mătuşasa - celebră cântăreaţăde operă. Bunicul său aintrodus-o în tainelechitarei, învăţând-ocântece tradiţionalevechi. La doar 19 ani s-alansat pe scena muzicalăinternaţională, ajungândca în scurt timp să aibăconcerte în România,Turcia, Grecia, Elveţia,Belgia, Olanda şi chiar SUA. Printre colaborările sale senumără Bob Sinclar, Geo da Silva, MarioUinas şi Shaggy, alături de care a susţinut unconcert de proporţii în New York. Cântăreaţaare peste 50 de single-uri şi 30 devideoclipuri, printre care “I wonder Why”,“Tyalee” şi “Belezza feat Shaggy”. Piesa“Only You” este un featuring cu Gabriel Davişi are un sound pur pop care va surprindeîncă de la prima ascultare. Împreună cu noulsound, Andrea a adoptat o schimbare deimagine care îi reflect perfect personalitatea,vibrând în culori pastel, detalii retro cool şi...multe zâmbete.MUSE – „MADNESS”. Muse a lansatvideoclipul pentru Madness – „cea mai bunăpiesă a lor” - după cum declara Chris Martin,solistul Coldplay. Piesa va fi inclusă pealbumul “The 2nd Law” de pe care ne-auoferit deja două piese: „Survival” (imnul oficialal Jocurilor Olimpice de anul acesta) şi„Unsustainable” şi a fost o preferată amediilor online încă de la lansare. De asemenea, Museva închide festivalul iTunes, având în pregătire un„iTunes Festival EP” care va fi promovat la nivelinternaţional.33

Dan CHIRIACActualitateDiveLora. După o perioadăextrem de plină cu repetiţii şiprestaţii live, în primul sezon alemisiunii „Te cunosc de undeva”,Lora s-a clasat pe locul doi înmarea finală a show-ului deteleviziune. Lora nu a plecat învacanţă şi nici nu şi-a luat câtevasăptămâni de pauză, În schimb,artista revine cu un nou singlecompus de Adrian Sînă – „SadEyes” . Deşi, la prima vedere, titlulte poate duce cu gândul la o piesătristă, noul single al Lorei este defapt o melodie cu un sound foartefresh.DJ Layla & Sianna – „I’mYour Angel“. DJ Layla, alături deSianna, a lansat videoclipul celuimai nou single al său, „I’m YourAngel“, piesă semnată de RaduSârbu şi Sianna. Videoclipul este oproducţie Cat Music & RassadaMusic şi, după cum declară artista,este cel mai senzual videoclip alsău de până acum. „Alături de toatăechipa, ne-am gândit foarte multcum trebuie să arate videoclipulacestei piese, iar în final am căzutde comun acord că această piesăexprimă gingăşie, sensibilitate şisenzualitate, aşa că ne-am bazatpe frumuseţea feminină aşa cum oînţelege fiecare dintre noi” adeclarat DJ Layla. DJ Layla adevenit cunoscută după lansareaprimelor două single-uri, „SingleLady” şi „City Of Sleeping Hearts”,care au adunat milioane devizualizări online şi au urcat rapid înfruntea clasamentelor muzicaleinternaţionale.Andreea Bănică - “CouldU”. Andreea Bănică lansează unsingle, intitulat „Could U”. Produsde acelaşi Laurenţiu Duţă, încolaborare cu Alex Mica şi Dony,Could U este o piesă de dragoste,Andreea Bănicăînsă fără melancolia specifică, cidebordează de ritm şi energiepozitivă. „Încă de la prima audiţie apiesei am simţit că este exact ceeace vreau de la următorul meusingle. Îmi place foarte mult piesa,cu un mesaj pozitiv, de dragoste,care se potriveşte cu ceea cetransmit eu prin muzică. Sper ca şifanii mei să fie la fel de încântaţi denoul single”, a declarat Andreea. Ladoar 17 ore de la lansarea oficială,single-ul „Could U” a reuşit săadune peste 40.000 de mii devizualizări pecanalul oficial deYouTube al CatMusic şi o mulţimede comentariipozitive, semn căaceastă nouă piesăare toate şansele săcalce pe urmasuccesului înregistratcu singleurileanterioare, darşi cu piesa „ShiningHeart”, semnatăLaurenţiu Duţă, lacare artista a fost invitată specială.Acest nou single a fost lansat într-operioadă foarte aglomerată pentruartistă. După ce aceasta a susţinutconcerte în Rusia, a decis sălanseze acest nou single, iar încurând va pleca în Bulgaria, Dubai,Slovenia, Azerbaijan şi Sri Lankapentru o nouă serie de evenimente.Ellie White - pe urmele„Contelui de Monte Cristo”. Dupăce a făcut furoricu piesa „Sete denoi”, care s-abucurat de unvideoclip în careinvitat special afost actorulGeorge Piştereanu,Ellie Whiteatacă topurileacum cu un nouhit în limbaromână, „Ziuamea”. Încă de lalansare, piesa sebucură de unvideoclip filmat înMalta, în aceleaşilocuri în care s-a turnat şi pelicula„Contele de Monte Cristo”, cuGerard Dépardieu şi Ornella Muti înrolurile principale. Cu toate căfilmările au început după un turneuîn Spania unde a susţinut mai multeconcerte, Ellie White a rezistat custoicism programului infernal, carea presupus 36 de ore de filmare, întrei zile diferite. „Prima zi de filmaream început-o la Fereastra Albastră,una din emblemele insulei Gozo.Fereastra Albastră este rezultatuleroziunii valurilor şi vânturilorMediteranei, iar acesta este locul încare au fost filmate şi câteva scenedin „Contele de Monte Cristo”,declară Ellie White. „Într-o altă zi,am filmat în locurile unde s-auturnat scenele din filmul „PopeyeMarinarul”, cu Dustin Hoffman înrolul principal. Localnicii autransformat tot acest decor într-unimens parc de distracţii. În a treia zi,filmările au avut loc la Valetta, unoraş superb aflat în patrimoniulUNESCO”, povesteşte Ellie White.34 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012

Zavaidoc: „Am unfoc la inimioară”Piteşteanul Marin Teodorescu,zis Zavaidoc (născut în 1896, decedatla 13 ianuarie 1945 - fiul unui cunoscutlăutar, Tănase Teodorescu) a fost unrenumit cântăreţ român din perioadainterbelică. În timpul primului războimondial, alături de George Enescu aprezentat pe front spectacole muzicalemenite să ridice moralul soldaţilor şiofiţerilor români. Multe dintre cântecelesale au devenit şlagăre ale muziciilăutăreşti, fiind ascultate şi astăzi cuinteres şi nostalgie. ConstanţaTeodorescu, fiică a cunoscutului solistspunea: “Eu consider că după volumul,nervul artistic şi vocea pe care le avea,tata nu se poate numi lăutar. El a fostun fenomen vocal”.Cea mai nonconformistă casăde discuri autohtonă, Soft Records,care s-a lansat de ceva timp pe tărâmulre-editărilor sonore, ne oferă acestalbum (sub licenţă Star Media Music)cu nu mai puţin de 25 de cântece,durata totală aproape 70 de minute.Recondţionate tehnic, melodiilepăstrează totuşi farmecul anilor dedemult, cu versuri sincere, simple şicurate, care astăzi ni se par naive.Putem asculta cântece fără vârstă,interpretate într-un stil foarte personal,despre care nu aţi ştiut niciodată deunde au “apărut” – Ionică Ionică,Bătrâneţe haine grele, Cine mă pusepe mine - şi multe altele.Timpuri noi:„Deschide-ţimintea”Maniera imprimată formaţieicu ani de zile în urmă de RăzvanMoldovan se păstrează şi astăzi,evident îmbunătăţită. Nu putem decâtACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12 Decembrie 2012să fim de acord cu DumitruUngureanu care scrie: „Timbrulspecial Timpuri Noi se distinge fărădubiu. Este un sunet alambicat,multistrat, cu intarsii, cu secvenţe din„muzica popoarelor”, cu ruperi deritm, umor de calitate la nivelulorchestraţiei: parodie, versurile cusubiect actual: „barosanii stau toţi învârf şi nu mai e loc...”: umorul, satiraşi ritmul nu vor înlătura melancolia,tristeţea - albumul are calităţile uneiradiografii a momentului prin caretrecem”.În formula Dan Iliescu -compoziţie, texte, chitară şi voce,Felix Sfura - baterie, Sabin Penea -chitară bas şi vioară, discul a fostînregistrat la Ines Sound & Video,mixaj şi masterizare Cristi Dobrică şieditat de MHO, producător executivTudor Bâlcu. Albumul are oprezentare sobră, atractivă,caracteristică acestei mici case dediscuri, dedicată apariţiilor muzicalede calitate.Ciprian şi MihaelaIstrate: „Copilaşiimi-s averea”Cei doi sunt numebinecunoscute nu numai în judeţul deCD-uribaştină, Mureş, Ciprian fiind şi un bunmoderator, invitat an de an de primarulEmanoil Hurdugaci la tradiţionalele„Zile ale Chiherului”. Albumul de faţă,editat de casa Libris din Braşov,conţine 20 de melodii, dintre care sedisting „Cântec pentru mama”, „De cedor eşti călător”, „Cântec de leagănpentru Ioana”, este înregistrat la ShumiSound din Alba-Iulia, cu CristianSusman (mixaje), Ciprian fiind textierultuturor pieselor. Acompaniază:„Ceteraşii de pe Câmpie”.Evandro Rossetti:„Cozma Răcoare...şi alte povestiri”Născut în 1949, cu un tatăitalian şi o mamă româncă, absolvăcursurile Facultăţii de stomatologiedin Bucureşti, iar în timpul studenţieise remarcă ca folkist, cucerind premiila festivalurile de gen. Notorietateaşi-o obţine după 1975, când devenisemembru al Cenaclului Flacăra, undecântecul său “Cozma Răcoare” eraun adevărat şlagăr. După plecarea înItalia, unde are cabinet stomatologic,întrerupe activitatea muzicală, reluatăabia după 2007. Revine periodic înRomânia, reia şi legăturile cu vechiiprieteni muzicieni, rezultatul fiindlansarea primului său CD.Versurile celor 12 cântece îiaparţin cantutorului (ca şi muzica,vocea, chitara acustică, producţia)precum şi lui Adrian Păunescu, DorinTudoran, Nicolae Labiş, iarînregistrările au fost efectuate înItalia, cu specialişti locali. Având oprezentare grafică elegantă, cufotografii vechi şi noi, în mapă decarton, discul este distribuit de E-Media. Folk curat, melodios, ...ca pevremuri....Pagină deFlorin-Silviu URSULESCU35

Pe micul ecranPoveşti americane…cu cântec! (II)Doru IONESCUCu scuze că atunci când am publicat primulepisod nu ştiam încă programarea emisiunilor… iată:din 3 noiembrie, în fiecare sâmbătă,de la ora 19.30, TVR Internaţional (şiwww.tvrplus.ro, aici se poate vedeadin România!) difuzează în cadrulemisiunilor « Lumea şi noi » ediţiilesubsemnatului, intitulate, ca şi celeeuropene, « O poveste… cucântec! »:Lucian Ban nu e la primaapariţie în revistă, mai ales de laultimul său proiect cu succes...monstru! Totuşi... Pianist nouăzecistromân (din Cluj) de jazz cu debutfulminant în ultimii ani ‘90 alături degrupul Jazz Unit, stabilit din 1999într-una dintre capitalele jazzuluimondial, New York. În ultimii 10 ani arevenit de câteva ori în România,însoţit de instrumentişti de renume,cu cele mai importante grupuri şiREVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE U.C.M.R.CU SPRIJINUL UCMR-ADA DIN FONDUL SOCIALCULTURALACTUALITATEAMUZICALĂRedactori:Mihai COSMAOctavian URSULESCUEditorialist: Liviu DĂNCEANUŞef de producţie: Costin ASLAMŞ. Ciureaproiecte (Global Unity, Elevation, Tuba Project) lamarile festivaluri («George Enescu» / «Gărâna Jazz» /«Timişoara Jazz»). Din bogata panoplie discografică,cel mai premiat titlu «Enescu ReImagined» (2010,coproducţie ICR) este în continuare cerut în concert deSemnează în acest număr:Luminiţa CIOBANU, Grigore CONSTANTINESCU,Viorel COSMA, Norela Liviana COSTEA,Anca FLOREA, Oana GEORGESCU, Ian HERBERT,Doru IONESCU, Ozana KALMUSKI ZAREA, Corina KISS,Sorin LERESCU, Olguţa LUPU, Carmen MANEA,Doina MOGA, Diana MURĂŞAN,Florin-Silviu URSULESCUwww.ucmr.org.roAdresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67E-mail: em@edituramuzicala.ro, editura@unmb.roTIPOGRAFIA - ERICOM PRINT SRLTEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742xmarile festivaluri (cum s-a întâmplat şi în 8 noiembrie, laBruxelles).Şerban Ciurea (stabilit în Orange County, zonaLos Angeles) a plecat din România în 1970 (după cecântase cu primele grupuri beat precum Entuziaştii – cucare a lansat primul disc al unei trupe pop-rock de lanoi ! - ori Sideral Modal Quartet). Până să ajungă înNew York, a cântat în Canada, déjà în contract decompozitor. Apoi, din New York şi continuând cuperioada sa din Chicago, s-aapropiat şi specializat în muzicapentru copii, culminând cuprofesoratul la PomonaUniversity (timp în care acunoscut cele mai mari succese,de la un premiu I pe California cuun clip vizibil în emisiune până lafelicitarea sa personală de cătrepreşedintele Obama). În paralel,însă, a cântat din toate poziţiile,în trupele celebre ale unor LionelHampton, Jay Leno, Ray Valenti,Manhattan Transfer, RickDittmore şi încă mulţi alţii.Pensionat de doi ani, este maiocupat ca niciodată cu muzicapentru copii. Şi ca să nu seplictisească, pe melodia titulară acelui mai cunoscut disc al său,«Somebody bit the moon», aînceput să construiască un joc de calculator (cupersonaje din Transilvania, de la Dracula citire, normal).N-a uitat niciuna dintre melodiile sale româneşti, iar ladata filmării lucra la un aranjament coral pentru poezialui Lucian Blaga «Linişte».Pentru ediţia din 1 Decembrie, am ales unportret mai special, plin de spirit românesc (deşi aplecat din 1972), nu al unui muzician (deşi a fostaproape de personalităţi ca Richard Oschanitzky,Mircea Florian, U2 sau Lou Reed) ci al unui literatnewyorkez. Valery Oişteanu (fratele mai celebruluiAndrei) are o viaţă de poveste. Poet revendicându-sede la suprarealişti, a plecat în Tibet, pe un traseuiniţiatic al generaţiei hippie în epocă. După peripeţii înEuropa şi Orientul Mijlociu, se stabileşte cu soţia saRuth în East Village (cartierul boemei newyorkeze, înparticular al beatnicilor) şi de atunci « evanghelizează »cu poezia sa lumea întreagă. Realizează documentareîn Bali, scrie în revistele de cultură americane,performează în combinaţii şi ambianţe multimedia,expune colaje în jurnale inedite... Printre fotografiilesale cu cei pe care i-a cunoscut îndeaproape veţi vedeapersonaje ca Borges, Andrei Codrescu, Andy Warhol,Eugen Ionesco, Ginsberg, Petru Popescu, Ferlinghetti,Bono Vox, Charles Henry Ford şi atâţia alţii. Un artistpolivalent al timpului său, care se pregătea săcelebreze ziua mondială a poeziei împreună cu alţi 19poeţi newyorkezi.