Europa 6 - Liviu Ioan Stoiciu

EUROPARevistă de ştiinţă şi artă în tranziţieMagazine about science and art during the transitionFondată în anul 2008 la Novi Sad.Founded in Novi Sad in 2008.Apare bianual / It is released two times a yearFondator şi redactor şef / Founder and Editor-in-ChiefPavel GătăianţuConsiliul consultativ / Consultative Boarddr. Annemarie Sorescu Marinković – Belgrad; dr. Olivier Peyroux,dr. Ciprian Sandu – Paris; dr. Ciprian Vălcan – Timişoara;asist. drd. Gina Nimigean – Iaşi; conf. dr. Marin Postu – Chişinău;dr. Redžep Škrijelj – Novi Pazar; dr. Mircea Măran, dr. Eugen Cinci – Vârşeţ;dr. Christian Eccher – Roma; dr. Cristina Păiuşan Nuică – Bucureşti,conf. dr. Alpár Losonsz – Novi Sad, conf. dr. Zoran Đerić – Novi Sad;Miroslav Keveždi, masterand – Novi Sad; asist. drd. Virginia Popović,mr. Mihaela Iorga Lazović, lect. univ. dr. Laura Spariosu,asist. drd. Rodica Ursulescu Miličić – Novi Sad; dr. Zoran Arsović – Banja Luka;drd. Loredana Baba, Lucia Todoran, masterand – Cluj-Napoca;Oana Ursulescu, masterand – Novi Sad, lect. univ. dr. Speranţa Milancovici – AradConsiliul ştiinţific / Scientific Boardprof. dr. Marina Puia Bădescu (Universitatea din Novi Sad)prof. dr. Silviu Angelescu (Universitatea din Bucureşti)conf. dr. Carmen Cerasela Dărăbuş (Universitatea de Nord din Baia Mare)prof. dr. Octavia Nedelcu (Universitatea din Bucureşti)prof. dr. Mihaela Albu (Universitatea din Craiova)prof. dr. Marco Lucchesi (Universitatea Federală de Stat, Rio de Janeiro, Brazilia)prof. dr. Elena Prus (Institutul de Cercetări Filologice şi Interculturale, Chişinău)dr. Biljana Sikimić (Academia Sârbă de Ştiinţe şi Arte – SANU, Belgrad)conf. dr. Ludmila Brănişte (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi)conf. dr. Diana Vrabie (Universitatea de Stat „Alecu Russo”, Bălţi)Traducere în limba engleză şi sârbă/ Translation into EnglishMihaela (Iorga) Lazović, Aleksandar LazovićTraducere din limba sârbă/ Translation from SerbianIoan Radin Peianov , Nicoleta Cipu, Doina Todoran, Loreta BirgeanArt DirectorDoru BosiokPictograme: NonsensSecretar tehnic / Technical SupervisorLoreta BirgeanLectura / Language EditorCarmen Cerasela DărăbuşEditor / PublisherFondul Europa / Fond Evropa / Fund EuropaNovi Sad, str. Gagarinova 16/13, 21000 Novi Sad, Voivodina – Serbia,tel. 063-7858-632, e-mail: pgataiantu@yahoo.com • europa.novisad@gmail.comWeb Site: http://www.europango.rs/Tehnoredactare / Preparation for printing: Grafit, Vladimir Vatić & Kalman Moldvai – DVD, Novi SadTipar / Printed by ALFA Graf, PetrovaradinTiraj 300/ Circulation 300 copiesISSN 1820-9181 ISBN 978-86-87879-07-2Coperta 1./Cover 1.: I. Popovici / Coperta 2./Cover 2.: I. PopoviciLucrările din acest număr aparţin artistului Ionel PopoviciThis issue’s art works are by Ionel PopoviciAsociaţia Editorilor şi Librarilordin VoivodinaCentral andEastern EuropeanOnline LibraryRevista Europa este indexată înbazele de date internaţionale (BDI)CEEOL (www.ceeol.com)din Frankfurt, Germania.1

Sándor EgeresiSándor EgeresiIdentitatea europeană a Voivodinei multiculturaleşi procesele de regionalizareConform articolului 1. din Statutul Provinciei AutonomeVoivodina (în continuare: P.A. Voivodina), carea fost proclamat la data de 14 decembrie 2009, Voivodinaeste definită ca regiune în care se cultivă înmod tradiţional multiculturalismul, multiconfesionalitateaşi alte principii şi valori europene. Această dispoziţiestatutară prezintă un pas important în demarareaprocesului de reformare a tuturor segmentelorautoguvernării locale şi regionale din Serbia, urmândcalea reformelor realizate în toate statele Europei deVest în a doua jumătate a secolului al XX-lea, în temeiulCartei Europene a Autoguvernării Locale.În căutarea celui mai mic numitor comun pentru ao defini, regiunea se consideră a fi nivelul mediu alputerii. Regiunile sunt ansambluri geografice, istorice,culturale şi economice bine conturate în care se efectueazăactivităţi publice sau o parte din activităţilepublice. Din perspectiva P.A. Voivodina, o importanţădeosebită o are faptul că regiunile sunt titularele dezvoltăriisociale şi economice ale întregii comunităţi,precum şi ale cooperării regionale trasfrontaliere.În lumina edificării Europei Unite „a cetăţenilor,regiunilor şi comunităţilor naţionale”, regiunile prezintăo detaşare constructivă de centralism: prerogativeleprin care se afirmă regionalizarea sunt: un sistemnormativ realizat, prin care regiunile devin elementeconstitutive ale sistemului social; administrareasferelor aparţinând subsistemelor – în domeniuleconomiei, învăţământului, sănătăţii, poliţiei, informării,culturii, ecologiei, turismului; autonomie fiscalăşi financiară; posedarea bunurilor proprii; participareegală în structurile puterii centrale; repartizareaegală a cheltuielilor ce ţin de puterea centrală; transferregional (subregionalizare). Temeiul acestor atribuţiiîl constituie revigorarea principiului sudsidiarităţii,care constă în transferul tuturor atribuţiilor asupraregiunilor care nu periclitează funcţionarea aparatuluide stat central.Deci procesul de regionalizare se desfăşoară ladouă niveluri: administrativ şi politic. Contextul political formării regiunilor este o predispoziţie a consolidăriiidentităţii regionale şi ţin să accentuez, în modaparte, asupra capacităţilor integrative ale identităţiiregionale, care prezintă o stavilă în faţa politiciloridentităţilor frustrate şi exclusive. În acest sens, şiidentitatea voivodineană, ca dimensiune a identităţiieuropene, este un răspuns politic la unidimensionalitateaidentităţii exclusive.Procesele de edificare a identităţii europene a regiuniimulticulturale Voivodina legitimează drepturilecetăţenilor la alegere şi autoedificare, şi prin punctularhimedic de sprijin definesc capacităţilele de absorbirea identităţii la individul liber.Identitatea europeană a Voivodinei multiculturaleprezintă, logic, şi un cadru structural convenabilpentru diminuarea divesităţilor, pe de o parte, depăşireatensionărilor etnice prin cultivarea identităţiiregionale şi a ţinutului natal, iar pe de altă parte,consolidarea prerogativelor care afirmă regionalizarea.Într-un cuvânt, acestea sunt bazele de democratizareşi modernizare ale unei comunităţi politice.5

epresented through European integrations becausewithout them Vojvodina cannot fully valorise its geographicalposition, natural resources, historical andcivilisation tradition or its material heritage.The process of regionalisation presumes a newEuropean political habitus of Serbia, which is basedon the respect toward the Other and opening a dialoguewith the Other. The new European politicalhabitus would initiate a dialogue with the Europeancultural and political heritage.The future lies in regionalisation of Serbia – becausethe life itself affirms the appropriateness ofthe regionalisation policies: the regionalisation policiesrepresent a step towards realisation of the idealpolicy making for the common good of all citizens.At the moment we are reflecting on the potentialsand strategies of these policies. However, we shouldnot forget that “If there is a sense of reality, theremust also be a sense of possibility”.Key words: European identity, regionalisation, dialogue,modernisation, European integrations, new Europeanpolitical habitus.Regionalizacija Srbije je budućnost – jer svrsishodnostpolitikâ regionalizacije potvrđuje sam život:politike regionalizacije predstavljaju korak ka ostvarenjuideala vođenja politike, a za opšte dobro svihgrađana. U ovom trenutku promišljamo mogućnostii strategije ovih politika. No, ne zaboravimo da “akopostoji smisao za stvarnost, mora postojati i smisaoza mogućnost”.Ključne reči: evropski identitet, regionalizacija, dijalog,modernizacija, evropske integracije, novi političkievropski habitusRezimeEvropski identitet multikulturalne Vojvodine iprocesi regionalizacije8Procesi jačanja evropskog identiteta multikulturalneregije Vojvodine legitimišu pravo građana naizbor i samoizgradnju, a arhimedovskom tačkomoslona definišu identitetske apsorpcione kapaciteteslobodnog pojedinca.Evropski identitet multikulturalne Vojvodine logičnopredstavlja i pogodan strukturni okvir za ublažavanjerazlika: s jedne strane, prevazilaženje etničkihnapetosti negovanjem regionalnog i zavičajnog identiteta,a sa druge jačanje prerogativa kojim se afirmišeregionalizacija. U jednoj reči, to su temelji demokratizacijei modernizacije jedne političke zajednice.Nesporno je da glavni interes Vojvodine, kao autonomnepokrajine u Srbiji, predstavljaju evropske integracije– jer bez njih ona ne može potpuno valorizovatisvoj geografski položaj, svoje prirodne resurse, svojuistorijsku i civilizacijsku tradiciju i materijalno nasleđe.Proces regionalizacije pretpostavlja novi političkievropski habitus Srbije koji bi se temeljio na poštovanjuDrugog i otvaranju dijaloga sa Drugim. Novievropski politički habitus bi inicirao dijalog sa evropskimkulturnim i političkim nasleđem.

Ognjen MirićOgnjen MirićPolitica regională a Uniunii Europene– promotoare a dezvoltării economiceÎn spaţiul dintre două explicaţii contradictorii alerealităţii şi efectelor politice regionale ale Uniunii Europeneeste clar un lucru: Uniunea Europeană (careidentifică condiţiile de dezvoltare în arena globală şicadrul atotcuprinzător, unic al politicii de coeziuneorientează, ducând dezvoltarea echilibrată a tuturorregiunilor sale), şi Statul (care are clar definite priorităţilesale, cu administraţia de stat care reglementeazăcorect proiectele prin finanţarea din Fondurilestructurale ale Uniunii Europene), asigură efecte pozitiveale politicii regionale ale Uniunii Europene,concurenţa regiunilor şi standardul de viaţă accesibil,precum şi calitatea vieţii tuturor cetăţenilor ei.Dezvoltarea şi angajarea prin economia de piaţăconcurentă în statul care este membru al Uniunii Europeneeste scopul pe care dorim să-l realizăm. Pentrurealizarea acestuia, este important fiecare proiect,fiecare individ şi fiecare organizaţie care creeazănoi valori şi contribuie la realizarea ei.Punctul de plecare temeinic, dar şi mesajul acesteilucrări este că realizarea creşterii economice, adezvoltării durabile, a învăţământului, angajării, aprogreselor tehnologice, a incluziunii sociale şi adreptăţii, dezvoltarea infrastructurii şi păstrarea mediului,dezvoltarea regională proporţională şi administraţiade stat care este reformată în serviciu eficaceşi activ al cetăţenilor, se poate obţine prin politicaregională a Uniunii Europene doar prin conformareaşi în acelaşi timp activitatea privind numeroase regiunistrategice.Politica regională a Uniunii EuropeneCercetările în cursul deceniilor precedente confirmăcă regiunile subdezvoltate au reuşit ca într-o măsurădeterminată să atingă nivelul regiunilor dezvoltate.Care este meritul politicii de coeziune în aceasta?În urma analizei diferitelor atitudini privind naturapoliticii regionale a Uniunii Europene şi a realizărilorei, se poate conchide că acestea se bazează pedovezi reale. Toţi analiştii sunt de acord cu documenteleoficiale ale Uniunii Europene: este foartegreu să se calculeze influenţa adevărată a politicii regionalea Uniunii Europene şi să se izoleze de altesurse ale creşterii economice şi convergenţei, iar încazul ţărilor Europei Centrale şi de est, de la procesulschimbărilor sociale (democratizare, procesul de edificareal instituţiilor, etc.). În schimb, influenţa ei nutrebuie nici supraapreciată, nici subapreciată. Dacăpolitica regională a Uniunii Europene nu are importanţă,ar fi luptat oare ţările membre ale Uniunii Europenepentru aceste mijloace care le oferă posibilităţireale pentru dezvoltarea regiunilor lor? Înschimb, trebuie accentuat că politica regională aUniunii Europene niciodată nu a trebuit să fie unicaforţă motrice a avansării, ci doar ajutor şi suplimentareaefectelor pieţei libere şi a politicilor economicea statelor membre, precum este definit în articolul159 (fostul articol 130 b) al actului european unic.Doar împreună cu alte politici europene şi naţionale,cu o politică macroeconomică naţională bună şi cuun răspuns bun al fiecărei ţări membre la posibilităţi-9

10le economice care li se oferă în cadrul Uniunii Europene,ea poate să realizeze rezultate satisfăcătoare şisă majoreze efectul pozitiv al altor politici.Vorbind de succes, existenţa acestei politici la nivelulinstituţiilor comune, la nivel supranaţional, estemotivată prin faptul că diferenţele în gradul de dezvoltareal regiunilor Uniunii Europene se pot corectaprin eforturi comune.Politica regională a Uniunii Europene este importantăpentru depăşirea problemelor provocate depiaţa comună şi de procesul integrărilor în general(de exemplu, un standard mai mare pretinde un consummai mare în domenii cum sunt mediul ambiant,comunicaţiile, în timp ce înlăturarea frontierelor poateavea efect negativ asupra regiunilor de frontierăcare depind de comerţul trans-frontalier etc.).În schimb, motivele existenţei politicii regionalemerg şi mai departe de noţiunea de solidaritate. Coeziuneaeconomică şi concurenţa pretind o mareadaptare în regiune. Având în vedere că unele regiunise adaptează mai bine, apar diferenţe având învedere veniturile, producţia şi rata şomajului. Spredeosebire de opinia de la începutul creării comunităţiieconomice europene, s-a dovedit că prin formareapieţei unice nu se va diminua inegalitatea dintre regiuni.Din contră, consecinţa pe termen lung a stabiliriipieţei comune este tendinţa concentrării dezvoltăriiîn regiuni concurenţiale şi crearea periferiei subdezvoltatetrainice, fapt prin care se creează împrejurăricare facilitează iniţierea migrării şi apariţia instabilităţiipolitice. Faptul că pe teritoriul Uniunii Europeneîncă nu s-a ajuns la migrări mari, în primul rânddin cauza diferenţelor culturale şi de limbă, cu nimicnu diminuează motivarea economică a existenţeipolitice regionale. Anume, dacă procesul integrăriiduce unele regiuni într-o poziţie nesatisfăcătoare înraport cu celelalte, există pericolul de apariţie astructurilor sau a curentelor politice care ar putea săpună sub semnul întrebării însăşi existenţa UniuniiEuropene.Pe lângă aceasta, cu toate că existenţa redistribuiriisubînţelege că unele regiuni (sau state) sunt în exclusivitatebeneficiari, iar altele – donatori ai ajutoruluifinanciar, toate ţările membre, chiar şi cele supradezvoltatesunt interesate să ofere ajutor regiunilorsubdezvoltate, deoarece ele sunt pieţe insuficientdezvoltate pentru produsele din regiunile ţărilor supradezvoltate.Putem conchide că politica regională a Uniunii Europeneeste importantă din cauza următoarelor motive:ţările dezvoltate au interes să se îmbunătăţeascăsituaţia economică în ţările membre mai puţindezvoltate. Integritatea economiei Uniunii Europeneeste tot mai mare. Tot mai puternic este aşa numitulefect de afluenţă. Efectul economic slab al unei ţăridesigur că va influenţa negativ asupra pieţei comunea uniunii. Din acest punct de vedere, politica regionalăa Uniunii Europene ar putea să se defineascădrept mecanism care permite unei ţări membre ca înmod activ să stimuleze activitatea economică a alteiţări. Dacă inegalităţile regionale ar fi mai mici, toateefectele integrărilor s-ar repartiza mai just printre regiunileşi ţările membre. În acelaşi timp, ţările membresărace, prin majorarea eficacităţii lor, ar putea săcontribuie, prin impozite, mai mult la bugetul UniuniiEuropene. Efectul economic al lor la fel ar diminuanivelul inflaţiei globale şi în modul acesta ar uşuraproblemele urbanistice în oraşele mari ale Uniuniicare au probleme cu migrarea. Efectele definitivepentru toţi cetăţenii Uniunii sunt pozitive.Cel de-al doilea motiv pentru existenţa politicii regionaleeste pur economic – preţul ridicat pentru ţărilemembre. Nu au toate ţările acelaşi număr de regiunisubdezvoltate. Unele ţări au foarte mari probleme(Grecia, Portugalia, majoritatea ţărilor recentprimite), iar altele, relativ mici (Danemarca şi Olanda).Acestor ţări ar fi foarte greu să li se finanţeze regiunile.Doar la nivelul comunităţii se pot aloca mijloacenecesare din regiunile bogate ale unor state membre,ca de exemplu ( Germania şi Franţa) şi să se distribuiecelor mai sărace regiuni ale Uniunii Europene.La fel trebuie să se răspundă şi la întrebarea: ce faceUniunea Europeană pentru a se asigura ca toate regiunileşi toţi cetăţenii Europei să dispună de aceleaşişanse pentru a realiza toate posibilităţile pe care leoferă Uniunea Europeană, dar să înlăture şi toate riscurileşi avertizările pe care integrarea o poartă cuea? Succesele pieţei unice, eurozona, mobilitatea oamenilorsunt doar unele din provocările pentru numeroaseregiuni care au generat anumite pierderi,au creat îngrijorare şi au escaladat în perioada crizeifinanciare mondiale. Esenţa de bază a creării politiciide coeziune este dovada cetăţenilor Europei că UniuneaEuropeană are voinţă clară de a facilita un standardde viaţă egal pentru toţi cetăţenii. Nu trebuieuitat nici faptul că ameliorarea inegalităţilor economiceeste condiţia stabilităţii politice, iar istoria estemartorul „instabilităţii europene”.Cel de-al treilea motiv este că politica regionalăcomună avansează o coeziune politică mai mare în

„spiritul comunităţii”. În felul acesta, ţările sărace nusimt că sunt părăsite. Acest lucru este foarte important,cu toate că sunt diferite cauzele sărăciei, existăclar stabilită o diferenţă „centru – periferie”, între regiunilebogate şi regiunile sărace. Aceasta înseamnăcă ţările în cauză probabil foarte reticent ar continuaintegrarea în viitor, dacă ştiu că trebuie să suportecheltuielile singure. În extindere, numărul statelor cudiferenţe evidente în gradul de dezvoltare al unor regiunis-a majorat.Predomină şi atitudinea potrivit căreia esenţa debază a politicii de coeziune este redistribuirea financiarăa mijloacelor între ţările membre şi regiuni.Această atitudine nu este întemeiată.Redistribuirea mijloacelor nu este suficientă pentrurealizarea eficacităţii şi egalităţii mijloacelor stabiliteîn acordurile de constituire care apelează la diminuareainegalităţii şi a dezvoltării teritoriilor.Este clar că unele regiuni primesc mai multe mijloace,ceea ce separă în casieria comună, însă esenţade bază a politicii de coeziune nu este redistribuireamijloacelor, ci dezvoltarea concurenţială a resurselorumane, a infrastructurii, apoi a schimbării instituţionale,servicii mai bune, dezvoltarea parteneriatelor, etc.Despre importanţa politicii regionale a Uniunii Europenevorbeşte şi Memorandumul privind înţelegereaşi colaborarea în domeniul politicii regionale pecare Uniunea le are cu China, Rusia, Brazilia şi Ucraina.Pe lângă aceasta, Parlamentul European a adoptatşi hotărârea privind aplicarea unui proiect-pilot„Consolidarea colaborării regionale şi locale prin promovareapoliticii regionale a Uniunii Europene la nivelglobal”. Scopul acestei iniţiative este examinareaexperienţelor politicii regionale a Uniunii Europene,a contribuţiei sale la dezvoltarea economică şi rolulregiunilor europene în extinderea parteneriatelor curegiunile din afara Europei.Cu toate că nu există consens privind efectele politiciide coeziune, predomină aprecierea că politicaregională a Uniunii Europene are efect pozitiv asupradezvoltării economice a statelor şi regiunilor caresunt beneficiarii acestor mijloace. De asemenea,mulţi autori pe bună dreptate prezintă atitudinea căeste inevitabil să se facă o reformă de viitor a coeziuniipolitice. Orientarea de viitor privind necesităţileregiunilor, simplificarea procedurii, avansarea coordonăriiîntre politica regională a Uniunii Europene, apoliticilor regionale naţionale şi a altor politici la nivelulUniunii Europene sunt doar unele din solicităriledespre care a început discuţia.În cadrul discuţiilor pe tema reformei politicii decoeziune, trebuie să ţină cont de faptul că fiecaresprijin financiar este reuşit dacă se realizează în mediulinstituţional bine reglementat, că scopul principalal proiectului este să realizeze politici, dar nu politicieni,şi că mijloacele pretind priorităţi clar definiteşi nu exclud nicio cheltuială.Bibliografie1. Ustav Republike Srbije (,,Službeni glasnik RS”, broj 83/06).2. Strategije regionalnog razvoja Srbije za period od 2007. do2012. godine (,,Službeni glasnik RS”, broj 21/2007).3. Sporazum o stabilizaciji i pridruživanju i Zakon o potvrđivanjuSporazuma o stabilizaciji i pridruživanju između Evropskezajednice i njihovih država članica, sa jedne strane i RepublikeSrbije, sa druge strane (,,Službeni glasnik RS”, broj 83/08).4. Nacionalni program za evropske integracije.5. Zakon o teritorijalnoj organizaciji Srbije (,,Službeni glasnikRS”, broj 129/07).6. Zakon o regionalnom razvoju (,,Službeni glasnik RS”, broj51/2009).7. Zakon o potvrđivanju Okvirnog sporazuma između VladeRepublike Srbije i Komisije Evropskih zajednica o pravilimaza saradnju koja se odnose na finansijsku po moć Evropskezajednice Republici Srbiji u okviru sprovođenja pomoci premapravili ma Instruments za pretpristupnu pomoc (IPA), decembar2007. Godine.8. Plan aktivnosti za pripremu akreditacije za decentralizovanisistem upravljanja EU fondovima (DIS) u Republici Srbiji,Vlada Republike Srbije, 2008.9. Regionalna politika Evropske unije, Kancelarija za pridruživanjeEvropskoj uniji Vlade Republike Srbije, 2004.10. Jovan Komsić, Principi evropskog regionalizma, Asocijacijamultietnickih gradova jugoistocne Evrope, 2007.11. Fabio Canova, Are EU Policies Fostering Growth and ReducingRegional Inequa lities, 2001.12. Fabrizio Barca, An Agenda for a Reformed Cohesion Policy,2009.13. Barca F., Brezzi M., Terribile, F. and Utili, F., Measuring forDecision Making. Soft and Hard Use of Indicators in RegionalDevelopment Policies, 2004.14. Cappelan A., F. Castellaci, J. Faberger and B. Verspagen, Theimpact of regional support on growth and convergence in theEuropean Union, 2001.15. DelaFuente, A., The Effect of Structural Fund Spending on theSpanish Regions: An Assessment of the 1994-99 Objective 1CSF”, in CEPR Discussion Papers, No. 3673, 2002.16. Marinov V., Bahloul H., Slay B.: „Structural funds and the newmember states: le ssons learned”, Development & Transition,Issue 4, 2006.17. Artis M. J. and Lee N., The Economics of the European Union.Oxford University Press, 1997.18. Martin R., The Impact of the EU’s Structural and Cohesion Fundson Real Conve-regence in the EU, 2003.19. Therborn G. European Modernity and Beyond: The Trajectoryof European Societies, 1995.Traducere de Nicoleta CIPU11

SummaryRegional Politics of European Union –a Promoter of Economic DevelopmentBetween the two completely opposite interpretationsof reality and the effects of the regional politicsof European Union, one thing is certain: the EuropeanUnion (which identifies the development of theglobal arena and guides and directs the equal developmentof all its regions by all around and uniquecohesion politics) and the state (which has a cleardefined developmental priorities, with the state administrationwhich infallibly manages projects, financedby the structural funds of European Union),bring positive effects to the regional politics of EuropeanUnion, as well as congruity of the region andappropriate standard of living and quality of living ofall its citizens.Key words: European Union, development, regionalpolitics, economic developmentRezimeRegionalna politika Evropske unije– promoter ekonomskog razvoja12Između dva krajnje suprotstavljena tumačenjastvarnosti i efekata regionalne politike Evropske unije,izvesno je jedno: Evropska unija (koja identifikujerazvojne prilike u globalnoj areni i sveobuhvatnim ijedinstvenim okvirom kohezione politike usmerava ivodi ravnomerni razvoj svih svojih regiona), i država(koja ima jasno definisane razvojne prioritete, s državnomadministracijom koja nepogrešivo upravlja projektima,finansiranim iz strukturnih fondova Evrop skeunije), obezbeđuju pozitivne efekte regionalne politikeEvropske unije, konkurentnost regiona i primerenživotni standard i kvalitet života svih svojih građana.Ključne reči: Evropska Unija, razvoj, regionalna politika,ekonomski razvoj

Marijana PajvančićCadrul constituţional al statului regional– exemplul SerbieiStatul regional – sursele internaţionale şiconstituţionalitatea comparativăMarijana PajvančićUn mod deosebit, complex al organizării pe verticalăa conducerii de stat este statul regional. Stateleregionale reglementate prezintă un mod special alorganizării instituţionale a statului, pe care îl caracterizeazădiviziunea conducerii între diferite niveluriale organizării de stat. Sistemele constituţionale aleunui număr mare de state europene caracterizeazăprocesul de transferare al competenţelor de la organelecentrale ale conducerii de stat la niveluri maimici de conducere. Esenţa acestui proces al descentralizăriişi regionalizării este încurajarea conduceriide a se apropia de cetăţeni şi de a facilita influenţalor nemijlocită asupra exercitării conducerii, precumşi faptul ca în principiu se divide conducerea privindaplicarea nu numai pe linie orizontală, ci şi verticală.Din aceste motive, procesul de transferare al competenţelorde la nivel central la moduri inferioare aleorganizării teritoriale se consideră instrument şi condiţiea democratizării. Regionalizarea prezintă „realizareaaxiomelor democratice şi liberale pentru statullimitat şi caracterele sale represive şi autoritare” (A.Simici).O parte a sa se reflectă şi asupra organizării verticalea conducerii de stat şi asupra modului organizăriiteritoriale a statului, pe lângă organele autoguvernărilorlocale, drept mod al descentralizării şi diviziuniiconducerii între organele conducerii centrale şi ale organelorlocale care constituie şi alte moduri de descentralizare.Acestea sunt regiuni ca mod specific aldescentralizării, care se interpun între organele centralede conducere şi conducerile locale, nemijlocitsub nivelul conducerii centrale şi care, în mod nemijlocit,reflectă asupra organizării teritoriale a statului.Principiul descentralizării conducerii în diferitemoduri, precum şi elementele de bază pe care leconstituie conţinutul descentralizării, reglementeazăşi documentele dreptului internaţional, printre careîn mod special şi Carta Europeană privind autoguvernarealocală (Strasburg 1987), Carta Europeanăprivind autoguvernarea regională (Proiect) adoptatăde Congresul Conducerilor locale şi al Conducerilorregionale ale Europei (1997), Declaraţia privind regionalismulîn Europa, adoptată de Adunarea RegiunilorEuropene (Bazel, 1996), Convenţia Europeană-cadruprivind colaborarea transfrontalieră între comunităţileteritoriale şi conduceri (Madrid, 1980), Declaraţiaprivind autoguvernarea locală (Helsinki, 2002).Conţinutul principiilor stabilite prin aceste documentepe plan naţional se reglementează mai degrabăprin Constituţia sau Legile corespunzătoare(de exemplu Legea privind organizarea teritorială).Noţiunea de regiuneNoţiunea de regiune în teoria constituţionalismuluise concepe în mod diferit. Regiunea se defineştedrept mod al diviziunii administrative teritoriale sauca mod al autoguvernării politice teritoriale şi al autonomiei,de aceea au dreptate autorii care evidenţiazăcă statul regional este un mod aparte de funcţionarea statului, între statul federal şi cel unitar (P.Escobarhero). În cadrul concepţiei euroregiunilor, re-13

14giunile „sunt concepute ca viitori subiecţi publiciegali, până în oarecare măsură independenţi de subiectivitateastatelor-mamă, ceea ce duce la schimbărileîn concepţia tradiţională a suveranităţii şi ducela o oarecare posibilă „Regiune europeană”. Denumirilecare se folosesc în constituţionalitatea comparativăpentru acest mod al organizării teritoriale alconducerii de stat sunt la fel diferite (Provincii, Autonomii,oraşe, regiuni, judeţe, ducate, domenii, etc.).Concepţia determinată a regiunilor o găsim şi îndocumentele internaţionale, de exemplu în DeclaraţiaAdunării Regiunilor Europene. Sub noţiunea deregiune, în sensul acestei Declaraţii se subînţelege„Organul Dreptului public, stabilit la nivel nemijlocitsub nivelul statului, cu autoguvernarea politică”. Deaici rezultă că este importantă caracteristica regiunilorca identitate politică deosebită, iar modurile încare această identitate se prezintă pot să fie diferite.Aceasta explică şi diferenţa modurilor de organizareregională şi poziţia diferită a regiunilor în constituţionalitateacomparativă. În pofida marilor diversităţiale modurilor de reglementare regională, diferenţeleîn Statutul regiunilor şi în conţinutul diferit în autonomiileregionale din sistemele constituţionale comparativese pot evidenţia unele principii de bază pecare le constituie un set al caracteristicilor comunecare reglementează statele regionale.Statutul constituţional al regiunilorStatutul regiunilor în sistemul constituţional estedefinit de principiile de bază care caracterizează stateleregionale. Aceste principii sunt definite prin documenteleinternaţionale privind regiunile, precumşi prin prescripţiile Dreptului intern. Statul reglementatregional este un mod specific al statului complexcare caracterizează diferenţa modurilor şi relaţiilespecifice între state (Conducerile centrale) şi Comunităţileautonome (regiunile). Specificul acestor relaţiise oglindeşte în organizarea de stat a statelor reglementatedin punct de vedere regional. Organizareade stat a statelor regionale este caracterizatăprin complexitate, deoarece ea „trebuie în acelaşitimp să conţină mecanismele care vor facilita exprimareadiferenţelor, apoi mecanismele care prin orientareşi coordonare vor diminua efectele diferenţelorşi mecanismelor care vor asigura integritatea organismuluide stat complet social”.Aceste principii se concretizează şi se definescprin Constituţia (sau prin Legile) statelor reglementatedin punct de vedere regional şi ele pot fi diferite,deoarece depind de condiţii concrete în fiecarestat reglementat din punct de vedere regional.„Republica unică şi indivizibilă recunoaşte şi avanseazăautonomiile locale; introduce în serviciile caredepind de stat cea mai amplă descentralizare administrativă;reglementează principiile şi metodele legislaţieisale cu necesităţile autonomiei şi descentralizării”.Ex. : Constituţia se bazează pe unitatea inextricabilăa naţiunii spaniole, a patriei comune şi indivizibile atuturor spaniolilor, recunoaşte şi garantează dreptulla autonomia naţionalităţilor şi regiunilor care o constituie,precum şi solidaritatea între cetăţenii ei.Cadrul generalCadrul general care reglementează statutul regiunilorîn sistemul constituţional constituie: principiulregional al organizării statului, diviziunea conduceriiîntre diferite niveluri de organizare a statului, constituirearegiunilor prin cele mai înalte acte juridice,dreptul la regiuni şi autoorganizare, diferenţa tipurilorşi a modurilor de reglementare regională, protecţiaconstituţională specială a statutului regiunilor şidreptul la autoguvernarea regională.Principiul regional al organizării statelor reglementeazădeja documentele internaţionale amintiteprivind regiunile. În aceste documente sunt stabiliteprincipiile de bază care stabilesc esenţa şi reglementeazăcadrele organizării statului regional şi ale autoguvernăriilocale şi definesc conţinutul lor. Acesteprincipii se concretizează prin dreptul intern cuadaptarea condiţiilor şi specificului fiecărei ţări. Prinprescripţiile conducerii centrale (Constituţie sauLege), se garantează autonomia regională, identitatearegională, competenţele regionale şi structurileinstituţionale de bază ale conducerii care se constituiela nivel regional.Garantarea statutului regiunilor în sistemul constituţionaltrebuie să ofere o protecţie aparte, deoareceaceste garanţii în sens organizatoric şi funcţionalse pot diminua doar prin intermediul reformeiconstituţionale.„Republica o constituie primăriile, provinciile, metropolele,regiunile şi statele. Primăriile, provinciile,metropolele şi regiunile sunt subiecţi autonomi custatute proprii, împuterniciri şi funcţii în conformitatecu principiile stabilite în Constituţie”.„Statul este organizat teritorial în: primării, provinciişi comunităţi autonome care vor fi formate. Toate

aceste unităţi se bucură de autonomie în conducereaintereselor proprii”.Pentru statul reglementat din punct de vedere regional,este caracteristică diviziunea conducerii (repartizareacompetenţelor) între organele conduceriicentrale, ale conducerilor locale şi ale conducerilorregionale. Diviziunea competenţelor între diferite niveluriale organizării conducerii (diviziunea vertical aconducerii) prezintă în acelaşi timp şi un mod specificde limitare a conducerii, deoarece în cadrul, înesenţa aceloraşi funcţii ale conducerilor de stat senumesc mai mulţi purtători ai conducerii, printrecare competenţele sunt divizate şi se deosebesc potrivitconţinutului, volumului şi calităţii.Constituirea regiunilor. Regiunile se constituieprin constituţie (de exemplu, Belgia, Italia) sau prinConstituţie în principiu se garantează dreptul la autoguvernarealocală, dreptul la organizarea regională,şi se stabileşte procedura potrivit căreia se constituieregiunile (exemplu, Spania). În unele sistemeconstituţionale (de exemplu, Franţa) dreptul la autoguvernarearegională şi constituirea regiunilor se reglementeazăprin lege.Dreptul regiunilor la autoorganizare. Dreptulregiunilor la autoorganizare este baza autonomieiregiunilor. Autonomia regiunilor presupune garantareaunui nivel determinat şi al conţinutului autoconduceriipopulaţiei în regiunile care sunt reglementateprin legi specifice şi unde predomină o identitateaparte.O identitate deosebită a regiunilor se prezintă şiprin dreptul la autoorganizarea regională. Regiuneaare dreptul ca prin actul de autoorganizare (Actulconstitutiv al regiunii) să reglementeze organizareaproprie şi competenţa. Actul constitutiv al regiunilorpoate fi Constituţia, statul sau alt act legal. Este importantăcaracteristica acestui act, indiferent de denumirealui, situând statutul în sistemul legal. Actulconstitutiv al regiunilor îl constituie „o parte a ordiniijuridice a statului la cel mai înalt nivel”, dar îl adoptăregiunea independent sau cu aprobarea organelorconducerii centrale.Protecţia dreptului la autodeterminarea regională.Statutul regiunilor în sistemul constituţionaleste protejat în mod deosebit. Protecţia dreptuluiasupra autoguvernării regionale în ordinea juridicăasigură garantarea instrumentelor diferite care staula dispoziţia regiunilor în scopul protecţiei drepturilor,precum şi al diferitor proceduri care asigură participarearegiunilor în adoptarea hotărârilor care sereferă la statutul regiunilor şi la competenţele lor.Tipuri de regionalismStatutul regiunilor constituite în cadrul aceluiaşistat poate fi diferit în dependenţă de caracteristicileistorice, politice, sociale şi culturale ale teritoriilorunde se constituie regiunea. În statul reglementatdin punct de vedere regional, se pot constitui regiunimonotipice, dar la fel este posibil să se constituieregiuni care au statut diferit în sistemul constituţional.Acesta este aşa-numitul regionalism asimetric,ale cărei caracteristici sunt regiuni politice. Concepţiaregionalismului asimetric este acceptată în maimulte ţări europene.Constituţionalitatea comparativă oferă exemplediferite ale tipurilor de regionalism. În esenţa accesuluila regionalizare se găsesc două concepte.Primul este conceptul administrativ. În cadrulacestui concept, regiunile se definesc ca mod al diviziuniiteritoriale a statului în unităţi administrative. Oastfel de regiune prezintă un tip al descentralizăriiadministrative şi, în esenţă, este caracteristic pentrustatul unitar. Statutul regiunilor în sistemul constituţional,în acest tip al statului regional, nu se deosebeşteesenţialmente de statutul unităţilor autoguvernărilorlocale.Cel de-al doilea este conceptul politic, în care regiunease defineşte drept mod al diviziunii conduceriiîn care regiunile se bucură de autoguvernarea politicăşi autonomie. Drept mod al autoguvernării politice,regiunea este o expresie a identităţii politicespeciale. Regiunile care s-au constituit în baza acestuiprincipiu se bucură de autoguvernarea politică.Autoguvernarea politică se oglindeşte în dreptul regiunilorca prin exprimarea voinţelor lor politice săadopte modul organizării politice pe care îl considerăa fi cel mai corespunzător. De aici şi un statut constituţionaldiferit al regiunilor care s-au format înbaza acestui principiu.Potrivit modului de înfiinţare, se deosebesc trei tipuride bază a regiunilor: regiunile care au apărutdrept expresie administrativă – diviziunile teritorialeale statelor unitare ca mod special al autoguvernăriilocale (de exemplu, Grecia, Portugalia); regiunilecare au apărut în procesul de adaptare a modurilorexistente ale organizărilor teritoriale, a principiilororânduirii regionale a statului (de exemplu, Suedia,Germania, Olanda) şi regiunile (Spania, Italia) care15

prezintă tipul „regionalizării instituţionale care subînţelegeintroducerea regiunilor în structura conducerilordrept entitate politică care în sine conţine şicaracteristica organelor descentralizate a conducerii,dar în primul rând caracteristica autonomiei politice”.Dacă drept criterii ale deosebirilor regionale seiau în considerare caracteristicile de bază care stabilescidentitatea regională a unor regiuni, atunci deosebirileîntre regiuni apar în dependenţă de factoriicare au influenţat în mod decisiv şi care influenţeazăasupra conturării identităţii politice a regiunilor concrete.Acestea pot fi: poziţia geografică (InsuleleAlande, Groenlanda); evenimentele istorice comune,culturale şi economice (Spania, Italia); identitateaculturală specifică formată în baza multietnicităţiipopulaţiei (Spania, Italia); componenţa etnică deosebităa populaţiei (Scoţia, Wells). Cea mai frecventăidentitate politică a regiunilor este caracterizată prinmai mulţi factori: regionalizarea – şi împreună cu eaformarea autonomiilor teritoriale, în grad diferit,care au ca punct de plecare caracteristicile istorice,culturale, lingvistice, etnice, confesionale şi geograficeîn regiuni determinate pe care doresc să le păstreze,precum şi dezvoltarea individualităţilor şiidentităţilor lor care, mai puţin sau mai mult, se deosebescde ceea ce este general sau naţional”.RezimeUstavni okvir regionalne države – primer SrbijeStatus regiona u ustavnom sistemu definišuosnovni principi koji odlikuju regionalne države. Oviprincipi su definisani međunarodnim dokumentimapo regijama kao i propisima unutrašnjeg prava. Regionalnouređena država je specifičan oblik složenedržave koju odlikuje različitost oblika i specifični odnosiizmeđu države i regiona. Status regiona obrazovanihu okviru iste države može biti različit zavisnood istorijskih, političkih, socijalnih i kulturnih odlikapodručja na kome se obrazuje region.Ključne reči: ustavnost, region, regionalni status,pravoFragment din lucrarea prezentată la data de 15 mai2009 la Centrul pentru Regionalism din Novi SadTraducere de Nicoleta CIPU16SummaryThe Definition of the Regional State Accordingto the Constitution – the Example of SerbiaThe status of a region within the constution is definedby the basic principles featured by a regionalstate. These principles are defined by the internationaldocuments within a particular region as wellas by the regulations of the state law. Regionaly definedstate nurtures specific relation between thestate and the region. The status of regions withinone state depends on the historical, political, socialand cultural features of a particular region.Key words: constitution, region, regional status, law

Aleksandar PopovAleksandar PopovPentru decentralizare, până nu ajung la putereAdoptarea noului Statut al Voivodinei la sfârşitulanului trecut şi dezbaterea extrem de nepotrivită înAdunarea Serbiei referitoare la modificarea Legii privinddezvoltarea regională, au adus într-un modfoarte dramatic în atenţia opiniei politice problemadescentralizării Serbiei.Încă din 5 octombrie 2000 şi de la începutulschimbărilor democratice, Serbia este răstignită întrenecesitatea ca descentralizarea ţării să devină o partea procesului democratizării şi apropierii de UniuneaEuropeană, şi teama că descentralizarea poateduce la dezintegrarea în continuare a ţării. În favoareadescentralizării a venit şi promisiunea electoralăa coaliţiei DOS, făcută în platforma pentru alegeriledin septembrie 2000, în capitolul intitulat Prima zi anoului parlament: Vom adopta Declaraţia despre începutulpregătirilor pentru adoptarea noii Constituţii,în vederea înlăturării actualului haos constituţional.Declaraţia va ţine cont de necesitatea descentralizăriistatului, cu accent aparte pe regionalizareaSerbiei şi pe afirmarea autonomiei Voivodinei şi aProvinciei Kosovo-Metohia.Această promisiune nu s-a îndeplinit niciodată; înloc de aceasta, în anul 2006, prin consimţământul tuturorpartidelor parlamentare, am primit o nouăConstituţie cu ajutorul căreia se păstrează regimulcentralist în Serbia. Există două surse esenţiale contradescentralizării care dau undă verde şi pentruasemenea prevederi constituţionale. Primul este părereamoştenită în opinia publică, din cauza propagandeiîndelungate a lui Milošević, că orice tendinţăspre descentralizare este echivalentă cu tendinţa deseparatism.În Serbia, cu excepţia Voivodinei, încă din perioadamonarhistă a rămas părerea că este puternic statulcare are conducere centrală puternică.În afară de aceasta, în memoria cetăţenilor esteproaspătă secesiunea Kosovo şi teama că dacă s-arface descentralizarea, procesul dezintegrării ar continua.Totuşi, factorii-cheie pe scena politică a Serbieinu numai că nu se trudesc să spulbere asemeneaconcepţii şi suspiciuni, ci deseori ei înşişi le încurajează.Când este vorba despre partidele extremiste, asemeneacomportament este de înţeles, deoarece eipe această teamă îşi întăresc ratingul ca apărători aiintegrităţii ţării şi luptători pretinşi împotriva separatismului.Dar problema este că nici aşa-numitul blocproeuropean nu este consecvent în problema descentralizării,ceea ce denotă şi cele întâmplate maiînainte în legătură cu Statutul Voivodinei, care s-atransformat pe atunci într-un fel de scandal politic.La aceste partide este de recunoscut modul de comportare– că atâta timp cât sunt în opoziţie, pledeazăpentru descentralizare, dar când vin la putere, capitolulprivind descentralizarea dispare atât din documentelelor de program, cât şi din activităţile publice.În acest context este evidentă dorinţa ca prin menţinereasistemului centralist, până nu se împart bunuriletranziţiei, totul să se ţină sub controlul unui centru,din care se face redistribuirea, fie chiar şi a sărăciei.Când este vorba de descentralizare, o declaraţieanterioară a preşedintelui Tadić – că sunt posibile şi17

18modificări constituţionale care vor rezolva problemaregionalizării şi descentralizării Serbiei, a stârnit uninteres deosebit al opiniei publice. După părerea sa,nu este normal ca doar Voivodina să fie regiune cudrepturi definite, dacă şi alte regiuni doresc asemeneadrepturi. Dacă Voiovdina ar fi singura regiune,Serbia ar fi un stat asimetric, ceea ce ar cauza o instabilitatepermanentă. Această declaraţie a provocatnumeroase incertitudini în rândurile opiniei publice,în primul rând partea care se referă la asimetrie.Aici trebuie ţinut cont că în Serbia, dacă se faceexcepţie de provincii, nu există niciun fel de experienţăîn descentralizare. De aceea, dacă într-adevărva apărea dorinţa politică de a se intra în acest proces,înainte de toate ar trebui făcută Strategia naţionalăa descentralizării. În acest document s-ar prezentao analiză profundă a situaţiei şi a necesităţilor,şi apoi, prin comparaţie cu experienţa altor ţări europenedescentralizate, se vor propune soluţiile optimepentru Serbia.Când este vorba de soluţiile din alte ţări care arputea fi un model demn de urmat pentru Serbia,fără îndoială cele mai apropiate exemple sunt Spaniaşi Italia. Din exemplele lor, dar şi din documenteleConsiliului Europei, cu siguranţă trebuie luate uneleprincipii-cheie. Prin urmare, tocmai din cauza lipseide experienţă în descentralizare, în Serbia, în afaraprovinciilor, ţinându-se cont de principiul dezvoltăriişi al asimetriei, trebuie stabilite regiuni cu caractergeografic, economic sau istoric. Deşi Legea privinddezvoltarea regională nu precizează principiile descentralizării,pentru prima dată se amintesc şapte regiuni:regiunea Voivodinei, regiunea Belgradului, regiuneade vest, regiunea de est, regiunea centrală şiregiunea Kosovo şi Metohia. Acestea sunt doar regiunistatistice, care sunt necesare pentru accesul lafondurile de preaderare ale Uniunii Europene, dar deele se va ţine cont şi atunci când se va intra în procesulde descentralizare funcţională a Serbiei. Chiar şiatunci când se va ajunge la aceasta, este cert că toateregiunile, din cauza lipsei de experienţă, a capacităţilorşi din alte motive, nu pot imediat obţine gradulde autonomie pe care ar trebui să îl aibă provinciile,dar în baza principiului etapelor, mai târziu arputea să candideze pentru aceasta. Sistemul descentralizăriiar trebui să cuprindă şi subregiuni, niveluridin care fac parte câteva comune şi care vor avea împuternicirimai mici decât regiunile şi provinciile autonome.Acestea sunt doar câteva puncte de plecare,iar în Strategia naţională privind descentralizarease vor da răspunsuri concrete la toate problemelecare se referă la descentralizarea Serbiei şi care nusunt lămurite. În primul rând politicienii ar trebui săcreeze o atmosferă în opinia publică, care ar înlăturasuspiciunile că descentralizarea duce la dezintegrare,deoarece experienţa altor ţări arată că descentralizareaduce la întărirea statului ca întreg. De asemeneatrebuie înlăturate suspiciunile că descentralizareaeste costisitoare şi că înseamnă introducerea noilorstructuri birocratice în regiuni. Aceasta poate fidoar parţial adevărat, deoarece descentralizarea presupuneformarea statului ordonat din toate punctelede vedere, prin urmare şi în privinţa administraţiei.Trebuie, în final, precizat că din cauza ineficacităţiisale, cel mai costisitor este, totuşi, statul centralizat.Traducere Doina TODORANSummaryFor Decentralization, until they Come into PowerThe main constituents of the Serbian politicalscene, the political parties are dedicated to decentralizationof the Autonomous Province of Vojvodinaduring the elections, but when they come into powerthey are more interested in the distribution of politicalfunctions and they forget all about the decentralization.However, they dedicate themselves andtheir programmes to a completely different cause,i.e. to centralization. Previous Statues of Vojvodinaprove this fact.Key words: the Statute of Vojvodina, decentralization,regionalismRezimeZa decentralizaciju, dok ne dođu na vlastGlavni činioci na političkoj sceni Srbije, političkestranke u toku izbora zalažu se za decentralizacijuAutonomne Pokrajine Vojvodine, ali kada dođu navlast više brinu o političkoj podeli funkcija i zaboravljajuna decentralizaciju. U svojim zalaganjima iprogramima idu u suprotnom pravcu, odnosno kacentralizaciji o čemu svedoče i prethodni StatutiVojvodine.Ključne reči: Statut Vojvodine, decentralizacija, regionalizam

Anca StângaciuAnca StângaciuOpinia intelectualilor transilvăneni referitoarela democraţie, economia de piaţă şi raporturilecu Uniunea EuropeanăO dată cu prăbuşirea regimului comunist, reîntoarcereala Europa a devenit un reper important al societăţiiromâneşti. Tocmai de aceea, Uniunea Europeanăeste de multă vreme prezentă în discursurile politiceinterne, în mass‐media, în dezbaterile opiniei publice,în programele universitare sau în discuţiile cotidiene.Orientarea României spre democraţie şi promovareavalorilor economiei de piaţă a făcut evidentă necesitateaintegrării acesteia în structurile comunitare europene,în aşa fel încât apartenenţa României la Europa sănu fie doar o realitate culturală sau spirituală, ci şi politică,economică sau instituţională. În opinia intelectualilorromâni, esenţa tranziţiei de la regimul totalitar la celdemocratic trebuia să o constituie, în România, la fel caîn celelalte state foste comuniste, reformarea economico-instituţionalăşi respectiv democratizarea societăţii.Tema democraţiei sau a democratizării societăţiiromâneşti a fost abordată din mai multe perspective.Viziunea istorică asupra democraţiei a fost reflectatăde Lucian Boia, cea politică – de către CristianPreda, iar cea juridică – de către profesorii clujeaniIon Deleanu în Drept constituţional şi instituţii politice(Bucureşti, 1993) şi Emil Boc în Instituţii politice şi proceduriconstituţionale în România. Manual de bază(Cluj‐Napoca, Ed. Accent, 2004).Dezbaterile pe marginea integrării României s‐auextins şi au devenit tot mai consistente nu doar însfera politicului, ci şi în mediul cultural, universitarsau economic românesc.În mediul universitar, problematizarea fenomenuluiintegrării României s‐a făcut simţită încă de la mijloculanilor ’90 prin studii, programe de cercetare,conferinţe şi chiar prin crearea unui cadru instituţionalîn domeniul europenisticii. În legătură cu acestultim aspect, filosoful Andrei Marga, rectorul Universităţiidin Cluj, afirma faptul că redescoperirea şi reunificareaEuropei central‐estice (inclusiv a României),necesita, în acei ani de început, promovarea studiiloreuropene 1 . Instituţionalizarea studiilor europene,prin crearea Facultăţii cu aceeaşi denumire, la Cluj,(1994) a însemnat ulterior recunoaşterea academicăşi profesională în sfera europenisticii şi apoi extindereaacestui câmp de cercetări în universităţile din România(Timişoara, Bucureşti, Iaşi, Oradea etc). Cercetareade acest tip, aflată în strîns parteneriat cu mariuniversităţi europene (Milano, Bruxelles, Amsterdam,Atena), are o structură complexă, de la europenistică(ideea europeană, construcţie europeană, europenizare),relaţii internaţionale sau administraţieeuropeană, la management cultural sau de proiecte.În câmpul ideii europene trebuie amintite contribuţiiletransilvane ale câtorva istorici, filosofi sau specialiştiîn relaţii internaţionale: Ovidiu Pecican, Europa,o idee în mers (Cluj‐Napoca, EFES, 1997), Româniaşi Uniunea Europeană (Cluj‐Napoca, EFES, 2004); NicolaePăun, European Studies Today (Cluj‐Napoca, EFES,1997); Ladislau Gyemant, European Tradition and Experiences(Cluj‐Napoca, EFES, 1999); Vasile Vese, AdrianIvan, Istoria integrării europene (Cluj‐Napoca, PresaUniversitară Clujană, 2001); Simion Costea, România şiProiectul Briand de Uniune Europeană (Târgu‐Mureş,Ed. Univ. Petru Maior, 2004).1Andrei Marga, European Studies in European StudiesToday, Cluj‐Napoca, EFES, 1997, pp. 11‐13.19

20Domeniul construcţiei şi al integrării europene cuprindeo serie de autori consacraţi, profesori ai universităţilordin Cluj, Oradea sau Târgu-Mureş: LadislauGyemant (Preistoria construcţiei europene, Cluj‐Napoca,EFES, 1999), Nicolae Păun (Construcţia europeanămodernă, Cluj‐Napoca, EFES, 1998; Istoria construcţieieuropene, Cluj‐Napoca, EFES, 1999; Instituţiile UniuniiEuropene, Cluj‐Napoca, EFES, 2004), NicolaePăun, Georgiana Ciceo (Europa unită, Europa noastră,Cluj‐Napoca, PUC, 2003), Liviu Petru Zăpîrţan, (Construcţiaeuropeană, Oradea, Ed. Imprimeriei de Vest,2000), Ioan Horga (Construcţie europeană. Tradiţie, realitate,perspectivă, Oradea, Ed. Universităţii, 2000),Vasile Vese (Istoria integrării europene, Cluj‐Napoca,PUC, 2001), Adrian Ivan (Perspective teoretice ale construcţieieuropene, Cluj‐Napoca, Eikon, 2003; StateleUnite ale Europei, Iaşi, Institutul European, 2007).O direcţie aparte de investigaţie priveşte filosofia.Andrei Marga şi‐a propus să abordeze tema unificăriieuropene din perspectiva filosofiei occidentale în Filosofiaunificării europene (Cluj‐Napoca, Biblioteca„Apostrof”, ed: I 1995, ed. a II‐a: 1997, ed. a III‐a: 2001,ed. a IV: 2003). Tema filosofică a apartenenţei la Europaprecum şi a procesului integraţionist a fost discutatăîn Paradigme ale integrării (Cluj‐Napoca, EFES,2002). Acelaşi autor a inaugurat un demers complexşi am spune, fără corespondent în România, abordândunificarea europeană sub raportul necesităţiireformării învăţământului academic românesc în relaţiecu modelul oferit de Occident în Universitatea întranziţie (Cluj‐Napoca, ed. Apostrof, 1996) sau Educaţiaîn tranziţie, (Cluj‐Napoca, ed. Dacia, 1999). Avândexperienţa conducerii Ministerului Educaţiei(1997‐2000), Andrei Marga a abordat problematicareformei învăţământului românesc în Anii reformei(Cluj‐Napoca, EFES, 2000) şi Anii reformei şi ce a urmat(Cluj‐Napoca, EFES, 2005).Derularea negocierilor cu Uniunea Europeană şiapoi finalizarea acestora a determinat extindereapreocupărilor specialiştilor clujeni în domeniul integrăriiinstituţionale şi al europenizării: Nicolae Păun(Finalitatea Europei: o analiză a proiectului institutionalal Uniunii Europene, Cluj-Napoca, EFES, 2007), AdrianIvan (Uniunea Europeană – proiecte, guvernanţă şi dezvoltăriinstituţionale: de la planul de uniune europeanăal lui Pierre du Bois la Tratatul de instituire a unei Constituţiipentru Europ a, Cluj-Napoca, Ed. Napoca Star,2007; Ghidul Parlamentului European, Cluj-Napoca, CAPublishing, 2009), Anca Stângaciu (România în contextulintegrării în structurile Uniunii Europene. Relaţiileeconomice româno‐italiene, Cluj‐Napoca, EFES, 2007).Din perspectiva europenizării este evident faptul căRomânia va exercita, ca stat democratic, membru alUniunii Europene, influenţă politică, economică sauculturală asupra statelor necomunitare aflate la graniţaestică a Uniunii Europene. Căile de impact vor ficele de natură geopolitică şi geostrategică (mediere,cooperare, acţiuni coordonate, colaborare transfrontalieră),politică (principii politice şi instituţionale democratice),economică (schimburi comerciale bilaterale,investiţii ale firmelor private) sau chiar culturală(colaborare pe linie artistică, academică etc).În fapt, în contextul definirii noilor frontiere cu ţărilevecine Uniunii, efectul imitativ sau legăturile economice(schimburi comerciale, investiţii străine) pe care Româniale va dezvolta cu statele limitrofe necomunitarevor contribui, într‐o măsură mai mică sau mai mare, lainfluenţarea şi, probabil, transformarea (democratică)a acestora. Semnalele deschiderii sunt tot mai evidenteîn Georgia şi Ucraina, prin disponibilitatea lor de aadera la structurile NATO. Factorul omogenizării şi alaproprierii culturale va avea cu siguranţă o importanţăparticulară în cazul impactului României asupra RepubliciiMoldova (cultură, limbă, tradiţii, istorie) 2 .Consensul cercetătorilor în economie, incluzindu-iaici, evident, şi pe cei din Transilvania, s‐a bazatpe faptul că integrarea în structurile Uniunii Europenear oferi României şansa dezvoltării unei economiimoderne, competitive şi chiar performante (MihaelaLuţaş, Integrare economică europeană, Bucureşti, Ed.Economică, 1999; Maria Bârsan, Integrare economicăeuropeană, Cluj-Napoca, EFES, 2006; Elena Porumb,Managementul resurselor umane, Cluj-Napoca, EFES,2006; Anca Dodescu, Statul şi economia de piaţă, Bucureşti,Ed. Economică, 2000).Tematic, cercetările economiştilor de la Universitateadin Cluj, cea mai veche şi mai mare universitatetransilvană, s‐au focalizat începând cu anii ’90 peproblematica economiei de piaţă, a funcţionalităţiiacesteia, a problemelor de micro- şi macroeconomie,a investiţiilor străine. Date fiind particularităţiletrecerii economiei româneşti de la sistemul centralizatla economia de piaţă, foarte multe dintre studiilecu caracter economic au analizat fenomenul privatizăriiîn masă al societăţilor industriale, apoi privatizareamarilor companii industriale, privatizarea băncilorşi a marilor regii autonome (Dana Bako, CorneliaPop, Cadrul general al desfăşurării procesului de privatizareîn România‐Fundament al dezvoltării pieţei de2Anca Stângaciu, Europenizarea şi democratizarea României.Realităţi şi perspective, Cluj-Napoca, EFES, 2008, pp.298-300.

capital, Oeconomica, Cluj, XLVIII, 2, 2003, pp. 105‐115;Horea Tulai, The Românian Capital Market‐At the Beginningof the 21st Century, Oeconomica, Cluj, XLIX, 2,2004, pp. 81‐87). Fiind vorba despre o economie depiaţă în formare, economiştii au abordat diferite aspectelegate de marketing, consum, comerţ, existândchiar o istoriografie foarte bogată în acest sens.Studiile şi analizele referitore la consumatori, de pildă,au conturat şi anticipat noua cultură a românilorîn materie de personal comercial şi cumpărător, înmaterie de pretenţii, selecţie a produselor, opţiuneapentru brand şi calitate, crearea unui cadrul legislativcorect în relaţia vânzător‐consumator etc 3 . Perspectivasau integrarea efectivă a României a determinatpreocuparea analiştilor sau a specialiştilor pentrupolitica monetară, integrarea monetară, inflaţie (DanM. Toader, Uniunea monetară europeană‐Între teorii şirealitate, Studia Universitatis Babeş‐Bolyai. Oeconomica,Cluj, XLV, 1, 2000, pp. 147‐153).Investiţiile, în genere, şi cele străine, în particular,constituie elemente de bază ale economiei de piaţă.Fluxurile de capital de după 1990 au fost legate în România,în mod inevitabil, de dinamica macroeconomicămarcată de moştenirea unui sistem de alocaredefectuoasă a resurselor, de inconsistenţa reformelorşi fragilitatea sistemului instituţional (bancar, financiarsau monetar). Ca urmare a acestui fapt, studiile economiceapărute în anii ’90 au abordat evoluţia investiţiilorstrăine în România, din perspectiva necesităţiiprivatizării, a restructurării şi eficientizării economiei.Fenomenul tranziţiei de la comunism la democraţie,integrarea, procesul aderării sau al europenizăriis-au aflat şi în atenţia cercetătorilor ardeleni, specializaţiîn psihologie socială, sociologie: (Petru Iluţ, TraianRotariu, România socială: drumul schimbării şi alintegrării europene, Cluj-Napoca, Eikon, 2005; DorelMorandău, Intelectualii şi schimbarea socială în societatearomânească în tranziţie, Sibiu, Univ. Lucian Blaga,2002), ştiinţe politice (Vasile Puşcaş, Pregătirea mediuluide negociere: 2003‐2004, Bucureşti, Ed. Economică,2005; Universitate, societate, modernizare,Cluj‐Napoca, Eikon, 2003) sau relaţii internaţionale.În legătură cu acest ultim domeniu de cercetare trebuiereţinute câteva contribuţii majore: Vasile Puşcaş,profesor, diplomat, fost Ministru Delegat, Negociatorşef cu Uniunea Europeană (2000‐2004) şi fost conducătoral Departamentului pentru Integrare Europeanăîntre 2005‐2006 (Negociind cu Uniunea Europeană,3Petru Binţinţan, Corina Rusu, Consumatorii‐Principalii parteneriprezenţi în cadrul pieţei, Oeconomica, Cluj-Napoca,XLVI, 2, 2001, pp. 59‐64.Bucureşti, ed. Economică, 2005; Relaţii internaţionale/transnaţionale, Cluj‐Napoca, Sincron, 2005; Pulsul istorieiîn Europa Centrală, Cluj‐Napoca, Sincron, 1998;Căderea României în Balcani, Cluj‐Napoca, Dacia,2000); Liviu Zăpîrţan, profesor universitar, fost ambasadoral României la Bruxelles (Relaţii internaţionale,Cluj‐Napoca, Studia, 2001); Vasile Vese (Paradigme înrelaţiile internaţionale, Cluj‐Napoca, Accent, 2001);Liviu Ţîrău (România şi relaţiile internaţionale în secolulXX, Cluj‐Napoca, Clussium, 2000).Cercetările în domeniul geopoliticii româneşti dinultimii ani au reliefat caracteristicile şi particularităţilemediului geografic românesc în raport cu UniuneaEuropeană, expansiunea economică românească cătrebazinul occidental al Mării Negre, interesul pentruaxa Marea Caspică‐Marea Neagră‐Marea Mediterană.Spaţiul Mării Negre rămâne încă un subiect amplude discuţie datorită relevanţei sale geopolitice şi geostrategiceca şi coridor de tranzit al hidrocarburilordinspre Asia Centrală (este vorba despre Caucaz, unca sistem de securitate, puternic influenţat de politicaRusiei) spre Europa. Zona Pontului Euxin reprezintăîn opinia specialiştilor români în geopolitică, o oportunitatepentru România, dar şi o dilemă. Este vorbadespre faptul că într‐un context al pieţelor economiceameninţate de conflicte, al intenţiei NATO de a încercatransformarea regiunii într‐un pod operaţionalpentru zona fierbinte a Orientului Mijlociu şi al UniuniiEuropene de a dezvolta poli de securitate concentrate,în principal, pe noile vecinătăţi; România nupoate decât să joace un rol semnificativ. Pe de altăparte, trebuie reţinută implicarea Rusiei în asigurareasecurităţii energetice a statelor occidentale, fapt carereaduce această ţară în prim planul jocurilor geopoliticede stăpânire a Eurasiei, ca şi o contraponderela geopolitica americană 4 . În fapt, influenţa ruseascăîn zona bazinului pontic nu s‐a limitat doar la aripaeuropeană a Comunităţii Statelor Independente(Ucraina, Belarus, Moldova), ci s‐a extins şi asuprastatelor baltice, a ţărilor central şi sud‐est europene,îndeosebi prin intermediul investiţiilor externe realizateîn domenii strategice ale economiilor vizate şiprin achiziţionarea de drepturi asupra infrastructuriistrategice.BibliografieBako Dana, Pop Cornelia, Cadrul general al desfăşurării procesuluide privatizare în România‐Fundament al dezvoltării pieţei decapital, Oeconomica, Cluj, XLVIII, 2, 2003, pp. 105‐115.4Anca Stângaciu, op. cit., pp. 162-172.21

22Bârsan Maria, Integrarea economică europeană, EFES, 2006.Binţinţan Petru, Rusu Corina, Consumatorii‐Principalii parteneriprezenţi în cadrul pieţei, Oeconomica, Cluj, XLVI, 2, 2001, pp.59‐64.Boc Emil, Instituţii politice şi proceduri constituţionale în România.Manual de bază, Cluj‐Napoca, ed. Accent, 2004.Deleanu Ion, Instituţii şi proceduri constituţionale, Arad, ed. Servo‐Sat,2004.Grigorescu Dan, Păun Nicolae (coord.), European Studies Today,Cluj‐Napoca, EFES, 1997.Gyemant Ladislau (coord.), European Tradition and Experiences,Cluj‐Napoca, EFES, 1999.Gyemant Ladislau, Preistoria construcţiei europene, Cluj, EFES, 1999.Luţaş Mihaela, Integrarea economică europeană, Bucureşti, ed.Economică, 1999.Marga Andrei, Educaţia în tranziţie, Cluj‐Napoca, ed. Dacia, 1999.Marga Andrei, European Studies in European Studies Today,Cluj‐Napoca, EFES, 1997.Marga Andrei, Filosofia integrării europene, Cluj‐Napoca, EFES, 2003.Marga Andrei, Paradigme ale integrării, Cluj, EFES, 2002.Marga Andrei, Universitatea în tranziţie, Cluj‐Napoca, ed. Apostrof,1996.Morandău Dorel, Intelectualii şi schimbarea socială în societatearomânească în tranziţie, Sibiu, Univ. Lucian Blaga, 2002.Păun Nicolae, Instituţiile Uniunii Europene, Cluj‐Napoca, EFES, 2004.Păun Nicolae, Istoria construcţiei europene, Cluj, EFES, 1999.Pecican Ovidiu, Europa, o idee în mers, Cluj‐Napoca, EFES, 1997.Pecican Ovidiu, România şi Uniunea Europeană, Cluj‐Napoca,EFES, 2004.Puşcaş Vasile, Căderea României în Balcani, Cluj‐Napoca, Dacia,2000.Puşcaş Vasile, Pregătirea mediului de negociere: 2003‐2004, Bucureşti,ed. Economică, 2005.Puşcaş Vasile, Pulsul istoriei în Europa Centrală, Cluj‐Napoca, Sincron,1998.Puşcaş Vasile, Relaţii internaţionale/transnaţionale, Cluj‐Napoca,Sincron, 2005.PuşcaşVasile, Negociind cu Uniunea Europeană, Bucureşti, ed.Economică, 2004‐2005.Stângaciu Anca, România în contextul integrării în structurile UniuniiEuropene. Relaţiile economice româno‐italiene, Cluj‐Napoca,EFES, 2007.Anca Stângaciu, Europenizarea şi democratizarea României. Realităţişi perspective, Cluj-Napoca, EFES, 2008.Toader Dan M., Uniunea monetară europeană‐între teorii şi realitate,Studia Universitatis Babeş‐Bolyai. Oeconomica, Cluj,XLV, 1, 2000, pp. 147‐153.Tulai Horea, The Românian Capital Market‐At the Beginning ofthe 21st Century, Oeconomica, Cluj, XLIX, 2, 2004, pp. 81‐87.Ţîrău Liviu, România şi relaţiile internaţionale în secolul XX,Cluj‐Napoca, Clussium, 2000.Vese Vasile, Ivan Adrian, Istoria integrării europene, Cluj‐Napoca,Presa Universitară Clujană, 2001.Vese Vasile, Paradigme în relaţiile internaţionale, Cluj‐Napoca,Accent, 2001.Zăpîrţan Liviu, Relaţii internaţionale, Cluj‐Napoca, Studia, 2001.SummaryThe Opinion of Intellectuals from Transilvaniaabout Democracy, Market Economy andRelations with the European UnionThe democratic evolution of Romania after 1989and then, the adherence to the European Union havedetermined a profound reform of the cultural andespecially academic Romanian spirit. It is extremelyrelevant that the Romanian Universities have been theavant-guard of the transformations happening for thepast twenty years, becoming, metaphorically speaking,the locomotive of the Romanian society. The Transylvanianelites, intellectuals and academicians alike,as well as specialists in various fields, have contributedto the changes triggered by the country’s integrationinto the European structures. To be noticed the factthat the Transylvanian intellectuality often developednew pioneer backgrounds in various new fields ofactivity (i.e. research, analyses, International projects,etc.), but also taking into high esteem collaborationwith specialists, Romanian and foreign alike.Key words: European Studies, integration, democracy,institutional reform, Europeanization.RezimeMišljenje intelektualaca iz Transilvanije odemokratiji, tržišnoj ekonomiji i odnosimasa Evropskom unijomRumunska demokratska evolucija posle 1989 a zatim,kao i napredak ka Evropskoj uniji poprilično suodredili temeljnu reformu kulturnog a posebno akademskogrumunskog duha. Od izuzetne važnosti je tošto su rumunski univerziteti bili avangarda transformacijamakoje su se dogodile u poslednjih dvadeset godina,i tako postali, metaforički govoreći, lokomotivarumunskog društva. Elita iz Transilvanije, intelektualcii akademici, kao i naučnici iz pojedinih oblasti, doprinelisu promenama koje su bile zaslužne za integracijuu evropske strukture. Prisutna je činjenica da su intelektualciiz Transilvanije često bili pioniri na raznimpoljima ( tj. istraživanja, analize, međunarodni projekti,itd.), kao i da su pridavali izuzetnu važnost saradnjisa domaćim i stranim naučnicima.Ključne reči: Evropske studije, integracija, demokratija,institucionalne reforme, evropizacija.

INTERVIU

Branka BogavacBranka BogavacEmil CioranMi-a fost de-ajuns să hulesc şi Universul şi pe Dumnezeu(fragment de interviu)Maznev, scriitorul, spunea despre Dumneavoastră:„Timp de cincizeci de ani el a fost unul dintre primii,sau primul pe vremea aceea, care a atras atenţia asupraravagiilor pe care le-au cauzat utopiile politice,aceste monstruoase narcoze.” Dumneavoastră, deci,aţi priceput imediat încotro duce comunismul?Da, a fost o adevărată catastrofă. E un sistem caresterilizează. Când omul devine nereligios din proprievoinţă, acesta este un om care s-a sterilizat singur,este latura cea mai antipatică, mereu însoţită de excesivulşi dezagreabilul orgoliu. Sunt inşi saturaţi devidul interior.Spuneaţi în Istorie şi utopie: „Nu se va instaura înaceastă lume paradisul cât timp oamenii vor fi marcaţide păcat.” Ce este acest Păcat Originar?Păcatul Originar îl simţim în noi înşine, dar nu-levidenţiem. Lucrul acesta are un sens adânc: esteomul în conflict cu Dumnezeu.În dialogul anterior (...) V-am întrebat: Ce este Dumnezeu?Dumneavoastră mi-aţi răspuns că (El) este celdin urmă hotar până la care omul poate ajunge cumintea sa.Da, este punctul maxim. Acesta dă un înţeles conţinutului,viaţa nu mai este o aventură, ea este cevamai mult şi mai bun de-atâta. Acesta este, deci, conţinutul.Totul în viaţă depinde de faptul dacă experienţanoastră are miez sau nu, dacă este doar ceva intelectual,ea nu are valoare (aşa este, de pildă, intelectualulfrancez). Noi suntem, deci, acest conţinut şitotul depinde de acest conţinut interior, şi nu de inteligenţă,de această latură briliantă. Totul depindede faptul dacă acest lucru are substanţă sau nu, pentrucă inteligenţa ca atare nu înseamnă nimic. Trebuiesă existe această consistenţă internă, iar ceea ceeste ideea pură, este nimicul pur, nimicnicia. Pentrucă noi suntem acel inhalt (germ. „conţinut”).Ce conţine acest conţinut?Este ceva ca un fel de pas spre un mare conţinut.Pentru că noi trăim într-un neant. Dar din clipa încare suntem în posesia conţinutului interior, acestneant dispare, piere. Această prezenţă a unei consistenţeinterioare îl defineşte pe om. Dacă aceasta nuexistă, tot restul este superficial.Este prezenţa acestei esenţe însuşi Dumnezeu? (Ştiţi,la noi în Muntenegru, religia a fost interzisă imediatdupă război. Deci, educaţie religioasă n-a existat. Pentruprima dată am luat în mână Evanghelia aici, la Sorbona,când am studia limba rusă veche. )Da, în ultimă instanţă. Pentru mine cel mai importanteste acest conţinut interior, această substanţăcare-l împlineşte pe om, dar care este trainică, foarteputernică, care ne stăpâneşte şi care ne conduce.Este, deci, un fel de fascinaţie. Viaţa normală poatesă dăinuie fără această substanţă, dar dacă posedămacest conţinut, asta este ceva transcendental ce răzbateprin inconsistenţa vieţii de zi cu zi.25

26Vă rog, să ne întoarcem la Păcat...Acesta arată că omul a început printr-o catastrofă,că începutul lui a fost catastrofal. Dar, de asemenea,acesta a putut fi începutul unei reuşite, să zicem, înplan spiritual. Aşadar, totul depinde de capacitateaomului de a valorifica, pentru el sau nu, această laturăpozitivă. Dacă acest conflict iniţial este un insucces,atunci totul este pierdut. Nu trebuie uitat că majoritateafiinţelor umane sunt oameni rataţi. PăcatulPrimordial este esenţial. E din naştere. Există ca unfel de stigmat, este începutul catastrofei, dar omulse poate izbăvi din ea sau se poate scufunda în ea.Este un lucru ciudat, dar se poate vedea dacă oameniiposedă această substanţă sau nu o posedă. Aceştiadin urmă sunt cam vorbăreţi, fără o prelungire interioară,condamnaţi la insucces, oameni care trăiescîn mod steril, pe când cei dintâi sunt oameni care audestin, care posedă acea substanţă.Dar ce este destinul?Asta se vede după cum avansaţi, mergeţi înaintesau nu. Majoritatea fiinţelor umane au o viaţă sterilă.Intelectualul fără acest conţinut interior este un automat.Cei care au un destin, aceia sunt atraşi de aceastăchemare interioară şi ei merg înainte, ei evită eşecul.Înseamnă aceasta absolvirea de Păcatul Originar?Da, da, acesta este omul care a depăşit acest impas,care merge înainte, el nu mai este un om de rând, pentrucă majoritatea oamenilor au o existenţă ratată.Spuneaţi în dialogul anterior că toţi oamenii care semanifestă, în orice fel, au ceva demonic.Din păcate, acesta este adevărul, acesta este procesulvieţii, viaţa însăşi are ceva demonic. Asta este,aşadar, inevitabil, cu alte cuvinte, nu există fiinţe cudesăvârşire pure. Există un amestec şi de aceea demonula fost din totdeauna o obsesie a oamenilor. Şiacest lucru e important de subliniat. Demonul nu afost niciodată înlăturat, chiar dacă s-au făcut încercări,pentru că este ceva imposibil de realizat. IdeeaPăcatului Primordial este importantă, pentru că înpofida şi a creştinismului, şi a sfinţilor, ceva, în chiarînceputurile omului, s-a fisurat.Să fie Diavolul?Da, acesta este insuccesul, ratarea. La începuturileomului, în pofida tuturor eforturilor, ceva s-a frânt.Ceva ce nu a reuşit, şi ce nu poate reuşi, pentru căpuritatea fiinţei este imposibilă. Înseamnă că omuleste ciuntit din naştere, de la bun început. De aceea,toţi oamenii care se manifestă în orice chip au cevadiavolesc, pentru că în alt chip nu se poate.A fost Dostoievski sub stăpânirea demonului?Da, mai mult decât oricare altul, mai mult decâtoricine. Pe Dostoievski îl cunosc foarte bine. L-am cititpe Dostoievski în întregime, el este pasiunea vieţiimele. El este, desigur, cel mai profund, cel mai ciudatşi cel mai complicat scriitor.Al tuturor timpurilor?Al tuturor timpurilor, eu îl aşez în fruntea tuturorscriitorilor, cu uriaşe neajunsuri şi cu licărirea sfinţeniei.Şi înaintea lui Shakespeare?De bună seamă. Este omul care a lăsat asupra meacea mai puternică impresie, care a mers cel mai departedintre toţi şi care a ştiut să exploateze şi binele şirăul. El a abordat din imediată apropiere răul ca esenţăa omului, dar totodată are o inspiraţie care aproapeîntotdeauna este dublă, dedublată, în cazul lui.Vă amintiţi de Stavroghin, şi de neobişnuita lui frumuseţe,cu diavolul în suflet?Cum să nu! Dostoievski a pătruns cel mai adânc fiinţaumană, a ajuns cel mai departe în investigareaomului şi a prezenţei răului în el. Este scriitorul celmai puternic.Şi Dumneavoastră aţi ajuns foarte departe.Da, numai că eu nu sunt romancier. Pentru minescriitor este Dostoievski. El a spus cel mai mult despreexperienţa umană.Dumneavoastră aţi spus: „Scriitorul scrie mereu despreel însuşi.” Cum a putut Dostoievski să găsească în elînsuşi toate cele despre care a scris?Pentru că a suferit mult! La cunoaştere se ajungeprin suferinţă, experienţe, nu prin lectură.Deoarece aţi fost un mare cititor, printre cei maimari, deoarece niciodată nu aţi lucrat pentru a vă câştigaexistenţa, în ce fel aţi învăţat mai mult: din lecturisau din viaţă?Din viaţă, totuşi, pentru că aceasta este cea dintâiexperienţă. Din lecturi se poate de asemenea învăţamult, dar aici există o distanţă. Pe când înfrângerile

din viaţă aduc cu ele cugetarea. Ceea ce nu trăim înnoi înşine, nu este aşa de profund. Poţi citi mii decărţi, dar o experienţă, o nenorocire, sau indiferentce te mişcă, este mai puternic. Aceasta este cea dintâişcoală.Cum a putut Dostoievski să trăiască toate acele nefericiridespre care a scris?Pentru că viaţa lui a fost un adevărat infern. Dostoievskia trăit toate patimile. Toată viaţa lui a fost oserie de încercări. Este, fără îndoială, scriitorul care înprivinţa experienţei a mers până la limitele din urmă.Pe lângă Dostoievski, Dumneavoastră l-aţi iubit, deasemenea, pe Nietzsche. Pe acesta de ce?Nietzsche este omul care a mers până la capăt întot ceea ce a întreprins. Acea lipsă de măsură a lui,excesele. Există oameni care au mers până la capăt,s-au epuizat. Lucrul cel mai impresionant este că auspart toate barierele. Îndeosebi poeţii sunt aceştia.Baudelaire de asemenea a ajuns departe.Pe care încă, dintre scriitori, îl preţuiţi în mod deosebit?Pascal este unul dintre cei mai mari gânditori.Eu cred că opera Dumneavoastră este un fel de sintezăa lui Baudelaire, prin frumuseţea poetică a textului,şi Pascal, prin profunzimea gândului. Sunteţi de acord?Este un adevăr în ceea ce spuneţi. Sunt poeţi şiscriitori pe care i-am practicat cel mai mult, zi de zi,s-ar putea zice. Pascal este omul la care mă gândescdeseori. Există oameni, scriitori, care vă urmărescpretutindeni, nici măcar nu e nevoie să-i mai citeşti.Ei sunt cu tine mereu.Spuneaţi undeva că „epoca modernă începe cuDonne şi cu Luther”. Ce vă atrage în mod deosebit le ei?Sunt oameni care nu aparţin acelei mase de rataţi,care au un destin, care nu seamănă cu ceilalţi şi nicinu pot fi asemeni lor, ei sunt, să zicem, nişte exilaţi.Păi şi Dumneavoastră aţi făcut un fel de exilat dindumneavoastră.Da, în oarecare măsură.Aţi citit mult şi aţi cugetat mult despre mistici. „Misticismuleste o aventură, o aventură verticală: el se expuneriscului de a tinde spre înălţimi şi astfel cucereşte oaltă formă de spaţiu.” De ce i-aţi iubit atât de mult şi ceaţi găsit, pe măsura Dumneavoastră, la ei?Bunăoară, insuccesul vieţii mele este că nu ammers până la capăt. Pe mine m-au fascinat misticismulşi misticii şi eu am parcurs acest drum până laun anume punct, dar n-am atins punctul final.Eu cred că în domeniul Dumneavoastră aţi realizattot ce a fost posibil.Da, dar nu în plan spiritual.În orice caz, Dumneavoastră nu aţi vrut să fiţi unmistic.Şi asta-i adevărat (râde din inimă).Aşadar, în domeniul Dumneavoastră aţi realizatce aţi dorit. Eu cunoasc toate cărţile Dumneavoastrăşi de aceea cred asta.Da, totuşi elementele negative sunt foarte importante,iar pe plan spiritual eu sunt nerealizat. Suntconştient de faptul că în sinea mea am înţeles problemele,dar că nu le-am trăit cum trebuia.Dumneavoastră ştiţi chiar şi unde nu aţi reuşit?Da, da, există o zonă de nereuşită, sunt absolut sigurde asta, pentru că nu am urmat prima pornire.Vă pare rău?Nu ştiu.Privită în întregul ei, viaţa Dumneavoastră a fost şifrumoasă, şi bogată spiritual. Aţi fost propriul Dumneavoastrăstăpân absolut.Asta este exact, poate.Revin la întrebarea mea: de ce v-au fascinat misticii?Tocmai pentru că eu nu am putut să fiu asemenilor. M-au fascinat pentru că au făcut un pas înainte,fireşte, nu numai un pas şi, dacă ar fi să mă comparcu ei, eu sunt un om ratat.Aţi spus: „Am străbătut toate etapele şi n-am devenitun credincios.” Ciudat, iar tatăl dumneavoastră e fostpreot?Nu am devenit credincios, nici nu sunt credincios,dar prezenţa religiei este permanentă în mine, am cititmult despre religie. Am citit un mare număr decărţi, dar mereu m-am învârtit în jurul misticilor,pentru că mă fascinau prin poziţia lor faţă cu extremele,printr-un fel de eliberare interioară, care este,dacă nu o purificare, ceva ce ne imprimă un anume27

28stil de viaţă. Tot ceea ce este legat de religie şi demistică, totul este foarte important, este ceva ce temişcă în profunzime, nu este ceva ca atunci când citeştiun roman, e ceva ce te leagă de ceilalţi. În tinereţeciteam mult despre mistici, memoriile lor. Misticulnu-şi trăieşte extazurile şi dezgustul în graniţelevreunei definiţii: nu tinde el să dea satisfacţie gândurilorsale, ci sensibilităţii sale. Iar sensibilitatea sa ourmăreşte mai mult decât poeţii, pentru că prin ea seapropie de Dumnezeu. Intensitatea vieţii interioarela mistici este mai puternică decât la sfinţi. Latura exclusivintelectuală este aici mai puţin importantă.V-aţi dorit şi Dumneavoastră aşa ceva?Acum mai puţin. Înainte, da, oricum toate asteamă interesau foarte mult.Mai sunteţi şi-acum convins de ceea ce aţi scris mereu:„a distruge toţi zeii şi toate templele este singura treabăa gânditorului. Asta înseamnă a stăvili fanatismul.”?Acum nu întru totul. Relaţia mea cu misticismul estemai complexă. Mistica este o tensiune existenţială.În Recunoaştere şi anatemă scrieţi: „Atâta timp câtmai există şi un singur zeu, adevărata misiune a omuluinu a fost îndeplinită.”De-a lungul întregii mele vieţi am avut reacţii antireligioase.Cât timp am fost tânăr, acestea erau maiexcesive. Deci, totul depinde de data la care am scrisceva. Este o insolenţă şi o provocare.De ce a născocit omul religia?Tocmai din cauza nenorocirilor. Doar pentru cămereu merge din chin în chin. Pentru a le cunoaşte,pentru a le tălmăci, pentru a cugeta la durerile sale,la încercările sale interioare. Aceasta a făcut din omceea ce este el, şi aceasta i-a dat dimensiunea sa interioară.Cum aţi început să scrieţi?Trebuia să fac ceva în viaţă. Am încercat să nu facceva ce fac toţi oamenii, să evit această obligaţie.Asta mi-a şi reuşit. Aşadar, am citit mult, de vreme cetrebuia totuşi să şi muncesc ceva, fiind, de altfel, unom fără o profesie. Aşa că am început să scriu.De ce aţi ales fragmentul?Asta este oarecum complicat. Deoarece, de fapt,eu nu scriam pentru a publica. Scriam doar pentru ada expresie, a da curs unei stări momentane. Nupentru a scrie cărţi. De aceea şi este scrisul meu subforma fragmentului, pentru că este sporadic. Estevorba, deci, de clipe din viaţa mea, iar clipele suntscurte. La acest gen nu se impune o continuitatestrictă. Scrisul este o nesfârşită sondare a sinelui. Eueste unica temă a celui ce scrie. Tot ceea ce am scris,am scris în momente de depresie. Eu scriu pentru amă elibera de mine însumi, de obsesiile mele. Scrisuleste eliberare. Există momente când suntem disperaţi,iar scrisul facilitează eliberarea, această explozieîn cuvinte. Singura funcţie a scrisului este răzbunareafără riscuri, de aceea cărţile mele seamănă cu mine.În viaţă nu există concluzii definitive, de aceea şiscriu fragmentar, pentru că nimic nu este niciodatăfinit, cum nici viaţa. Toate cărţile mele sunt, mai multsau mai puţin, confesiuni disimulate. Agreez memoriilepentru că în ele găsesc oameni care au existat.Eu cărţile Dumneavoastră le şi citesc aşa cum aş citimemoriile Dumneavoastră, chiar şi atunci când scrieţidespre alţii sau ca aforismele.Îmi convine ceea ce aţi spus şi asta este exact.Adineaori aţi spus că nu mai scrieţi. De ce?Nu mai scriu deja de doi ani. Nu ştiu cum s-a întâmplat.Poate că de la sine. Mi-e silă de toată aceastălume care scrie, toţi scriu, toţi te întreabă: „Când vafi gata cartea următoare?” Am simţit o mare plăceresă le răspund: „Niciodată!” Şi mi-a fost de-ajuns săhulesc şi Universul, şi pe Dumnezeu.Traducere de Ioan Radin Peianov

ESEU

Ciprian VălcanCâteva observaţii asupra operei francezea lui Cioran30Perioada franceză aduce cu sine o altă reţetă alecturilor şi surselor intelectuale privilegiate ale luiCioran, iar influenţele germane încep să se estompeze,fiind echilibrate de un recurs masiv la marile cărţiale tradiţiei umaniste şi sceptice europene, cărora lise adaugă o serie de texte gnostice şi buddhiste. Autoriifrancezi devin referinţe aproape obligatorii, punându-ila dispoziţie un arsenal de argumente şi ideicare contribuie la cristalizarea noii sale imagini despresine, aceea a dezabuzatului blestemat, a celuiatins în propria carne de un rău imposibil de depăşitşi tocmai de aceea devenit imun la toate fanteziile şigogoriţele unei umanităţi exaltate de o necontenităcăutare a idealurilor. Noul Cioran se desprinde de foştiisăi maeştri şi principalul repudiat în această operaţiunede refacere a machiajului este tocmai Nietzsche,profetul primejdios, socotit un adevărat prinţ al exaltaţilor,un histrionic senior al delirului. Dacă în Tratatde descompunere, prima lui carte publicată în franceză,pot fi găsite încă destule fragmente care stau subinfluenţa uşor reperabilă a gânditorului german, maiales în privinţa problemelor legate de cunoaştere şiadevăr, treptat, prezenţa lui Nietzsche se estompează,iar în prim-plan apar o serie de teme care vorcontribui la conturarea portretului său de sceptic radical,de perpetuu amant al îndoielii.Convulsiva exaltare a viului, a creaţiei, a efortuluidin opera sa de tinereţe e înlocuită cu privirea dezabuzatăa celui care ajunge să se considere scepticulde serviciu al Occidentului, maestrul damnat al dubiului,exorcistul tuturor certitudinilor şi al tuturorconvingerilor. Scrierile franceze ale lui Cioran reprezintăo adevărată Summa sceptica, o transcriere cuaccente fenomenologice a mecanismului abisal alîndoielii, a morbului ce atacă spiritul, detaşându-l deorice miză vitală şi punându-l în imposibilitatea de aopta, făcându-l incapabil până şi de cea mai banalăalegere 1 . Cioran insistă asupra voluptăţii pe care oresimte intelectul prins în vârtejul demascării iluziilor,a beţiei demistificatoare a lucidităţii, descriindorgoliul încercat de aceia ce se simt în stare să treacădincolo de limitele omenescului, lăsându-se consumaţide mania lor inchizitorială, urmărind desfiinţareatuturor ficţiunilor şi proiectarea unei imagini necruţătoareasupra întregii arhitecturi a universului,înfăţişând-o în nuditatea sa tenebroasă, fără scutulprotector al idealizărilor ori al proiecţiilor teleologice.Însă, dincolo de schiţarea acestei veritabile orgii ainteligenţei, el inventariază consecinţele dezolanteale unei asemenea dezlănţuiri a maşinăriei implacabilea spiritului, contabilizând fără menajamente rezultateledezvrăjirii lumii pe care o impune, incluzândaici eliminarea progresivă a oricărei credinţe, minareatuturor argumentelor în folosul trăirii, hegemoniaunui indiferentism generalizat, răspândirea plictiseliişi a angoasei, neutralizarea afectivităţii, asumareasterilităţii, triumful unui sentiment aseptic al existenţeice îndeamnă la precipitarea spre catastrofă, la căutareaeliberării de blestemul atotputerniciei conştiinţei:„Cunosc o bătrână nebună care, aşteptând în1Vezi mai ales Cioran, „Scepticul şi barbarul” in La chutedans le temps, Oeuvres, Paris, Gallimard, 1995, p. 1096-1106.

fiece clipă să se năruie casa peste ea, îşi petrece zileleşi nopţile la pândă. Bântuind prin odaie, trăgândcu urechea în trosnituri, o irită nespus că evenimentulîntârzie. La o scară mai mare, comportamentul bătrâneieste al nostru, al tuturor. Trăim cu nădejdeaunei prăbuşiri chiar şi când ne gândim la altceva” 2 .Preeminenţa acestei viziuni îl determină pe Cioransă pornească la creionarea unei imagini necruţătoaredespre lume, în care nu-şi mai au locul naivitatea,iluzia, utopia. Sarcasmul şi tuşele cinice sunt mijloacelepredilecte utilizate pentru a demonstra insanitateaoricărei speranţe, a oricărei convingeri în binefacerileraţiunii, ridiculizând până şi cea mai moderatăformă de optimism, demontând cu o ingeniozitatemaliţioasă toate argumentele partizanilorideii de progres, descalificând orice pretenţie deameliorare a destinului umanităţii. Pentru Cioran,pare extrem de evident că o privire lucidă asuprauniversului nu permite nici măcar cea mai măruntănădejde. Creaţia e opera unei divinităţi malefice, aunui „zeu tarat” 3 care a viciat încă de la început rădăcinileexistenţei, declanşând un proces generalizatde corupere şi distrugere, generând mişcarea şi haosulschimbării, pulverizând armonia totului originar.Omul e victima acestei erori iniţiale, e o fiinţă compozităorientată în mod natural spre rău, coabitândcu monstruosul şi cu oroarea, capabilă să făptuiascăbinele doar din neatenţie sau din greşeală.Nostalgia nenăscutului, a stării de dinaintea creaţiei,a paradisiacei condiţii iniţiale, preverbale şi preconştiente,e foarte prezentă în opera franceză a luiCioran, marcând o altă deosebire semnificativă faţăde volumele sale româneşti. Dacă tânărul Cioranexaltă manifestarea, freamătul creaţiei, încurajândcele mai teribile exagerări egolatrice, elogiind individualitateaşi fragilitatea ei eroică, încercând să-şi împingăpoporul somnolent şi pasiv în vârtejul istoriei,socotită singura scenă potrivită pentru afirmarea naţiunilor,singurul tribunal ce poate să le judece, aducându-lesalvarea sau pierzania, Cioran din epoca dematuritate e un adept al ştergerii urmelor, al renunţăriila iluzia eului, al extincţiei pasiunilor şi al suprimăriioricăror proiecte, punând în gardă împotriva pericoluluisucombării în faţa caruselului aparenţelor. Dinacest motiv, istoria îi apare ca un teritoriu al răului, caun episod necesarmente dăunător ce induce o fatalăinvoluţie, ca o forţă brutală şi stihinică ce supune totulcoroziunii implacabile a timpului, precipitând2Cioran, La tentation d’exister in Oeuvres, p. 8853Cioran, Le mauvais démiurge in Oeuvres, p. 1169.apropierea finalului. În consecinţă, tematica declinuluidevine una extrem de prezentă în volumele salefranceze, continuând într-un mod original dialogullui cu gândirea spengleriană început în tinereţe.Prima carte publicată în Franţa, Tratat de descompunereconţine un eseu, Chipurile decadenţei, încăextrem de puternic influenţat de felul în care Spenglerdescrie o cultură ajunsă în faza declinului. Fenomenologiacioraniană a decadenţei prezentă înacest text se constituie pornind de la observaţiile filosofuluigerman: în contrast cu individul inconştiental epocilor de apogeu ale culturii („individul nu ştiecă trăieşte, el trăieşte” 4 ), omul declinului instaurează„domnia lucidităţii” 5 ; locul miturilor din perioadelecreatoare e luat de concepte; viaţa devine din mijlocun scop în sine; degradarea fiziologică impuneabandonarea instinctelor tocite şi hegemonia dăunătoarea raţiunii, care inhibă spontaneitatea pulsionalăa trăirilor („Decadenţa nu e decât instinctul devenitimpur sub influenţa conştiinţei” 6 ); efervescenţareligioasă e înlocuită cu o neputinţă de a crede ceduce la prăbuşirea tuturor divinităţilor, omul alegândsă-şi ucidă zeii pentru a fi liber cu preţul pierderiicreativităţii sale: „căci omul nu e liber – şi steril– decât în răstimpul când zeii mor; şi nu e sclav – şicreator – decât atunci când – tirani – zeii prosperă” 7 .Deosebirea faţă de Spengler se manifestă în privinţamodului de a gândi semnificaţia declinului.Dacă filosoful german vede în civilizaţie formula pecare o adoptă o cultură ajunsă la final, fără ca sfâşitulacesteia să pună în cauză supravieţuirea întregiiumanităţi şi fără ca el să însemne un crepuscul general,o negare a posibilităţii de apariţie a altor culturi,fără să implice ideea unui declin universal, Cioranpare să privilegieze o viziune ce contrazice perspectivaciclică subiacentă morfologiei spengleriene aculturii, văzâd în întreaga simptomatologie a decadenţeicând o pregătire a extincţiei speciei umane 8 ,când o dovadă a permanentizării stării ei de declin 9 .Circularitatea modelului imaginat de filosoful germane înlocuită cu liniaritatea avansării spre catastrofă,fie că aceasta implică distrugerea definitivă aomului, fie că ea presupune menţinerea lui veşnicăîntr-o condiţie postistorică, acceptarea inevitabilă a4Cioran, Précis de décomposition in Oeuvres, p. 679.5Ibidem, p. 679.6Ibidem, p. 680.7Ibidem, p. 680-681.8Ibidem, p. 686-687.9Ibidem, p. 686.Ciprian Vălcan31

32regresului, a perpetuării unei rase „suboameni”, de„escroci ai apocalipsului” 10 . Cioran pare să revină la oconcepţie unitară asupra istorei, negâd discontinuitateaei pe care o apărase în tinereţe pe urmele luiSpengler şi renunţând la omologiile structurale propusede acesta pentru studierea culturilor majore.Însuşindu-şi diagnosticul lui despre declin, el îl extindela scara întregului univers, scoţându-l din contextulprecis în care fusese formulat pentru a descrieetapa finală a unei culturi, şi transformându-l într-unargument pentru viziunea lui dezabuzată asupra lumii,pentru pesimismul lui cu nuanţe apocaliptice:„Suntem marii decrepiţi, împovăraţi de vise străvechi,de-a pururi inapţi pentru utopie, tehnicieni aiostenelii, gropari ai viitorului, îngroziţi de avatarurilebătrânului Adam. Copacul Vieţii nu va mai cunoaşteo nouă primăvară: e lemn uscat; din el se vor face sicriepentru oasele noastre, pentru vise şi dureri” 11 .Această viziune avea să persiste de-a lungul opereisale franceze, fiind prezentă într-o serie de eseuriprecum După istorie 12 sau Urgenţa catastrofei 13 , marcândo semnificativă schimbare faţă de concepţia luide strictă obedienţă spengleriană din tinereţe. Cioranrepudiază în mod explicit concepţia ciclică despreistorie într-un fragment în care aminteşte viziunealui Heraclit despre focul ce va cuprinde universulla sfârşitul fiecărei perioade cosmice, socotind-o insuportabilătocmai din pricina ideii repetabilităţii catastrofei,a infinitei circularităţi a dezastrului: „Maipuţin îndrăzneţi şi mai puţin exigenţi, noi ne mulţumimcu un singur sfârşit, căci ne lipseşte forţa ce nearîngădui să-nchipuim şi să-ndurăm mai multe. Admitem,e adevărat, o pluralitate de civilizaţii – totatâtea lumi care se nasc şi mor; dar cine dintre noi arconsimţi ca istoria întreagă să reînceapă la nesfârşit ?Cu fiecare eveniment al ei [...] mai facem un pas cătredeznodământul unic, potrivit unui ritm al progresuluia cărui schemă o adoptăm, refuzându-i desigurbalivernele. Înaintăm, da, gonim, chiar către un dezastruprecis, şi nu către o mirifică desăvârşire” 14 .O asemenea modificare de perspectivă motiveazăşi radicala răsturnare care se produce în privinţavalorizării istoriei, instituind o nouă optică referitoarela relaţia dintre culturile majore, obsedate de făptuireşi de dorinţa de afirmare, şi culturile anistorice,10Ibidem, p. 687.11Ibidem, p. 686-687.12Vezi Cioran, Écartèlement in Oeuvres, p. 1426-1433.13Ibidem, p. 1434-1442.14Ibidem, p. 1439.atemporale, care refuză să intre în jocul devenirii.Dacă în opera sa de limbă română nu încetează săblameze şi să deplângă situaţia culturilor fără destin,a culturilor mici interesate doar de valorile supravieţuirii,fără nici o ambiţie metafizică, fără nicio dorinţăde transformare a lumii, rămase mereu în anonimat,elogiind forţa culturilor majore de a-şi pune amprentaasupra desfăşurărilor istoriei, de a miza totul pe intensitateatrăirii, de a căuta atingerea gloriei cu preţulunui declin ineluctabil, cărţile sale de limbă francezăpropun o viziune complet opusă. Culturileatemporale posedă o înţelepciune superioară ce lepermite să se menţină la distanţă de inevitabila combustiece îi consumă până la capăt pe actorii istorieiuniversale. Declinul, precipitarea sfârşitului, e rezultatullipsei de măsură ce nutreşte evoluţia marilorculturi: „Ceea ce ne pierde, ba nu, ceea ce ne-a pierdute setea de destin, oricare ar fi acesta” 15 . Istoria nue salvarea popoarelor prin intrarea lor definitivă înmemoria umanităţii, nu e fericita lor smulgere dinanonimat, ci ea reprezintă o capcană mortală, acceptareaunui morb devastator ce le va aduce sfârşitul,sacrificarea esenţei lor profunde în folosul unui primejdioscortegiu de simulacre, o aglomerare de fapteşi gesturi ce maschează unica miză importantă,aceea a trăirii în acord cu propria interioritate: „Cu siguranţă,nu este mântuire prin istorie. Ea nu este defeldimensiunea noastră fundamentală: nu e decâtapoteoza aparenţelor. Să fie oare cu putinţă ca, o datăce se va pune capăt drumului nostru prin lume, să neaflăm iar propria esenţă? Omul postistoric, fiinţă întrutotul pustie, va fi în stare oare să afle în sine însuşiatemporalul, adică tot ce a sugrumat în noi istoria?” 16Culturile majore nu sunt un model, metabolismullor nu trebuie imitat, agresivitatea lor endemică nutrebuie urmată, aşa cum credea cu convingere tânărulCioran, ba chiar dimpotrivă, calea pe care auales-o ar trebui evitată, căci ele nu pot să ofere niciosoluţie, ci doar să încurajeze precipitarea spre dezastru.Cioran-maturul deplânge complotul pus la calede popoarele „avansate” împotriva celor „mult depăşitede istorie” 17 , viclenele maşinaţiuni cărora acesteadin urmă nu reuşesc să le facă faţă, sucombândele însele unor vicii de care păreau să fie la adăpost,fiind împinse împotriva voinţei lor în vârtejul istoriei,fiind astfel sortite inevitabil declinului 18 . Altădată un15Ibidem, p. 1433.16Ibidem, p. 1432.17Cioran, La chute dans le temps in Oeuvres, p. 1087.18Ibidem, p. 1086-1087.

înfrigurat propagandist al modernizării, elogiind forţade a transforma lumea a marilor culturi, activismullor neobosit, Cioran ajunge să regrete desprindereade blânda animalitate a stării de natură, ceea ce, întermenii tinereţii sale, ar fi denumit trecerea de la biologiela istorie: „Ar fi trebuit ca, păduchioşi şi senini,să ne mulţumim cu tovărăşia animalelor, să putrezimalături de ele timp de milenii încă, să respirăm mirosulstaulelor mai curând decât pe cel al laboratoarelor,să murim de bolile, şi nu de leacurile noastre [...]Absenţei, care ar fi trebuit să fie o datorie şi o obsesie,i-am substituit evenimentul; or, orice eveniment neatinge şi ne roade, de vreme ce nu se iveşte decât peseama echilibrului şi duratei noastre” 19 .Pesimismul apocaliptic al gândirii cioraniene areca rezultat nu doar o viziune sumbră asupra istoriei şia întregii alcătuiri a lumii, în care preeminenţa răuluie un dat metafizic, ci şi o vitriolantă descriere a naturiiumane inspirată parcă de cele mai nimicitoaregravuri ale lui Goya sau Hogarth. E dimensiuneade moralist a lui Cioran, exprimată încele mai surprinzătoare moduri, forţândabsurdul, parodicul sau macabrul, mizândpe efectul retoric al paradoxului şial formulei sofistice, şi ea conduce la alcătuireaunui adevărat catalog al viciiloromeneşti, rizibile ori hidoase, monstruoasesau numai groteşti. Însă, spre deosebirede moraliştii francezi din secolele alXVII-lea şi al XVIII-lea, care foloseau conciziaaforismului pentru a proiecta o imagineobiectivă asupra umanităţii, urmărind un scoppedagogic prin demascarea necruţătoare a micimilorşi infirmităţilor sufleteşti ale indivizilor,propunându-şi să contribuie astfel la îndreptarealor morală, Cioran oferă spectacolul halucinant alunui muzeu al ororilor în care pecetea subiectivităţiisale e permanent prezentă. Aşa cum remarcă GeorgeBălan, clasicii francezi ai aforismului mizează pe oseamă de exemple cu aplicare aproape universală,accentuând generalitatea gândirii lor şi încercând sădetermine o identificare spontană a cititorilor cu situaţiilepe care le descriu, pe când Cioran preferă situaţiilepsihologice neobişnuite, excentrice şi chiar şocante,în care indivizii nu se recunosc decât cu dificultate,fiindcă ele ies din cadrele experienţei comune 20 .În plus, el nu-şi face nicio iluzie în legătură cu posibi-19Ibidem, p. 1088.20Vezi George Bălan, Emil Cioran, Paris, Éditions JosetteLyon, 2002, p. 108-111.lul efect al scrierilor sale, nu urmăreşte niciun scop deordin moral, mulţumindu-se să inventarieze cu minuţiozitatemizeria umanităţii, ilustrând astfel cu unmaterial empiric demonstraţia sa despre hegemoniarăului, despre triumful facil şi firesc al maleficului.Într-un asemenea context, asistăm la demontareaatentă a tuturor veritabilelor resorturi ale comportamentelorindivizilor, participând la eliminarea sistematicăa motivaţiilor nobile ori dezinteresate şi ladezvăluirea raţiunilor de profunzime ce le detemină,cel mai adesea ignobile şi hilare, nutrite de resentiment21 , laşitate, invidie, vanitate, dorinţă de glorie 22şi voinţă de putere 23 . Lumea pe care o descrie Ciorane una a infernului viscerelor, a patimilor iraţionale ceînrobesc spiritele, îndemnând la decimarea duşmanilor,la montarea celor mai odioase maşinaţiunipentru dobândirea onorurilor şi a supremaţiei,o lume în care funcţioneazădoar linguşirea şi ipocrizia,ranchiuna şi impostura, nelăsândloc sincerităţii, abnegaţiei, prieteniei,eroismului sau admiraţiei,devenite simple cuvinte fără acoperire,instrumente utilizate cu perfidiepentru a masca atotputernicia unorimpulsuri josnice, singurele cu adevăratreale.Exemplară pentru poziţia lui demistificatoaree analiza pe care o consacră iubirii. TînărulCioran caută explicaţia unui mister esenţialatunci când încearcă să descopere semnificaţiafundamentală a iubirii şi a mecanicii ei fatale, fiindimplicat cu enormă pasiune în elucidareaenigmei, crezând în importanţa demersului său.Ajuns la maturitate, privirea lui poposeşte cu ironieşi cu destul cinism asupra unui subiect ce îi stârniseentuziasmul şi cele câteva aforisme consacrate acesteitematici sunt revelatoare pentru optica lui dezabuzată,pentru scepticismul dizolvant cu care scruteazătoate motivele invocate în mod curent pentrua justifica exaltarea indivizilor, nevoia lor de ideal, detransfigurare a unei realităţi adesea rizibile. Viziuneatânărului Cioran e dominată de obsesia viului, a elanuluinestăvilit, a preaplinului, de căutarea experienţei21Vezi Cioran, “Odiseea ranchiunei” in Histoire et utopie,Oeuvres, p. 1018-1034.22Vezi Cioran “Dorinţa şi oroarea de glorie” in La chutedans le temps, Oeuvres, p. 1113-1122.23Vezi Cioran, “La şcoala tiranilor” in Histoire et utopie,Oeuvres, p.1005-1116.33

34extatice, fie că ea se produce în raptusul mistic, fiecă e consecinţa agoniei orgasmice a trupurilor, pecînd celălalt Cioran pare să nu poată să se desprindănici o clipă de contemplarea scheletului, a cărnii îndescompunere, de revelaţia organică a deşertăciuniituturor lucrurilor. Consecvent unei asemenea optici,surprinde cu sarcasm detaliile trupeşti neglijate deliberatde partizanii idealizării iubirii, insistând în specialasupra ceremonialului grotesc al sexualităţii,asupra animalităţii de profunzime ce guvernează dinamicaaparentelor sentimente elevate, notândtransformările pe care le produce ferocitatea dorinţei:„Carnea e incompatibilă cu milostivirea: orgasmull-ar transforma pe un sfânt în lup” 24 . „Declari războiglandelor, dar te prosternezi în faţa duhorilorunei târfe oarecare... Mândria e neputincioasă în faţaceremonialului mirosurilor, a tămâierii zoologice” 25 .În scrierile româneşti, sexualitatea, fără de care dragosteae imposibil de imaginat, e prilejul unei experienţeliminale, e o ocazie pentru transcenderea limitelor,pentru atingerea paroxismului trăirii, un mijlocprivilegiat de a celebra viaţa, dezechilibrând raţiuneaşi minimalizându-i certitudinile, deschizând spremisterul extazului, celebrând abisalitatea corporalităţii26 . În textele franţuzeşti, ea apare ca o marcă anaturii corupte a omului, ca o gesticulaţie ridicolă,ca o gimnastică hidoasă a trupurilor, fiind asemănată,în termenii unei tradiţii celebre pentru severitateaformulelor sale ce urmăresc să trezească dezgustul,tradiţie care merge de la gnostici, prin Sfântul Augustin,până la Luther, când cu un grohăit, când cu oclipă „de îmbăloşare” 27 . Pentru tânărul Cioran, omultrebuie să-şi asume până la capăt carnalitatea, utilizând-oca un mijloc indispensabil de a trăi magia vitalului,sporind forţele spiritului său, contribuind laadâncirea atitudinii lui eroice, la înfruntarea tragismuluiinevitabil al existenţei prin intensificarea senzaţiilorşi a experienţelor pe care le încearcă. Înschimb, pentru Cioran din scrierile franceze, trupule doar încă unul dintre motoarele iluziei, doar încăo sursă a proliferării aparenţelor, încă unul dintreadversarii scrutării necruţătoare a realităţii, iar adevărataluciditate cere punerea lui în paranteze, eliminareaefectului său disturbator, stingerea surseifantasmelor.24Cioran, Syllogismes de l’amertume in Oeuvres, p. 794.25Ibidem, p. 795.26Cioran, Pe culmile disperării, Bucureşti, Humanitas, 1990,p. 129.27Cioran, Syllogismes de l’amertume in Oeuvres, p. 795.Datorită radicalităţii stilului său de gândire şi boicotăriiinstrumentelor tradiţionale ale filosofiei, operalui Cioran le-a ridicat numeroase probleme comentatorilor,intrigaţi de caracterul ei fragmentar şide extraordinara calitate stilistică a scriiturii, împiedicâcndo încadrare facilă a reflecţiei sale. O parte dintreexegeţi au considerat că opera sa trebuie să fieinclusă în sfera literaturii 28 , în vreme ce alţii au pledatpentru caracterul filosofic al textelor lui, socotindu-lun moştenitor al tradiţiei Kierkegaard-Nietzsche-Wittgestein 29 . Însă dincolo de aceste controverse, cutoţii au subliniat valoarea scrierilor sale, decretându-lfie „Un La Rochefoucauld al secolului XX” 30 , fie celmai mare autor de aforisme de la Nietzsche încoace31 , fie cel mai mare prozator francez 32 . Însă poatecă cea mai sugestivă încercare de caracterizare a luiCioran e aceea propusă de Peter Sloterdijk, care notează:„Il est, après Kierkegaard, l’unique penseur dehaut niveau à avoir rendu irrévocable la compréhensiondu fait que nul ne peut désespérer selon desméthodes sûres” 33 .Bibliografie1. Cioran, E. (1995). Scepticul şi barbarul in La chute dans letemps, Oeuvres. Paris: Gallimard.2. Cioran, E. La tentation d’exister in Oeuvres, p. 8853. Cioran, E. Le mauvais démiurge in Oeuvres, p. 1169.4. Cioran, E. Précis de décomposition in Oeuvres, p. 679.5. Cioran, E. Écartèlement in Oeuvres, p. 1426-14336. Bălan, George. (2002). Emil Cioran. Paris: Éditions Josette Lyon.7. Cioran, E. Odiseea ranchiunei in Histoire et utopie, Oeuvres, p.1018-1034.8. Cioran, E. Dorinţa şi oroarea de glorie in La chute dans le temps,Oeuvres, p. 1113-1122.9. Cioran, E. La şcoala tiranilor in Histoire et utopie, Oeuvres,p.1005-1116.10. Cioran, E. Syllogismes de l’amertume in Oeuvres, p. 794.11. Cioran, E. (1990).Pe culmile disperării. Bucureşti: Humanitas,1990.28Vezi Livius Ciocârlie, Caietele lui Cioran, Craiova, ScrisulRomânesc, 1999.29Vezi Susan Sontag, op. cit., p. 56.30Jean Chalon, “Un La Rochefoucauld du XXe siècle”, LeFigaro, 23 aprilie 1977.31Este opinia lui Benjamin Ivry dezvăluită în Cioran, “Entretienavec Benjamin Ivry”, Entretiens, Paris, Gallimard,1995, p. 210.32Angelo Rinaldi, “La médecine Cioran”, L’Express, 24-30ianuarie 1986.33Peter Sloterdijk, “Le revanchiste désintéressé” in L’heuredu crime et le temps de l’oeuvre d’art, Paris, Calmann-Lévy,2000, p. 153.

12. Ciocârlie, Livius (1999). Caietele lui Cioran. Craiova: ScrisulRomânesc.13. Chalon, Jean (1977). Un La Rochefoucauld du XXe siècle. LeFigaro. 23 aprilie 1977.14. Cioran, E. (1995). Entretien avec Benjamin Ivry. Entretiens.Paris: Gallimard.15. Rinaldi, Angelo (1986). La médecine Cioran. L’Express, 24-30ianuarie 1986.16. Sloterdijk, Peter (2000). Le revanchiste désintéressé in L’heuredu crime et le temps de l’oeuvre d’art, Paris, Calmann-Lévy.odvratnog prokletnika, koji u svojoj srži nosi nepojmljivozlo koje se ne može prevazići, te je zbog togapostao imun na sve fantazije i čudovišta čovečanstva,koji su uzvišeni neprestanom potragom za idealima.Ključne reči : Ćoran, filozofija, francuska dela, univerzum,apokaliptični pesimizamSummaryA Few Remarks on Cioran’s Opus inFrench LanguageThe French period brings a different interest inreading as well as different intellectual sourceswhich are contributed to Cioran. In this period, theGerman influences began to fade, because theywere repressed by numerous books about humanistictradition and European skepticism. These bookswere accompanied by series of texts dealing withGnostic and Buddhist themes. The works of Frenchauthors became almost obligatory references, offeringa vast range of arguments and ideas whichcontribute to clarifying new ideas and seeing theman as a hideous damn person, who carries an inconceivableevil which cannot be overcame, thushe became immune to all fantasies and monsters ofhumanity which were exalted by continuous searchfor ideals.Key words: Cioran, philosophy, French works, universe,apocalyptic pessimism35RezimeNekoliko zapažanja o Ćoranovomopusu na francuskom jezikuFrancuski period donosi drugačije interesovanje začitanje kao i neke druge intelektualne izvore koji sepripisuju Ćoranu. U tom periodu su nemački uticajipočeli da blede, jer su bili potisnuti brojnim knjigamakoje se bave humanističkom tradicijom i evropskimskepticizmom, a kojima se pridodaju serije tekstovasa gnostičkom i budističkom tematikom. Dela francuskihautora postaju gotovo obavezne reference,nudeći čitav arsenal argumenata i ideja koje doprinoserazjašnjavanju novih ideja i viđenja čoveka kao

Yvonne DuplessisSUPRAREALISMUL ÎN ROMÂNIA (I)36Suprarealismul este mai actual ca niciodată, atâtde multe manifestări care se succedă sunt consacrateacestei mişcări. Cea care a avut loc la Paris la CentrulPompidou în perioada 6 martie-24 iunie 2002 aatras mii de vizitatori. Ea s-a intitulat Revoluţia suprarealistă.De atunci au urmat altele, care au avut o puternicăinfluenţă culturală.Totuşi, trebuie amintit faptul că în perioada interbelicăa avut ca precursor dadaismul, pe care TristanTzara, poet şi scriitor român, l-a făcut cunoscut în Franţa,la sfârşitul anului 1919. El ralia acestei mişcări petoţi aceia care căutau să spargă rutina: Picabia, grupulde la Littérature: André Breton, Philippe Soupault,Louis Aragon, etc. Paul Eluard, Théodore Fraenkel auparticipat, de asemenea, la aceste manifestări provocatoare,ultima având loc în anul 1920. Dadaismului îiurmează suprarealismul, pentru a explora noi căi deeliberare a omului care ni le indică şi pe cele la careau participat suprarealiştii români. Nu trebuie uitatfaptul că primul număr din „Revoluţia suprarealistă”debuta astfel:„Suntem în zorii unei „Revoluţii”... Puteţi să luaţiparte la ea...Biroul Central de Cercetare Suprarealistă„este deschis” .Cele 11 numere care au urmat, din 15 decembrie1929, conţin anchete despre sinucidere, sexualitate,povestiri despre vise, texte suprarealiste, etc.Mai târziu, în 1945, la Bucureşti, poeţii GherasimLuca şi Dolfi Trost puneau deja în gardă referitor ladevierile estetice ale acestei cercetări:„Transformarea suprarealismului în curent artisticva pune capăt dezvoltării sale teoretice şi riscă să împărtăşeascăsoarta tuturor mişcărilor de revoltă...”Totuşi cuvântul suprarealist era atunci departe de afi difuzat în presă, în media care îl utilizează acum pentrua caracteriza evenimente, situaţii puţin derutante.De fapt, în aceeaşi perioadă, în timpul studiilormele de filozofie, am discutat cu studenţi în cercetare,ai lui André Breton, despre posibilitatea unei lărgiria conştiinţei suprareale. Apoi, un profesor de laFacultatea de Litere, mi-a propus să pregătesc o tezădespre mişcarea suprarealistă. Pentru a o susţine,trebuia să o dactilografiez şi nişte prieteni mi-au dusmanuscrisul la o secretară care lucra pentru ei. Carenu-mi fu surpriza când mi-l înapoiaseră, pentru că earefuza să dactilografieze un text atât de aiurit.! Eram,atunci, departe de banalizarea actuală a cuvântului:suprarealist.Voi profita de acest articol pentru a reveni pe itinerarelesuprarealiste, adesea uitate, care se încrucişeazăîntre Paris şi Bucureşti pentru, cum spuneaRimbaud, „a schimba viaţa”.Aşa cum a scris Bernard Lecherbonnier în operasa Suprarealism şi francofonie:„Vântul din Carpaţi a suflat puternic asupra piscurilorliteraturii franceze contemporane: Tristan Tzara,Eugène Ionesco. Şi ce vânt! O rafală de libertate cerăstoarnă totul în trecere...” (p. 57, Editions Publisud).După Ionesco, calificat ca dadaist român în titlulunei convorbiri publicate în Quinzaine littéraire (nr.217) în 1976, acest elan l-a avut ca precursor, la înce-

putul secolului XX, pe poetul român Urmuz şi pe ceicare îl înconjurau, în România: J. Costine, M. Janco etTristan Tzara. Totuşi Tristan Tzara inventează cuvântulDada la Zürich, pentru a caracteriza o revoltă împotrivasocialului, a moralei, a artei... Francis Pocabia aderăla mişcarea aceasta şi o face cunoscută în Franţa.Anul 1921 marchează sfârşitul mişcării dadaiste.Scandalului, revoltei îi succedă o cercetare metodicăa suprarealului. André Breton, alături de LouisAragon, Paul Eluard, Philippe Soupault cărora li sealătură Jacques Baron, Robert Desnos, max Ernst,Pierre de Massot, Max Morise, Pierre Unik, Roger Vitrac– era şeful acestei mişcări suprarealiste care debuteazăcu explorarea inconştientului.Primul demers întreprins a fost recuperarea tuturoracestor energii necunoscute, după André Bretonsuprarealismul, din punct de vedere filozofic, se bazeazăpe „credinţa în realitatea superioară a unor formede asociere neglijate până atunci, pe întreaga forţăa visului, jocului dezinteresat al gândirii.” Abandonareaîn automatism permite o coborâre în sine-însuşispre domeniul dorinţelor refulate pe de o parte,a presentimentelor, pe de alta. Acesta a fost scopulurmărit, fără încetare, de către suprarealiştii români.Ne imaginăm itinerarul lor în „această iluminare oblică”,după expresia lui Sarane Alexandrian, care îl învaţăpe cititorul cărţilor sale ce este în spate şi alături...(Suprarealismul şi visul, Gallimard 1975, p. 13).Suprarealiştii româniRecapitulare cronologicăÎn 1928, la Bucureşti, revista „Unu” fondată deSaşa Pană consacră un număr întreg lui Urmuzprecursorul, ale cărui noutăţi se inspiră din automatism,din vis, fiind dominate de un umor negru.Numerele acestei reviste sunt ilustrate dedesenele lui Victor Brauner, Hérold. Printrealtele, ea face cunoscute în România publicaţiilelui André Breton, Aragon, Paula Eluardşi Desnos.Din 1930 până în 1933 în revista „Alge”apar poemele lui Aurel Baranga, Paul Păun şiRomanul de dragoste al lui Gherasim Luca. În1932are loc expoziţia de tablouri onirice a luiPérahim. Ea a fost, după Marina Vanci, „unadintre primele manifestări plastice româneştipe care o putem asimila cercetărilorsuprarealiste europene ale momentului.”Pe lângă asta, din 1930 Victor Brauner locuiala Paris şi ca prieten al lui Albert Giacometti şi YvesTanguy a fost prezentat lui André Breton care îi apreciazăîn mod special tablourile. El scrie în 1934 prefaţaprimei expoziţii a lui Brauner la Paris. Brauner se întoarceapoi în România şi face o expoziţie la Bucureştiîn 1935, difuzând tehnicile suprarealiste din Paris, înspecial aceea a „automatismului psihic” descoperitşi practicat de André Breton şi Philippe Soupault în1921. De asemenea, după Marina vanci, culegerile depoezii ale lui Gellu Naum bazate pe această tehnicăsunt primele opere suprarealiste realizate în România:în 1936 Le Voyageur incendiaire şi în 1937 La liberté dedormir sur un front.Între 1935-1938 devine foarte dificil pentru aceştipoeţi să publice. Victor Brauner părăseşte Româniaîn 1938, iar Gellu Naum şi Gherasim Luca vin la Parisîntre 1938-1939 unde pot să-şi precizeze poziţia desuprarealişti. Apoi, împreună cu poeţii Paul Păun,Trost şi Virgil Teodorescu, care era de asemenea laParis, se întorc în România. Brauner rămâne cu suprarealiştiiregrupaţi la Marsilia în jurul lui André Breton,în 1940. Participă la jocul lor de cărţi, numit jocde Marsilia (p. 14). Apoi, André Breton, datorită luiVarian Fry, un jurnalist american trimis de către Comitetulde Ajutor pentru Intelectuali ca sa-i ajute săse îmbarce pentru Statele Unite, putu să părăseascăMarsilia în 1941, împreună cu alţi suprarealişti.În România doar în 1945 publicaţiile suprarealistereapar. Cu toate acestea, Editura l’Oubli a publicatprofilul navigabil al lui Trost. Se disting imaginile exprimândarta de cele care sunt rezultat al „hazarduluiobiectiv” sau al unui „supraautomatism”.Suprarealiştii români se conectează la cei francezi,trimiţându-le un mesaj publicat la Bucureştişi intitulat Dialectique de la dialectique.Poeţii Gherasim Luca şi Trost fac cunoscute„cercetările lor prin câteva cărţi teoretice,prin culegeri de poeme şi prin expoziţii,cercetări la care au lucrat în timpul celorcâţiva ani de izolare.” Este interesant denotat că, la 25 de ani după publicareamesajului, în 1970, Maria Vanci subliniazăcă Dialectica dialecticii îşi păstreazăîntreaga actualitate într-o societate încare „inovaţia plastică şi poetică a devenitun divertisment în care orice descoperirea fost transformată în produs de consum,cuceririle imaginaţiei se transformă în reclamăpublicitară, iar dragostea este trădatăde către protagonişti...” Aşa cum scria înYvonne Duplessis37

381946 Victor Brauner într-o scrisoare adresată, din Paris,prietenului său, poetul Gellu Naum, suprarealismula devenit „singura fereastră vie spre ţelurile vii şiadevărate”. Luca şi Trost doresc să conserve suprarealismuluicaracterul său dinamic, de lărgire a realităţiidinamice şi a conştiinţei şi se opune devierilor sale.Conform suprarealiştilor români, soluţiile pentrucontinuitatea suprarealismului „se fondează pe joculpermanent al negării negaţiei aplicat tuturor situaţiilorşi indivizilor.”Acest dinamism al cercetărilor neîntrerupte semanifestă în evenimente, coincidenţele relevând„hazardul obiectiv” pentru că, după André Breton,ele se raportează la realizarea unui scop care era imprevizibil.Această concepţie vine din filozofia lui Hegel,de unde se revendică şi André Breton. Departede a se opune realităţii, raţiunea dialectică provoacătoate contradicţiile. Şi aceste contradicţii nu sunt decâtaparente, pentru că ele se resorb în viitor, a căreifiecare fază este o sinteză provizorie, până la sintezasintezelor. Regândind din această perspectivă hegelianismul(departe de un idealism pe care suprarealiştiinu puteau decât să-l recuze la un moment dat)implică dinamismul acestei filozofii, apropiată demişcarea suprarealistă. Breton, de fapt, – să o repetăm– nu imaginează o evaziune într-o lume ideală,ci viaţa într-un univers unde realul şi suprarealul seîntrepătrund. De asemenea, în hegelianism dualitateasubiect-obiect dispare, pentru că subiectul segăseşte proiectat în obiecte şi în evenimente. Şi dinaceastă perspectivă este imposibil a separa deductiv,logic, cum s-ar putea în logica clasică, logica deidee. E necesar, astfel, riscul acţiunii, pentru că acţiuneaimplică un fel de ruptură şi doar apoi analiza îşipoate regăsi raţiunea.În 1947 Brauner şi grupul suprarealist român participă,la Paris, la expoziţia internaţională a suprarealismului.La începutul catalogului Devant le rideau,André Breton aminteşte într-o notă titlurile criticilorcare aduc obiecţii expoziţiei din 1938. Spre exemplu,Faillite du surréalisme. Aceste titluri îi vor permite,zece ani mai târziu, să discearnă „climatul mental din1938 şi mai ales să-l situeze într-o perspectivă corectă– care nu este strict cea a artei, cât aspecte alestructurii sale care se răspândesc în noi, efortul de aface general accesibil terenul de agitaţie care se întindela limita poeticului cu realul.” La pagina următoare,André Breton adaugă: „După fericita formulă aprietenilor noştri din Bucureşti „cunoaşterea prin necunoaşteredevine cuvântul de ordine suprarealist”.Această declaraţie se găseşte în comunicarea Grupuluisuzprarealist român, semnată de Gherasim Luca,Gellu Naum, Paul Păun, Victor Teodorescu, Trost. Ease intitulează Le sable nocturne (Nisipul nocturn), titlulunui joc colectiv care se desfăşura în obscuritate (p.16). La această expoziţie din 1947 Brauner participăprintr-o PROCLAMAŢIE, conform căreia: „Noi SUN-TEM LA MARILE NUNŢI CHIMICE ALE ŞTIINŢEI CUGÂNDIREA. Ai şti tu care va fi frumuseţea?”.Precum André Breton, suprarealiştii români au extinsrealitatea la aceea explorată la microscop. Bretonconsideră „că raţionalismului deschis care defineştepoziţia actuală a savanţilor nu îi poate lipsi corespondenţaunui realism deschis ori suprarealismcare antrenează ruinarea edificiului cartezian-kantianşi bulversează din străfunduri sensibilitatea.”După 1940 Brauner se alătură suprarealiştilor românidin Bucureşti. Se întoarce la Paris în 1950, apoirevine la Bucureşti unde organizează o expoziţie în1955. În 1952 Gherasim Luca se întoarce la Paris şi publicăîn 1953 Héros limite de unde se degajează diferenţelesale în raport cu suprarealismul. Mai multe dincărţile sale au fost editate la Paris de către José Corti,la Le Soleil Noir, cu ilustraţii numeroase de Hérold miV. Brauner. În 1982 participă la expoziţia despre suprarealismorganizată de către Muzeele din Marsilia.* * *Acestei treceri în revistă a interacţiunilor dintre Franţaşi România îi adăugăm foarte interesantele cercetărifotografice făcute în România după tehnici precumcubomania (Gherasim Luca) şi cele ale lui ThéodoreBrauner, fratele mai mic al celebrului său frate pe careEdouard Jaguer îl prezintă în cartea sa, Les Mystèresde la Chambre noire (Flammarion 1982, p. 160).(Va urma)Traducere de Carmen DĂRĂBUŞBibliografie- Sarane Alexandrian. Le surréalisme et le rêve (Editions Gallimard1974).- Yvonde Duplessis. Le surréalisme – Presse Universitaires deFrance. (Collection : Que sais-je ?). 18ème édition 2002.L’aspect expérimental du surréalisme (J.M.G. Edition), Agnières(80290).Surréalisme et paranormal. 2ème édition 2002.- Edouard Jaguer. Les mystères de la chambre noire. Le surréalismeet la photographie (Editions Flammarion, 1982).- Bernard Lecherbonnier. Surréalisme et francophonie (EditionsPublisud 1992).

° ° ° ° ° ° °- Opus international, n° 19-20 (Editions Georges Fall, Octobre1970):- J. C. Lambert avec J. Hérold. Le jeu de Marseille. P. 65-68.- Marina Vanci. “...44° de Latitude Nord et 26° de LongitudeEst...”.P.108-109.- Gellu Naum. Hommage (1942). P. 110.SummarySurrealism in Romania (I)Surrealism is more popular than ever. There are somany events dedicated to this movement followingone another. The event which took place in Paris inthe Center Pompidou from 6 th March to 24 th June2002. attracted thousands of visitors. It was called ASurrealist Revolution. This event was followed by manyothers which had a very powerful cultural influence.In the period between the two wars, there were manyprovocative events, the last was in 1920. Dadaismfollowed Surrealism; it explored the new ways toliberate a man, indicated and experienced by theRomanian Surrealist poets. Later, in Bucharest, poetsGherasim Luca and Dolfi Trost were very wary as far asesthetic deviations were concerned: “Transformationof Surrealism in an esthetic movement will end itstheoretical development and put it at risk of sharingthe same fate as all rebellious movements...” You willprofit from this article for it will bring you back to theforgotten paths of Surrealism which cross betweenParis and Bucharest, in order to, like Rimbaud said“change your life”.Key words: Romanian Surrealism, French Surrealism,Dadaism, magazines, the period between the two wars,France, Romanianakon nadrealizma i otkrio nove načine oslobađanjačoveka, o kojima su pisali i u kojima su učestvovalirumunski nadrealisti. Kasnije, 1945. godine, u Bukureštupisci Gerasim Luka i Dolfi Trost su bili skeptičnikada se radilo o uticaju estetske struje tvrdeći da će:„Transformacija nadrealizma u estetsku struju okončatinjegov teorijski razvoj, te će nadrealizam imatiistu sudbinu kao i svi pokreti revolta...” Ovaj članakće vas vratiti stazama nadrealizma, koje su često zaboravljenei koje se prostiru od Pariza do Bukurešta ikoje su tu da bi „nam promenile život” kako je Remborekao.Ključne reči: rumunski nadrealizam, francuski nadrealizam,dadaizam, časopisi, period između ratova,Francuska, Rumunija39RezimeNadrealizam u Rumuniji (I)Nadrealizam je aktuelniji nego ikada do sada, mnogomanifestacija posvećenih ovom pokretu se nižujedna za drugom. Ona koja se dogodila u Parizu ucentru Pompidu u periodu od 6. marta do 24. juna2002. je privukla hiljade ljudi. Zvala se Nadrealističnarevolucija. Nakon nje su usledile i druge, koje su imalejak kulturni uticaj. U periodu između dva rata su sedešavale brojne provokativne manifestacije od kojihje poslednja bila 1920. godine. Dadaizam se pojavio

filologie

Oana UrsulescuEstul şi vestul înPământul de sub tălpile ei de Salman Rushdie42Mitul dragostei dintre Orfeu şi Eurydice începe peun deal oarecare în Grecia antică, în atmosfera idilicăa timpurilor de altădată; povestea de dragoste a luiVina Apsara şi Ormus Cama îşi are începutul într-unmagazin de muzică, la Bombay, în anii cincizeci ai secoluluitrecut. Care ar putea fi asemănarea între celedouă poveşti, una antică, legendară, şi cealaltă simplă,vulgară? Una mit antic, repovestit de Ovidiu şiVergiliu, iar celălalt povestit de Salman Rushdie, înromanul Pământul de sub tălpile ei (The Ground beneathher Feet, 1999)? Prima asemănare pe care odescoperim fie doar răsfoind primele pagini aleacestui roman impozant (de aproape 600 de paginiîn original, romanul s-a dovedit a fi, şi de data aceasta,o adevărată provocare pentru cei mai pasionaţiRushdie-işti), este marea triadă: dragostea, muzica,moartea.Dar paralela la care dorea să ajungă autorul se întinde,desigur, cu mult mai departe. Se întinde, defapt, conform ambiţiei acestui autor cunoscut în întreagalume, de a re-povesti mitul străvechi într-unlimbaj actual: pe Eurydice acum o cheamă Vina Apsara,Orfeu a devenit Ormus Cama, instrumentul luinu mai e lira, ci o chitară electrică, iar faptul că ceidoi muzicieni care fac revoluţie în lumea muzicală aOccidentului provin din Orient este consecinţa globalizării.De data aceasta, marii eroi, două persoanecare devin super-staruri, nu se trag din neam de zeişi muze. Chiar mai grav, ei sunt de origine Indieni,veniţi în Apus să-şi încerce norocul în Lumea Nouă.Această migraţie din Orient înspre Occident se extindeprecum o melodie de fundal, de-a lungul romanului,şi face parte din preocupările principale ale luiSalman Rushdie: schimbarea de spaţiu, migraţiile Est→ Vest şi urmările acestora.Povestea se desfăşoară în jurul cuplului Vina Apsara– Ormus Cama, doi tineri indieni, îndrăgostiţiunul de altul şi de muzică, ale căror drumuri se întâlnescşi se despart mereu. Dragostea lor este o dragostede proporţii mitice, o dragoste pe care doarcei doi o pot înţelege, o dragoste care depăşeşte oriceobstacol impus de timp sau spaţiu,o dragostecare rămâne neperturbată de ceea ce se întâmplă înjurul ei, şi, deşi se strecoară ani şi continente între ceidoi iubiţi, ei reuşesc, mereu, să se găsească şi să o ia,mereu, de la început. Ca Orfeu care coboară în Infernpentru a o aduce pe Eurydice înapoi pe Pământ,la un moment dat şi Vina Apsara reuşeşte să îl readucăla viaţă pe Ormus Cama, să-l trezească din comă şisă-l aducă înapoi, în dimensiunea realităţii. Fiinddouă firi artistice, Vina şi Ormus trăiesc perioade defericire şi perioade de nefericire cumplită, dar naratorulromanului potenţează faptul că o dragoste ca acelor doi nu poate fi interpretată ca oricare alta.Chiar naratorul, Rai Merchant, este cel care aducepovestea la un nivel realist, pentru că tocmai dragostealui se împlineşte printre Pământeni. Anume, deşiVina şi Ormus au o relaţie aproape divină, de neatins,relaţia între Vina şi Rai (Rai fiind un prieten comuncu care cei doi zei ai muzicii îşi petrec împreunăcopilăria la Bombay) este una mai apropiată cititoruluisimplu. Deşi ascund acest fapt de toată lumea, Rai

şi Vina sunt, de la bun început, amanţi, dar relaţia pecare o menţin ei nu aspiră la dimensiuni mitice. Chiardin această cauză cel mai potrivit ca narator în romaneste tocmai Rai: el este cel mai real dintre cei trei prieteni,cel mai „cu picioarele pe pământ” şi, în acelaşitimp, el este personajul care rămâne, precum Horaţiudin Hamlet, să povestească istoria marilor eroi.Acest scurt eseu îşi propune să aducă la suprafaţăcâteva dintre detaliile care simbolizează punctul deîntâlnire/coliziune dintre cele două emisfere ale globului,fapt care Salman Rushdie ajunge să-l realizezeevocând tradiţii şi mitologii din ambele lumi.„A nu aparţine – aceasta este o veche tradiţieAmericană.”(The Ground beneath her Feet 331)Romanele lui Salman Rushdie aduc la cunoştinţăexistenţa perspectivelor duble: personajele lui suntadeseori derutate de faptul că dezvoltă identităţiambigue; într-un singur personaj se îmbină diferiteculturi, iar interacţiunea dintre două lumi completdiferite este atât de densă, că personajele, sau chiardiferitele aspecte ale unui singur personaj, ajung să„se prelingă una în alta [...] aidoma aromelor, cândgăteşti” (Rushdie, Midnight’s Children 38-39). Acestamestec de gusturi şi mirosuri se datorează, poate,unei mari metamorfoze interne, în cazul lui Rushdiemetamorfoza subînţelegând – migraţiile.Autorul însuşi, scriind din punctul de vedere alunui minoritar, are darul de a simţi cum personajelelui ating o sensibilitate cu totul specifică. Rushdie,născut la Bombay, plecat în Anglia la şcoală la vârstade numai patrusprezece ani, emigrat în Americaunde trăieşte şi azi (pentru că America e ţara în care„toate lumea a venit dintr-altă parte” (Rushdie, GF252), ne arată că există o stare de spirit tipică pentruemigranţi, pentru toţi cei deplasaţi dintr-o limbă, cultură,sistem de valori într-altul. Statutul de minoritarmarginalizat, viaţa de veşnic outsider şi sentimentelede ne-aparţinere, identitatea hibridă – produc o perspectivădublă din care se priveşte şi să trăieşte viaţa.Personajul lui Darius Xerxes Cama, tatăl lui OrmusCama, este un comentariu aspru asupra influenţelorstrăine în perioada colonialismului în India. Educat înMarea Britanie, pentru Sir Darius Anglia şi Londra rămânidealul culturii, al sofisticatei civilizaţii, pe cândIndia şi Orientul prezintă norodul veşnic rămas înurma evenimentelor. „Când visa, visa Anglia,” nespune Rai despre Sir Darius (86). Pe de altă parte, anglofilialui Sir Darius se prăbuşeşte când cel mai bunprieten pe care îl are – englez, evident – îl trateazăcu indiferenţa şi dispreţul tipic pentru englezi, cândSir Darius soseşte la Londra. Prin intermediul personajuluiSir Darius Rushdie subliniază amprentele durabilepe care le lasă în urma sa colonialismul, dar şioricare altă schimbare durabilă a locului de trai. SirDarius e un om veşnic rupt în două, veşnic nemulţumitde locul în care se găseşte, deoarece simte înrădăcinateîn suflet ambele oraşe: şi Bombay-ul, şiLondra, dar nici unul în suficientă măsură pentru casă-l mulţumească.Cum spune însuşi Rushdie, starea de spirit a emigranţilorsubînţelege o veşnică întrebare, un veşnicdubiu: nu era, oare, mai bine să fie ales drumul celălalt?În acest sens, Rushdie vorbeşte despre o anumităpersoană-umbră (“shadow self”), care pe el l-a urmăritdintotdeauna, persoana în care el însuşi a alessă nu se transforme niciodată (Rushdie, The BostonPhoenix par. 59).Aşadar, problema auto-definirii şi a orientării faţăde restul lumii este cu atât mai grea pentru cei carese expatriază din cultura şi limba proprie. Aceasta afost şi continue să fie una dintre preocupările debază în cosmosul rushdie-an: orientarea şi punctul deorigine. De pildă, în romanul Ruşinea (Shame, 1983),personajul principal, Omar, niciodată nu descoperăcine îi este mamă; creşte în casă cu trei surori care autrăit ani de zile izolate de restul lumii, şi, în aceastăcomună de femei, nici una dintre ele nu îi dezvăluiecare a fost, de fapt, cea care l-a născut. În romanulVersetele satanice (The Satanic Verses 1988), carteacare a făcut din Rushdie un autor celebru, dar poatenu în modul în care şi-ar dori un scriitor, aflăm un bunexemplu al confuziilor identitare: Saladin Chamcha,unul dintre protagonişti, încearcă să se lupte împotrivarădăcinilor sale indiene, dar, pas cu pas, devineconştient de absurditatea acestui fapt, înţelege căceea ce caută el să facă este imposibil, şi această realizareface procesul de auto-definire şi mai complicat.Cel mai bun exemplu al identităţii fluide este VinaApsara, eroina romanului Pământul de sub tălpile ei,care incorporează, de la bun început, îmbinarea careeste India, America, şi, până la urmă, în vremurilecontemporane ale globalizării – lumea întreagă. Vinae de origine mixtă: maică-sa fiind grecoaică dinAmerica, iar taică-său hindus, Vina este născută înStatele Unite şi apoi trimisă în India la rude, de undeva emigra înapoi spre Apus câţiva ani mai târziu.Oana Ursulescu43

Parks, Tim. “Salman Rushdie: The Ground Beneath Her Feet.” SpikeMagazine. Spike Magazine. Web. 15 July 2010.Rollason, Christopher. “Rushdie’s Un-Indian Music: The GroundBeneath Her Feet.” Subir. Subir. Web. 14 July 2010.Rushdie, Salman. “A touch of vulgarity”. Interview by Laura Miller.Salon Books. Salon. 16 April 1999. Web. 14 July 2010.---. East, West. Vintage: London, 1995.---. Interview by Peter Kadzis. The Boston Phoenix. The BostonPhoenix, 1999. Web. 15 July 2010.---. The Ground beneath her Feet. Vintage: London, 2000.SummaryEast and West in Salman’s Rushdie’sThe Ground beneath Her FeetIn his 1999 novel The Ground beneath her Feet,Salman Rushdie steps across the geographical andaesthetical borders that his fans are used to. In thisnovel, Rushdie makes a westward movement, replacingBombay with New York, India with Englandand America. In his attempt to write about the modernphenomenon of globalization, Rushdie makes useof myths from both Eastern and Western cultures, allwith the additional ingredient of other modern-dayphenomena – rock’n’roll and pop culture.Key words: east vs. west, myth, rock’n’roll, globalizationRezimeIstok i zapad u romanuTlo pod njenim nogama Salmana Ruždija45U romanu Tlo pod njenim nogama iz 1999. godine,Salman Ruždi pravi svojevrsni iskorak iz prostora i estetikedobro poznate vernim obožavateljima ovog svetskipriznatog autora. Ruždi se u ovom romanu “seli”ka Zapadu, Njujork zamenjuje Bombaj, Engleska iAmerika zamenjuju Indiju. U pokušaju da predstavisavremeni fenomen globalizacije, Ruždi se služi aluzijamana mitove i istočnih i zapadnih kultura, a sveto kroz prizmu drugih fenomena našeg vremena –rokenrola i pop-kulture.Ključne reči: istok-zapad, mit, rokenrol, globalizacija

Speranţa MilancoviciÎnchisoarea textului: romanul românescpentru tineret din anii 196046Arhitectura epică a romanelor de acţiune din anii1960 se conturează, precum era de aşteptat, în cadreletraiectoriei realismului socialist. Indiferent detipul lor, conflictele converg, finalmente, spre o rezolvarefavorabilă ideii de echilibru şi superiorităţiiomului de factură nouă. Temele abordate se circumscriu,în general, evoluţiei noii clase sociale dominante,aspect identificabil şi în cazul romanelor deaventuri pentru copii şi adolescenţi. Acestea au o finalitateeducativă, propunând modele de lecţii existenţiale,mai mult sau mai puţin complexe.În O lume întreagă (Radu Tudoran), conflictul seconstruieşte pe plan social, psihologic dar şi, potrivitunei alte modalităţi de analiză, pe palier interior şiexterior. În acest caz, experienţa epică îşi spune cuvântul,deşi autorul nu mai ajunge la calitatea discursivăa romanelor sale de notorietate.În evoluţia sa de la statutul pueril (Ionică) la cel dorit,de adult (Ion) personajul central dezvoltă un conflictpsihologic menit să ilustreze, pe de o parte,mentalitatea vârstelor, pe de altă parte complexitateaintelectuală a noii generaţii socialiste, generaţiaelogiului locuinţelor suprapuse: „Dar sunt atât de frumoase!(blocurile, n.n.) Şi fiecare a fost făcut în treiluni, cu tot finisajul.” (TUDORAN, 1964, p. 15). Pe plansocial, diferenţa dintre civilizaţii, de-a lungul şi de-alatul istoriei, respectiv lumii, pune în evidenţă superioritateainformaţională a contemporaneităţii. Visele(sau halucinaţiile) îl poartă pe erou din Egiptul anticîn insula exilului napoleonian, din ţara lui Cervantespână în atmosfera triburilor din era prealfabetică.Un conflict exterior liniar şi previzibil propune şiromanul Patru copii în marele codru (Domniţa GeorgescuMoldoveanu). Firul epic evoluează fără surprizepentru cititorul matur. Copiii joacă, spre încântareacititorilor – ţintă, un rol decisiv în rezolvarea situaţiei.Demersul conflictual e forţat şi neveridic, protagoniştiitrec prin situaţii halucinante, pun la caleplanuri incredibile şi... le duc la bun sfâşit!În concordanţă cu atmosfera literară dominantă,romanul în cauză propune şi un conflict de naturăsocială, între clasa muncitoare, corectă şi devotatăpe de o parte – şi elementele nocive ale societăţii, pede alta, lipsite de moralitate socialistă, care trebuie(şi până la urmă sunt) învinse: „De s-ar duce pe gârlăcrescătoria, n-are decât să se ducă! I-a statului. Marepagubă! Ăl mult o să se mai astâmpere cu toţii, şi directorul,şi Toader, Ghiţă, Leonte, inginerul şi toţidiavolii bătrâni şi tineri, cu munca, cu cinstea, cu grijaşi iar cu cinstea...” (GEORGESCU – MOLDOVEANU,1961, p. 55)Modelul identificabil în macrostructura romanescăa perioadei este, aşadar, cel sovietic. La nivelul literaturiipentru tineri, linia directoare este cea moralizatoare.Conflictele sunt stereotipe, soluţia – standard.Tabăra de pionieri şi elevii exemplari fac obiectuldemersului epic din Seri albastre (Costache Anton).Vacanţele se petrec în bine cunoscutul stil înregimentat,unde copiii învaţă doar lucruri bune, degajatedin morala socialistă. Uneori, textele, strangulatede clişee şi locuri comune, se lansează totuşi înspreceea ce ar trebui să presupună romanul de

aventură. Sesizăm astfel de încercări în proza unorscriitori cu oarecare vocaţie.Cu titlu de exemplu, putem nota Drum bun, cireşari!,(Constantin Chiriţă), unde tinerii protagonişticontinuă aventura din volumele anterioare, de aceastădată fiind atraşi de presupusa existenţă a unui castelmisterios în Delta Dunării. După peripeţiile de aşteptat,aceştia fac istorica descoperire a mormântuluiexilatului de la Tomis, poetul Ovidius Naso. Deşi identificămo oarecare perspectivă în acest volum V al tetralogiei,rezervele critice sunt pertinente, protagoniştiifiind construiţi pe o singură dominantă de caracterşi neavând, practic, defecte, de unde şi lipsade realism a acestora. Catalogată drept roman deaventuri, seria Cireşarilor lasă uneori impresia că nuaventura este scopul care primează pentru aceşti tineriîn formare, ci un deziderat înalt, de valorizare avirtuţilor naturale, culturale sau istorice ale patriei,fapt nespecific vârstei şi, ca atare, neveridic.Practic, romanele pentru copii şi tineretale perioadei se păstrează în cadrele consacrateanterior, întâmplările prin caretrec tinerele personaje nefiind altcevadecât stângace „probe” iniţiatice pecare acestea le parcurg în drumul lorexistenţial spre statutul de cetăţenidemni ai unui regim idealizat, maimult sau mai puţin, la comandă. Seremarcă, în această perioadă,predilecţia pentru tematicapoliţistă şi de spionaj, direcţiecare oferă teren virandezvoltării conflictelor de tipsocial, prin opoziţia între exponenţii societăţii autohtone,morali, integri, cu sentimentul profund al onoareişi datoriei civice şi anumiţi intruşi occidentali,purtând stigmatul decadenţei, corupţiei şi etalândtare comportamentale „vestice”.Mai mereu, acţiunea se construieşte prin urmărireaconsecventă a sublinierii acestei antiteze. Finalmente,conflictul se stinge prin victoria previzibilă a„forţelor binelui”, care, prin alianţă tovărăşească, reuşescsă eradicheze intruziunea occidentală în armoniosulclimat socialist. În acest caz, conflictul tradiţionalîntre bine şi rău ia forma conflictului între Vest şiEst, între alte mentaliăţi şi cea socialistă.În Sfârşitul spionului fantomă, eroul negativ este„colonelul” Richard Brooke, completat şi de o colaboratoarepe măsură, doamna Kitty. Supranumit„fantoma”, acesta scapă în repetate rânduri eliteicontraspionajului mondial, dar este prins de performanţiiexponenţi ai miliţiei acelor vremuri. Totuşi, deşiun final ca şi „-Ne-a cam dat de furcă acest gentlemenal mantiei şi pumnalului! Nu-i aşa, tovarăşi?” (ZINCĂ,1963, p. 276), înscrie indubitabil romanul în tendinţagenerală de stigmatizare a intruziunilor occidentale,Haralamb Zincă oferă o substanţă epică textelor sale,care curg alert şi, uneori, incitant, nesuferind de plictisealalecturii.În ansamblu, conflictul romanelor acestui începutde deceniu nu oferă prilejul atestării unor elementeevolutive remarcabile. Marcat de calitatea unor producţiianterioare, neputând concura valoric cu realizărileliterare interbelice, romanul de acţiune al anilor1960 prelungeste liniar şi nespectaculos firul epicgeneral inaugurat odată cu intrarea în era creaţiei defactură realist-socialistă. Traiectoriape care se înscrie conflictulimpregnează atât personajele,cât şi stilul, discursul narativ fiindsubjugat adesea clişeelor,formulelor redundante care devinsupărătoare, stereotipiei etc. Gratuitateaartei, libertatea ei faţă deconstrângerile exterioare este subminatăşi, ulterior, sacrificată în favoareaintruziunilor ideologice în spaţiul romanesc,fapt care periclitează calitatea,dar şi statutul în sine al unor producţii literare,care au tendinţa de a se apropia astfelde producţiile de propagandă. Totuşi, pealocuri, naratorii salvează propria producţieliterară de la eşec total, prin valorificareaunor aspecte ale registrului stilistic.În general, stilul se caracterizează prin supunerefaţă de influenţa propagandei socialiste, lăsându-sealimentat cu forme specifice. Totuşi, poate fi identificatăo distanţare faţă de această linie directoare, încazul unor scriitori cu personalitate literară, cum ar fiRadu Tudoran sau Haralamb Zincă. Aceştia, chiardacă înclină uneori înspre capcana subjugării stilistice,par să revină înspre ideea gratuităţii demersuluicreator, fără a se lăsa târâţi în totalitate în vârtejul literaturiila comandă. Ca atare, ambii reuşesc să rezisteîn literatură. Perspectiva narativă este aceea a naratoruluiomniscient şi omniprezent (heterodiegetic),aşadar unidirecţională, fără artificii de efect. Intervenţiadirectă a autorului în text este sesizabilă încazul romanului lui Radu Tudoran, O lume întreagă,aspect care imprimă oralitate stilului şi încearcă revi-Speranţa Milancovici47

48gorarea atenţiei cititorului, care devine astfel un elementactiv şi implicat la nivelul textului: „Acum, cândîl cunoaştem şi îi ştim firea, e cineva să creadă că Ionicăar fi putut să stea pe loc, cu mâinile în buzunare?”(TUDORAN, 1964, p. 354). Finalul romanului propuneaceeaşi strategie: „Şi toţi zâmbeau mulţumiţi,cum zâmbeşte şi cel ce a scris acestea, bucuros că adus truda lui la sfârşit” (TUDORAN, 1964, p. 364).Tehnica este învechită, păstrând totuşi capacitateade a produce un oarecare efect stilistic.Încercând o inovare, Leonid Petrescu propune, înAutobuzul profesorului, o structurare pe capitole, fiecaredintre acestea beneficiind nu de un titlu, ci de oexplicaţie, însoţită de un citat cu implicaţii conectatela mesajul textului: „Capitolul întâi ...unde un amatorfotograf întâlneşte o fată blondă şi un mister. Zăpadaeste un fel de apă îngheţată care plouă numai iarna.(Din extemporalul unui elev anonim)” (PETRESCU,1964, p. 7). În ansamblu, autorul propune o doză deoriginalitate în structurarea discursului, care însă nueste susţinută rezistent pe palier tematic.În romanele de aventuri pentru copii şi tineret,umorul joacă un rol fundamental. Fie că se naşte dinglumele maturilor pe seama celor mai tineri, fie căeste rezultatul unor situaţii ilare, a unor caractereamuzante sau a unor carenţe de limbaj savuraose,acesta suplineşte uneori alte minusuri stilistice, acoperindsau atenuând goluri epice sau revigorând oatmosferă care trenează.În ceea ce priveşte compartimentele lexicale carepredomină, se evidenţiază limbajul standardizat, expresiilefixe, vocabularul din sfera doctrinei socialiste.Dintre calităţile particulare ale stilului, armonia şi fineţeasunt deseori neglijate. Nivelul de limbă estecel comun, accesibil maselor. Se remarcă folosirea înparalel, de către scriitori diferiţi, a unor forme lexicaleparalele, unele ţinând de sectorul învechit al vocabularului,altele mai bine sincronizate cu evoluţialingvistică.În romanele poliţiste apre argoul de specialitate,pigmentând spaţiul puşcăriei sau al secţiilor de poliţie,lumea interlopă sau conversaţiile între exponenţiiacestor clase. Jargonul se intercalează de asemeneaîn structura textelor, fiind, în cazul romanuluipoliţist, cu precădere anglofon („gentlemen”, „mister”etc., ZINCĂ, 1963, p. 276) . La nivel onomastic, se remarcădouă tendinţe contrare: pe de o parte, conservareaşi promovarea numelor autohtone, pe de altăparte deschiderea spre import. Din nou, mai receptivispre inovaţie se dovedesc autorii de roman poliţist.De asemenea, se cere menţionat rfomanul SF,ilustrat în acest caz prin Victor Kernbach, care alegepentru protagoniştii din Luntrea sublimă nume precumNtombi, Dodo, Tankoko, Tela, Tefnaht Nefert etc.Descrierea face parte din recuzita oricărui romancieral perioadei. Mai amplă sau la obiect, aceasta fixeazăcadre, transcrie stări sufleteşti sau ilustreazăinocenţa percepţiei juvenile. Altă dată, descrierea aredublu rol, de fixare a cadrului acţiunii şi de conturarea atmosferei (în concordanţă sau în contrast cu evenimentele,în funcţie de tehnica aleasă în vederea puneriiîn evidenţă a faptelor: acord amplificator cu întregulcadru, sau subliniere prin opoziţie). Uneori, descrierease încarcă de valenţe lirice: „Marea se înfuriase.La adăpostul nopţii de păcură ataca fără încetarepământul. Valurile – cavalerie fluidă, neobosită – năvăleauritmic, dirijate de forţe nevăzute. Frământareazgomotoasă umplea de spaimă văzduhul negru. Eraun vuiet înfricoşător, pe care valurile îl năpusteauasupra pământurilor. ” (CHIRIŢĂ, 1963, p. 65).În plimbările halucinante ale lui Ionică (Radu Tudoran,O lume întreagă), descrierea traduce împletirea,în mintea copilului, a lecturilor şi imaginilor dincărţile sale, într-o ţesătură de real şi imaginar. Se remarcăutilizarea unor elemente lexicale („ciamuri”,„mahoane”, „talaz”, „zbaturi”, „edec”, „şlep”) care susţinideea intruziunii autorului în text, deoarece, vehiculareaacestor termeni este improbabilă în cazulunui copil bucureştean al anilor 1960.În ceea ce priveşte dialogul, acesta apare frecventîn structura romanescă, aducând de obicei o notă deprospeţime şi dinamism unei acţini care trenează.Dialogurile juvenile sunt uneori jocuri de iniţiere, caredepăşesc pragul vârstei protagoniştilor, aşa cum seîntâmplă uneori în Drum bun, Cireşari! (ConstantinChiriţă).Din punct de vedere stilistic, romanul de acţiuneal acestor ani nu propune aşadar realizări spectaculoase,neîndrăznind inovări şi păstrându-se în cadreleanterioare. La nivel lexical pătrund din ce în ce maipregnant termeni din sfera doctrinei socialiste, obosindtextul, dincolo de inconsecvenţele sau înconstanţelecare atacă palierul conflictului, a construcţieiepice sau a personajelor.BibliografieVictor Kernbach, Luntrea sublimă. Evocare fantastică, Bucureşti,Editura Tineretului, 1961Leonid Petrescu, Autobuzul profesorului, Bucureşti, Editura Tineretului,1964

Haralamb Zincă, Sfârşitul spionului fantomă, Bucureşti, EdituraMilitară, 1963Constantin Chiriţă, Drum bun, Cireşari!, Bucureşti, EdituraTineretului,1963Costache Anton, Seri albastre, Bucureşti, Editura Tineretului,1960Domniţa Georgescu-Moldoveanu, Patru copii în marele codru,Bucureşti, Editura Tineretului, 1961Radu Tudoran, O lume întreagă, Bucureşti, Editura Tineretului,1964ugledu na rusku književnost. Sukobi su stereotipni, arešenje je standardno.Ponekad tekstovi, udavljeni klišeima, imaju određenuknjiževnu vrenost, te pokušavaju da se približeavanturističkom žanru. Što se stila tiče, rumunski romaniz ovog perioda nudi malo inovacija, obziromda je zadržao okvir političke ideologije.Ključne reči: roman, socijalistički realizam, mladi,sukob, stilSummaryThe Prison of the text: the Romanian 1960’sAction Novel for Young PeopleThe structure of the Romanian action novel writtenin the 1960’s is considered classical because ofthe guidelines of the socialist realism.The conflict is focused on a resolution which sustainsthe idea of equilibrium and of the superiorityof the new men.The themes are chosen from life and experienceof the new social class, even in the novels dedicatedto children and young people. The model which canbe identified in the macrostructure of the novels isthe Soviet one. The conflicts are stereotyped andthe solution is a standard one.Sometimes, the texts, strangled by clichés, have acertain literary value and try to get closer to the adventuregenre. From a stylistic point of view, the Romaniannovel from that period proposes just a fewinnovations, since it preserved the frame of the politicalideology.Key words: novel, socialist realism, young people,conflict, style49RezimeTekst „u zatvoru“: rumunski akcioniroman za mlade iz 1960-ih godinaStruktura rumunskog akcionog romana iz 1960tihgodina se smatra klasičnom zbog nagoveštaja socijalističkogrealizma.Sukob se fokusira na odlučnosti koja podupireideju ravnoteže i superiornosti novog čoveka.Teme su izabrane iz života i iskustava nove društveneklase, čak i u romanima za decu i mlade. Modelkoje se može videti u makrostrukturi romana je po

Draško ReđepSentimentul distanţei: fachiri şi faraoni50„Războiul nu este o metaforăDoar iubirea e-o floare stilistică“Petru CârduRăzboaiele nu se numără între aşa-numitele cuvinte-cheieîn poezia lui Petru Cârdu (1952), ele sunt maicurând martori temporali, magici, apocaliptici ai unuiveac care încă mai durează şi despre care Miloš Crnjanski,şi el bănăţean, spunea că este secolul războaielor.Această învălmăşire a impresiilor, această teamă înfaţa muţeniei de temniţă, acest strigăt al martiriului surdinizat,au determinat, desigur, în bună măsură o liricăa pronumelor şi a oglinzii, aşa cum, cu mulţi ani înurmă, de altfel, s-a observat cu precizie. În nesiguranţagenerală a zidurilor când, precum în textul suprarealiştilornoştri, trei pătrimi din realitate deja nu maiexistă, Petru Cârdu şi-a purtat elanul său erotic, infantilca unic stindard al solilocviului care este fără speranţă,în nopţile panonice vântoase, mânat de o spasmodicăsete de cunoaştere cu adevărat nemăsurată.Este vorba de un poet cult şi care deseori se joacă,inocent, cu versurile, limbile, propoziţiile sale, lacare ţine atât de mult. Înstrăinarea, asemenea neantuluifilosofilor unui veac anterior, nu este decât suportulunei noi aspiraţii, sclipirea delicată a unui gestviril, tiparul angoasei care nu recunoaşte reguli.Distinctă şi totuşi deseori enumerată în serii, vocealui Cârdu pur şi simplu altfel, şi atunci inspirat şisfidător citeşte partitura noastră de angoase, neînţelegeri,platitudini, această ieremiadă care-l urmăreşteneîncetat, pretutindeni.Petru Cârdu nici nu încearcă să-şi motiveze gândireaapostată. Ba chiar a ales ostentativ pentru sinepunctul zero, răspântia cunoaşterii, poate doar omelancolică roză a vânturilor care într-o clipă dinVârşeţul lui natal deschide albumul metafizic al luiDe Chirico. Pentru el, neantul nu este o condamnare,în fragmentele erodate de amintire, în oglinda spartăa conştiinţei rătăcite. Cârdu parcă ar repeta, cuHeidegger:De ce există ceva în loc de nimic?Astfel, oglinzile şi aceste periculoase frânturi desemi-uitare şi umbrele noastre dispărute, în esenţă,rămân irevocabil apropiate chipului uman. Numai căsticla şi trupul nostru nu pot fi puse din nou, identic,pe picioare, sub bolta cerească.Deseori irezistibile, frânturile poeziei lui Cârdu au,în schimb, o incontestabilă, copilărească, neştirbităpasiune a auto-savurării. Neantul apare atunci ca oposibilitate de predare, de instaurare a unei zone deprelungit la infinit orgasm, această mică moarte caredintr-odată se defineşte ca unic metronom a ceea ceîncă n-am cucerit cu propriile noastre mâini, cu fanteziilenoastre, cu sexul.Cucerirea este şi statutul decisiv a tot ce în noi estenelinişte, şi a tot ce în preajma noastră este provizoriu.Vremuiala în lirica lui Cârdu, în permanente şi elaboratecontraste, populată de revolte şi circumscrisăde războaie, pare a fi pentru noi un plauzibil colacde salvare. Şi tocmai ea este cea mai vinovată pentrutoate capitulările noastre, pentru înfrângerea noastră,pentru eşecurile noastre de toate felurile.

Aşa cum umbrela din antologica poezie a lui NikolaŠop, care rămâne deschisă şi în momentul senin alzilei şi care, desigur, nicidecum nu ne fereşte de ropot,tot aşa acum această faimoasă pălărie burgheză a opticiicompensatorii a lui Cârdu, vizibilă pe propriul cap,apare ca o aureolă urbană a partiturii noastre solistice.Marcant metafizician al liricii noastre, Petru Cârduîşi motivează deja de decenii dezaxarea, ironia şi fastuoasaexuberanţă verbală prin unele gesturi şi procedeede care totuşi, chiar după Jaspers, este pe deplinrăspunzător.Coşava bântuie, teribil, în cadenţe pe care doar eaşi meteoropaţii le ţin minte, ploi diluviene se năpustescneîncetat din toate părţile, paşii ne duc mereu pemarginea prăpastiei, şi după toate cele, ca un talisman,se iveşte din nou cuvântul, visată şi în lumea unuianotimp de basm, surprinsă fraza unui nou sens, verbozitateaardorii universale, a omnipotentului eros.Şi aşa cum bila de sticlă pe care, imaginar şi determinanto învârte în mâini, este din material casabil,vulnerabil, tot aşa şi sclipitoarea lui frază poetică expandeazăvehement tocmai spre acele zone în careîncă, în apele noastre poetice convenţionale, nicidecumnu era spaţiu.De la bicicleta lui Cioran la propria pălărie burgheză,cât ai clipi, sub ochii noştri Cârdu a realizat una dinlumile deosebit de consistente ale identităţii noastre.Lucrurile sunt veşnice. Dar această copilăreascăzbuciumare şi frenetică acţiune investigatoare suntoricum de partea destinului cert al acestui liric.Şi dacă tot am ajuns la tărâmurile natale, la definireasorginţii vârşeţene a aceluiaşi liric, indubitabil seimpune atenţiei absenţa oricărei zone mărunt realistea micilor şi încă şi diluatelor privilegii. Petru Cârdueste un apatrid intern al străvechiului burg bănăţean,iar menţionarea caldarâmului vârşeţean şi a cerneliiviolete în jurnalul lui din Vârşeţ nu face decât să deaapă la moară încheierii acelei lente cugetări care dintr-odatăîl aduce în corelaţie cu poetul şi călătorulTodor Manojlović, de asemenea din Banat, pemcareacest AKSAN bănăţean, becikerekan, begheian l-astrecurat abia printre dinţi, dintr-odată păsându-idoar de paşaportul său de cetăţean al lumii.Obiectul lui de meditaţie obsesiv rămâne clipaunui memento shakespearean:Pe un hârb de cranium-am aplecat fanaticam bătut mătănii şi crucivorbind şi scriindVorbirea este pentru el cea mai periculoasă premisă,fiecare poezie, aşa-zicând, continuă deja pepagina următoare, iar inspiraţia verbală are tonulunei memorate, iar apoi atent înlăturate experienţesuprarealiste. Astfel, în moezia lui Cârdu se întâlneşteceva din rumoarea urbană contemporană, dar şidin fraza colocvială a banalităţii, devoalată: totulapare spiritual, vibrant, asemenea unui nobil flirt alcelor trecătoare.Ideea este şi pentru Cârdu, instantaneu, o nouă poezie,dacă are o ambianţă coloristică, ba chiar fauvistă.Omul ăsta are dreptul să dispună de capul meuare dreptul la metafizică la limba maternăla îngerii care nu sunt vrednici de ştreangul deduminicăLumea lui este, oricum, populată de îngeri, într-omare înţelegere, nu a dogmei, cât a persistenţei, câta visului. Îngeri cu femei interzise, nu îmbrobodite,Balcanul cu ogrăzile şi cu războaiele lui, cu diligenţelesale fără un orar ferm, amintite în vers cu mult înaintede recenta glossă a Wiszlawei Szymborska încare a găsit loc, în felul ei, într-un colaj neurotic, sclipitor,secular şi pentru celebrul Juliusz Slowacki,„vântul în erecţie pe tabloul lui fra angelico”, – toateacestea sunt doar în aparenţă ambianţe neesenţiale,uneori chiar înstrăinări. Întrebarea rămâne, şi încăuna crucială: „Este o nefericire mai importantă decâtalta?” hoinăreala este în continuare dreptul exclusival unor gânduri, al unor presimţiri.Nu numai oglinda s-a făcut de mult ţăndări, ireversibildeci, dar şi limba, în sărutare, se sparge definitiv.Vremelnicia întunericului este, de aici, egală,pentru Cârdu, vremelniciei timpului: provizoratul feroceprin aceste şi alte spaţii necunoscute nouă, cavifor final al neantului.În lirica aceasta, ca într-o vizuină de pustnic, ajungveşti nedorite, la fel ca la generaţia războiului rece înpoezia croată, bunăoară (I. Slamnig, S. Mihalić, A.Šoljan). Angoasele n-au dispărut, ci au fost dublatede oraşe sau destinaţii tragice ale unui Dante, Goyaşi Hölderlin. Sentinţa este sumbră: „Desenăm în ochigeografia de serviciu”. Poetul este şi dublul său, cucare se află mai frecvent aparte şi intim decât cu sineînsuşi. Este recomandabil să nu arăţi chipul tău deadevăr şi particularitate.Obsedat de rostire, de relaţia mută a celor douălimbi în rumoarea interioară, Cârdu a investit foartemultă energie lexicală în însăşi unitatea. În acestDraško Ređep51

52sens pronunţat expresivă este scurta lui poezie Ideedespre cuvinte, scrisă foarte recent:Picurăapoi ropotescconsoanele ei pe limba meaPresimt roade fataleExistă, anume, un fel de adagiu care spune că limbanoastră o cunosc cel mai bine românii şi traducătorii.Desigur, aici se face referire, odată cu trimitereala excepţional de influenta prezenţă a autorilor româniîn cultura franceză, pe relaţia de la Tzara la Ionescuşi Cioran, cel mai mult la acel mag al limbii sârbecare este Vasko Popa. Şi oricine a tras cu ochiulmăcar o dată în miraculosul laborator al lui Petar Vujičić,care nu mai este, din strada Čika Ljubina 6, adicăîn uliţa Paču, poate să confirme în ce măsură dicţionarele– şi nu numai pentru poeţii de mai demult –sunt nesecate izvoare de inspiraţie. Şi nicidecumdoar verbale. Nu s-a scris întâmplător că Larousse-ulera nelipsita muză a lui Tin Ujević.În orice caz, întrebarea lui Théophile Gautier adresatălui Charles Baudelaire, la acea faimoasă primă întâlnire,e valabilă în continuare: „Vă plac dicţionarele?”Aici am dori să îndreptăm privirea colectivă, măcaro clipă, spre acea oglindă dublă a poeţilor carescriu şi visează în două limbi. Exemplul lui RainerMaria Rilke şi a prozodiei lui franceze nu este o raritate.Prin părţile noastre, jurnalul francez al lui LazaKostić şi nesfârşita epistolă a lui Dušan Matić cătrepapa suprarealismului francez, André Breton, tipărităîn franceză şi sârbă, în volum (traducătorul din francezăspunea: „André Breton de-a curmezişul”), vorbeştenu numai despre reacţiile paralele şi despreacţiunea simultană cu desfăşurările din Europa occidentală,ci şi despre aventura însăşi.Limba este şi ea un dublu.Liricul român şi sârb Petru Cârdu, atât de neuroticşi atât de erotic în amândouă limbile despre carepoate să spună că sunt ale lui, dispune de surprinzătoarea,iar apoi şi atent cultivata capacitate ca întredouă versuri să survoleze dintr-odată abisul. PrecumCandide al lui Voltaire, este în stare ca în aceeaşi poeziesă se afle pe două maluri, pe două continente.La propriul nivel a cel puţin două voci în consens.Aşa încât intraductibilitatea unor revelaţii sau aunor versuri apare ca o situaţie nemaipomenit deirositoare dar, în fond, una nouă strălucind de înţelesuri.Aici, în celălalt refugiu, totul este altfel. Desprescriitură să nici nu vorbim. Acele roade ale lui fataleparcă ar fi în stare să ne recunoască de fiecare datăca la început.Nu de mult Zorica Janković a luat ca motto pentruun eseu dezlănţuit entuziast o propoziţie de-amea: „Numai depăşirea măsurii celor comune estedemnă de atenţie.”Aici, în acest strălucit exemplu, este clar că tocmaiesenţial, bolnav, desigur şi în sens cioranian, el esteînclinat să exagereze, să dejoace obişnuitul, în spaţiulcelor două limbi pe care le consideră în egalămăsură ale sale.El este doi poeţi, lirică bipară, lumina bifidă desâmbătă.Nu există traducător.Pe fereastra vagonului de clasa a treia, pe careprivea cu bucurie Desanka Maksimović, se văd numaicălători. Şi toţi sunt poeţi.Într-o astfel de osmoză cu oracularul bestiariuapollinairean Cârdu se alătură ca într-un contrapunctal paradisului. E urmărit în continuare de îngeriiasexuaţi. Şi se străduieşte neîncetat să îngroapetristeţea în consoană. Travestiurile sunt shakespeareantestamentare: este demn de toată atenţia faptulcă şi călăul poate deveni şi rămâne victimă.Aşteptarea este aici exteriorizată în acele zone rămaseneglijate ale conştiinţei. Iar armonia cu „naturamamă” în modul cel mai dureros sau cu totul ironictrimite la severitate, ierarhia banalităţii, reticenţeleburgheze apriorice.Metalimbajul este obsesia acestui erudit şi numaiîn aparenţă poet doar rapsodic. Cele două sfere deinteres lingvistic oricum încearcă să se suprapună întru-totulexperienţei simţurilor ca o reînnoită dualitatea potenţialităţii. Sinonimele nu se află în orizonturilecomplementare şi armonice ale discursuluisârb şi român al lui Cârdu. Fără a încălca rânduialaobişnuită, Cârdu şi greşeşte sârbeşte. Ceea ce vrea săînsemne că paradoxurile rocamboleşti sunt pentruCârdu în regim de moştenire absolută.În urmă cu câteva decenii, Bogdan Bogdanović aavut intenţia de a ridica o verticală la Orašac, caomagiu celei dintâi răscoale a sârbilor sub turci, obelisccare să ţină seama de sol, de glia natală, de râpacare, mascând o clipă furia şi răzbunarea raialei, sădomine verticala supraterană. Acum Cârdu mizeazăde asemenea pe elementele avântului spre inimaplanetară, spre pământul originar:Bucuraţi-văCăderea e mai înaltă ca zborul

În această controlată lume pe dos entuziasmantulşi locvacele maestru al paradoxului, Cârdu, nu vedeerotismul său ca o monstruozitate ci – în locul clasiculuişi de-acum pe deplin timidului mădular bărbătescnegru atârnând până la genunchi pe statuia luiCristos, din poezia lui Rastko Petrović, aici apare aparentîn treacăt ca boanta pulă. Ca un foc de artificii,plină de explozii de frenezie erotică, sexualitatea neînfrânatăa acestor versuri mizează pa totalitate. Deaceea şi este realizată într-o completă eludare a descrierilor,a poveştii naive despre atingeri, a oboseliisatisfăcute.Petru Cârdu nu răspunde explicit la de atâtea orirepetata întrebare despre limba în care visează, dardin aceste presupuse concepţii şi norme poetice programaticeeste cu osebire prezent şi deosebit de exaltatîn de altminteri descătuşata sa locvacitate, atuncicând răbufnirea este luată drept existenţa însăşi.La nici unul dintre poeţii generaţiei lui propoziţianu preia funcţia de program, vers, rimă, provocare,adevăr infailibil care, desigur, niciodată nu este şi dovedit.E vorba, desigur, de propoziţia poetică. Şi în eatotul este întemeiat, totul prevestit, totul amânat.Borislav Radović, în poezia antologică Propoziţiilenoastre instalase ca pe nişte simulatoare aceste veşniceînsoţitoare ale noastre, ca nişte muşiţe, în calmă veghe,de, totuşi, tacită înţelegere, disperare fără egal.Acum Cârdu, şi nu numai în poezia Propoziţia/martor,insistă să ne apropie prin propoziţii, dacă îndeobşteeste posibil, de intimul, intangibilul, tainicul său eu:Într-o propoziţia destrămatăa muncii mele zilniceclădesc mărturii pe drumul spre casădoamnefericit sunt că nu-mi pasăde cel care şi-a pierdut auzulbănuind că a dărâmat zidurilemă furişez în peisajuldintre propoziţie şi martorAcţiunea publică se continuă în pat, poeziile sescriu fără vreun motiv, iar Erasmus trebuie tradus înlimba lui maternă. Prostia este veşnică, iar martoriisunt tot mai departe. De aceea misiunea intimă, conspirativăa poetului este să fie el totodată cel careoferă şi cel care se oferă. Cuvintele au aici nume, darele dăinuie de fapt încă nerelevate, în horcăit niciodatănu este surprins, în somnul care ne lasă însinguraţi,pe viaţă, în zona vintrelor sau a coapselor, undeîncă se mai poate descoperi acea tainică participare aîncinsei inteligenţe carnale.„Poetul explică situaţia din membrele inferioareale poeziei”, adaugă Cârdu, dintr-odată trecut departea profilului nostru sudic pârjolit, de partea carnalităţiiînseşi, în contrapunct cu forţa raţională anordului.Corpul este asemănător cu compasul, dar la Cârdunici răsăritul nu este acolo unde se află de obicei,dar nici cu apusul nu suntem în foarte mare siguranţăcând navigăm.Cel mai frecvent Cârdu mizează pe aşa-zisul momentanistoric al orgasmului, pasiune îndrăgită, bicicletă,sihăstrire în amurgul provincial, protector.Aici nu este nicidecum vorba de apartenenţă.Dimpotrivă, opţiunea în aparenţă promiscuă şi pluralistăa predeterminat deja câteva conjuncţii lingvisticeneaşteptate. Aici e vorba de o nelimitată curiozitate,de circumscrierea surprinzătorului, de încercareaca, după toate bifurcaţiile, să ne întoarcem laacel metalimbaj de la care a şi pornit totul. De aceeateatrul limbajului lasă aici din când locul teatruluimişcării. Opţiunea este propusă ca iluminare flăcăiască,opţiune pentru cerneala violetă între toategraffiti – urile şi culorile lumii.Culoarea lui Klimt, culoarea sfârşitului de veac.Căminul de asemenea îşi pierde nevinovăţia, iar îngrijitoarea,tot în sensul ritualurilor noastre sexuale alemodestiei şi luminilor obscure, din dimensiunea rezonabilului,echipei, noii ordini a, totuşi, satisfacţiilor.Conştiinţa că există limbi nedescoperite şi că Vasarelynu ne-a oferit toate soluţiile pentru metafizicelenoastre cuvinte încrucişate este totuşi un semnîn favoarea posibilităţii ca istoria să fie undeva la îndemânanoastră, că în veacul nostru totul se terminănemilos şi aprig.Aşa cum pentru Rastko Petrović Asia este doar aceeacare călătoreşte, la fel acum mantra marilor mişcăriplanetare rămâne să planeze ca ozonul impardonabilal hidoşeniei şi strâmtorării noastre totodată:Încep noile migrări ale popoarelorIerusalimul se mută la ConstantinopolPoate fi chiar constatat că toată anxietatea lirică alui Petru Cârdu este asemenea calmei, flegmaticeinelinişti din turnul Babilonului. Am trecut totul, cumse zice, ca raţa prin apă, neînţelegerea este generală,privirea spre unele din cele mai zeloase coitusuri53

54este coborâtă, odată cu capul, mult în jos, ieşire separe că nici n-ar mai exista.Poetul este aici veşnic cetăţean al unei limbi, poategeneral, iar poezia devine document personal, turnătorşi credincios în acelaşi timp, eseu despre ea însăşi.Exteriorizată este doar întunecimea, şi în totalitateadezagregării soluţiilor sale lingvistice distorsionate,a îngălărilor sale, se desprinde trama apoeticului.Posibilităţile obosesc, dar ele dovedesc totuşi diferenţa,adăpostul tainelor într-o altă parte, poziţiaapatridului în mijlocul fojgăielii istoriei şi a deşeuluianistoricului:cu suita a venit şi poetuls-a bucurat fiecare pe limba luinemţii americani egipteniovrei turci sârbi valahităcere domnească pe vineŞi toate astea, ca într-un panopticum, se petrecsub pălăria burgheză a bietelor noastre convenţii, aexperienţei post – suprarealiste, a galaxiei de poeţiblestemaţi, marginalizaţi, uitaţi, în cele din urmă arşipe rugul veşnicului nostru ev mediu.De bună seamă Petru Cârdu datorează expresivitateastridentă a noilor şi mai vechilor sale poezii neobosituluispirit ludic infantil, pasiune gratuită, dar stimulatoare,detaliului bogat, necontrolat în imediata apropierea dicteului automat. Poetul vagant îşi realizează simultanvisul despre demenţa lumii, atât de hölderlinianesoteric, atât de fără prejudecăţi întemeiat pe inexistentelepostamente ale aşa-zisei organizări a propoziţiilordupă care tânjeşte anahoretic şi care i se năzărescdrept înşişi partenerii pohtirii. Erotic şi eliptic, Cârduare azi în faţă o singură reverie demnă de atenţie:luminişul încă necucerit al înţelesului ultim, identificat,precum în străvechile temple japoneze, ca privire pironităîn zări. Sau în autohtonul marş pe loc?Traducere de Ioan RADIN PEIANOVSummaryA Feeling of Distance: Fakirs and PharaonsWars cannot be counted by the so-called key wordsin the poetry of Petru Cârdu (1952), they are morelike magical, apocalyptic witnesses of time and of acentury which still lasts and which Miloš Crnjanski,being a Banatian himself, considered to be a centuryof wars. This tangle of impressions, this fright beforethe silence of the dungeon, this cry to the deaf witness,surely defined the lyric expression as it wasaccurately observed many years later. In the time ofgeneral insecurity when, according to the works ofour surrealists, three fourths of reality had alreadyvanished, Petru Cârdu continued with his poetic élan,innocent like a unique soliloquy which is beyondhope, in the windy Pannonian nights, driven byspasmodic thirst for indefinite knowledge.Petru Cârdu is a sophisticated poet who ofteninnocently plays with his verses, language and sentenceshe cares so much for. Alienation, as philosophicalnothingness of the past century, is nothingmore than a support for a new aspiration, a delicateflicker of a virile gesture, a pattern of anxiety whichdoes not follow any rules.Key words: fakirs, pharaohs, metalanguage, translation,poetryRezimeOsećanje otuđenosti: fakiri i faraoniRatovi se ne mogu izbrojati takozvanim ključnimrečima u poeziji Petra Krdua (1952), oni su više kaoneka magija, kao apokaliptični svedoci jednog vremena,jednog veka koji još uvek traje i za koji je MilošCrnjanski, i sam Banaćanin, smatrao da je vek ratova.Ovaj zavešljaj impresija, ovaj strah pred tišinom tamnice,ovaj vapaj gluvom svedoku, zasigurno je definisaolirski izraz, što se kasnije sa sigurnošću ispostavilo.U vreme opšte nesigurnosti, kada je po rečimanaišh nadrealista, tri četvrtine realnosti već nestalo,Petru Krdu je nastavio sa svojim poetskim elanom,nevin kao jedinstven monolog bez nade, u vetrovitimpanonskim noćima, vođen grčevitom žeđi za beskrajnimznanjem.Petru Krdu je sofisticirani pesnik, koji se često nevinopoigrava sa svojim stihovima, jezikom i rečenicamakoje toliko voli. Alijenacija, kao filozofsko ništaviloprošlog veka, nije ništa više do podsticaj novih aspiracija,nežna svetlost snažnog gesta, nemir koji nepoštuje nikakva pravila.Ključne reči: fakiri, faraoni, metajezik, prevodjenje,poezija

IntroducereAceastă analiză contrastivă reprezintă o încercarede a defini şi de a explica opoziţiile aspectulale, semnificaţiilecategoriei de aspect şi trăsături semanticeale verbelor în limba română comparativ cu limbaengleză.Aspectul verbal reprezintă posibilitatea de a privistructura imanentă temporală a unei situaţii, ce înseamnăcă situaţia respectivă poate fi privită ca unîntreg sau ca structură. (Comrie 1976:3) Aceasta estecea mai generală opoziţie de aspect care, tradiţional,se numeşte aspect perfectiv / aspect imperfectiv. Aspectulperfectiv se referă la situaţia privită în ansamblu,deci ca un întreg, fără diversele faze care o definesc.Pe de altă parte, aspectul imperfectiv se referăla structura imanentă a unei situaţii (Comrie 1976:16).Pentru aspectul perfectiv este caracteristică acţiuneaterminată. În ceea ce priveşte aspectul imperfectiv,acţiunea este neterminată, fiind în progres.Pe de altă parte, cercetările legate de aspectulverbal în limba română sunt relativ noi în lingvisticaromânească. Aspectul verbal nu a fost tratat dreptcategorie verbală aparte, ci a fost analizat în cadrultimpului verbal. Reinheimer-Râpeanu subliniază faptulcă opoziţiile aspectuale au şi implicaţii temporale,deci semnificaţiile aspectuale şi temporale aleverbului se intersectează. În acest sistem aspectualtemporal,aspectul este superior timpului. Aproapetoate formele temporale pot fi terminate sau neterminatedependent de conţinutul lingvistic şi extralingvistic.Mihaela LazovićAleksandar LazovićOpoziţii aspectuale în limba română şi în limbaengleză – analiză contrastivăStudiile şi gramaticile contemporane (Gramaticalimbii române. I Cuvântul, 2005; Enciclopedia limbii române,2001) tratează aspectul ca pe o categorie desine stătătoare. Două dintre cele mai importante opoziţiiaspectuale în limba română sunt perfectiv/imperfectivşi perfect/neperfect. Aspectul verbal perfectiv/imperfectivface diferenţa între situaţii terminate şi situaţiineterminate. În aspectul verbal perfect/neperfect situaţiaverbală este pusă în relaţie cu un alt moment sau situaţie(distincţia dintre mai mult ca perfectul şi perfectul).Autorii Gramaticii limbii române care a apărut laEditura Academiei Române (Brăescu et al. 2005) menţioneazăşi sensuri aspectuale secundare: durativ / momentan,individual (determinat) / generic, unic / iterativ,linear / progresiv, discontinuu / continuu / terminativ.Semnificaţiile de aspect primare şi opoziţiile deaspect generale2.1. Perfectiv / ImperfectivAnaliza corpusului a dovedit că folosirea formeiimperfectului în ambele limbi introduce sensul imperfectivităţii.În plus, folosirea formelor de imperfect(imperfective) poate implica şi repetarea acţiunii,îndeosebi dacă e vorba de situaţii momentane.Distincţiile aspectuale sunt dependente de anumitetrăsături semantice ale verbelor.Trăsătura delimitat descrie intervalul de desfăţurareîn termenii opoziţiei aspectuale perfectiv (perfectulcompus), deci proces încheiat (examplu 1) / imperfectiv(imperfectul), deci proces în desfăşurare (exemplul 2):Mihaela Lazović / Aleksandar Lazović55

561.a) El a strigat.b) He shouted.2.a) El striga.b) He was shouting. (Brăescu et al. 2005:449)Această opoziţie aspectuală există şi în limba engleză.E propusă de majoritatea lingviştilor: Quirk et.al. (1985), Palmer (1988), Comrie (1976), etc. Quirk et. al.(1985) o numesc terminată /neterminată (completion /incompletion), dar Comrie (1976.) perfectiv / imperfectiv(perfective / imperfective).2.2. Perfect / Imperfect (mai mult ca perfect)La fel, în ambele limbi există şi o altă opoziţie aspectualăperfectul/imperfectul, prin care situaţia verbalăeste pusă în relaţie cu un alt moment sau situaţie.Această opoziţie aspectuală se poate explica princontrastul dintre mai mult ca perfectul şi perfectul înlimba română şi perfectul anterior, prezent şi viitor(past / present / future perfect) şi perfectul, prezentul şiviitorul simplu (past / present / future simple) în limbaengleză.- şi anume mai mult ca perfectul şi perfectulanterior (past perfect) exprimă anterioritate faţă dealt moment din trecut exprimat cu perfectul şi perfectulsimplu (simple past):3.a) Noi am înţeles că apele începuseră să se ridice.b) We knew that the waters had begun to rise.Sensuri aspectuale secundareCercetarea a dovedit că şi în limba engleză, şi înlimba română există sensuri aspectuale secundare(Brăescu et al. 2005:449-456, Quirk et. al. 1985:93):3.1. Durativ / MomentanTrăsătura durativă, una dintre mai importante caracteristiciaspectuale, implică opoziţia aspectualădurativ (în derulare) (exemplul 5) / momentan saupunctual (exemplul 4):4.a) El a ieşit.b) He left.5.a) El aleargă.b) He is running.Paralel cu opoziţia respectivă românească, în limbaengleză există o clasificare a verbelor care se bazeazăpe sensurile verbelor şi pe comportamentul lorsintactic, precum şi pe indicii distinctivi ai verbelor(Vendler 1967: 97-121). În această clasificare, împlinirilese opun activităţilor, şi anume, împlinirile au indiciidistinctivi [- static], [- durată], [+ scop], ceea ce înseamnăcă este vorba de situaţii momentane (examplul 4).Între împliniri se situează verbe şi fraze verbale precuma ajunge pe culmea dealului, a descoperi ceva, apierde ceva etc. Pe de altă parte, activităţile au indicidistinctivi [- stativitate], [+ durată], [- scop], ceea ce înseamnăcă este vorba de situaţii care presupun unproces sau o evoluţie, durează şi nu tind spre un scop(exemplul 5). În activităţi includem verbe şi fraze verbaleprecum a alerga, a împinge căruţul, a înota etc.3.2. Individual (determinat) / GenericTrăsătura determinat impune distincţia aspectualăindividual sau determinat (exemplul 7) / generic(exemplul 6). Situaţii individuale sau determinate seîntâmplă numai odată, dar situaţii generice sunt tipicesau ordinare:6.a) El scrie romane poliţiste.b) He writes detective novels.7.a) El scrie un roman poliţist.b) He is writing a detective novel.În limba engleză, această distincţie aspectuală senumeşte nedetrminat / temporar (indefinite time /temporariness). Semnificaţia nedeterminat prezintă osituaţie generală, caracteristică subiectului sau profesialui (exemplul 6), contrar situaţiei temporare dinexemplul 7.Pe de altă parte, opoziţia aspectuală în limba englezănumită uzual / limitat (habitual activity / limitedduration) poate fi legată de opoziţia individual / genericîn limba română, în sensul că opoziţia în limbaengleză prezintă situaţii care sunt uzuale, deci genericeşi tipice (habitual activity) (exemplul 6) sau de situaţiide durată limitată (limited duration) (exemplul7) care se leagă de o perioadă de timp limitat (Quirket. al. 1985:93).3.3. Unic / IterativTrăsătura numărabil implică opoziţia aspectualăunic / iterativ şi face distincţia dintre situaţii care seîntâmplă o dată (exemplul 8) şi situaţii care se repetă(exemplul 9):8.a) Iarna trecută a plecat la Paris.b) She went to Paris last winter.9.a) Iarna trecută a plecat de două ori la Paris.b) She went to Paris two times last winter.

3.4. Linear / ProgresivTrăsătura schimbare stă la bază distincţiei aspectualelinear / progresiv. Situaţia lineară reprezintă oschimbare desfăşurată în ritm constant (exemplul 11).Pe de altă parte, situaţia progresivă reprezintă schimbaredesfăşurată în creşteri graduale (exemplul 10):10.a) El aleargă tot mai repede.b) He is running faster and faster.11.a) El aleargă.b) He is running.3.5. Incoativ / Continuativ / TerminativTrăsătura divizibil înseamnă fragmentarea procesuluiîn etape sau faze. Deci situaţii incoative reprezintăînceputul situaţiei (exemplul 12), situaţii continuativesunt situaţii care durează în timp (exemplul 13), iar situaţiileterminative exprimă situaţii care s-au sfârşit(exemplul 14). În limba română verbele carese folosesc pentru a exprima această opoziţieaspectuală sunt: începe (start), continuă(continue), termină (finish).12.a) El începe să vorbească.b) He starts talking.13.a) El continuă săvorbească.b) He continues talking.14.a) El termină de vorbit.b) He finishes talking.3.6. Obiectiv / IronicÎn limba engleză există şi un sens aspectual secundar(Quirk et. al. 1985:93). Este vorba de opoziţiaaspectuală obiectiv / ironic (objective tone / emotionallycoloured tone). De exemplu:15.a)Mary always comes late.b) Mary întotdeuna întârzie.16.a) Mary is always coming late.b) Mary tot întârzie.Dacă verbele punctuale însoţite de adverbul totsunt asociate cu expresii durative, contradicţia dintretrăsătura aspectuală intrinsecă a verbului [+ Durativ]şi trăsătura semantică [+ Durata] indusă de contextuladverbial creează un efect de sens care impune uneorio interpretare ironică (examplu 16) (Brăescu et al.2005:453). În limba engleză, prezentul progrsiv (presentprogresive) asociat adverbului tot (always) produceacelaşi efect (examplu 16). Exemplul 17 în ambelelimbi reprezintă o situaţie obiectivă.4. ConcluziiScopul acestei cercetări ştiinţifice este de a stabilicorelaţiile existente între opoziţii aspectuale studiateîn limbile română şi engleză. O importanţă deosebităo are definirea asemănărilor şi a deosebirilor însistemele celor două limbi pentru a favoriza o maibună şi mai cuprinzătoare pătrundere şi adecvare aabordării şi a terminologiei din tradiţiile gramaticeale celor două sisteme lingvistice.Cercetarea a demonstrat că asemănările dintresistemele verbale ale limbii engleze şi ale limbii românecuprind indicii distinctive generale comune,pe baza cărora verbele se grupează în anumite opoziţiiaspectuale, precum şi în determinarea aspectuluiverbal ca opoziţie perfectiv / imperfectiv şi perfect/imeperfect.Având în vedere că engleza şi româna fac partedin două ramuri diferite ale limbilor indo-europene,trăsăturile lor comune pot evidenţia caracteristicilesistemului verbal în general, aşa încât cercetarea încadrul acestei lucrări a fost întreprinsă pornind de ladefiniţiile generale care pot fi aplicate ambelor limbi.Această modalitate de studiere a limbilor românăşi engleză oferă o mai bună şi mai cuprinzătoare înţelegerea opoziţiilor aspectulale ale verbelor, semnificaţiide aspect şi trăsături semantice ale verbelorîn cele două limbi, constituind totodată un bun prilejpentru identificarea asemănărilor şi deosebirilorparametrice de sistem, iar pe baza acestora – de aaduce o contribuţie specifică aspectologiei lingvistice,în general.BibliografieAdger, D. (2003). Core Syntax. Oxford: Oxford University Press.Avram, M. et al. (2001). Enciclopedia limbii române. Bucureşti:Univers enciclopedic. Academia română, Institutul de lingvistică„Iorgu Iordan”.Brăescu, R. et al. (2005). Gramatica limbii române. I Cuvântul. IIEnunţul. Bucureşti: editura Academiei române. Academiaromână, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”.Brinton, L. (1988). The Development of English Aspectual Systems.Cambridge: Cambridge University Press.Comrie, B. (1976). Aspect. Cambridge: Cambridge University Press.Crăiniceanu, I. (1999). ”English Progressive and Romanian ImperfectiveViewpoints – Their Truth Conditions”. RevueRoumaine de Linguistique. Vol. XLIV No.1-4. Bucureşti: edituraAcademiei române, No 1-4: 21-47.57

Dahl, Ö. (1987). Tense and Aspect Systems. Oxford: Basil Blackwell.Declerck, R. (1979). “Aspect and the Bounded/Unbounded (Telic/Atelic) Distinction”. Linguistics 17-7/8. The Hague: Mouton,761-794.DEX – Dicţionarul explicativ al limbii române. (1998). Bucureşti:Univers enciclopedic. Academia română. Institutul de lingvistică“Iorgu Iordan”.Dimitriu, C. (1979). Gramatica limbii române explicată. Morfologia.Iaşi: Junimea.Dumitru, I. (1976). Structura gramaticală a limbii române. Vrebul.Iaşi: Junimea.Evseev, I. (1974) Semantica verbului, categoriile de acţiune, devenireşi stare. Timişoara: Editura Facla.Găgeanu, E. B. (1985). Morfosinatxa verbului, modurile nepersonale.Bucureşti.Graur, Al. et al. (1966). Gramatica limbii române I. Bucureşti:Academia Republicii Socialiste România. Academia română,Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”.Huddleston, R. and G. K. Pullum, (2002). The Cambridge Grammarof the English Language. Cambridge: Cambridge UniversityPress.Palmer, F.R. (1988). The English Verb. London and New York:Longman.Quirk, R. et al. (1985). A Comprehensive Grammar of the EnglishLanguage. London and New York: Longman.Reinheimer-Râpeanu, S. (2001). Lingvistca romanică. Lexic-morfologie-fonetică.Bucureşti: All Universitar.Smith, C. (1991). The Parameter of Aspect. Dordrecht: KluwerAcademic Publishers.Vendler, Z. (1967). “Verbs and Times”. Linguistics in Philosophy.Ithaca: Cornell University Press, 97-121.RezimeVidske opozicije u rumunskom i engleskomjeziku – kontrastivna analizaOvaj rad teži da definiše i objasni vidske opozicijei semantička glagolska obeležja u rumunskom i engleskomjeziku. Cilj ovog naučnog istraživanja je da seutvrde postojeće korelacije između vidskih opozicijai semantičkih obeležja glagola u rumunskom i engleskomjeziku. Od posebnog je značaja utvrđivanjesličnosti i razlika u sistemima pomenuta dva jezikakako bi se doprinelo sveobuhvatnijem sagledavanjui ujednačavanju pristupa i terminologije u gramatičkimtradicijama dva proučavana jezička sistema.Ključne reči: vidske opozicije, semantička glagolskaobeležja, sekundarna vidska značenjaSummaryAspectual Oppositions in Romanian andEnglish – Contrastive Analysis58This paper attempts to define and explain aspectualoppositions and aspectual distinctive featuresof verbs in Romanian and English. The aim of thisscientific research is to determine the existing correlationsbetween the aspectual oppositions and aspectualdistinctive features in Romanian and English.It is of great importance to establish the similaritiesand differences in the systems of the mentioned languagesin order to contribute to an overall comprehensionand standardization of approach and terminologyin the grammatical traditions of the studiedlinguistic systems.Key words: aspectual oppositions, distinctive semanticfeatures of verbs, secondary aspectual meanings

Virginia PopovićVirginia PopovićImaginea ţăranului în literatura realistă sârbă.Satul sârbesc – între mit şi autenticitateDespre realismul sârbesc şi despre ţăranul sârb nus-a scris mult în limba română. Cel mai mult s-a scrisîn limbile vorbite în fosta Iugoslavie. Primii reprezentanţiai realismului sârbesc sunt Jovan Sterija Popović,alături de romancierul şi nuvelistul Jakov Ignjatović.În volumul de contribuţii bibliografice al autoruluiHenri Zalis, Naturalismul în literatura română, s-aatras atenţia la faptul că „realismul sârb rămâne dominatde influenţa scriitorilor ruşi şi păstrând totodatăurme stânjenitoare ale romantismului secoluluiXVIII. Determinante rămân influenţele materialismuluişi socialismului utopic”. (Zalis 1983) Realismul aapărut în secolul al XIX-lea, denumind concepţia artistică,literară care are drept scop răsfrângereaobiectivă, veridică a realităţii. Scriitorii realişti se îndreaptăcătre viaţa socială, prezentând omul ca peun produs al mediului în care trăieşte, iar personajelesunt tipice, reprezentând o întreagă categorie de indivizi.Trăsăturile caracteristice ale realismului sunt:obiectivitatea, sobrietatea, atitudinea critică faţă desocietate, reprezentarea veridică a realităţii. Realismulse naşte în reacţie la romantism. Sensibilităţii subiectiveşi imaginaţiei li se opune conştiinţa lucidă.Scriitorul realist observă omul în mediul său natural,social şi istoric, portretul şi descrierea întemeindu-sepe reflecţie morală şi analiză psihologică. Realismuls-a impus mai mult în roman şi în teatru. Una dintretrăsăturile caracteristice ale acestuia este interesulacordat de către scriitori raporturilor dintre om şi mediu,dintre individ şi societate. Elementele ale unuistil realist pot fi identificate în diferite culturi şi epociistorice. În cea de-a doua parte a secolului XIX, realismulcapătă, pe plan european, caracterul unui curental unei orientări estetice, teoretizate de către artişti şide către critici şi ilustrate prin numeroase creaţii.Primii scriitori ai acestei orientări au apărut încă înanii ’60 ai secolului XVIII, încă din perioada romantismului.Totuşi, există o seamă de tendinţe spre o literaturăcare să reflecte viaţa şi realităţile ei şi la uniiscriitori din etapele precedente. 1O orientare realistă apare abia în jumătatea a douaa secolului XIX, în ultimele lui decenii, legată în primulrând de activitatea cercurilor social-democrate şi denumele lui Svetozar Marković (1846-1875). Cel dintâiprogram-manifest Pevanje i mišljenje/ Cântec şi cugetîn 1872 a apărut în 1868, iar cel de-al doilea – Realnostu poeziji / Realitate în poezie. Recomandarea orientăriispre observaţii precise (ale realităţilor vieţii), detaşareade şabloanele romantismului, mai ales de exagerărileşi abuzurile acestuia şi sprijinirea pe cercurile pozitivismuluieuropean aduc o atmosferă cu totul nouă.Realismul sârbesc se sprijină pe ţintele teoreticenilorruşi Pisarev, Cerneşevski şi Dobroliubov.Primii realişti sârbi sunt Jakov Ignjatović (1822-1889)şi Stefan Mitrov Ljubiša (1824-1878). Primul provinedin diaspora sârbă (născut în Ungaria). A scris în dife-1În literatura sârbă sunt mari predecesori şi deschizătoride drumuri, ca Dositej Obradović, din etapa iluministă sauVuk Stefanović Karadžić, care militează pentru o literaturăapropiată de necesităţile poporului, exprimată într-olimbă înţeleasă de toţi. Vuk Stefanović Karadžić redă înscrierile sale din etapa Serbiei lui Karađorđe (1804-1813)sau cea următoare, a lui Miloš Obrenović (1815-1839) şidupă aceea, atât în prezentarea realităţilor vremii, cât şiîn descrierea vieţii poporului sârb, a obiceiurilor şi datinilorsale, o frescă realistă.59

60rite genuri literare şi texte cu caracter politic, la patruzecide ani a început să scrie romane şi nuvele dinviaţa sa contemporană. Nu a ştiut bine regulile ortograficesârbeşti, dar totuşi a devenit un scriitor cunoscut,un observator dornic de a surprinde viaţa,un bun cunoscător de oameni. El este unicul romancierrealist printre realiştii sârbi orientaţi în specialspre nuvelă. Este considerat unul dintre cei mai deseamă realişti în literatura sârbă. Romanele şi nuvelelesale sunt inspirate din viaţa socială a sârbilor dinperioada austro-ungară. Romanul lui are cele maimulte caracteristici ale romanului de aventuri şiumoristic din veacul al XVIII-lea. Ignjatović se orienteazăspre descrierea vieţii parveniţilor, a cerşetorilor.Un roman cu un astfel de subiect, care este şi celdintâi roman realist sârbesc este „Milan Narandžić”(1860), al cărui personaj central, cu acelaşi nume, trăieşteo viaţă de parvenit, cunoaşte bine oamenii şislăbiciunile lor, încât aşteaptă să profite de ei. Lumeaciudată / Čudan svet (1869) este o cronică despre viaţadintr-un sat din Banat care îşi pierde cu timpul dominaţiapatriarhală şi se ruinează cu apariţia cămătarilor,a avocaţilor şi a corupţiei. Aici apare ţăranulcare este orbit de lăcomie şi alcoolism, care cheltuietoată averea şi îşi duce familie la dezastru. (Milačić1957) Scriitor realist şi creatorul romanului socialistsârb, Ignjatović a fost pus alături de Balzac, dar şi înlegătură cu romanul realist şi naturalist de la sfârşitulsecolului al XIX-lea. (Deretić 2007: 787)Ignjatović a descris destrămarea familiilor ţărăneştiînstărite, imorale, cu păcăleli şi lăcomii. Lenevia,băutura, crimele şi furturile alcătuiesc atmosferaacestei vieţi de la sat. Ţăranii, prin intrigi iscusite,sunt împinşi în absurditate, pentru ca, furaţi şi înşelaţisă ajungă şi ei cerşetori şi haimanale. În opera saapar şi imagini inspirate din folclorul tradiţional sârbesc,apare descrierea nunţii, superstiţiile şi obiceiurilefamiliilor de ţărani sârbeşti; apar oameni care jefuiesc,fură şi omoară.Stefan Mitrov Ljubiša provine din oraşul Budva,dintr-un mediu patriarhal. El a prezentat în opera saistoria naţională şi modul de viaţă, de gândire şi vorbirea oamenilor de-acolo, folosind formele orale alenarării. A folosit legendele autohtone pentru a descopericititorilor numele unor localităţi. Cele mai cunoscuteopere ale lui sunt Kanjoš Macedonović -underecurge la fantastic, fabulos şi la mit. Pop Andrović,novi Obilić, Skočidjevojka, Krađa i prikrađa zvona etc.sunt alte opere ale lui Ljubiša. Pe lângă întâmplări istoricedescrise în opera sa, Ljubiša a recurs şi la obiceiurilepopulare sârbeşti. Imaginile etnografice cunumeroase detalii şi arhaisme sunt aduse de scriitorpentru a prezenta cât mai real subiectul operei.Printre cei mai de seamă reprezentanţi ai realismuluiîn literatura sârbă, care s-a ocupat cu problemaţăranului şi a descris viaţa de la sat, se distingeLaza Lazarević (1851-1890), cu nuvele de analiză psihologicărafinată; Milovan Glišić (1847-1908), carescrie sub influenţa lui Svetozar Marković, analizândsubtil realităţile de la sat şi din mediile mic-burghezede la oraş; Stevan Sremac, cu un umor amestecat cusatiră, inspirat din viaţa din Serbia (din oraşul Niš),dar şi din Voivodina; Svetolik Ranković, nuvelist şi romancier,prezintă o imagine realistă, cu elementenaturaliste, ale vieţii săteşti din ultimele decenii alesecolului XIX, romanul său Gorski car /Regele codriloreste caracterizat drept unul dintre cele mai frumoaseromane din literatura sârbă; Radoje Domanovićsatirizează nemilos unele stări denaturate din societateavremii, luând în derâdere birocraţia, Janko Veselinovićredând haiducia vremii ş.a.Un loc aparte îi revine lui Simo Matavulj, nuvelist şiromancier, cu un umor şi cu spirit de observaţie foarterafinat, Jakov Ignjatović, Petar Kočić şi Branislav Nušić,primul fiind prozator, al doilea – umorist şi ultimuldramaturg, care prin piesele sale acoperă atât perioadaSerbiei vechi, cât şi a Iugoslaviei interbelice.Unul dintre scriitorii care au descris viaţa satului afost Milovan Glišić. El este încadrat în lista scriitorilorsatirici sârbeşti. A avut o mentalitate de ţăran sârbînclinat mai mult spre umor, mai ales pe seama administraţieişi reprezentanţilor ei de atunci. În articolelesale satirice ia în derâdere oamenii din funcţii înalte,preoţi, cămătari şi maeştrii „înşelăciunii“. Reţinândsufletul său ţărănesc în decursul întregii perioadeale vieţii sale, plin de dragoste faţă de sat şi deţăran, şi-a îndreptat atenţia spre protecţia lor, sprehaiducia legală şi exploatarea crudă a micilor şi marilor„patroni“. Cu deosebită dragoste descrie satulsârbesc, arătând simpatii faţă de ţărani şi antipatiifaţă de birocraţia urbană. Proza lui Milovan Glišić semişcă poetic de la credinţele şi obiceiurile populare,scrise în limba populară a naratorului, până la criticastraturilor sociale noi, la împărţirea puterii şi abuzurilecapitalului financiar. Tema favorită a lui Glišić estecămătăria. Astfel, scriitorul prezintă în opera sa înstrăinareacolectivă, corupţia, egoismul şi lăcomiafără de graniţe. Proza lui Glišić se sprijină pe formulaculturală a felului de viaţă de la sat şi a valorii comunităţiirurale, care îi oferă multe posibilităţi pentru

deznodământul naraţiunii. Proza lui este scrisă într-olimbă cunoscută tuturor, mai ales povestirile caresunt scrise cu o virtuozitate de bun narator, în limbaţăranilor. (Protić 1963).Milovan Glišić este considerat scriitorul care adeschis drumul realismului sârbesc, prin nuvelelesale cu tematică rurală. Cea mai mare parte a nuvelelorsale se desfăşoară în satul din împrejurimea oraşuluiValjevo, la poalele muntelui Kosmaj, iar unadintre cele mai frumoase nuvele ale sale este Întâiabrazdă / Prva brazda, care este considerată şi unadintre cele mai frumose nuvele sârbeşti.Un alt mare scriitor realist sârb este Janko Veselinović.Acesta, la fel ca Liviu Rebreanu, scrie nuvelecare aduc frumuseţe şi tandreţe, iubire faţă de oameni,cu un miros de fân proaspăt cosit şi o liniştemisterioasă a satului, mai ales în ore târzii, când dindepărtări se aude doar scârţâitul trist al carelor ţărăneşti.Satul său este frumos, idilic, în el se dansează şise cântă. Spre deosebire de ţăranul lui Rebreanucare este „cel mai autentic ţăran în literaturaromână [...], încât el iaproporţii simbolice.” (Breazu1973:357) Ţăranii lui Veselinovićsunt întotdeauna în sărbătoare.Satul lui este al regiuniiMačva, care era foarte bogatăîn timpul epocii de aur a cooperativelorşi a virtuţiilor patriarhale.Veselinović a descoperitcititorilor satul de atunci,conturat de viaţa individualăacră şi distructivă, de cazarme,arende mari, de regim al cărui unicgând este să-i ducă pe ţărani la sapăde lemn.Veselinović a scris romanul Ţăranul / Seljakşi Scrisori de la sat/ Pisma sa sela. 2 În unele nuvele alelui Veselinović apare viaţa în satul sârbesc în preajmaPrimei Răscoale. Personajele principale ale acestornuvele sunt oamenii care au pregătit revoluţia popularăsârbească sub domnia lui Karađorđe şi Miloš Obrenović,care au luat parte la această revoluţie jertfindtotul pentru libertatea poporului lor. La fel în romanulRăscoala, Rebreanu descrie mulţimile anonimeţărăneşti în lupta pentru cucerirea aceluiaşi pământde care „le-a fost legată din veac existenţa”. (Breazu:2Prin aceste opere ale sale se apropie în mare măsură deLiviu Rebreanu şi de romanul său Ion, de setea de pământşi lupta pentru obţinerea lui.ibidem) În multe dintre nuvelele lui Veselinović sedescriu luptele condiţionalte de noile raporturi socialeşi de momentele economice care au apărut la sat.Oamenii suferă şi devin victime. Pe lângă bogăţia şibelşugul pe care îl are regiunea Mačva, aici trăiesc şioameni săraci care nu-şi amintesc nici măcar de copilărialor pentru că, rămânând orfani, au fost nevoiţisă devină slugi pentru a câştiga un ban. (Ivanić 1996)Pe altă parte, în locul unui sat deprimat, pe care îlbântuie cămătarii, căpitanii şi avocaţii, în locul satuluisărac, Veselinović descoperă şi un sat plin de stăpânibogaţi, mândrii de sine, de gazde cu suflet mare, demercenari mulţumiţi, de preoţi cinstiţi, ciobanii populari,cooperative puternice şi bine organizate.Luând opera lui Veselinović în întregime, se poatespune că el a descris un peisaj larg al satului şi prinprezentarea reală a vieţii se încadrează printre ceimai de seamă scriitori realişti sârbi, iar prin tematicanuvelelor sale se apropie de scriitori români LiviuRebreanu şi Mihail Sadoveanu.Cel mai mare artist din cercul nuveliştilor „rurali”,(Deretić 2007: 827), Laza Lazarević cu cele 9 nuveleale sale este considerat clasicul literaturii sârbe.Cele mai de seamă nuvele ale lui suntPrvi put s ocem na jutrenje, Školska ikona,U dobri čas hajduci (1880), Na bunaru(1881), Sve će to narod pozlatiti(1882). Acţiunea nuvelelor lui LazaLazarević este transmisă de larăscruci de drumuri ţărăneştişi de la hanuri, din case, odăişi din gândurile, dorinţele şivisurile eroilor. Lazarević nu apictat viaţa populară, ci oameni,personaje, tipuri, caractere. Descriereareală a satului este extraordinarde vie, dialogul dintre ţăranieste caracteristic, fără banalităţi. El esteunicul scriitor realist din acea perioadă care a făcut oanaliză psihologică fină a personajelor. Caracteristicilede bază ale personajelor lui Lazarević este discreţia şiseninătatea. (Gligorić 1965) Lazarević se deosebeştede ceilalţi scriitori din perioada sa, el idealizează lumeaveche patriarhală şi valorile acestei lumi. Pentruel, lumea naivă a ţăranilor este stranieUn alt cunoscut scriitori realist sârb este SvetolikRanković (1863-1899) ale cărui nuvele Imagini detoamnă şi Imagini din sat sunt nişte amintiri caldedespre viaţa ţărănească. Marcat de schimbările socialeşi politice ale sfârşitului de secol, Ranković abordează61

62realitatea cu mijloacele analizei psihologice, preferândevadarea din „prezentul cenuşiu” al adevăruluicotidian într-un trecut îndepărtat, inspirat de lumeavechilor povestiri orientale greceşti sau latine. Lui i-aplăcut satul său natal, dealurile din Šumadija şi poalelemunţilor Bukolj şi Venčac. El a văzut, ca şi ceilalţiscriitori din generaţia sa, părţile frumoase ale satului:soboruri, iubiri sub clar de lună, cântecul cocoşilor,clinchetul galbenilor la gâturile fetelor. În opera saapar şi mustrări ale ţăranilor, severitatea lor. Eroii luise omoară pentru un petec de pământ amintind decunoscutul roman românesc al lui Rebreanu. A descrisţăranii sârbi ca fiind mai răi decât haiducii şi înlocul lui Baba Novac 3 a descoperit pe pungaşii şi tâlhariisimpli care întâmpină bătrânele pe uliţe, le furăbanii agonisiţi de la vânzarea puilor. Ranković, deschisşi sincer, fără iluzii şi fără pic de înfrumuseţare, descrieo imagine reală a societăţii din veacul al XIX-lea, cufrumuseţile şi neajunsurile ei. (Živković 1994).Veljko Petrović (1884-1967), prin volumul său denuvele, a adus un certificat descriptiv al vieţii de lasat, unde se împletesc mai multe naţionalităţi şiunde există pământ foarte roditor. În satul lui apareo pătură de oameni bogaţi, care în modul lor de atrăi şi în mentalitatea lor au purtat trăsăturile societăţiiastro-ungare. În unele nuvele a arătat poziţia sapolitică faţă de mediul său natal, poziţia tragică a celorextirpaţi din mediul în care s-au născut şi poziţiacritică faţă straturile societăţii care şi-au pierdutidentitatea naţională şi moralul, fiind doborâte deputerea corupţiei şi de egoism.Stevan Sremac, (1855-1906), profesor de istorie laNiş şi Belgrad. Scriitor tradiţionalist ca principii, darverist prin vocaţie şi gusturi literare, iubind viaţa şimanifestările sale cotidiene. El descrie viaţa ruralădin Voivodina şi pe cea din sudul Serbiei. Opera luieste plină de ţărani observaţi de el atunci când vinde la târguri şi pieţe. Sremac a iubit lumea primitivă,cordială şi veselă – cearta dintre preoţii Cira şi Spira,falimentul covrigilor, cingătoarea preotului. Sremaceste un nesecat izvor de regionalisme, de arhaismeşi de cuvinte străine, de diferite calcuri lingvisticeprin care se caracterizează mediul şi ţăranii lui. Celemai cunoscute lucrări ale sale sunt Sărbătoarea luiIvko / Ivkova slava (1895), Preoţii Cira şi Spira / Pop Ćirai pop Spira (1898) şi Zona lui Zamfir / Zona Zamfirova(1903). (Živković 1994).3Numele sârbesc al lui Baba Novac este Starina Novak.Din masa de ţărani ai scriitorilor realişti sârbi şi sedesprind câteva figuri care devin importante în măsurăîn care se raportează la problema pământului:unii sunt fruntaşii satului, care au ceva pământ şi careîncă mai vor să cumpere şi alţii sunt săracii, cei fărăpământ, care sunt hotărâţi, pentru că nu au altă calede ales. Ei se plâng de sărăcie şi, pătimaşi, găsesc cănu-i drept ca pământul să nu fie al celor care îl muncesc.Dintr-o altă perspectivă, boierii consideră căsursa tuturor relelor, a nemulţumirii ţăranilor suntarendaşii, grosolani, necinstiţi, dornici de înavuţireprin orice mijloace. În opinia lor, cauza răului mers allucrurilor se află în faptul că ţăranul e leneş şi nepăsător,ceea ce a făcut necesară chiar apariţia arendaşilor.La fel se întâmplă adesea în literatura sârbă, dar şiîn cea română cu tematică rurală. Starea economicăîn satele sârbeşti şi româneşti este foarte grea. Acestălume şi situaţia în care se află această lume i-au făcutpe scriitorii sârbi să fie interesaţi de ea nu doar pentrua trăi în mijlocul ei, ci pentru a o descrie cu simpatieîn nuvelele şi în romanele lor realiste.Programa realistă a lui Svetozar Marković a avut oinfluenţă mai mare în proză decât în poezie. Aici sepot încadra câteva poezii sociale ale lui Đura Jakšić(1832-1878), Jaša Tomić (1856-1922) şi multe poeziirealiste ale lui Vladimir M. Jovanović (1859-1898) careeste unul dintre cei mai prolifici poeţi ai generaţiei’80 din secolul XIX. Cel mai mare reprezentant al poezieirealiste sârbeşti este Vojislav Ilić (1862-1894). Ela desăvârşit ceea ce Svetozar Marković a cerut, cuzece ani în urmă: despărţirea de romantismul epigonic.În timpul vieţii i-au apărut trei volume de poezii(1887, 1889, 1892). Opera sa se poate împărţi în câtevacercuri tematico-stilistice: pasteluri, poezii cu motiveistorice, elegii şi poezii de inspiraţie colectivă. Celemai importante sunt pastelurile, dintre care cele maicunoscute sunt: Dimineaţă de iarnă, Seara, Toamna,În toamna târzie. Toate aceste poezii se caracterizeazăprin obiectivitate – însuşirea de bază care delimiteazărealismul de romantism. Emoţiile nu sunt prezentatedirect, ci se reflectă prin peisaje.După cum ne-am dat seama, triumfă proza narativăşi, mai mult decât romanul de inspiraţie socialăsau istorică, nuvela – având cadru de desfăşurare satul.Cu trecerea anilor, conţinutul şi mesajul realismuluiliterar sârbesc devin mai bogate şi se diversificăsimţitor. Apar scriitori care, deşi cronologic aparţingeneraţiei primilor povestitori realişti, depăşesc graniţadeceniului nouă, intrând în atmosfera literară asecolului XX.

Literatura1. Breazu, Ion (1973). Studii de literatură română şi comparată.Cluj: Editura Dacia.1. Gligorić, Velibor (1965). Srpski realisti. Beograd: Prosveta.3. Gligorić, Velibor (1968). Srpska realistička pripovetka. Beograd:Prosveta.2. Ilić, Aleksandar (1984). O realizmu. Belgrad: Prosveta- Nolit-Zavod za Udžbenike i Nastavna Sredstva.3. Ivanić, Dušan (1996). Srpski realizam. V. Belgrad: SveznanjeMatice Srpske.4. Josimović, Radoslav (1967). Naturalizam. Cetinje: EdituraObod. p. 75.5. Milačić, Dušan (1958). Émil Zola. Belgrad: Izdavačko preduzećeRad. p.223.6. Milačić, Dušan (1957). Realizam i naturalizam u književnosti.Belgrad: Izdavačko preduzeće Rad.7. Popović, Virđinija (2004): Selo u romanima i pripovetkama LivijuaRebreanua u odnosu na selo u delima Milovana Glišića iJanka Veselinovića. Novi Sad: Filozofski fakultet. Međunarodniinterdisciplinarni simpozijum „Susret kultura” – http://www.ff.ns.ac.yu/stara/elpub/susretkultura/44.pdf.8. Protić Predrag (1963): Introducere la volumul Pripovetke deMilovan Glišić. Belgrad: Editura „Matica srpska“.9. Ranković, Svetolik P. (1991). Gorski car. Gornji Milanovac: Dečjenovine. Priština: Jedinstvo.10. Zalis, Henri (1983). Naturalismul în literatura română. Bucureşti:Biblioteca Centrală Universitară.11. Zola, Émile (1960). Germinal. Bucureşti: Editura de Stat pentruLiteratură şi Artă (Biblioteca pentru toţi).12. Živković, Dragiša (1994). Evropski okviri srpske književnosti. V.Belgrad: Editura Prosveta.SummaryThe Character of a Peasant in the SerbianRealism. Serbian Village – Between Mythand AuthenticityIt has not been written much about the SerbianRealism and Serbian peasant in Romanian language.The first Serbian Realism writers were Jovan SterijaPopović and Jakov Ignjatović, a novelist and a nouvellewriter. In Henri Zalis’s publication of bibliographiccontributions Naturalism in Romanian Literature, heemphasizes the fact that ”Serbian Realism was stilldominated by Russian writers and that it preservedthe dilatory traces of the XVIII century Romanticism,and that it was still determined by the influences ofthe utopian materialism and socialism.” (Zalis 1983)The period of Realism started in the XIX century.Realism is an artistic, literary concept which reflectsobjectivity and presents the reality truthfully. Realismwriters depicted the social life, representing theman as a product of society he lives in, yet the charactersare typical and they represent a whole categoryof individuals. The characteristics of Realism are:objectivity, sobriety, social criticism, thoughtful presentationof reality. Realism appears in the secondhalf of the XIX century, more accurately in the lastdecades of the XIX century and it is connected tosocio-democratic activities, above all, especially toSvetozar Marković (1846-1875).Key words: rural parts of Serbia, Serbian Realism,NaturalismRezimeLik seljaka u književnosti srpskog realizma.Srpsko selo – između mita i autentučnostiO srpskom realizmu i seljaku Srbinu se nije punopisalo na rumunskom jeziku. Prvi predstavnici srpskogrealizma su Jovan Sterija Popović i romanopisaci novelista Jakov Ignjatović. U izdanju bibliografskihdoprinosa autora Henrija Zalisa, Naturalizam urumunskoj književnosti, se podvlači činjenica da je„srpskim realizmom i dalje dominirao uticaj ruskihpisaca i da je očuvao zaosatale tragove romantizmaiz XVIII veka, još uvek su ga određivali uticaji utopijskogmaterijalizma i socijalizma”. (Zalis 1983) Periodrealizma je počeo u XIX veku. Realizam predstavljaumetnički, književni koncept koji reflektuje objektivnosti istinito predstavlja realnost. Pisci realizma seustremljuju ka društvenom životu, predstavljajućičoveka kao produkt sredine u kojoj živi, ipak likovi sutipični i predstavljaju čitavu kategoriju individualaca.Karakteristike realizma su: objektivnost, trezvenost,kritika društva, istinito predstavljenje stvarnosti. Realizamse pojavljuje tek u drugoj polovini XIX veka,tačnije u poslednjim decenijama XIX veka i vezuje se,pre svega, za socio-demokratske aktivnosti, a pogotovoza Svetozara Markovića (1846-1875).Ključne reči: ruralni delovi Srbije, srpski realizam,naturalizam.63

Ştiinţe socioumane

Loredana-Maria BabaErnesto de Martino şi „barbarizarea” Europei66Introducere:Într-o epocă tulburată de conflicte armate şi diplomaticeprecum secolul XX, când naţiunile încă credeauîn imperialism şi colonialism, văzându-le ca soluţiipentru acumularea de putere în context mondial,apare pentru prima dată pe vechiul continent nevoiade afiliere şi colaborare a naţiunilor în faţa pericoluluisubzistenţei economice şi financiare. Aceastăidee devine din ce în ce mai viabilă şi mai dezbătutădiplomatic în Europa după căderea Bursei de la NewYork în 1929. A devenit atunci vizibil că un continentîndatorat în urma Marelui Război nu mai putea facefaţă presiunilor şi balansurilor economice ale timpului.O dată cu regândirea şi restabilirea GOLD STAN-DARD-ului sub premisele împrumutului American, aavut loc o restructurare a vechilor standarde valoriceşi a ceea ce trebuia înţeles prin cuvântul „valoare”, iarnoile ideologii filozofice idealiste, ca cele ale lui Weberşi Marx, au început redefinirea gândirii universale.Contextul general de criză, situaţie care de obiceiaduce cu sine schimbarea, subliniază caracterul iminental insurgenţei unei serii de conflicte de putereîntre naţiunile Lumii, care avea să modifice pentrutotdeauna distribuţia geografică a puterilor şi influenţelorla nivel global. În Europa, pe lângă discuţiilereferitoare la colaborarea economică şi financiară sedezbate, din ce în ce mai serios, problema redefiniriiconceptului de cultură şi valoare culturală sub presiuneatot mai evidentă a decadenţei.În Italia decadei 1930, imitând moda europeană atimpului, doi tineri intelectuali în devenire discutauproblema Decadenţei Occidentului, emiţând soluţiipentru salvarea viitorului cultural, politic, geograficşi spiritual al vechiului continent. Unul dintre aceştiaera Ernesto de Martino, student la Facultatea de Litereşi Filosofie a Universităţii din Napoli. Încă din aceaperioadă, cum aveam să aflăm cu stupoare, Ernestonutrea imaginea unei Europe unite cultural, întruchipânddezideratele de diversitate şi drept la libertatea individului, atât de preţuite ideologic, teoretic şipractic, în actualul construct european. A trăit conştientcele două conflagraţii mondiale, copil fiind întimpul Primului Război Mondial, ca tată de familie şitânăr intelectual al doilea. A reuşit să vadă stateleEuropei căzând la consensuri, colaborări şi cooperărieconomico-financiare, dar nu a mai reuşit să le vadăunite sub acelaşi spirit şi valori comune ca nou constructde Uniune Europeană, precum şi-a dorit, a visatşi poate a anticipat, la modul cel mai inocent posibil,în ceea ce îndrăznim noi a numi astăzi viziuneasa pro‐europeană, a unei cetăţenii europene asumatăde statele şi rasele ei componente.Ernesto este de timpuriu interesat de destinul culturalal Europei. El vede această salvare în “barbarizareaEuropei”, în timp ce amicul său din tinereţe, ArmandoForte, propune crearea unui construct deState Unite ale Europei, sau, mai bine spus, un SingurStat al Europei, care să combine atât rasele Anglo Saxonecât şi cele Latine. În acei ani, Ernesto de Martinointra în cercurile fasciste universitare. Tânăr şi

uşor influenţabil de tendinţele generale, viziunea luiErnesto derivă din ideologia fascistă a timpului. Termenulimbarbarimento, propus de acesta, însemnaîn ideologia fascistă, valorizarea moştenirii culturalea vechiului continent. ITALIA BARBARA trebuia să fie oItalie care ignora moştenirea elitistă a Iluminismuluişi a Renaşterii, preţuind şi reclamând vitalitatea războinicăa naţiunilor Latine, originată în forma ei ceamai pură în spaţiul rural, cu deosebire al sudului.Deşi Armando a fost adevăratul vizionar a ceea ceavea să devină în zilele noastre Constructul UniuniiEuropene, destinul său a fost să rămână în umbră.Totuşi, ideea sa a rămas în memoria lui Ernesto, acestafăcând uz de ea, din propria-i perspectivă şi convingere,în jurământul Partidului Liberal-Socialist în1941. Opt ani mai târziu, în 1949, Ernesto va reluaideea într-un context comunist de această dată, simţindnevoia de a redefini conceptul de cultură, lărgindu-iaria de aplicabilitate. Moda la nivel de discuţiişi dezbateri a anilor 30, devine acum concret o traducerea necesităţii convertirii şi echilibrării conceptuluide cultură între accepţiunea elitistă a termenuluişi înţelesul ideologiei pro populiste, a maselor.Prin urmare, tendinţele de industrializare a Europeişi implicit Italiei, trebuiau să fie însoţite de o schimbarea modului în care clasa elitistă italiană concepeacultura, integrând, de această dată, valoarea dejos, valoarea culturală a maselor.Cultura folk, negată ca valoare şi categorie istoricăde vârfurile intelectualităţii italiene, ieşea la iveală prinbogăţia sa de forme şi semnificate, conturând şi explicând,în acelaşi timp, aspecte care de secole rămăseserăobscure datorită lipsei de deschidere a scolasticismuluişi conservatorismului elitelor italiene. Dacăpână acum fenomenele folclorice fuseseră ignorate şirenegate pe plan ultim în scala valorilor culturii italiene,pentru că înalta gândire iluministă şi renascentistăitaliană venea cu strategii şi metodologii nepotriviteabordării etno-antropologice corecte, contextul ideological tezelor marxiste era de aşa natură încât săpermită reevaluări de fond şi nu de formă în ceea ceprivea folclorul, acesta fiind studiat acum, în perspectivămultidisciplinară. Această perspectivă era absolutnecesară studierii complexităţii fenomenelor folcloriceremanente, a istoriei transformărilor lor la fel ca şi aschimbării epocale survenite o dată cu industrializarea.Ne referim aici la inventarea unei noi clase sociale,aceea a muncitorului, prin adaptarea şi re-contextualizareaunei stări de fapt ancestrale, aceea de om lucrătoral pământului. Această schimbare ameninţamodificarea vechii culturi agrare a Italiei şi a Europei,acţiunea ideologiei politice adoptate de către DeMartino fiind una anticipativă, de conservare a unorrealităţi deja modificate în genuinitatea lor, ce aveaucurând să dispară pentru lumea modernă.În procesul ei de adaptare, noua clasă socială astfelformată trebuia instruită politic, social, culturalspre o nouă viaţă, care să-i reflecte gândirea, necesităţile,nevoile şi manifestările. Acest proces istoric, severifică nu numai pe teritoriul restrâns al Italiei şi României,ci în întreaga Europă. Dar conştientizareaapunerii civilizaţiilor arhaice remanente în arii înapoiate,preponderent agricole ale Italiei şi Europei Orientale– re-contextualizat în limbaj demartinian SudulCultural al Europei, re-contextualizat în accepţiecontemporană nouă Europa Centrală şi de Sud, incluzândEuropa Balcanică – a făcut ca aici, procesuldispariţiei fenomenelor folclorice să fie întârziat odată de situaţia mizeră, politico-economică a zonelor,cât şi de excelenta viziune conservatoare a trecutului,prin crearea unei Istorii culturale a Sudului.De Martino simte, prin urmare, absoluta necesitatede a scoate la iveală şi a conserva trecutul arhaic, la felca şi gemele culturale umane pe cale de dispariţie.Dezideratul său de a face o istorie a Sudului Cultural,mai mult sau mai puţin condiţionată politic, se încadraîn ideea iniţială de înflăcărare fascistă a tinereţii,dar fără conotaţiile violente pe care teoria barbarizăriiEuropei le presupunea. Asistăm cu de Martino la o încercarede echilibrare a distanţei dintre high culture şilow culture prin intermediul valorizării istorico-filosoficeşi morale a folclorului şi a societăţii arhaic folclorice.Încercarea sa era dublă, funcţionând atât în spectruup-down cât şi în spectru down-up. Prin activism politicşi difuzarea, prin traducere şi prefaţare pe înţelesultuturor, a unor opere clasice, ştiinţifice şi ideologicedin varii domenii umaniste, pe care această clasă înformare să le recepteze ridicându-se cultural, DeMartino promova propagarea în masă a culturii elitisteînspre acea cultură de masă. Prin studiile cercetărileşi volumele sale, la fel ca şi prin materialele filmateşi înregistrate, difuzate în emisiuni culturale demasă prin audio-vizual (respectiv consultanţă documentare)în schimb, valoriza un segment al unei civilizaţiiarhaice trăind timpuri paralele cu realitatea luicontemporană, propunând reevaluarea încadrăriifixe şi sub‐evaluative a acesteia către elite.În dimensiune istorică şi culturală, Ernesto observaîntâlnirea dintre 2 lumi complet diferite: cea a claselorLoredana-Maria Baba67

68subordonate ale Sudului, păstrătoare ale unor valoriancestrale magice, scufundate într-un păgânism tradiţionalşi cea penetrând din Nord, deschisă către industrializareşi Europa, având o perspectivă modernă,remanent iluministă, asupra vieţii. De Martino explică„prăpastia” socială, de mentalitate şi, nu în ultimulrând, economică dintre Nordul Italiei şi Sudulacesteia prin existenţa şi coexistenţa paralelă, întregraniţele aceleiaşi naţiuni, în aceeaşi perioadă istorică,dar nu în acelaşi timp istoric, aflate pe scări diferitede dezvoltare atât financiară cât şi socială, păstrătoarea unor obiceiuri şi tradiţii diferite.Luând în considerare criza ideologiilor verificată lamijlocul secolului XX, dimensiunea politică şi ideologicăeste pusă faţă în faţă cu emergenţa mitului unuisocialism regenerator, bazat pe reinterpretarea tezelorMarxiste. Noul tip de socialism permite, la rândullui, două tipuri de perspective, ideologia socialistăde la sate şi a ţăranului muncitor, ce începea să cunoascăun nou tip de libertate şi doritoare de a achiziţionaun nou statut social, acela de muncitor, şi interpretareaelitistă, liberală şi Creştin-Democratică atezelor Marxiste, cu fracţiunile şi ramurile lor de partidaferente. În această privinţă, intervenţia lui DeMartino într-un congres pe tema laicizării societăţiieste clarificatoare: „Raporturile dintre cultură şi societate[...] nu trebuiesc gândite abstract, ci ţinând cont desituaţia actuală a ţării. În contextul blocului creat de cătreStatele Unite în apărarea propriului imperialism,s-au verificat la noi cele mai curioase alianţe: catolici şiprotestanţi, liberali şi clerici, mazzinieni şi social-democraţi.Această tehnică de contraofensivă se inspiră dinevidenta tentativă de a izola clasa muncitoare în planpolitic şi totodată de a o izola în plan cultural. Asemeneaizolare este promovată atât în încercarea de a câştigaclasele muncitoare de partea doctrinelor care sedovediseră a lua apărarea clasei burgheze, fie prin acuzelede fanatism, de reîntoarcere la mitologii, şi la barbariamaterialistă, punând pe acelaşi plan mitul rasist şipe acela pe care ei îl denumesc mitul determinării declasă etc. Bineînţeles, [...] cultura burgheză a săpat profundpentru a cunoaşte şi prin urmare pentru a se vaccinaîmpotriva marxismului: am făcut şi noi la fel pentrua elabora răspunsuri critic adecvate? Nu: şi din aceastăcauză timpurile [aici probabil „tematicile”] polemice aleanti-marxismului i-au permis să devină subiectul opinieipublice. Noi trebuie să fim capabili să aducem acuzepertinente şi să ne constrângem adversarii să îşi reconstruiascăargumentele. Trebuie, prin urmare, să focalizămdialogul asupra culturii naţionale, răsturnândfrontul luptei şi demonstrându-le că, atunci când vorbescdespre universalitatea spiritului şi de umanism, eisunt adevăraţii materialişti, în sensul vulgar al cuvântului.Cu alte cuvinte, să demascăm o cultură care apărăîn realitate o inumană divizare a intereselor. Doar dacăvom da o asemenea turnură polemicii noastre ne vomputea ridica deasupra adversarilor noştri şi să distrugemizolarea în care aceştia încearcă să ne împingă. [...]Eu cred [...] că Partidul nostru are datoria deosebită de aîmplini acest efort de laicizare în sensul pe care l-am descris,dar pentru a-l pune în practică, avem nevoie de ocunoaştere efectivă a ambientului nostru cultural, de oexperienţă meditată a adversarului din faţa noastră, săpunem în practică tradiţia iniţiată de Antonio Gramsciîn închisoarea din Turi. 1 ”În ceea ce priveşte Sudul Cultural, pentru De Martinoacesta nu se limitează la Sudul Italiei şi la civilizaţiaitaliană, în termeni de mentalitate şi cultură. De Martinonu cercetează Sudul Geografic ci pe cel Cultural,care ulterior va primi identitatea de Sud al Europei.Este lumea care permite apariţia unei religii laice, oreligie a libertăţii, care este, în definitiv, scopul utopicultim al unei societăţi moderne. Este Sudul Cultural aloamenilor, al săracilor şi al celor oprimaţi, care suntacum investiţi cu posibilitatea de a cunoaşte o alternativăla tradiţiile ancestrale. Probă şi mărturie a celormai sus menţionate este chiar cercetarea etnologică alui De Martino, care nu se limitează la culegerea cântecelorde muncă ale noii clase muncitoreşti italiene,sau a unor tradiţii cu origini ancestrale neclare, precumtarantinismul, fenomen tipic al unei singure regiuniitaliene, sau a textelor funerare şi melodiilor funeraretradiţionale, ci intervine cu comentariu istoric şiantropologic. De asemenea, el lărgeşte aria cercetărilor,incluzând în Sudul său Cultural studiul tradiţiilorminorităţilor italiene ale vremilor sale, descinzând încomunităţile albaneze imigrate pe teritoriul Italiei deSud, la fel ca şi fenomene similare în raportarea lamoarte, bocetul românesc. Deşi cântecele funerareromâneşti şi funeraliile lui Lazăr Boia sunt singureleexemple certe documentate de studiu ştiinţific înafara teritoriului sudic al Italiei, materialul bibliograficsugerează un interes generic al lui De Martino şi1Ernesto de Martino, în L’indipendenza dello Stato dallaChiesa condizione di una politica socialista in Italia. Discursulinaugural al lui Nenni: l’intolleranza e l’invadenza clericalipongono il problema della revisione del Concordato,cuvântările lui E. De Martino, G. Pepe, T. Vecchietti; M. S. Gianninie L. Bigiaretti, în „Avanti!”, 27 noiembrie 1949, p. 1, apudV. S. Severino, Italia religiosa..., p. 28, (trad. ver. orig. it.).

asupra folclorului altor naţiuni din Sudul Europei. Înaceastă perspectivă, problema celor două Italii devineilustrativă pentru problematizarea generală a celordouă Europe, adică Europa ţărilor economic dezvoltatea civilizaţiilor Occidentale şi Nord-Occidentaleşi Europa ţărilor subdezvoltate, din Centrul, Sudulşi Estul continentului, ce include Europa BalcanicOrientală, supusă, până nu de mult, unei serii interminabilede prejudecăţi şi discriminări.Încercarea lui De Martino de a explica dualismulitalian prin factorul socio-cultural a fost perceputdrept erezie în termenii unei doctrine marxiste strictumsensum. Munca lui De Martino, politică, etnografică,etnologică, filosofică sau istoriografică, devineun tot unitar prin ideile pe care constant le emite. Viziunealui nu este una fragmentată de multiplelecâmpuri în care a activat, ci este un tot, un complex,un puzzle, care se necesita de mult reconstruit bucăţicăcu bucăţică. Din acest punct de vedere, activitateapolitică a lui de Martino derivă şi este motivatăde acţiunile sale ştiinţifice, la fel ca şi de încercărilesale de a se auto‐construi ca intelectual.Ideile sale, folosite atât în situaţii politice, întâlniride partid, discuţii informale cu membriipartidelor din care a făcut parte, congresele şiconferinţele la care a participat, sunt aceleaşicare au motivat şi originat formarea saintelectuală şi apoi munca sa ştiinţifică.După cum arată un autoportret din1950 2 , la fel ca şi opiniile contradictoriiale cunoscuţilor intervievaţi (LelioBasso 3 ; Carola Fabbri 4 , etc.) asupraculorii politice de fond a lui De Martino2Ernesto de Martino apud Riccardo di Donato, I greci selvaggi...,appendice 1, Compagni e amici, un contributo suDe Martino politico, pp. 163-4, (trad. ver. orig. it.).3Ricordo di Ernesto de Martino, Gianni Bosio vs. Lelio Basso,septembrie 1969, interviu pro memoria E. de Martinoal anilor 1946-47: “de Martino era su una posizione moltounitaria con i comunisti ma anche molto intransigentesulla lealtà al partito”(de Martino lua poziţii foarte apropiatede cele comuniste, dar era şi foarte intransigent înprivinţa loialităţii faţă de partid), în C. Bermani, Il de Martino,Tra furore e valore: Ernesto de Martino, p. 75.4“Era un vero democratico”, Cesare Bermani şi FrancoCoggiola vs. Giuseppe Pescarini şi Carola Fabbri, martie1969, interviu pro memoria De Martino al anilor 1945-51,:“aveva una cultura universale [...] Era un vero democratico,bisogna dirlo ”(avea o cultură universală [...] era unadevărat democrat, trebuie să o mărturisim), în C. Bermani,op. cit., p. 102.după moartea acestuia, Ernesto este într-o perpetuăschimbare a doctrinei politice, ca încadrare în partidepolitice, de-a lungul întregii vieţi. Eu sunt un intelectualde tranziţie, torturat de contradicţii. Teoreticprovin din mica burghezie orăşenească a Sudului şiport asupra mea multele laşităţi şi sentimentalismul timidal acestei clase sociale fără destin. Totuşi, mintal,am învăţat să percep această situaţie dureroasă a meaşi să construiesc teoretic acel om care nu sunt în realitate.Dar contradicţiile existenţei mele se reflectă încontinuuasupra gândirii mele, îngreuindu-i şi problematizându-ifluxul. Multă luciditate teoretică şi multe contradicţiireale, putere mintală şi fragilitatea existenţei,acesta sunt eu. Întreaga libertate de care eu nu dispunîn realitate se transformă în realitate logică, în formacathartică a conceptului. [...] Nu mă pot restructura fărăa reforma lumea. Dar adevărul este că atunci când lumeava fi astfel transformată eu nu voi mai exista desecole pe pământ. Mizeria mea este produsul unor tareseculare ale societăţii căreia îi aparţin. A-mi învingemizeria în realitate ar însemna să deconstruiesc concepţiileunei istorii care s-a tocit generaţie cu generaţieşi acest lucru este mult prea dificil pentru forţelemele. Pot fi doar un erou al minţii mele în limiteleunui eroism al minţii. De ce mi-am legat destinulde clasa muncitorească? Deoarece mă urăscca om, deoarece detest tradiţiile mic burghezeale Sudului care m-au făcut aşacum sunt: nesigur, oscilant, contradictoriuşi practic laş. Cu siguranţăaceasta este „mizeria” mea. „Măreţia”mea este dea fi dobândit o conştiinţăsuperioară a acestei mizerii şi de a-mifi legat destinul de clasa care va reforma lumea. Esteoare aceasta căutarea unui spirit ce nu reuşea să seintegreze în canoane? Este, mai degrabă, căutareaunui intelectual, care luptă să îşi facă auzite ideile,care propune schimbări, simţind pulsul vremilor ceaveau să vină. A unui intelectual ce s-a legat dublu,politic, de o clasă socială inventată de timpurile moderneşi de contextul socio-politic al jumătăţii secoluluiXX, iar ştiinţific, de lumea arhaică, pe cale dedispariţie, a tradiţiilor agrare ale Italiei. Era o lume cese construia din decadenţa şi apusul alteia, pentru ase scufunda şi mai mult în decadenţă, fără o identitateclară, precisă, la fel ca şi De Martino.În accepţiunea demartiniană, conceptul de „barbarizare”însemna, în acelaşi timp, un imbold însprepromovarea unei culturi de masă, prin simplificareape înţelesul maselor a manifestărilor şi artefactelor69

70culturale ale clasei elitiste, precum şi o reconvertire amodului elitelor de a privi manifestările culturale alecelor mulţi, nevoiaşi şi oprimaţi. Prin urmare nu doaro istorie a mizeriei periferiilor majoritare, ci o remanierea întregului concept de evaluare a patrimoniuluifolcloric oral, prin conservarea şi investigarea acestuiacu mijloace moderne. De aceea, atât folclorul cât şiviaţa maselor creatoare ale acestuia, deveneau partedin istorie şi surse pentru a face istorie şi nu doar nişteforme fără valoare plutind în atemporalitatea timpuluimitic.ConcluziiÎn contextul istoric al unei societăţi italiene postconflagraţie mondială, precară economic, în care diferenţeleculturale şi sociale dintre Nord şi Sud eraudezbătute frecvent şi fervent, în acelaşi spirit de unitateidentitară, insuflat de aceeaşi dorinţă de libertate,Ernesto de Martino încerca să facă elitele intelectualităţiiitaliene conştiente de faptul că fiecare culturădeţine valoare intrinsecă. Prin urmare nici uneiculturi nu trebuie sa îi fie negat dreptul de existenţăca prezenţă istorică.Atât folclorul în complexitatea şi efemeritatea sa,precum şi viaţa Sudului Cultural deveneau în opinialui Ernesto surse istorice, demne de a fi tratate, studiateşi considerate din punct de vedere istoric şi istoriografic.În accepţiunea demartiniană, conceptul deimbarbarimento se modifică până la a deveni chiarprimul pilon pe care ar putea începe să se configurezeun construct European, la fel ca şi punctul de plecareîn a regândi ceea ce putem numi o “identitateculturală italiană” demnă de a suferi comparaţie, echivalareşi inserţie într-o unitate de identificare mai largă,istorică şi actuală, o unitate europeană culturală,socială şi identitară.BibliografieAltan, Tullio Carlo, (1986), “Le „due Italie””, in Gallini Clara (ed),La Ricerca Folklorica, contributi allo studio della cultura delleclassi popolari, Ernesto de Martino. La ricerca e i suoi percorsi,no. 13, Milan-Brescia: Grafo Edizioni, pp. 71-72.Altan, Tullio Carlo, (1997 – 2002 last ed.), “Ernesto de Martino,mio fratello maggiore”, în Clara Gallini şi Marcello Massenzio(ed.) Ernesto de Martino nella cultura Europea, Neaples: LiguoriEditore, pp. 177-182.Charuty, Giordana, (2005), Il poeta e lo studioso. Una corrispondenzagiovanile, în Gallini Clara (ed.), Ernesto de Martino e laformazione del suo pensiero, note di metodo, Neaples: LiguoriEditore, pp. 9-41.Clemente, Pietro, (1986), “Continuando a pensare de Martino”, înGallini Clara (ed.), La Ricerca Folklorica, contributi allo studiodella cultura delle classi popolari, Ernesto de Martino. La ricercae i suoi percorsi, no. 13, Milan-Brescia: Grafo Edizioni, pp. 81-82.De Martino, Ernesto, (1949), „Intorno a una storia del mondopopolare subalterno”, în Società, V, pp. 411-435.Bermani Cesare (ed.), (1996), Il de Martino, Bolletino dell’IstitutoErnesto de Martino per la conoscenza critica e la presenza alternativadel mondo popolare e proletario, Tra furore e valore:Ernesto de Martino, no. 5-6, Florence: Nuova Cesat Coop. a.r.l.Laternari, Vittorio, (1986), “„Ernesto de Martino? Meglio un americano”Noterelle sul rito”, în Gallini Clara (ed.), La Ricerca Folklorica,contributi allo studio della cultura delle classi popolari,Ernesto de Martino. La ricerca e i suoi percorsi, no. 13, Milan-Brescia:Grafo Edizioni, pp. 15-22.Massenzio, Marcello, (1986), “Il problema della destorificazione”,în Gallini Clara (ed.), La Ricerca Folklorica, contributi allo studiodella cultura delle classi popolari, Ernesto de Martino. La ricercae i suoi percorsi, no. 13, Milan-Brescia: Grafo Edizioni, pp. 23-30.Sasso, Gennaro, (2001), “Ernesto de Martino fra religione e filosofia”,Napoli: Biopolis.Associazione Internazionale Ernesto De Martino, Bibliografia diErnesto de Martino, 1933-1965, opere postume, inediti, traduzioni,[http://www.ernestodemartino.it/sudemartino.html],08.08.2008.Severino, V.S., (2003-2004), Italia religiosa. Percorsi nella vita diErnesto de Martino, Ph.D Thesis în History of Religion, „La Sapienza”,ROME [http://padis.uniroma1.it/getfile.py?docid=281&name=Severino&format=pdf&version=1.], 01.02.2008.SummaryErnesto de Martino and the “Barbarization”of EuropeThe present article represents a small glimpse ofthe monographic part of the author’s PhD Thesis onthe Italian anthropologist Ernesto de Martino. Itspurpose is to present a concept which remained aconstant in de Martino’s thought, contextualizedand re-contextualized in his written and verbal discourse,no matter the political colour he undertook.Barbarization (imbarbarimento) of Europe is a conceptforged by the fascist ideology in the context ofthe more and more perceived decadence of Europeand de Martino strove to theorize and elaborate solutionsfor an eschatology of European decadence,insisting upon helping the newly emerging workingclass to find its transition from its archaic type ofmentality and traditions to a new, modern and freesociety, culture, belief and religion.Key Words: decadence, Europe, politics, culture,working class, fascism, communism, Marxism, culturalpolicy

RezimeErnesto de Martino i „varvarizacija“ EvropeOvaj članak predstavlja kratak osvrt na monografskideo autorkine doktorske disertacije o italijanskomantropologu Ernestu de Martinu. Cilj rada je da predstavikoncept koji je ostao nepromenjen u da Martinovimmislima, koncept koji je kontekstualiziran iiznova kontekstualiziran bez obzira na njegovu političkupozadinu. Varvarizacija Evrope je koncept nastaoiz fašističke ideologije u kontekstu sve vidljivijedekadencije Evrope. De Martino je težio da teoretizujei prouči rešenja eshatološke dekadencije Evrope,pokušavajući da pomogne mladoj radnoj klasi dauspešno prevaziđe arhaički mentalitet i tradicije ipostane deo novog, modernog, slobodnog društva,kulture, verovanja i religije.Ključne reči: dekadencija, Evropa, politika, kultura,radna klasa, fašizam, komunizam, marksizam, polisakulture71

Delia SuioganA fi singur sau împreună– învăţarea interculturală – formă de mediere întreînţelegere şi neînţelegere –72Cu toţii trăim într-o singură lume, „teritoriul comun”,„timpul comun”, iar acest fapt ne afecteazăvieţile. Relaţia cu spaţiul şi cu timpul în contextulcreat de globalizare presupune o învăţare a apartenenţeila un spaţiu şi un timp, numite Uniunea Europeană.Din ce în ce mai des se pune în discuţie problemaregionalizării şi a autonomiei regionale. Încontextul globalizării, această temă devine una complexăşi care ridică numeroase întrebări. 1Acest context conduce în primul rând la aducereaîn discuţie în mod repetat a tensiunii dintre global şilocal, cum au numit-o mai mulţi cercetători. Concluziala care s-a ajuns este aceea că indivizii vor trebuisă înveţe prin educaţie să devină cetăţeni ai planetei,fără însă a-şi pierde rădăcinile şi continuând să joaceun rol important în viaţa propriilor naţiuni şi comunităţilocale. De asemenea, tensiunea dintre universalşi individual în planul culturii ne arată că aceasta estecontinuu globalizată şi că acest proces nu s-a încheiatşi că va dura destulă vreme.1Această lucrare a fost realizată în cadrul proiectului SocietateaBazată pe Cunoaştere – cercetări, dezbateri,perspective, cofinanţat de Uniunea Europeană şi GuvernulRomâniei din Fondul Social European prin ProgramulOperaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane2007-2013, ID 56815”„ACKNOWLEDGEMENT: This paper is supported by theSectoral Operational Programme Human Resources Development(SOP HRD), financed from the European SocialFund and by the Romanian Government under thecontract number POSDRU ID 56815”Delia SuioganConf. univ. dr. Universitatea de Nord Baia MarePostdoctoral Grant Recipient 1Romanian Academy, Iaşi BranchFiecare persoană trebuie să-şi aleagă propriuldestin şi să-şi angajeze potenţialul maxim în cadrultradiţiilor şi al propriei culturi tot mai deschisă cătreuniversalitate. De aceea, reafirmarea identităţii esteun fapt deosebit de important. Pentru a ne (re)afirmaidentitatea nu trebuie să studiem doar elementelespecifice unui popor, ci şi elementele ce depindde o moştenire comună, fără a ne teme de o uniformizareideologică şi culturală. Învăţarea, conservarea,restituirea sunt activităţi culturale, iar ele trebuiesă fie realizate toate sub semnul interacţiunii dintresistemele de gândire, dintre trecut şi prezent, dintrenaţional şi universal. Asumarea unei identităţi simultancu participarea la viaţa societăţii globale este posibilădacă se au în vedere strategii adecvate.Studiile culturale au relansat teza că valorile au unrol major în practica socială, subliniind faptul elementarcă oamenii acţioneaza în funcţie de credinţeleşi atitudinile lor, de ideile, opiniile şi imaginile princare interpetează stările reale. În aceasta perspectivă,limbajele simbolice prin care societăţile şi grupurileumane îşi codifică experienţa istorică au o eficienţămodelatoare chiar asupra modului în care îşi organizeazăviaţa practică. Structura şi funcţionarea societăţilor,practicile economice, formele politice şi stilurilede viaţă sunt modelate de tiparele culturale, demijloacele de comunicare şi de dispozitivul simbolicprin care indivizii şi grupurile îşi construiesc spaţiulinteracţiunii sociale şi imaginea asupra realităţii.Lumea de azi este, aşadar, caracterizată de sintezadintre global/local. Globalizându-se, lumea a deve-

nit mai diversă interior. Orientarea spre integrare şiuniversalizare a generat tendinţa opusă de renaşterea identităţilor multiple. 2 Criza valorilor specifică epociimoderne este efectul neînţelegerilor culturale.Recuperarea sensurilor o privim ca principala formăde învăţarea interculturală. Implicit, învăţarea interculturalătrebuie să fie privită ca formă de anulare aneînţelegerilor culturalePunctul de plecare al învăţării interculturale estepropria noastră cultură, ceea ce înseamnă propriulnostru mediu şi propria experienţă. În procesele deînvăţare interculturală trebuie să ne confruntămconstant cu locul de unde venim. Încercarea de a neînţelege pe noi înşine, propria noastră identitate, darmai ales dorinţa/capacitatea (ceea ce implică învăţare/reînvăţare)de a ne asuma această identitate esteo condiţie esenţială pentru a-i înţelege pe ceilalţi, diferenţaşi de a reuşi să convieţuim cu aceştia; nu caparte a unei sume, ci ca parte a unui TOT, Întreg. Diferenţatrebuie să persiste, ca fiind constructivă.Învăţarea interculturală îl plasează pe „celălalt” încentrul înţelegerii. Diversele exprimări ale identităţii,reînvăţarea identităţii în interiorul procesului complexde valorificare a diferenţelor, necesitatea recuperăriisensurilor prin învăţarea interculturală suntdoar câteva din căile posibile ce vor conduce spre ocultură a comprehensiunii.În procesul complex al globalizării, problema păstrăriiidentităţii culturale prezintă două aspecte,după cum au observat mai mulţi specialişti în domeniu.Pe de o parte, există pericolul omogenizării culturale,pe de alta un pericol acut de dezintegrareculturală şi psihologică, atât pentru indivizi, cât şipentru societăţi. Ambele riscuri sunt corelate.Identitatea culturală este cea care dă oamenilordemnitate sau le permite să nu se supună numaipentru a supravieţui. Identitatea culturală la ambeleniveluri – naţional şi internaţional – rămâne una dinprincipalele forme de apărare, totodată ea poate devenio sursă crescândă de conflict în cadrul societăţilorşi între ele.Procesul globalizării ne pune în faţa unei permanenteresituări a problemei diversităţii. Înţelegerea şiacceptarea acesteia ne propune readucerea în discuţiea relaţiei minoritate/majoritate în spaţii culturale concrete,dar şi la nivel global. Multiculturalismul joacă unrol determinant în înţelegerea acestei lumi în permanentăschimbare. Multiculturalitatea ca fapt de exis-2Samuel Huntington, Ciocnirea civilizaţiilor şi refacereaordinii mondiale, Editura Antet, Bucureşti, 1998, p. 50tenţă presupune o modalitate de constituire a canonuluicultural dincolo de vocea majorităţii. Ea aduce înmod firesc elementul diversităţii şi necesitatea recunoaşteriidiferenţei ca un pas esenţial al convieţuirii.Jocul toleranţei, garantat de statul de drept, areun rol determinant în asigurarea libertăţii grupurilorculturale în conservarea identităţii. Toleranţa estecea care permite ca identităţile minoritare să nu fieobligate să se topească într-o formă ambiguă a interrelaţionării,asigurându-li-se totodată dreptul de aparticipa la o reconstrucţie permanentă a sistemuluide valori. La nivelul evoluţiei formelor de cultură,putem identifica mai multe forme de reprezentare amodului în care comunităţile umane sau individul seraportează la ideea de toleranţă. O societate se organizeazăşi evoluează în jurul unui sistem socio-culturalcare are calitatea de moştenire colectivă; ea arecapacitatea de a descoperi cât mai multe din aspecteleidentităţii unei societăţi.Ştergerea diferentelor etnoculturale este un procesmult mai costisitor decât efortul depus în vederea căutăriiunor modalităţi de convieţuire paşnică între diferitelecomunităţi etnoculturale. Integrarea sau asimilareaîncearcă să gestioneze deosebirile etnoculturale;scopul integrării este o identitate comună supraetnică,axată pe conceptul de cetăţenie (civic Identity),în timp ce scopul asimilării este generalizarea caracteristicilorpreponderente ale identităţii dominantesau a unei identităţi construite în mod artificial. 3Trebuie să pornim întotdeauna, aşadar, de la ideeacă există o moştenire culturală comună a omenirii,a cărei ocrotire şi valorificare constituie una dintremarile responsabilităţi ale oamenilor de cultură. Pentrurealizarea acestui fapt, accentul trebuie pus astăzidin ce în ce mai mult, credem, pe sintagma de„dialog intercultural”, care este interpretată ca oconversaţie între diferitele civilizaţii şi culturi.Interculturalismul porneşte de la necesitatea interculturalităţii.Procesul convieţuirii dovedeşte căinterculturalitatea presupune afirmarea diversităţii şistrăduinţa pentru a crea un spaţiu al dialogului şi alrespectului pentru diversitate. Comunităţile trebuiesă-şi creeze „propriile lor matrici de reproducereculturală” 4 . Interculturalismul implică înţelegerea,3vezi Levente Salat, Multiculturalismul Liberal, Polirom,Iaşi, 2001, pp. 59-62.4George Schopflin, Pe căi diferite spre multiculturalitate,în Lucian Năstasă şi Levente Salat (ed.), Relaţiile interetniceîn România post-comunistă, Centrul de Resurse pentruDiversitate Etnoculturală, Cluj-Napoca, 2000, p. 130.Delia Suiogan73

74aprecierea şi valorizarea culturii proprii, la care seadaugă respectul bazat pe o informare autentică şipe construirea curiozităţii faţă de cultura celuilalt.Cultura poate fi şi una globală, deoarece globalizareanu are doar caracterul unei omogenizări. Globalizareapoate păstra coexistenţa paşnică dintreculturi. Respectând cultura, tradiţia, obiceiurile celordiferiţi de noi, nu facem altceva decât să ne respectămpe noi înşine. „În relaţia cu semenii, dialogul, ţinândde filosofia întâlnirii şi de teoria argumentării,joacă un rol central. Analiza lui nu poate fi niciodatăsocotită încheiată, ţinând seama de faptul că întâlnireanu se reduce la înţelegerea discursului celuilalt şică dialogul, departe de a fi simplă căutarea a aprobăriiunui interlocutor anume, se doreşte căutareaunui acord universal al spiritelor.” 5Francis Jacques a sistematizat cercetarea asupracondiţiilor comunicării discursive şi a elaborării salecomune şi a arătat că reciprocitatea este o condiţieesenţială a relaţiei interlocutive. Gândirea lui este diferităşi de cea a lui Emmanuel Lévinas, care afirmacă o autentică filosofie a dialoguluiimplică o relativizare aego-ului şi că Eu îl percepe peTu mai presus de Mine însumi.Dialogul permite recunoaştereareciprocă a interlocutorilorca persoane şi încearcă instaurareaunei relaţii comune cu realul.Dialogul este modalitatea de comunicareîntre un om şi altul, în scopul apropierii lor,îndepărtării barierelor si perfecţionării conceptelor.Dialogul este un principiu uman deosebit, pe care seconstruiesc fundamentele civilizaţiilor şi numeroasevalori umane. Dialogul este limba de contact şi deedificare a culturii, de înţelegere a celuilalt şi detransmitere a concepţiei celuilalt.Dialogul între culturi presupune ca relaţiile întrefiinţele umane să includă raţiune şi dialog şi nu putereşi impunere. Adică, putem purta un dialog numaicând respectăm partea cealaltă şi o considerăm cape egalul nostru. Comunicarea umană reprezintă unproces inevitabil relaţiilor dintre oameni. Astfel, comunicareaeste un cod sau un sistem care stă la bazaorganizării şi dezvoltării sociale, influenţând raporturilepe orizontală şi verticală dintre oameni.Ca proces, dialogul intercultural încurajează identificareapunctelor de vedere multiple, dar impune şi5Gilles Ferréol, Guy Jucquois, Dicţionarul alterutăţii şi alrelaţiilor interculturale, Collegium, Polirom, Iaşi, 2005, p. 195o identificare a limitelor până la care indivizii pot acceptadiversitatea. Tocmai de aceea, educarea în spiritulcomunicării interculturale reprezintă un obiectivmajor al formării indivizilor într-o societate dominatăde globalizare. O astfel de comunicare combatetentativa de ierarhizare a componentelor culturale,de decretare a acestora ca fiind minore sau negative,plecând de la criterii apriori, etno- sau sociocentriste.Obişnuinţa de a impune anumite invariante nonculturalealtor spaţii culturale este cu totul contraindicată.Aşadar, o comunicare veritabilă este posibilăîn ciuda pluralităţii şi a apartenenţei noastre la niştecomunităţi.Pentru a proteja diversitatea culturală, este nevoiede ocrotirea identităţilor naţionale din care, practic,este alcătuită, iar pentru a o valorifica este nevoie deintensificarea dialogului intercultural, el reprezentândîn mod evident un instrument de valorificare adiversităţii culturale, un instrument la care vom aveaacces numai în momentul în care ne vom regăsi învalorile ce compun identitatea noastră natională şivom fi mândri să facem parte dinnaţiunea noastră. În caz contrar,va lipsi dorinţa de apartenenţăla grup, respectiv dorinţa deidentificare cu cultura de origine,iar lipsa acesteia distrugeunitatea din interiorul naţiuniişi generează relaţii externenepotrivite.După cum s-a demonstrat în numeroase rânduriîn lucrările de specialitate, avem o identitate-sursă,verticală, dată de istorie şi tradiţie, şi una orizontală,provenită din contemporaneitate. Ambele identităţitrebuie asumate şi înţelese în interacţiunea lor. Trăimrealitatea globalizării, apropierea duce la asimilaresau la o convieţuire fără conflicte; totuşi, are şi efectulparadoxal de a exalta diferenţele şi conflictele.Armonizarea diferitelor sisteme de cultură în cadrulUniunii Europene conferă fenomenului în sine o perspectivăpe termen lung. Acest proces implică cunoaştereaşi respectarea culturilor şi conştientizareafenomenului de interdependenţă globală, bazate peelementele şi specificităţile pluralităţilor culturale, excluzândimpunerea unui model unic de învăţare. Specialiştiidin acest domeniu recunosc importanţa respectuluifaţă de valorile altor culturi, în spiritul cultivăriivalorilor universale, precum şi necesitatea acordăriiunui rol mai mare schimburilor internaţionale, pentruca persoanele să se poată deplasa în spaţiul european.

Diversitatea culturală există însă şi în interiorulstatelor; este vorba de culturile specifice diferitelorgrupuri etnice, minorităţi sau popoare indigene, demultiple diversităţi culturale, lingvistice şi religioase.Din normele dreptului comunitar rezultă obligaţiapentru statele membre de a lua măsurile necesarepentru protecţia diversităţii pe teritoriul lor. Adoptareade acţiuni care ar aduce atingere sau tolerareade acte care ar pune în pericol diversitatea culturalăîntr-un stat membru se poate constitui în încălcare adreptului comunitar, care să facă obiectul unor acţiuniîn faţa instituţiilor comunitare competente.Diversitatea culturală înfăţişează un fenomen debază al societăţii. Ea vizează diferenţele culturaleexistente între oameni, precum şi cele dintre grupuridiverse, ca identităţi multiple: tradiţii, obiceiuri, modulde abordare a educaţiei şi a societăţii din perspectivainterculturală.Referindu-se la integrarea grupurilor etnoculturale,politologul Gabriel Andreescu 6 afirma că, multiculturalismulacceptă, pe lângă nevoia de integrare şi nevoiade privatitate comunitară. În acelaşi sens, VictorNeumann amintea în cartea sa, Neam, popor sau naţiune?Despre identităţile politice europene, că „multiculturalismulnu trebuie şi nu poate fi văzut ca teoriecare atrage după sine segregaţionismul“ 7 , deoareceabordarea multiculturală în raport cu cea interculturală,recunoaşte dreptul la graniţe comunitare, acestafiind dată de nevoia grupurilor de a se separa întrunanumit grad de celelalte comunităţi, ca expresiea nevoii şi a dreptului la „privatitate comunitară“.Integrarea culturală ar putea contribui la o maibună cunoaştere şi reconciliere dintre oameni, prinsimboluri politice şi culturale care pot crea legăturiajutându-i să-şi înţeleagă mai bine identitatea. Astfel,Samuel Huntington afirmă că asistăm la renaştereainteresului pentru identităţile culturale şi civilizaţionale,iar acest fapt va duce la reconfigurarea geopoliticăa lumii. Este printre puţinii teoreticieni de suprafaţăcare nu condamnă revenirea ideii naţionale,ci o interpretează ca fapt constitutiv al epocii. El defineşteepoca prin coincidenţa a două procese, pe deo parte globalizarea economiilor şi pe de altă parterenaşterea identităţilor culturale.Măsurarea, analiza şi comparaţia valorilor culturaledin diferite ţări şi zone geografice ale lumii au scos6Gabriel Andreescu, Naţiuni şi minorităţi, Editura Polirom,Bucureşti, 2004, p. 68-1357Victor Neumann, Neam, popor sau naţiune? Despre identităţilepolitice europene, Editura Curtea Veche, Bucureşti,2003, p. 81în evidenţă, în primul rând, că valorile culturale dinţări diferite nu tind spre convergenţă; deşi dezvoltareaeconomică împinge toate ţările spre o direcţiecomună, această direcţie comună asigură întărireavalorilor. Comunicarea este globalizată, şi cu toateacestea ea nu implică o globalizare culturală. Întărireaidentităţilor este folosită, în multe cazuri, ca unmecanism de control al globalizării haotice.În ciuda a ceea ce se crede, anume că globalizareaimpune hegemonia culturii, realitatea demonstreazăfaptul că există o rezistenţă culturală care persistă şicare devine, ca valoare, din ce în ce mai puternică.Această rezistenţă dă posibilitatea existenţei diversităţiiculturale, care poate promova interesele comuneale societăţii.Potrivit lui Grigore Georgiu, starea firească a culturiieste diversitatea. „Cultura există prin izotopii eimorfologici şi istorici.” 8 Un exemplu edificator înacest sens este receptarea unei opere, al cărei sensse modifică în funcţie de receptorii ei. Fiecare receptorpoate da un alt înţeles operei respective, în funcţiede contextul cultural în care se află. „Experienţaculturală a unei comunităţi, o dată cunoscută şi asimilatăde altă comunitate, indiferent de treapta decivilizaţie pe care se află în raport cu prima, provoacăo rezonanţă în planul semnificaţiilor şi fecundeazăspiritul creator, prin alternativa pe care o generează.Intertextualitatea este legea de evoluţie şi diversificarea culturii. Orice cultură naţională procedeazăprin intertextualizare, îşi reinterpretează trecutul şiintră în raporturi de comunicare cu vecinătăţile eispirituale sau cu modelele care au influenţat-o în diversemomente ale cristalizării şi afirmării sale.” 9Potrivit aceluiaşi Grigore Georgiu, culturile îşi reconstruiescmodernitatea proprie, folosind legăturileinterculturale ca platformă pentru consolidareaidentităţii lor. Din această interferenţă rezultă inevitabilşi o apropiere şi o asemănare a stilurilor de viaţăşi a modurilor de gândire, situaţie în care valorilece aparţin „societăţilor favorizate“ dobândesc în chip„firesc“ o poziţie hegemonică.Identitatea culturală e privită şi trebuie privită cauna dintre „forţele motrice ale istoriei“. 10 M. Eliade 11 a8Vezi Grigore Georgiu, Filosofia culturii: cultură şi comunicare,format electronic, Bucureşti, Ed. Comunicare.ro,2004, pp. 13-149Ibidem, p. 10110Amadou-Mahtar M’Bow, La izvoarele viitorului, Bucureşti,Ed. Politică, 1985, apud Grigore Georgiu, op. cit., p. 35411Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, Bucureşti, EdituraUnivers, 1978, p. 12875

76gândit el însuşi specificul integrat în universal, dar nudizolvat în el. Teza sa este că fiecare cultură „locală”trebuie integrată în vasta panoramă a macroistorieiumanităţii pentru a-i dezvălui semnificaţia universală.Aflat la confluenţa celor trei blocuri etnice româno– maghiaro – ucraineano, Maramureşul reprezintăun model extraordinar cultural şi patrimonial, unspaţiu al interferenţelor şi convieţuirii paşnice care agenerat un univers de vieţuire multicultural. Trăindîntr-o regiune multiculturală, influenţele interetniceau fost inevitabile, iar transformările politice din secolulal XX-lea au determinat schimbări profunde sociale,culturale şi spirituale. Zona etnografică a creatîn patrimoniul civilizaţiei şi culturii româneşti particularităţidistincte, specifice, deosebit de valoroaseprin originalitatea şi creativitatea locutorilor acestuiţinut, considerat chiar şi în prezent păstrător al tradiţiilornăscute în timpuri ancestrale. 12Caracterul intercultural al Maramureşului este ocertitudine care, la ora actuală, cu greu mai poate ficontestată.. Mai mult, ca o particularitate, este de sesizatinterculturalitatea interactivă ca model optim alconvieţuirii paşnice. Acest tip de interculturalitateare ca suport multilingvismul, precum şi gradul sporitde toleranţă faţă de convingerile celuilalt.Convieţuirea românilor cu celelalte etnii a determinatsimilitudini în manifestarea unor fapte şi aspectede viaţă tradiţională, dar şi menţinerea unor diferenţecare devin aspecte distincte, individualizând una saualta din etniile care au trăit şi trăiesc deopotrivă în acelaşimediu (natural si social) şi în acelasi timp conturareaunor forme de viaţă socio-culturală. Fiecare faptde civilizaţie tradiţională din Maramureş implică şidecodificarea unei relaţii biunivoce dintre româniiautohtoni şi populaţiile minoritare. Fiecare dintreaceste populaţii au fost deopotrivă, emiţători şi receptoriai mesajului constituit de-a lungul timpului.Membrii comunităţilor au participat la o culturăcomună, dar în acelaşi timp au împărtăşit o serie întreagăde credinţe şi practici particulare. Identităţileculturale nu au intrat în conflict cu cultura dominantă;identitatea culturală proprie fiind complementarăidentităţii dominante, diferenţele având rolul de amarca o stare de apartenenţă. Acest fapt nu înseamnăînsă că interdependenţele au condus la omogenizare,comunităţile minoritare şi-au păstrat caracterulde entităţi bine conturate.12*** Patrimoniu multietnic, Ed. Muzeului Sătmărean,2009, p. 5Istoria si dinamica vieţii sociale, manifestările la nivelmental în Maramureş – în decursul timpului –permit să considerăm că această zonă se caracterizează,dincolo de unele probleme apărute, prin: conlocuirecomprehensiva, receptare etnoculturala, socialintercultural deschis.Traian Herseni afirma că trăirea imediată în societateînseamnă cunoaşterea şi asumarea semnificaţiilorsocietăţii ca existenţă: convieţuire umană, acţiuneşi faptă, spirit obiectiv, fiinţă colectivă (socialul şi societatea),într-un cuvânt se traduce printr-o implicarecognitivă şi existenţială; a trăi este pentru Tr. Hersenişi existenţă şi cunoaştere în acelaşi timp. „Esenţa trăiriiîn societate este convieţuirea umană, dar convieţuireînsă nu însemnează a te găsi alături, cum se găsesccartofii într-un sac sau pietrele într-o grămadă,ci a te găsi împreună, cuprins cu alţii într-o unitate deraporturi funcţionale, într-o comunitate. Acesta constituenivelul societăţii ca existenţă, prin convieţuireadintre indivizi şi societate realizându-se o legăturăesenţială, ce reprezintă liantul între polii aceleaşirealităţi”. 13 Realitatea socială se manifestă pe structurilea două matrici, o matrice existenţial-socială şi omatrice cognitiv-comprehensivă, care sunt în modconstant complementare şi convergente.Aspectul care generează configuraţia societăţiieste, deci, convieţuirea, care înseamnă, în esenţă, legăturacare se stabileşte între indivizi la toate nivelurileposibile. Legătura sufletească dintre oameni dăprofilul societal şi este, la rându-i, influenţată deacesta. Societatea este ordine, ce vizează cuprinderea,armonizarea şi unificarea relaţiilor sociale, decieste cu necesitate structură: convieţuirea cuprindecu necesitate un principiu de convieţuire, un plan deconstrucţie după care să se orânduiască părţile pentrua putea convieţui. Pentru că a convieţui însemneazădeopotrivă diversitate şi unitate. Diversitateaculturală reprezintă condiţia de bază a dialoguluidintre culturi, trimite la diferitele expresii culturale,fie trecute (patrimoniul), fie prezente (creaţia) creeazăpunţi între culturi acoperind dreptul statelor de asprijini în acelaşi timp creaţia naţională şi accesul publiculuila pluralitatea culturală din lume.Maramureşul poate fi considerat un exemplu pentrumodul în care reuşeşte să îşi păstreze identitatea,atât la nivel naţional, cât şi la nivel european. El sedovedeşte a fi însă şi un spaţiu deschis noilor realităţi.Această deschidere nu va conduce la anularea13vezi Traian Herseni, Realitatea socială. Încercare de ontologieregională, Bucureşti, Ed. I.S.R., 1935.

identităţii, chiar dacă fenomenul kitsch-ului este unfenomen real, ci va permite o redescoperire a identităţiisale culturale. Acest fenomen este din ce în cemai evident in ultimii doi ani.Alteritatea joacă şi ea un rol determinant în evoluţiaculturii, cu condiţia ca acţiunea ei să lărgeascăcâmpul identităţii, putând semnifica chiar reînnoireaunei identităţi, prin aducerea de elemente noi, darcomplementare. “Identitatea culturilor nu mai estevăzută ca rezultat al izolării lor, ci ca efect al originalităţiilor relative în mediul fertil şi integrant al comunicăriiinterculturale. Este spaţiul unei universalităţi deschisece legitimează identităţile ca elemente constitutiveale ei, iar universalul este văzut ca inerent identităţilorautentice, cu expresie valorică exemplară.” 14Identitatea depinde de propria conştiinţă de sine şide negociabila recunoaştere de către alţii, nu numaide membrii propriului grup. Din aceasta rezultă o seriede obligaţii reciproce, în forma ajustărilor, în planulindividului şi al comunităţii, aşa încât recunoaştereaîi conferă individului legitimitatea însuşirii de afi altfel, ceea ce oferă posibilitatea adevărată, garantatăpolitic şi juridic, de a afirma oficial diferenţa. 15Bibliografie generalăAndreescu, Gabriel, Naţiuni şi minorităţi, Editura Polirom, Bucureşti,2004.Andreescu, Gabriel, Schimbări în harta etnică a României, Centrulde resurse pentru diversitate etnoculturală, Cluj-Napoca, 2005.Arhweiller, Helene, Imaginea celuilalt şi mecanismele alterităţii,în vol. Introducere în istoria mentalităţilor colective, Presa UniversitarăClujeană, Cluj-Napoca, 1998Babeţi, Adriana, Dilemele Europei Centrale, Timişoara, Ed. Mirton,1998Bourhis, R. Şi Leynes, J., Stereotipuri, discriminare şi relaţii intergrupale,Iaşi, Ed. Polirom, 2000.Braudel, Fernand, Gramatica civilizaţiilor, Bucureşti, Editura Meridiane,1994.Cocora, E., Globalizare şi management, Editura Feed Back, Iaşi,2007.Ferréol, Gilles, Jucquois, Guy, Dicţionarul alterităţii şi al relaţiilorinterculturale, Collegium, Polirom, Iaşi, 2005.Gellner, Ernst, Cultură, identitate şi politică, Işi, Institutul European,2001.Georgiu, Grigore, Filosofia culturii: cultură şi comunicare, formatelectronic, Bucureşti, Ed. Comunicare.ro, 2004.Georgiu, Grigore, Naţiune. Cultură. Identitate, Editura Diogene,Bucureşti, 1997.14Grigore Georgiu, Naţiune. Cultură. Identitate, EdituraDiogene, Bucureşti, 1997, p. 8515vezi Gilles Ferréol, Jucquois, Guy, Dicţionarul alterităţii,ed. cit., pp. 330-331Herseni, Traian, Realitatea socială. Încercare de ontologie regională,Bucureşti, Ed. I.S.R., 1935.Huntington, F., Ciocnirea civilizaţiilor, Editura Antet, Bucureşti, 1998Leb, Ioan, Vasile (coord.), Toleranţă şi convieţuire în Transilvaniasecolelor XVII-XIX, Editura Limes şi Presa Universitară Clujeană,Cluj Napoca, 2001Levinas, E., Altfel decât a fi sau dincolo de esenţă, Editura Humanitas,Bucureşti, 2006Levinas, E., Totalitate şi infinit, Editura Polirom, Iaşi, 1999Maliţa, M., Zece mii de culturi, o singură civilizaţie, Editura Nemira,1998.McDowel, Josh, Noua toleranţă, Editura Aqua Forte, Cluj-Napoca,2006Moscovici, Sere, Psihologia socială a relaţiilor cu Celălalt, Iaşi, Polirom,1998Mungiu-Pipidi, Alina, Transilvania subiecivă, Editura Humanitas,Bucureşti, 1999Neumann, Victor, Neam, popor sau naţiune? Despre identităţilepolitice europene, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2003Nicoară, Simona, Nicoară, Toader, Mentalităţi colective şi imaginarsocial: Istoria şi noile paradigme ale cunoaşterii, Cluj Napoca,1996.Nicoară, Toader, Introducere în istoria mentalităţilor colective,Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1998Nicoară, Toader, Societate rurală şi mentalităţi colective, Cluj Napoca,1997***Patrimoniu multietnic, Ed. Muzeului Sătmărean, 2009Răchieru, A., Globalizare şi cultură media, Editura Institutul European,Iaşi, 2001***Relaţiile interetnice în România post-comunistă, Lucian Năstasăşi Levente Salat (ed.), Centrul de Resurse pentru DiversitateEtnoculturală, Cluj-Napoca, 2000Salat, Levente, Multiculturalismul Liberal, Polirom, Iaşi, 2001Thiesse, Anne-Marie, Creearea identităţii naţionale în Europa,Editura Polirom, Iaşi, Iaşi, 2000Ţiplic, Ioan Marian şi Pureca, Silviu Istrate, Relaţiile interetnice înspaţiul românesc, Editura Umbria, Baia Mare, 2001Tomlinson, J., Globalizare şi cultură, Editura Amarcord, Timişoara,2002.SummaryTo be Alone or TogetherIntercultural education – a mediator betweenunderstanding and misunderstandingThe homogeneous model of space and time, whichis a characteristic of education in Europe, is deprivedof a real context. Intercultural education can solvethis problem because it offers a possibility to understandthe complexity of the modern world. Understandingothers can bring a better understanding ofoneself as well. Intercultural education implies diversity,pluralism, complexity, open questions and finallychanges. At the same time, we point out the fact thatacceptance and affirmation of an identity annuls the77

gap which can immerge from the complex phenomenonof globalization. Identity denotes affiliation.Key words: globalization, understanding, culturalidentity, intercultural education, communication, local/globalRezimeBiti sam ili u zajedniciinterkulturalno obrazovanje – posrednik izmeđurazumavanja i nerazumevanjaHomogeni model prostora i vremena, karakterističanza obrazovanje u Evropi, je lišen pravog konteksta.Interkulturalno obrazovanje može rešiti ovaj problem,jer nudi mogućnost razumevanja složenostisavremenog sveta. Razumevanjem drugih mi boljerazumemo i sami sebe. Interkulturalno obrazovanjepodrazumeva različitost, pluralizam, složenost, otvorenapitanja i konačno promene. U isto vreme se ističečinjenica da prisvajanje i afirmisanje identiteta anulirajaz, koji može nastati u okviru složenog fenomenaglobalizacije. Identitet označava pripadnost.Ključne reči: globalizacija, razumevanje, kulturniidentitet, interkulturalno obrazovanje, komunukacija,lokalni/globalni78

Filip NenadićIvan GrahekInfluenţa inconştientă a fotografiilor asupraaprecierilor oamenilor: primirea sub-optimală afectivăFilip Nenadić / Ivan GrahekNoţiunea de inconştient în psihologie a introdus-oşi a făcut-o cunoscută Freud. Cu toate că astăziaceastă noţiune este introdusă în vorbirea de fiecarezi a oamenilor, ea în ştiinţă se evită. Teoria lui Freud –a inconştientului – are aspecte pozitive ale a psihologieiexperimentale, dar eliminată ca fiind neverificatăîn experienţă. Totuşi, problema inconştientuluis-a întors în psihologia experimentală a anilor ‘80 aisecolului 20 şi aceasta prin lucrările lui Zajonc.Zaionţ a pus pozele feţei înaintea persoanelorcercetate drept stimulent ca exponate foarte scurte,respectiv exponatele sub-optimale, având în vederecă până atunci persoanele cercetate nu au fost conştientede ceea ce au văzut, dat fiindcă s-a conchiscă şi atunci când în felul acesta se expun stimulenţii,există un fel de influenţe, iar în aprecierile de viitor aleoamenilor s-a putut conchide că aceşti stimulenţi influenţeazăinconştient asupra persoanelor cercetate.Totuşi, majoritatea cercetătorilor în acest domeniufoarte rar au folosit noţiunea de conştient sau inconştient,având în vedere că aceste noţiuni şi încontinuare sunt relativ neclare şi pretind folosirea teorieiconştiinţei. În această lucrare şi noi vom folosimai bucuros noţiunea de „sub-optimal”, decât noţiunea„sub pragul conştiinţei”.PrimireaSub efectul primire se subînţelege influenţa contextuluila elaborarea unui material (potrivit opiniei luiKostić, 2006). În experimentul de acest tip există douăgrupuri de stimulenţi: primele şi ţintele. Primul estestimulentul care se prezintă prima dată persoanei cercetate.După aceea, se prezintă ţinta. Primul sau ţintapot fi în dependenţă de felul experimentelor: fotografii,farmec auditiv, cuvânt, etc. Între prezentarea primeişi a ţintei există o perioadă de timp determinatăcare poate varia în dependenţă de experiment.Efectul primirii se oglindeşte în facilitare sau în dificultate,răspunde la ţintă în dependenţă de influenţaprimei. Unul dintre cele mai importante moduripentru măsurarea efectului primirii este măsurareatimpului reacţiei (de exemplu: timpul care este necesarpersoanei cercetate de a se decide dacă ţinta, deexemplu poza, îi place sau nu.Cu alte cuvinte, efectul primirii se schimbă dacăperioada reacţiei diferă în dependenţă de existenţasau absenţa primului. (Orlić, 2009).Primirea poate fi optimă ori sub-optimă. Sub-optimăeste tipul primirii cu prilejul căreia fotografia seprezintă pe lungimea expunerii, în care sens nu esteposibil să se prelucreze conţinutul cognitiv. Pe dealtă parte, la primirea optimă prelucrarea cognitivă amaterialului este posibilă.Ipoteza primirii afectiveDacă stimulenţii pe care îi folosim în astfel de procedurăemoţională sunt coloraţi, atunci se vorbeştedespre primirea afectivă. Sub efectul afectiv al primiriise subînţelege facilitarea răspunsului dacă primeleşi ţintele sunt congruente, respectiv dacă trezesc79

80tipuri de emoţii similare. Stimulenţii în astfel de tipuriale experimentelor nu sunt legate în mod semanticsau asociativ.Ipoteza primirii afective este cadrul teoretic bazatpe cercetările lui Zaionţ şi ale colaboratorilor. Potrivitacestei ipoteze, reacţiile afective se pot provoca prinstimulenţi minimi şi prelucrarea cognitivă nu estenecesară pentru a-i provoca. Aceste reacţii afectivepot inconştient influenţa asupra deciziilor de maitârziu. La fel, la reacţii afective se poate ajunge multmai repede decât la procese cognitive şi ele potfuncţiona mai puţin sau mai mult separat (Zajonc,1980, în Zajonc şi Murphy, 1993).Prima verificare experimentală a acestei ipoteze afost experimentul lui Zaionţ şi Kunst – Wilson. Înacest experiment, persoanelor cercetate le-au fostpuse ideograme chinezeşti despre care se considerăcă sunt neutre din punct de vedere emoţional, pelungimea expunerii la care nu este posibil să se elucidezeinformaţia vizuală, respectiv persoanele cercetatenu au fost conştiente că au văzut ideograma.Mai târziu, ele au apreciat cât le corespund uneleideograme chinezeşti, dintre care deja unele le-aurecunoscut în prima parte a experimentului. Rezultateleau dovedit că persoanele cercetate au preferatacele ideograme pe care le-au văzut. Kunst-Wilsonau numit acest efect „efectul exploziei pure”. Autoriiinterpretează aceste rezultate, astfel se confirmăunele feluri de reacţii afective şi fără prelucrarea cognitivă(Kunst-Wilson şi Zajonc în Zajonc şi Murphy,1993).Pentru a verifica ipoteza reacţiei afective, Zaionţ şicolaboratorii au construit o serie de experimente încare au variat lungimea expunerii primei (4ms şi 1s),precum şi coloritul emotiv al său, alături de diferitemoduri simple (cercuri, cadre, etc.). Ţintele au fostideograme chinezeşti.În experimentul în care primele au fost colorateemotiv (faţa fericită şi nefericită a omului), a doveditcă persoanele cercetate au apreciat însemnul chinezescca fiind mult mai frumos, încât primul a fost faţafericită, raportat la reacţia când faţa a fost nefericită.Efectul primirii nu a apărut când primele au fostneutre din punct de vedere emotiv. Asupra acestuirezultat autorii consideră că se adevereşte ipotezaprimirii afective (Zajonc şi Murphy, 1993).Totuşi, rezultatele lui Zaionţ şi Murphy au fost primiteprin aprecierea unei scale şi nu este sigur dacăaceleaşi rezultate se vor confirma ca rezultat al altuimod de măsurare a efectelor primirii afective.Scopul cercetării noastre a fost să verificăm dacăefectul primirii afective apare şi în cazul când sarcinapersoanelor cercetate se apreciază cât mai repededacă ţinta (ideograma chinezească) le corespunde saunu, când primele sunt feţe umane colorate emoţional.MetodaScopul este să verificăm dacă efectul primirii afectiveexistă şi în cazul când sarcina persoanei cercetateeste rapiditatea de apreciere a ţintei (ideogramachinezească) care îi place sau nu, când primele reacţiisunt coloritul emotiv al feţei umane.Eşantionul:Eşantionul este accesibil şi l-au constituit 15 începătoride ambele sexe.Variabilă.Variabila independentă este un fel de primă.Această variabilă categorială are trei niveluri: faţă fericită,faţă nefericită şi casa.Variabila numerică dependentă este perioada reacţiei.Stimulenţii:Ca prime, am folosit pozele feţelor umane şi pozelecaselor. Am folosit 12 poze ale feţelor umane careau fost fericite şi care au fost nefericite, iar o poză ainclus acelaşi număr de feţe ale bărbaţilor şi femeilor.Fotografiile au fost preluate din baza de fotografiidin Carolina. Această bază se compune din fotografiifericite şi nefericite ale ambelor sexe. Fotografiilesunt alb-negru şi pe ele nu se vede gâtul şi părul.Drept ţinte au fost folosite 18 ideograme chinezeşti.Procedeul:Experimentul s-a făcut independent, fără calculator.Sarcina persoanelor cercetate a fost ca într-o perioadăcât mai scurtă să aprecieze dacă ideogramachinezească ce le-a fost prezentată pe ecran, le-aplăcut sau nu, prin apăsarea pe tasterul corespunzător.Fiecare persoană cercetată a apreciat cele 18 ideogramechinezeşti, fiecare câte una. Pe ecran primadată au apărut puncte fixe cu durata de o secundă.Punctele fixe servesc pentru fixarea privirii persoanelorcercetate asupra centrului ecranului, iar dupăaceea a apărut fotografia feţei umane, cu durata de25 ms. După aceea a fost prezentată masca, care secompune din părţi de poze combinate care au dereglatprelucrarea materialului cognitiv. Apare dupăaceea ideograma chinezească, care rămâne pe ecran

atâta timp până când persoana cercetată răspundeprin intermediul tasterului dacă ideograma îi placesau nu. Acest procedeu, se repetă în mod succesivpână persoana cercetată nu apreciază toate ţintele.processing of the prime, priming effect exists if thetarget is a neutral symbol. Also, we could claim thatpriming effect can be recorded by using reactiontime instead of Likert scale.ConcluzieDin experimentul nostru putem conchide întrucâtprimul se prezintă la expunerea la care nu este posibilsă se elucideze conţinutul cognitiv, că efectul primiriiexistă dacă ţintele emotive sunt simboluri neutre.La fel putem conchide că efectul primirii, drept stimulentcare a fost lăsat sub optime, se poate primi şidacă folosim perioada reacţiei ca metodă a măsurării.Cercetările de viitor ar putea verifica dacă trezireaemotivă, care durează mult, este produsă de primul,respectiv dacă variază perioada între expunerea primeişi cea a ţintei. La fel ar putea să varieze şi durataexpunerii primei pentru a se confirma cât şi pe celungime de expunere prima devine efectul primirii.SummaryUnconscious Impact of Photographs on HumanEstimation: Suboptimal Affective PrimingAffective priming is a method used in experimentalpsychology in which the influence of stimulusprimeon the estimation of stimulus-target is examined.The primacy effect exists if the response onthe stimulus-target is facilitated or inhibited byprime’s influence. Research conducted by Murphyand Zajonc has shown that the primacy effect canbe elicited by an affective prime even if there is nocognitive processing. The goal of our research wasto test if the result of Murphy’s and Zajonc’s research,who used Likert scale, can be gained if reactiontime is used instead. In the experiment, photographsof human faces which were either happy orangry and photographs of houses were used asprimes, whilst Chinese ideographs were used as targets.The research was conducted on 15 examinees.The examinees were told to estimate if they liked ordisliked the target as fast as possible. Reaction timewas measured in both experiments. The results haveshown that there is a significant interaction betweentype of prime and type of response that influencesreaction time. Judging from these results wecould conclude that even if there is no cognitiveRezimeNesvesni uticaj fotografija na procene ljudi:Suboptimalno afektivno primovanjeAfektivno primovanje je metoda koja se koristi ueksperimentalnoj psihologiji u kojoj se ispituje uticajstimulus-prima na procenu stimulus mete. Efekatprimovanja postoji ako je odgovor stimulus-mete facilitovanili inhibiran pod uticajem prima. IstraživanjeMarfija i Zajonca pokazalo je da se efekat primovanjamože poboljšati afektivnim primovanjem čakiako nema kognitivnog procesuiranja. Cilj našeg istraživanjaje da proverimo da li rezultati Marfija i Zajonca,koji su koristili Likertovu skalu, mogu biti postignutiako se umesto nje koristi vreme reakcije. U eksperimentusu kao primovi korišćene fotografije ljudskihlica, koji su ili srećni ili ljuti, i fotografije kuća, dok suKineski ideografi korišćeni kao mete. Istraživanje jesprovedeno na 15 ispitanika. Ispitanicima je rečeno daprocene da li im se sviđa ili ne sviđa meta što je bržemoguće. Vreme reakcije se merilo u oba eksperimenta.Rezultati su pokazali da postoji značajna interakcijaizmeđu prima i odgovora koji utiče na vreme reakcije.Po ovim rezultatima možemo zaključiti da iako nemakognitivnog procesuiranja prima, efekat primovanjapostoji ako je meta neutralna. Zatim, možemo rećida se efekat primovanja može snimiti korišćenjemvremena reakcije umesto Likertove skale.81

Mircea FarcaşAspecte istorice asupra organizării la româniimaramureşeni până în secolul XVIII82Descoperirile arheologice atestă prezenţa omuluipe teritoriul Maramureşului istoric încă din cele maivechi timpuri. Astfel, există dovezi arheologice laNăneşti încă din paleoliticul superior (35.000-10.000 1î.e.n.). Din neolitic (6.000-2.500) mărturiile sunt mainumeroase (Dăncuş 1986, 13). O primă semnalare oface Ioan Mihalyi de Apşa 2 care descrie o secure depiatră descoperită în 1870 în comuna Leordina.Epoca bronzului este foarte bogat reprezentată înzonă şi au fost descoperite fie depozite de unelte şiarme, fie diverse piese izolate în aproape toate localităţilemaramureşene (Dăncuş 1986, 14). Toate acesteadovedesc că în nord-vestul României se poatevorbi de prezenţa unor ateliere de prelucrare a auruluişi de obţinere a bronzului.Radu Popa (1970, 43) observă că aşezările din epocabronzului sunt stabile, nu temporare, fapt dovedit1Această lucrare a fost realizată în cadrul proiectului SocietateaBazată pe Cunoaştere – cercetări, dezbateri, perspective,cofinanţat de Uniunea Europeană şi Guvernul Românieidin Fondul Social European prin Programul Operaţional SectorialDezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, ID 56815”„ACKNOWLEDGEMENT: This paper is supported by theSectoral Operational Programme Human Resources Development(SOP HRD), financed from the European SocialFund and by the Romanian Government under the contractnumber POSDRU ID 56815”2Ioan Mihalyi de Apşa, Pământul Maramureşului în timpurilepreistorice, manuscris în limba maghiară tradus în limba românăde Vasile Pop (manuscrisul conţine 55 pagini dactilo)şi se presupune că a fost redactat înaintea lucrării Diplomemaramureşene din sec. XIV şi XV, apud Dăncuş 1986, 13.Lector univ.dr. Mircea FARCAŞ 1Facultatea de LitereUniversitatea de Nord, Baia MarePostdoctoral Grant RecipientRomanian Academy, Iaşi Brancharheologic pentru perioada Hallstatt şi perioada dacică.Din epoca târzie a bronzului şi începutul primeiepoci a fierului datează aşezarea fortificată de pedealul Cetăţii – Solovanul – din Sighetul-Marmaţiei.Această aşezare este considerată centrul unui grupde aşezări situate pe Valea Tisei, puse în legătură cuexploatarea sării în Maramureş. 3Materialele arheologice descoperite în satele Tisa(sec. VII î.e.n.) şi Sarasău (sec.VI-V î.e.n.) dovedesc permanenţatraco-dacilor în zonă şi evoluţia lor spre formesuperioare de organizare socială. Vasile Pârvan(1926, 326-327) vorbeşte despre tezaurul de la Sarasăucare cuprinde 15 spirale turtite de aur, cu diametrude 5-8 cm având desenele specifice perioadeiHallstatt: triunghiuri haşurate şi puncte perlate.Prima aşezare dacică cercetată în zona Maramureşuluia fost cea de la Onceşti (Valea Izei), datată în perioadasecolului I î.e.n. – I e.n. Materialele arheologicedescoperite aici (râşniţe de mână, ceramică cenuşieprelucrată cu roata, ceşti dacice) sunt similare celordescoperite la Orăştie sau în Banat (Daicoviciu et alii1965, 18).După cucerirea Daciei de către romani, Maramureşulrămâne în zona dacilor liberi, însă legăturile3Al. Filipaşcu semnalează descoperirea unui obiect debronz decorat, în greutate de 9 kg la Sarasău, iar la Strâmturao mulţime de diferite obiecte de bronz. Numeroaseobiecte de acest fel au fost descoperite în vechile minede sare, ceea de dovedeşte că minele din Maramureş aufost exploatate din cele mai vechi timpuri, chiar şi pentruexport. (Cf. Filipaşcu 1997, 18).

„DIANAEAVC’SACRIANVARIVSAVGG’LIB’NVMMVL’EXVOTO’LDD”(Filipaşcu 1997, 21)Maramureşenii au continuat să exploateze minelede sare după metodele învăţate de la romani, făcândexport de sare nu numai pe calea apelor, ci şi pe drumuriconstruite în acest scop, amintite şi de două diplomedin 1355 şi 1456: „stratam publicam” – direcţiaGiuleşti – Baia-Sprie şi „via Southa” – direcţia Giuleşti– Ţara Oaşului (Ibidem, p. 26).Mircea Farcaşeconomice şi spirituale cu romanii, atestate prin descopeririarheologice 4 , prin toponime şi antroponimesunt elocvente. Cercetările arheologice de la Călineşti(Valea Cosăului) au scos la iveală o ceramică cutrăsături noi ce atestă legăturile cu provincia romană(ceramică fină, de culoare cenuşie) (Popa, Kácso1974, 563, 565, 567, 569, 573, 575). Legăturile cu romaniişi cu Dacia Romană reies din multitudinea monedelorşi tezaurelor monetare romane desco periteîn diverse aşezări ale Maramureşului: Ieud, Giuleşti,Crăciuneşti, Coştiui, Sarasău etc.) din timpul lui Traian(105), Comodus (187), Septimiu Sever. Astfel, în1874 s-a descoperit la Teceu o oală cu 1100 denari deargint din epoca începând cu Vitellius şi Vespasianpână la Septimiu Sever. De asemenea, la Slatina afost descoperită moneda denumită „banul lui Marcian”(450) (Dăncuş 1986, 16; Filipaşcu 1997, 20-21), iarla Petrova s-a găsit o medalie având înscris pe ea „ViaTraiana”. Doar două inscripţii romane au fost găsite,una la Crăciuneşti, săpată într-o piatră înaltă de 1,80m, purtând inscripţia: „VBHSV ”, cealaltă datând dina doua jumătate a secolul al II-lea şi aparţinând luiIanuarius, cu inscripţia:4O dovadă arheologică a legăturilor economice şi comercialecu romanii o constituie existenţa galeriilor de minăde tip roman peste tot la Baia Mare şi în împrejurimi (Mon.BM 1972, 123).OrganizareTeritoriul maramureşean a fost împărţit în ducatesau voievodate, iar acestea în judeţe sau cnezate.Ducele era şeful unei confederaţii de juzi de pe unasau mai multe văi. Unul dintre voievozi era şeful supremal întregului ţinut, iar în caz de primejdii convocaşi prezida sfatul voievozilor. Atât voievozii, cât şicnejii erau aleşi dintre cei mai viteji români şi aveauanumite avantaje materiale (Ibidem, p. 26). Mai târziu,aceste demnităţi devin ereditare, formându-seastfel o nobilime românească ale cărei origini se pierdîn negura timpului.Lehoczky Tivadar, numit de Nicolae Drăganu (1933,370) „unul dintre cei mai buni cunoscători ai Bereguluişi Maramureşului”, în studiul Adalékok az oláh vajdák,oláh és orosz kenézek vagy soltészok és szabadosok intézményéhezhazánkban (Tőrténelmi tár, 1890, p. 155),remarca prezenţa românilor în Maramureş la venireamaghiarilor: „La marginea nord-estică a patriei noastre,în comitatele Maramureş, Ugocsa şi Bereg, fărăîndoeală încă pe timpul venirii Maghiarilor au locuitRomânii de origine necunoscută, cu deosebire în codriivecini cu Galiţia ai comitatului Bereg şi Maramureş,unde, împreună cu Rutenii veniţi din Galiţia, s’au ocupatcu păstoritul şi prăsirea vitelor [...].”După Valer Hossu (1997, 15), anul 1151 constituiedata de la care a început penetrarea regalităţii maghiarespre „ţările” Oaşului şi Lăpuşului, pornindu-sede la capetele de pod cucerite în nordul Someşului.Maramureşul şi-a păstrat independenţa politicăpână la sfârşitul secolului al XIV-lea, fiind înconjuratde comitate ungureşti. Din cele mai vechi diplomeungureşti, reiese că Maramureşul avea un popor numeros,independent şi condus de voievozi şi cneji83

84proprii (Ibidem, p. 35) 5 (se pare că la începutul secoluluial XIV-lea existau 20-25 de „proprietari-cneji” înMaramureş – Bîrlea 1929, 4), ceea ce contrazice teoriaungară care susţine că acest teritoriu era nelocuit şică românii ar fi fost colonizaţi de Laslău Cumanul, în1248 6 . Aceste afirmaţii au fost făcute în ciuda faptuluică nu există nici un document care să confirme vreocolonizare 7 .Independenţa politică şi administrativă a Maramureşuluireiese clar din diplomele secolului al XIV-lea,care nu întrebuinţează, referitor la Maramureş, termenul„Comitatus”, ci „Terra Maramorosiensi” 8 . Al.Filipaşcu (1997, 36) pomeneşte de un document din1355 în care se vorbeşte despre Maramureş şi Ungariaca despre două provincii autonome şi neunite, menţionândexistenţa unui drum între acestea. Într-un altdocument din 1365 se vorbeşte despre „terra Maramorosiensi”şi „terra Moldauana”. Din aceleaşi documentereiese că Marmureşul era organizat în douăvoievodate: inferior şi superior. Voievodatul de Josavea reşedinţa la Sarasău şi avea voievod pe Solovăstru,pomenit la 1345. Voievodatul de Sus avea centrulla Cuhea (azi Bogdan-Vodă) cu voievodul Ştefan, amin-5După Şt. Pascu (I, 1972, 34), cnejii şi voievozii maramureşenierau relativ înstăriţi, având o cultură şi un grad decivilizaţie mai ridicat.6Ştefan Syilágyi prezintă teoria avansată în fapt de „CroniceleRuseşti” după care regele Ladislau (Laslău) a fostrecunoscător faţă de ajutorul dat de „valachi” în luptaîmpotriva tătarilor, invitându-i să se stabilească în ţarasa. La aceasta s-ar adăuga şi faptul că „valachii”, veniţi dela Constantinopole erau nemulţumiţi pentru că ar fi fostforţaţi să treacă la religia latină de la cea greacă. RegeleLadislau (Laslău) le oferă pământ: „Pământ le designă înMaramurăş, între fluviile Mureş şi Tisa, în acel loc, carepoartă numele „Krishi”. Aici s-au căsătorit cu femei maghiare,pe cari le-au convertit în legea lor creştină şi înaceasta sunt şi până în ziua de azi.” (Cf. Ştefan Syilágyi,op. cit., în Başca 1931, 7-8).7Două documente din 1453, eliberate de Iancu de Hunedoarape seama cnejilor Mihai din Săcel, Petru Mandra şiNan din Vişeu, afirmă că aceştia posedă cnezatele lorîncă de pe vremea regilor Ştefan şi Laslău din secolul alXI-lea „ipsi et eorum praedecessores semper et ab antiquoKenesiatum Szacsal possidissent”, „ab antiquo ettemporibus divorum regum veri, legitimi et perpetuikenesy fuissent.” (Cf. Mihalyi 1900, nr.215, 216 apud Filipaşcu1997, 44).8Alte documente menţionează denumirile de ţara saudistrictul Maramureş: terra Maramurusiensis –1324, districtusMaramorisiensis –1326 (Cf. Pascu I, 1972, 216).tit în 1326: „Stephanus filius Nicolai quondam Vaivodae,comes de Maramorisis” (Zimmermann Werner,Urkundenbuch, I, 407, apud Filipaşcu 1997, 36). Documenteleamintesc doar de 13 cnezate 9 , în: Sarasău,Cosău, Bârsana, Cuhea, Ieud, Săcel, Moisei, Vişeu, Lipcenicu Horneţ, Coşna cu Rotunda, Şesul cu Duleni,Nireşelul şi Neaga, avându-l şef suprem pe voievoduldin Cuhea, care prezida adunarea cnejilor. Din cauzainvaziilor tot mai dese ale tătarilor, precum şi din cauzasistemului feudal maghiar care le răpea drepturile,maramureşenii au început să emigreze în masăspre Galiţia, unde erau bine primiţi. Totuşi, masecompacte de români se mai găseau la începutul secoluluial XIV-lea în ţinutul Muncaciului şi de-a lungulvăii Bârjavei. Aceştia erau conduşi de voievodul deBereg, cu reşedinţa la Bilca şi de voievodul de Ung cureşedinţa la Dolha, ambele la hotarul Maramureşului.După urcarea pe tronul Ungariei a lui Carol-Robertde Anjou, nepotul lui Ştefan V, sunt ridicaţi la treaptanobiliară voievozii Ştefan din Cuhea, Seneslau dinDolha şi Crăciun din Bilca, cnejii Seneslau din Bârsana,Bogdan şi Iuga, fiii lui Ştefan, Ion şi Ştefan, fiii luiIuga, Maxim din Iloşva, Giula şi fiii săi din Giuleşti,Drag şi Dragoş din Bedeu ş.a. (Filipaşcu 1997, 42)(dintr-un privilegiu acordat de Carol-Robert la 1317datează prima menţiune documentară a românilormaramureşeni pe valea Marei. Cf. Popa 1969, 9).Această „înnobilare” nu le-a adus acestor nobili moşiiregale, ci le-au fost donate propriile lor moşii pe carele stăpâneau din strămoşi. Ceea ce s-a făcut prin ridicarealor la treapta nobiliară a fost asimilarea gradelorde voievozi şi cneji cu gradele corespunzătoaredin ierarhia feudală (au fost acordate titluri pompoa-9Şt. Pascu (1972, I, 214-215) vorbeşte doar de aproximativ7 cnezate, aşezate de obicei pe văile râurilor din care cauzămai sunt numite cnezate de vale: Cnezatul Cuhea saual Bogdăneştilor (cu 17-18 sate în secolul al XIV-lea, cucentrul la Cuhea), Cnezatul Cosăului (Knesiatus Kaszov) cu7 sate (stăpânit de cnezii din familia Albu – aveau dreptcentru moşia românească Ozon), Cnezatul Marei – 9 sate(stăpânit de cnezii din familia Dragoş, având centrul laSlatina –Ocna Şugatag), Cnezatul Câmpulungului – celmai important în secolul XIII, dar care la sfârşitul acestuiaeste spart prin aşezarea oaspeţilor maghiari şi saşi înCâmpulung, Teceu, Visc şi Sighet – stăpânit de cnezii codreni,după numele voievodului Erdeu – Codrea (cu 16-18 sate), cu centrul probabil la Sarasău, Cnezatul Talaborului(10-12 sate), situat pe valea Talaborului cu centrul însatul Talabor, Cnezatul Bârjavei, pe valea Bârjavei, (stăpânitde familiile cneziale a Crăciuneştilor şi a Bilcenilor) cucentrul la Bilca.

85se de comite, liber baron, palatin şi magistru), priminddiplome scrise pe piele de câine, însoţite de blazoanestrălucitoare. Redăm mai jos câteva blazoane, publicatede I.Mihalyi de Apşa, aparţinând familiilor:Dunca, Moiş, Dragoş etc.Aceste diplome erau publicate în Dieta Ţării şi discutateşi analizate şi în Congregaţia Comitatului, înprezenţa nobililor vecini, care aveau dreptul să seopună 10 . Toate cheltuielile de înnobilare (redactareadocu mentelor etc.) erau suportate de noul nobil.10Şt. Pascu (1972, I, 208) menţionează astfel de împotriviriale cnejilor săteşti faţă de noii proprietari cu ocaziapunerii în stăpânire a moşiilor Giuleşti şi Nireş a lui Giulaşi a fiilor acestuia. La acest eveniment, pe lângă trimişiiregelui şi alături de unii voievozi maramureşeni credin-Maramureşul va fi condus de un comite supremcare prezida congregaţia voievozilor şi a cnejilor:„praesentibus homine comitis ac Kenesis terrae Maramorisiensis... convocatus omnibuz kenesiis terraepraedictae et vicinis commetaneis suis” (Filipaşcu1997, 42). Maramureşul va trece sub jurisdicţia comiteluimaramureşean, funcţiune exercitată la 1326 11de către Ştefan Vodă din Cuhea, fiul lui Nicolae Vodă.La 26 aprilie 1328 coloniştii germani din oraşele Vişc,cioşi puterii centrale, sunt siliţi să asiste şi „cnezii ţăriiMaramureşului” pentru a asigura validitatea procesuluijuridic în desfăşurare şi pentru a preîntâmpina orice gestde negare sau contestare a actului împlinit.11Din 1317 datează prima menţiune documentară a românilormaramureşeni pe valea Marei (Popa 1969, 9).

86Hust, Teceu şi Câmpulung primesc privilegii specialedin partea regelui prin care erau scoşi de sub autoritateaorganelor administrative locale. Se creează astfelun fel de stat în stat al coloniştilor saşi la dispoziţiapermanentă a Ungariei.În 1342, Bogdan, nemulţumit că n-a fost numit comite12 , profitând de răscoala saşilor cu ocazia încoronăriilui Ludovic, urmaşul lui Carol-Robert, pune la caleo acţiune de răzbunare împotriva lui Ioan de Kölcze,locţiitorul comitelui Andrei Laczkfy. Ancheta regalădin 1343 constată vinovăţia lui Bogdan şi a nepotuluisău Ştefan pe care îi declară infideli de notorietatepublică: „contra Karachinum waywodam de Bylkeet duos filios ejusdem super facto conflictus, quemBogdan quondam woyvoda de Maramorosio nosterinfidelis contra prefatum Iohannem filium Dyonisyet frates ejusdem in hieme nunc praeterita habuit”...„Stephanus filius ejusdem Ige frater tuus, qui nuperrimenotam infidelitatis Bogdano quondam woyvodapatruo suo, noster et regni nostri infideli notorio adhaerendoincidit” (Mihalyi 1900, nr.7, 13 apud Filipaşcu1997, 44-45). Bogdan va fi înlocuit din funcţia de voievodcu fratele său Iuga, căruia i-a urmat fiul săuIoan. Sighetul devine capitala întregului ţinut, undese vor redacta viitoarele documente având sigiliul cucap de zimbru. Primul document redactat la Sigheteste atestat la 1349, iar cele mai vechi sigilii cu capde zimbru sunt din 1383 (Filipaşcu 1997, 45).Revolta lui Bogdan a servit de pretext regeluipentru transformarea moşiilor încă neocupate personalşi a minelor în proprietăţi regale. Se instituieserviciul de exploatare a minelor de sare sub conducereaunui comite salinar.La expediţiile militare de alungare a tătarilor dinMoldova au participat şi o ceată de viteji maramureşeni,sub conducerea lui Dragoş din Bedeu. Ca răsplatăpentru vitejia de care a dat dovadă va fi numit voievodşi locţiitor regal în Moldova, cu reşedinţa la Baia.În 1359, Bogdan va pleca spre Moldova, împreunăcu o importantă populaţie din satele din Bereg şiUng. Aici îi va înlătura pe fiii lui Sas Vodă, urmaşii luiDragoş (se pare că moldovenii erau nemulţumiţi destăpânirea lui Dragoş şi a fiilor acestuia, în calitate dereprezentanţi ai regalităţii maghiare) (Pascu I, 1972,12Din alte surse istorice, aflăm că Bogdan fusese voievodulîntregului Maramureş la 1342 şi nu doar al cnezatuluide vale al Bogdăneştilor, dar, se pare că în iarna anului1342-1343 a avut conflicte cu anumiţi favoriţi ai oficialităţii,lucru ce i-a atras destituirea fiind declarat „necredincios”(Cf. Pascu I, 1972, 468-469).470). Expediţia regală împotriva lui Bogdan va întâmpinao rezistenţă îndârjită, în urma căreia se vaîncheia o înţelegere, prin care Bogdan va recunoaştesimbolic suverani tatea regală, iar Ştefan, nepotul luiBogdan va fi numit voievod de Maramureş. În 1346Bogdan s-a declarat independent bătând monedăcu inscripţia: „Moneta Moldaviae”, „Bogdan Wajwo”(Başca 1931, 49). În 1365, din cauza nerecu noaşteriisuzeranităţii maghiare, vor fi confiscate moşiile pecare le mai avea Bogdan în Maramureş, prin actul luiLudovic din 2 februarie 1365. Prin acesta, moşiileconfiscate vor fi donate voievodului maramu reşean,fiul lui Sas Vodă şi fraţilor săi Dragomir, Drag şi Ştefan1313 . Ca răspuns, Bogdan confiscă moşiile pe careaceştia le aveau în Moldova.În Maramureş, se introduce treptat feudalismul, din1373 începe seria neîntreruptă a comiţilor supremi, iarMaramureşul va purta numele de comitat. Din 1385sunt atestaţi şi primii patru pretori ai judeţului înpersoana românilor Cândea din Virişmort, Petru dinCrăciuneşti, Dragomir din Giuleşti şi Vasile din Bedeu(Başca 1931, 52). Astfel, Maramureşul a fost împărţit înpatru plase sau „ieraşe” existente până la 1871 careaveau denumirea: Ieraşul de Sus, Ieraşul Cosău, IeraşulSighet şi Ieraşul de Jos (Pascu I, 1972, 213). Pretorii reprezentauunitatea autonomiei comitatense, avândca semn distincitv al puterii lor o parte din sigiliul oficial,compus din următorul text (Filipaşcu 1997, 52):COMAMIRATAMOTUSRUSPe la sfârşitul secolului al XIV-lea, Maramureşul faceparte integrantă din Ungaria, însă în unele documentecontinuă să poarte numele de „terra Maramorosiensis”,„districtus Maramorosiensis”, „vicarius terraeMaramo rosiensis” etc. ca o reminiscenţă a vechii saleautonomii politice şi administrative 14 .Pe baza documentelor maramureşene, Radu Popa(1970, 201, 203) stabileşte succesiu nea voievozilorpentru secolul al XIV-lea. Aceştia făceau parte din treimari familii: Codrea, Bogdan şi Dragoş din Giuleşti. Înacest secol, populaţia cuprindea pe lângă români,câteva aşezări de germani şi maghiari, populaţiaucraineană lipsind. Abia pe la sfârşitul secolului alXIV-lea se semnalează „ruteni” în vestul Maramureşului(Popa 1970, 57; Dăncuş 1986, 20).13Vezi şi Dr. Desid. Csánky, Judeţul Maramurăş şi Româniiîn secol XV, 33, în Başca 1931, 22-67.14Ibidem, 53.

Secolul al XV-lea şi următoarele înseamnă pentrumulte familii nobile româneşti căderea în dizgraţie şisărăcie, în mare parte din cauza expansiunii continuea ungurilor care beneficiau de prerogative speciale.În această perioadă, exploatarea sării ia un mareavânt. Sarea se exploata la Ocna-Şugatag, Slatina şiCoştiui. Documentele consemnează şi o serie de conflictede muncă. Un prim conflict are loc la 1492, urmeazăun al doilea de-o mai mare intensitate, la 1551,fiind considerat prima grevă minieră din Europa.Secolul al XVI-lea marchează şi el mari nemulţumiridin partea ţăranilor şi a nobililor maramureşeni, careerau deposedaţi de pământ în favoarea ungurilor.Toate acestea i-au făcut pe români ca la izbucnirearăscoalei ţărăneşti de la 1514, condusă de Gh. Doja, săse revolte. După înăbuşirea răscoalei, nobilii şi ţăraniimaramureşeni vor fi aspru pedepsiţi, moşiile lor fiindconfiscate (Dăncuş 1986, 24; Filipaşcu 1997, 88-89).După dezastrul de la Mohacs (1526), în Maramureş,ca şi în Transilvania, urmează o epocă de decădere şide înstrăinare. Pătrunde protestantismul, la 1566 seînfiinţează la Sighet o şcoală calvină primară în scopulatragerii şi a tinerilor români.Maramureşenii, nemulţumiţi de situaţia politico--admi nistrativă, au participat la evenimentele dinsecolele al XVII şi al XVIII-lea. Astfel, documenteleconsemnează o participare importantă a maramureşenilorla răscoala condusă de Francisc Rákóczi II(1703-1711), cu o armată de 4000 de pedestraşi şi 800de călăreţi, conduşi printre alţii de căpitanii Pintea Viteazulşi Alexandru Lupul din Borşa, locotenenţii BaleaNăcuţ din Ieud, Dumitru Birtoc din Sarasău (Filipaşcu1997, 95; Dăncuş 1986, 25). Pe fondul nemulţumirilor,iau amploare luptele haiduceşti. Autorităţile, profundingrijorate de situaţia provocată de mişcările haiducilor,vor lua măsuri drastice de pedepsire a acestoracerând ajutor armatei. Spre sfârşitul secolului al XVII-leaşi începutul secolului al XVIII-lea, luptele haiduceştise intensifică avându-l în frunte pe Pintea Grigorenumit Viteazul (Pagini din istoria Maramureşului 1967,66). Prima menţiune referitoare la acţiunile haiduceşticonduse de Pintea Viteazul datează din 1694 15 . Apoi,în 1699, la 15 august, Pintea intră în plină zi în BaiaMare producând mare nelinişte în rândul autorităţi-15La 1694, Pintea şi haiducii săi sunt semnalaţi în ţinutulBaia Sprie (A.Szimik, Adalékok Felsöbànya monogràfiàjàhoz(Contribuţii la monografia Baia Sprie), Budapesta, 1906apud Oszöczki 1971, 107. După unele documente păstratela Arhivele Statului Maramureş, Pintea şi tovarăşii luisunt semnalaţi la 1695 (cf. ibidem, 107).lor. Prin scrisoarea din 23 aprilie 1701, împăratul LeopoldI pune un premiu de 500 taleri pe capul lui PinteaViteazul: „Şi în felul acesta pentru prinderea aceluiaşiPintea şi a însoţitorilor lui, cine are curaj pentrua redobândi într-adevăr liniştea şi pacea poporului,nu numai pentru a-l dezvălui pe acest Pintea, ci şi peunde a fost zărit, cu siguranţă i se oferă o răsplatăimperială de o valoare de 500 taleri, aceluia care îlpredă pe zisul Pintea, viu sau mort, trebuie răsplătitpe lângă celelalte obiceiuri prin părţile valahice chiarşi preoţii trebuie să proclame aceste sugestii prin biserici,şi noi hotărâm cu bunăvoie că acest lucru trebuierăspândit” (Documentul original nr. 3, fasc.I, înlimba latină, cu sigiliu-timbrat, anul 1701, Filiala ArhivelorStatului Maramureş).Acţiunile haiduceşti organizate de Pintea vorpregăti iobăgimea din Maramureş pentru răscoalaantihabsburgică şi antifeudală din 1703-1711. Documentelevremii menţionează sprijinul populaţiilordin Mara (Krácsfalva) şi Hoteni (Hatinka) acordat luiPintea 16 . Se pare că Rakoczi al II-lea, conducătorulrăscoalei a fost foarte entuziasmat când a aflat căPintea participă la această mişcare populară: „O vesteprea plăcută m-a surprins căci Pintea, lotru, făimosdin Meziş), dar nu numai din Meziş, ci şi din Codrulşi strâmtorile de la Sălaj, din Munţii Băii Mari, ai Cavniculuişi din Maramureş), de origină valah, ca să-şidovedească credinţa ce-mi păstrează, tăbărâse submurii cetăţii Baia Mare” 17 . La 14 august 1703, PinteaViteazul moare în timpul asediului oraşului BaiaMare. Faptele de vitejie ale acestui mare conducătorvor rămâne vii în amintirea urmaşilor, Nicolae Densusianuconsiderându-l unul dintre cei mai însemnaţiromâni din secolul al XVIII-lea (Pagini din istoria Maramureşului1967, 68).Un eveniment deosebit îl constituie ultima invaziea tătarilor la 4 septembrie 1717. Aceştia, după ceauprădat Năsăudul, Sătmarul şi Ugocea, pustiescValea Izei. Se pare că tătarii, în număr de 10.000,aveau şi 10.000 de prizonieri cu ei. Lupta se va da lastrâmtoarea dintre Bârsana şi Strâmtura şi vor fizdrobiţi complet la Borşa, pe locul numit azi „PrelucaTătarilor”, de către populaţia locală condusă de preotulSandrin Lupul (fost căpitan în armata lui Rákóczi II)(Dăncuş 1986, 25).16Fond Primăria Baia Mare, 1965, fasc.1, nr.35, Filiala ArhivelorStatului Maramureş.17Din „Memoriile lui Francisc Rakoczi II”, publicate în 1872la Budapesta, apud Tudor Mihail, Oşteanul de la Baia (PinteaViteazul), Bucureşti, 1962, 7-8.87

88În 1940, la 30 august, o nouă tragedie trece pesteMaramureş, care, rupt din trupul patriei va fi anexatUngariei horthyste. Maramureşenii vor lupta în rezistenţăpentru idealurile de libertate, lucru care îi vacosta scump, fiind aspru pedepsiţi în repetate rânduri.BibliografieBaşca I, 1931 – George Başca (red.), Fragmente din istoria Maramureşului,vol. I, Tipografia Gutenberg, Sighetul-Marmaţiei, 1931.Bilţiu 2003 – Pamfil Bilţiu, O istorie a culturii maramureşene, EdituraCasei Corpului Didactic Maramureş, Maria Montessori,Baia Mare, 2003.Bîrlea 1929 – Ioan Bîrlea, Contribuţii la istoria Maramureşului,Tipografia „Gutenberg”, Sighet-Maramureş, 1929.Daicoviciu et alii 1965 – H. Daicoviciu, O. Bandula, I. Glodariu,Cercetările de la Onceşti din Maramureş, în Studii şi cercetărimaramureşene, I, 1965, Baia Mare.Dăncuş 1986 – Mihai Dăncuş, Zona etnografică Maramureş,Editura Sport Turism, Bucureşti, 1986.Drăganu 1933 – Nicolae Drăganu, Românii în veacurile IX-XIVpe baza toponimiei şi a onomasticei, Imprimeria Naţională,Bucureşti, 1933.Filipaşcu 1997 – Alexandru Filipaşcu, Istoria Maramu reşului,Editura Gutinul, Baia Mare, 1997Filipaşcu 2006 – Alexandru Filipaşcu, Enciclopedia familiilor nobilemaramureşene de origine română (ediţie îngrijită de Ionşi Livia Piso), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2006.Hossu 1997 – Valer Hossu, Impactul cuceririlor maghiare în autonomiaromânească din Carpaţii Păduroşi, în Lucrările celui de-altreilea simpozion „Marmureş – vatră milenară”, Ocna-Şugatag,01-03 august, 1997, Editura Dragoş-Vodă, Cluj-Napoca,1997, p. 15-18.Mon. BM 1972 – Monografia municipiului Baia Mare, autori: AurelFeştilă, Ioan Pintilie, Ioan Cadariu, Ioan Sabău, Valeriu Achim,vol. I, Baia Mare, 1972.Oszöczki 1971 – Coloman Oszöczki, Documente inedite referitoarela Pintea Viteazul în arhivele maramureşene, în rev. Marmaţia,II, Baia Mare, 1971, p. 106-120.Panaitescu 1965 – P. P. Panaitescu, Începuturile şi biruinţa scrisuluiîn limba română, Editura Academiei, Bucureşti, 1965.Pascu I, 1972 – Ştefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. I,Cluj-Napoca, 1972.Pavel 1998 – Vasile Pavel, Graiuri româneşti în medii aloglote.Consideraţii sociolingvistice, în FD, vol. XVII, p.173-184.Pârvan 1926 – Vasile Pârvan, Getica, Editura Cvltvra Naţională,Bucureşti, 1926, reeditat de Editura Meridiane, Bucureşti, 1982.Popa 1969 – Radu Popa, Cnezatul Marei, Baia Mare, 1969.Popa 1970 – Radu Popa, Ţara Maramureşului în veacul al XIV-lea,Editura Academiei, Bucureşti, 1970.Popa, Kácso 1974 – R. Popa, C. Kácso, Cercetări arheologice laCălineşti – Maramureş, în SCIVA, 25, nr. 4, Bucureşti, 1974, p.561-578.Reli 1938 – Dr. S. Reli, Biserica ortodoxă din Maramureş în vremuriletrecute, Cernăuţi, 1938.SummaryHistorical Aspects Concerning the DemographicStructure of Maramures County until theXVIII CenturyThe archeological discoveries in Maramures countygive evidence that people have lived in this area sincethe Superior Paleolithic era (35.000–10.000 BC) andthe Bronze era. This was confirmed by the discoveryof many deposits with tools and weapons that provedthe existence of some bronze and gold metallurgicalcraftsmanship.After Dacian conquest, the Maramures area remainsan independent Dacian region. However, theirconnections to the Roman province become tighter.Maramures keeps its political and administrative independenceuntil the end of XIV century, this fact wasproven by XIVth century diplomas which use thewords „Terra Maramoroisiensi” instead of „Comitatus”when relating to Maramures.Key words: permanence, independence, autonomy,principality.RezimeIstorijski aspekti demografske strukture regijeMaramureš do XVIII vekaArheološke iskopine u regiji Maramureš dokazujuda su ljudi živeli na tom produčju još od kasnog Paleolitskogdoba (35.000–10.000 pre nove ere) i Bronzanogdoba. Ovo je potvrđeno otkrićem brojnih nalazištasa oruđem i oružjem koji su dokazali postojanjemetalurških zanata koji su porazumevali obradubronzanih i zlatnih predmeta.Nakon što su Dačani osvojili ova poručja, ona suostala nezavisna. Međutim veze sa rimskom provincijomsu ostale jake. Maramureš je zadržao svoji političkui administrativnu nezavisnost sve do kraja XIVveka, dokaz ove činjenice se nalazi na diplomama izXIV veka u kojima piše „Terra Maramoroisiensi” umesto„Comitatus“ kada se radi o Maramurešu.Ključne reči: stalnost, nezavisnost, autonomija,kneževina

Arhivele Matica srpska, Novi SadAndrei Şaguna a fost un timp profesorla Bogoslovia din Sremski Karlovcişi arhimandrit la mănăstireaHopovo şi Kovilj. A fost hirotonit caepiscop al Bisericii Ortodoxe şi a fostunul dintre cei mai de seamă luptătoripentru autonomia Bisericii OrtodoxeRomâne şi pentru înfiinţareaMitropoliei româneşti. Despărţireabisericii sârbe de cea românească aînceput la Sinodul maghiar în anul1868. Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbeştia acceptat înţelegerea sârbo–română din 5 iunie 1971, iar SinodulBisericii Româneşti l-a acceptat pedata de 26 iunie în acelaşi an. Litigiula fost rezolvat pe cale paşnică.Andrei Şaguna a fost prieten cu unnumăr însemnat de oameni ai bisericiisârbeşti. La Secţiunea de manuscrisuridin Matica Srpska s-au păstratcâteva scrisori pe care le-a scris patriarhuluiIosif Rajačić şi renumituluiprotopop Vasa Živković din Pan čevo,care a fost cunoscut printr-un numărînsemnat de poezii păstrate până înziua de azi şi care se cântă de multeori ca poezie populară.În această scrisoare Andrei Şagunainformează patriarhul despre apariţiacărţilor. Este scrisă cu alfabet chirilic,în slavona veche.89

POeziE

Marco LucchesiDincolo de ziduri92Atinge TăcereaStrăluce giuvaerul munţilorClemente ReboraIrumpe Tăcereaîn văzduho tainăun foşnetde copacînsomnităo povestevăduvităde numevestitoarea zilei de mâinece n-o ştiişi aşao neliniştese răsfirăprin vremeatopităîn nu-încăşi ardeca o torţănu departe de amurgZăbavăSălbăticitoraşultăceriirisipitsub boltaamieziisurpatînviscerele vremii...muşcăînhaţăşi înspăimântăvalurirecâştigateîn arzătoruldestina contrariilor(vânătoarece se-aratăpe hoiturilevremii)...şi dincolo denevăzutuldin piatră zidulardeun bobde speranţăardeîn ruineleoraşuluiardeo viaţăpână la urmăînviatăatingetăcerea aceeamiezul lucrurilorde zăbava-iperenă

ForisportamÎn golulcircularal zidurilorscăpat deremedii şide amintirinu ştiinimic despre lumezidurilete încuieşi tefaco fiinţăscoasă dintimp şi dinistoriepalid şiforisvitamsiluetăvizibilăa unei invizibile siluetelui Giuseppe Conteoraşşi ne-oraşcreatşi ne-creatse-aruncăunu-n altulsubaspranegarea neciopliteităceri a zidurilorAbsenţăNu uncuvântnu unsurâsnu unsemnai întorsnu-ţi ştiichipulcât depricăjitinutila-ţidurereţintăfără ţintăde moartăsfinţenieşi inutil războişi care încrud oraşte prefacprea receprea sublimşi singuratecMarco Lucchesiprintre luminilepalidede la Fillungoşi tucrud oraşîncătuşatde ziduridenaturezica sfinxulacelor pustnicicu privirearătăcităşi carede-atâta vremete viseazăo, tu,fragiloraş de pelegrini93de piatrăirevocabilăînchis totuşiîn tinegunoaieprecum larvadurerea-i:bastionla duşmanuluinicicând sosit

Liviu Ioan Stoiciu94Nimănui nu-i pasăîmi întârzii pe aici răsuflarea, nu ştiu de unde amvenit, nici pentru ce: probabil, suntnumai un martor al acestor vremuri. Sunt atent lace mi se întâmplă, pot să mămărturisesc: dar nu văd în profunzime şi nu cred cămerită risipa făcută cu mine, fiindcă nureţin nimic deosebit, am o memorie pe care nu poţisă pui bază. Experimentul cu prezenţamea, din anul 1950 până azi, pe pământul României,a eşuat, nu înţeleg rostulcontinuării lui. Am ajuns demult într-un unghi mort,în care nu mai găsesc răspuns nici laîntrebări simple. Degeaba încerc să-mi distrag atenţia,să plec de acasă sau să mă ascund în mineînsumi: peste tot, secundă de secundă, mă urmăreştesubconştientul, el are legătură directăcu sursa de energieuniversală. Mi-am pierdut singur urma... Amlăsat uşile să se trântească înspatele meu, intrat în cine mai ştie ce euforie. Amlăsat scris că trebuie să fiucăutat în altă parte, în caz că uit de mine – şi?Nimănui nu-i pasă.O biserică mergătoareMiresme vătămătoare şi diferite forme de rătăciri, bacânta şi cucul când aajuns din urmă o biserică neterminată, pusă pe patruroţi,plină de gutui, culimba scoasă. I s-a părut căare în faţa ochilor o adevărată întărire înnecunoscut a graţiei sale, din tinereţe. Mai ales căera sub o impresieprofundă, atunci, a sfatuluiunui venerabil şef de trib – săcaute o biserică neterminată, mergătoare, şi să seroage în ea: cătăcerea,îndelung practicată, nu-i place lui Dumnezeu,deoarece i te ascunzi... Când aajuns-o din urmă, a constatat că, de fapt, biserica astaneterminată era o simplă căruţă trasă de cai,care scârţâia îngrozitor. Şi în care nu te puteai urca,să te rogi, fiindplină vârf cutot felul de roade stricate, adunate la întâmplare, aleacestor vremuri.Regăsit, s-a aşezat pe coada căruţei.

A da de băut celor însetaţicoborâte din trăsuri pline de praf, întoarseacasă pentrua bea o cafea turcească aşa cum numai un bărbat ştiesă o facă, pemalulunei bălţi sărate – femeidornice de învăţătura lucrurilor pieritoare. Însetate.Coborâte câteuna, câte două, câte trei,generaţii de femei după generaţii urmărite de viermelesingurătăţii. „Ba urmărite de iubire”, susţinele... Ele între ele, conversaţialâncezeşte: femei? O colcăială de resentimente pânăla urmă, gata săte scoată din minţi. Împărtăşindamărăciunea: „Spusele lor? Asemeneacu bălegarul”... Ele, caredetermină tipul de particulă elementară... Femeiuscate cu timpul, înlocuite de altele,vaporizate,condensate sub pământ sub formă de sare,întoarse vii pe această lume din când în când, rar,coborâtedin trăsuri pline de praf pentrua bea o cafeaturcească pe malul unei bălţi...Să fiţi pe aproapece fum înecăcios! Tuşeşte, se sufocă.Ard paiele umede în tine, mocnit. Sunt paiele taineipocăinţei... Arzi în propriul tăuinterior la focmic, în singurătate, bătrâne, lasă acum învăţăturile.Îşi pipăie iar săculeţul cu plumbi,pentru puşcă: în curând,în curând voi striga „Luaţi Duh Sfânt!”, să fiţi peaproape...Cu tatuaje pe mâinile groase, cucercei în urechi – îşi dă jos, încet-încet, masca verde,grea, de plumb oxidat, de pe faţă şipocneşte dispreţuitor din degete: mă tot cheamă apaadâncului din mine, de trei zile, să-misting foculdar eu sunt surd. „Adevărul e că trebuia s-o rupi maidemult cu trecutul”... Noul a luat loculvechiului?Merge agale, cu capulplecat, cu ochii în jos, ţinând în mână untoiag şi purtând pe spate opuşcă de vânătoare şi o raniţă goală făcută dinpiele de ţap. Poate va reuşi sădetermine ca anumite evenimente să se producă mairepede.Sau mai încet.E un chincine-şi mai aminteşte de ce sunt eu pe aici? Mama şitata au murit, alţii nu ştiu, dacă-i întreb,chiar dacă-mi sunt rude, n-au auzit să se vorbeascădespreasta. Ar trebui să-mi cer în fiecare ziiertare fiindcă încurclumea? Să cer iertare fiindcă deranjez cu prezenţa meaşi atrag antipatii, enervez. Am un ritm alvibraţiilor greşit? Izolareamea ba a crescut până pe Dealul Mitropoliei, ba s-acontractat. S-a lăbărţat urât,mâine-poimâine va cuprinde întregulBucureşti, apoi întreaga ţară – până i se va micşoraiar dimensiunea şi va putea să încapă într-ogroapă, într-un cimitir,într-o margine. Nu mă mai deranjează decât reauacredinţă, în general şi faptul că eunu-i mai pot mângâia pe cei întristaţi. Odată ce nu măpot mângâia nici pe mine... Îmie greu să continui aşa, ce rost are? E un chin inutil.Parcă nici mie nu-mi mai folosesc lanimic. Şi cu toate astea, mă zbat să rămân la suprafaţă –depus cum sunt, în mine însumi, înmai multe straturi succesive, sedimentat. Ba chiar, de lao vreme trăiesc, naiv, cuimpresia că fac parte dintr-un imens, neîntrerupt circuitelectromagnetic...Liviu Ioan Stoiciu95

Adam Puslovic96Noul poemAcest poem îl voi scriedirect pe o bufniţă.Pe pana ei strâmbăpe ciocul întortocheat.Întregul text va fio simplă iubire.Iar inima poemuluieste o glumă verdedespre întreaga meaviaţă. L-am începutbrusc ca palma morţii.M-am oprit imediatşi acum stau pe gânduritot mai zguduite.Viaţa, Doamne, asta...începe cu umbra eisau doar pare aşa –numai cum Tu vrei?Ziua în care mi-au datZiua în care mi-au dat lacrimimari ca un munte albastru, darplin de noapte şi de sânge ruginitmai 2005noaptea în care nimeni acum numă vede şi nici nu mă atinge...abia acum mă cuprinde, ah, de totşi cad în propriul meu sângedin care răsare o umbră doarde pasăre, direct din prăpastieşi zboară mai departe... undevaprintre nori ţesuţi din albastruprecum un covor de suflet comunpe care urmează poate o viaţăîncă netrăită, de trăit...ziua în care mi-au dat lacrimi.Aproape adormitNăscut la ţară, sufletul meula marginea oraşelor luminoasea devenit doar o ruinăatât de ruginităşi vorbăreaţă... uneorichiar mai mult decât atât... astăzi mă doare o ranăde nimeni observată şi adânclăsată-n adăpostul umbrei melecare, în loc de inimăîmi bate tot mai liniştită,aproape adormită. De faptpot să spun, de altfel:umbra mea mă doaretot mai tare.vara 2008

Masa tăceriiNu tac. Iartă-mă părinte.Nu pot, nu pot să tac.Tăcerea mea este azi doartăcerea tăcerilor interioare,un clopot plin de albastru.Mai mult un cer întorspe dos, inima creieruluide piatră şi de os, un fir sonorde iarbă între pământ şi cer.Va veni vremea tăcerilor meledin mers şi din versuri.Un orb s-a suit pe masă,dansează tot mai divinşi sălbatic ca o pasăre.Îmi scot tăcereadirect din pământ,din lut şi din cuvânt.Dunărea din apropiereCobor spre minela ţarăuşor şi calmca un topor ascuţitspre codrucopaculcel sfânt de teiplângeca un copilpărăsit şi uitat undevala Gura văiisperiatDunărea cea marecu chip şi surâs de noaptecu sâni de mii de valuriînnoadă peştii şi piatraîmi vineşi mie să locuiescla Lepenski viracum două mii de ani.În gură port...După atâta timp neplânsm-am trezit brusc şi euîn cercul mut de iarbă albăiar în gură port mai departeun amestec de rouă, nisipşi cenuşă albastră şi rarăcum să nu ţip mereu atuncispre cerul încuiat de mineşi încărcat de îngeri goiîn gură mai port uneorişi câteva cuvinte amareşi adevăruri uitate de viaţă.În cer caut cevaMi-e frică de bolta cerească.Maică-mea spunea să am grijăde stele atunci când ridicprivirea: nimic brusc şi aprig.În cer caut ceva necunoscut.Atâtea elemente luminoasemă pun pe gânduri şi eumă oglindesc în oglinda bezneipână la ultimul strop al ei.Am să cânt ceva necunoscutîn acest spaţiu, în acest timpşi nemurire. Casa Serbiei melepluteşte prin aer, tot mai departede vederea mea scoasă din inimăşi dăruită primului cerşetordin cale.Adam Puslovic97

Vasile ManVasile ManLa HerculaneCând oameniiFără iubire98Culorilese rostogolescîn imagini verzipeste apele Cernei.Cuvintele melenişte pietre aruncate în apă.VarăO tânără trece prin parcOrinde s-ar duce,E tânără!Un tânăr aleargă prin ploaie.Oriunde ar merge,E tânăr!Când oamenii „muşcă”decât câiniimai rău,Se face noapteîn jurul tău.PoeziaO lacrimăde luminăîn carelumea te priveşteca pe un trecătorstrăin.Doar Cel de SusFără iubire.Viaţa esteo neîmplinire;Fără familie,singurătate;Fără prieteni,mai săracă;Fără moralăo ruşineFă- ă respect,umilinţă;Fără un ideal,deşert sufletesc;Fără credinţă,o nebunie!FemeiaO tânără perecheSe ţine de mână...Ce tânăr e timpul acesta!EchinoxÎntre două zile,noapteaeste cumpăna tăcutăa luminii!Fiecare divorţeste o moartea spiritului.Copiii rămaşi,flori printre spini.Doar Cel de Susmai poate aveaceva de spus...Femeia areceva dumnezeiesc.Ea naşte viaţă,iar copiii cresc...Îşi merită iubireacurată,nu perfidă,De vrei să te înalţeNu, lent, să te ucidă.Arad, 21 iulie 2010

PROZă

Tamara AndrucoviciDott şi ofiţerul100Ofiţerul... greaţa aceea... el n-o înţelegea. Mâinileei „sângeroase” că au luat viaţa unei vrăbii, el nu înţelegea.Această nebunie care se insinua în ea cândnu putea urla ci se înăbuşea sub mâinile dementuluicare o trăgea de păr; o arunca într-un colţ al camerei;se repezea asupra ei; totul devenea atunci nedureros,într-atât durerea o sugruma.„Ieşi afară, demon negru pe care mila mea îl roagă,surd la strigătul meu, tu strecori otravă ca să înăbuşice-a mai rămas viu: tu nimiceşti, demone, într-oclipă. Un moment fulgurant... şi mă prăvălesc; tu nuţii cont de lacrimi, acest torent care şiroieşte printr-ofereastră deschisă şi zăbrelită. Demone, piei! Faţa ta— tu nu ascunzi nimic din gândurile tale. Ghicescprintre suspinele tale câinoase, cât mă batjo coreşti,cât de nesigure sunt inimile; cât de groaznic înjoseştifiinţa mea şi nu deplâng nici una din fărădelegiletale; nici una din zorile mele...”„Ieşi afară, întunecime funestă; mergi spre alteţărmuri care nu vor mai fi ale mele de-acum înainte...care n-au fost niciodată ale mele şi al căror plâns...Ce deşertăciune... câtă deşertăciune în aceste multepăsări ţipătoare... cu ecou îndepărtat... Ieşi afară demone;ieşi afară neomule!! Mişeliile tale n-o să măatingă şi o să mă feresc de capcana ta infer nală.Acest dezastru, o ştiu bine, îmi va fi fatal: aşa că ieşiafară! Ieşi afară!”„El nu se temea nici de blam, nici nu-i păsa de actelesale nu prea binevoitoare.”„Nu prea binevoitoare, zici?? Ii iei partea? Cineeşti, învălmăşitule? La ce otravă mă mai sileşti?”„Nu te silesc la nimic. Dă socoteală de durerea ta.”„Nu răspund de nimic căci n-am stârnit-o eu.”„Sunt vinovat de asta?”„Eşti complice. Şi tu negi, laşule!”Lasă-mi mâinile pe care le imobilizează corpul tăusinistru, înfiorătoare ardoare te însufleţeşte şi mă cutremur;totuşi nu mă voi poticni... inimă nevolnică —aşa cum te numeşte fantoma aşteptărilor tale prezente.Ofiţer viclean..., şi acest sânge ucigaş de caremâinile tale sunt pline, nu-i deloc o halucinaţie. Tuchiar eşti aici, şi copila se zbate... persistenţa uneiamintiri corporale a unei apărări zadarnice.Copila plângea şi devenea cu adevărat acea copilă;nu mai era femeia tânără, ci fetiţa de odinioară.„Blestem întunericit pe care inima vrea să-1 ignore;săl batic şi derutant, tu ai nimicit zorile pe care mile invocai mai înainte. Nu mai pot crede în bunele-ţiintenţii, tu nu eşti decât dezastrul fidel care se agaţăde paşii mei nesiguri. Şi pământul fuge, dispare, încetulcu încetul, neomule, în timp ce eu, ghemuitălângă perete, încerc sa recâştig puţin terenul pierdut;tu îmi faci semn şi eu mă clatin; tu-mi faci semn,ce neobrăzare!!”„Copilă din oglindă, de cine te temi cu atâta sălbăticie?”„Această farandolă care se perindă în faţa ochilormei, încet...”„Vezi aceste umbre care se răsucesc?”„Le cunoşti?”„Sunt zbirii mei.”„N-am stofă de martiră.”

„Te stârnesc fără să te întreb.”„Pleacă!!!”„Niciodată.”„Rămâi.”„Nu eu.”„Ce vrei, atunci?”„Să devii a lui fără crâcnire.”*Şi el strângea din toate puterile vrabia rănită cufaţa şi inima şiroind de lacrimi.„Hai...”S-au ghemuit sub cuvertura protectoare. El o mângâiablând în timp ce ea continua să povestească:„Trenul care ne ducea la Viena era mult mai confortabildecât... primul. Oamenii vorbeau, îşi mai ziceauversuri, teatru... şi apoi, încetul cu încetul, baladevechi, discutau literatură. Şi după liniştea primuluitren a urmat gângureala noastră, ca scăpaţi din lagăr.In lagăr nu se vorbea şi aici, începeam să ne cunoaştem.Alexei era pictor. El vizitase Leningradul, Palatulde iarnă. Tonya şi familia sa au fost invi taţi la balul la atrei suta aniversare a domniei Romanovilor. Era acoloun pianist neamţ... Mai evocau Carpaţii şi caste lele dinBavaria... Volga şi Marea Neagră... Şi eu îi ascultam cuvesta ofiţerului neamţ pe umeri. Marşul nostru mutne-a dus până la vagoanele atât de temute şi acoloam început să ne ducem zilele. Apoi alte vagoane nevor duce dincolo... In acel „dincolo” de dinainte...care, de fapt, nu avea nimic cu „dinainte” al nostru...Nu mă lăsa. Nu mă mai lăsa nicio dată...”El o îmbrăţişă blând:„Puiul meu mic...”Îşi trecea mâinile de-a lungul braţelor care fremătaula atingerea sa:„Sunt mâinile mele... Sunt eu şi nimeni altul... Suntmâinile mele şi te iubesc.”Şi atunci ea a slăbit apărarea.Tamara Andrucovici101Fragment din volumul bilingv de proză Tu ai palmacât o ţară, Editura Paralela 45, Piteşti, 2009

Aurora Rotariu PlanianinURME DE MIROS EXTRAVAGANT102Ajunse aproape de o nebunie totală! După maimulte nopţi în şir de insomnie petrecute în faţa geamuluiîntredeschis, Ea nu putea să-şi explice prezentulaltfel decât ca pe o minune incredibilă. Nicio explicaţienu i se părea justă, niciun răspuns nu i se păreaacceptabil, pur şi simplu o situaţie ca asta nu s-apetrecut vreodată în viaţa ei de până azi. Stătea aşaore întregi, stătea nopţi la rând tot cu gândul maiagitat, dar bine controlat; nu cumva va găsi greşealafăcută cândva într-o formă sau vinovăţia inexplicabilăcare ar putea să-i lămurească starea ei proprie: fizicăşi psihică. Părea acum o biată femeie care îşi cautăceva pierdut fără să ştie precis ce, când şi unde s-aîntâmplat totul. Frământările rămaseră aceleaşi.Unde s-ar putea găsi Ea, femeia impecabilă, adoratabărbaţilor, femeia de ieri care trăia tot timpul înpostura de „damă senzuală, graţioasă, capricioasă,ingenuă...”. Stilul ei de a fi era bine cunoscut, de oextravaganţă subtilă: parfumuri din colecţii Dior, Givanchy,Chanel... pudră de la Avon, rujul l’ Oréal, creionulde machiat de ultimă oră, şi ce mai. Broşa dechihlimbar asortată azi cu un costum de aceeaşi culoare,mâine era schimbată cu un colier din os de fildeş,mărgăritare ori o borşă din cristale Swarovski,brăţări, inele, cercei de aceleaşi forme şi calitate –toate bine combinate cu măiestrie ireproşabilă.Încrezută în sine, de fiecare dată trecea cu pasullent prin mulţimea de spectatori ai unui antreu de cinematograf,ai unei săli de spectacole, pe coridoareleOperei Naţionale, ba chiar era văzută la expoziţiiremarcabile din capitala Provinciei, prezentă la serateliterare şi mai...Ştia pe de rost toate comentariile făcute în urmă-i:– O doamnă agreabilă.– O nenorocită!– O femeie adorabilă.– O femeie insuportabilă!– Ce aş da să fie a mea.– Ce te-ai face să ai una ca asta?Ştia totul, dar nimic nu o făcea să fie altfel decâtcum era: elegantă, răsfăţată şi iritantă. Se simţeabine şi asta îi era de-ajuns. Era mulţumită de sine şiasta o făcea să fie fericită. Era împlinită, deşi visurilezburdalnice nu o părăseau: încă o călătorie în Africa,încă un sejur la Paris... Era plină de viaţă!După o căsnicie nu prea de lungă durată, nereuşită,se găsise în faţa Tribunalului. Renunţase la toatebunurile imobilare şi mobiliare, asumându-şi o responsabilitatepe care numai femeile din aceşti Balcaniştiu să o înţeleagă în felul lor. Nu vroia să deanici o explicaţie nimănui. Rămase singură, deşi îşi doriseun copil pe care, deşi depuse mari eforturi să îlnască – nu reuşise. Prima sarcină se terminase cu unavort dureros. Cea de a doua – se terminase după odurată de opt luni, cu o intervenţie medicală nereuşită.Poate o greşeală – îşi zise. Dar viaţa era încă înfaţa ei. O ultimă încercare cerea să fie spitalizatăaproape tot timpul până la naşterea unei noi fiinţeatât de dorite. Ea era pregătită!Clipa care avea să o facă să gândească ulterior cătotuşi nu e chiar aşa cum se pare la „prima vedere”,

era tocmai clipa când, cu prilejul zilei sale onomastice,fostul soţ venise la spital să fie alături de Ea. Înziua cu pricina, soţul ajunse mai devreme decât obişnuisepână atunci, la care Ea se bucurase nespus demult, crezând că în felul acesta îşi vor petrece maimult timp împreună. Va fi prilejul să viseze şi să inventezeamândoi împreună un nume pentru bebeluşullor, nume care ar fi cu totul deosebit de toatecele ştiute şi cunoscute până acum. Cu un buchet degaroafe în mâini, bine aranjate, legate cu o fundă roşie;alături de care avuse o cutie ambalată într-o hârtielucioasă, tot ornamentată cu o alta fundă roşiegraţioasă; o îmbrăţişase cu o răceală aproape totală,zicându-i „La mulţi ani!”. Apoi urmase cu o voce palidă,ei necunoscută până atunci.- Îmi cer mari scuze, iubito, dar astăzi sunt preaocupat la serviciu şi nu vom putea fi împreună decâtnumai o jumătate de oră. Te rog nu te supăra, se întâmplă...vom recupera noi toate clipele pierdute.Un astfel de gest o puse pe gânduri. „Bietul de el,îşi zise – lucrează atât de mult...”. Apoi, dezambalasecutia primită cu speranţa că acolo va găsi parfumulei preferat, Poison 1 , aşa după cum ani în urmă o făcusede fiecare dată. Culmea! Acolo găsise cu totulun alt parfum, Cannes 2 , un parfum floral care ştia cănu i se potriveşte deloc. Dar, ca să pară, oricum, o clipăca asta cât de cât agreabilă, după un sărut, i-a zis:- Mulţumesc, iubitule, ce surpriză!Petreceau timpul împreună rezervat de dataaceasta, cu o răceală care se simţise chiar şi în aer. Îninimă apăruse un gol, o întristare aparte. Faptul de aalege un alt parfum decât cel preferat ar putea fi unafăcută dintr-o simplă greşeală, ceea ce de multe orise întâmplă când se fac lucrurile în grabă aprigă; darindirect ar putea să fie şi un semn de confundare adouă preferinţe diferite de gusturi, mai ales cândeste vorba de diferite femei. Se consolase apoi singurăcu un gând şi o explicaţie acceptabilă: „O ziproastă, se mai întâmplă! Nimic nu e perfect, şi chiarperfectul poate fi o nimica toată. Asta e viaţa!”Pentru Ea însă, viaţa avea un nou început. Dupăun stres cumplit, pierduse şi cea de a treia sarcină.Devenise sensibilă, îşi pierduse orgoliul, era pur şisimplu rănită. Cauza – aflase că soţul mai tot timpulo înşelase! Ba chiar mai mult, era vorba de o tipă,una din nenumăratele amante cu care soţul aştepta-1Parfum franţuzesc din colecţia Dior, ceea ce în limbaromână înseamnă „otravă”.2Tot un parfum franţuzesc, dar mult mai dulce – spredeosebire de Poison.se să se nască un copil. Ulterior aflase amănunte, lamijloc era o femeie de prost-gust, cu o pregătire şcolarămediocră, o femeie nici prea frumuşică, dar nicimai tinerică decât Ea. Suma –sumarum, femeia cupricina era absolut o individă de evitat.Ca să evite toate neplăcerile ulterioare din viaţa sa,care subînţelegeau mii de întrebări miraculoase directeşi indirecte; Ea îşi urma viaţa de parcă totul ar fichiar atât de simplu, de parcă tărâmurile astea balcaniceau un blestem aparte. Motoul ei şi pe mai departeera acelaşi: „Toate căderile mele eu le transform într-unzbor!”. Zborurile ei îi dădeau senzaţia că e un porumbel,o rândunică o ciocârlie... coborâtă pe pământEa se transformase într-o furnică harnică care munceadin zori până în noapte. Uneori devenea un câine devotatstăpânului său – linişti lăuntrice închise în cochiliapropriului adevăr. Nu dorise absolut nimica în plusdecât i se oferise zilnic, aceleaşi lucruri repetate – devenitedeja clişee cunoscute ori rutină ordinară.Anii care urmaseră în viaţa ei deveneau o agoniecumplită. Pe aceste tărâmuri se petreceau zi de zitransformări inexplicabile, aşa-zisa tranziţie. Într-unadin zilele autumnale din luna octombrie, plină de răcealăşi apoi transformată într-un frig cumplit; cu oploaie tot plictisită şi tot aşa rece care ştie să-ţi pătrundăpână la măduva oaselor – Ea se găsise în faţanoului patron al fostei bănci comerciale din capitalaProvinciei unde era angajată de mulţi ani – până ieri.Un individ, de origine grec, care, deşi la o vârstă denumai treizeci şi opt de ani, avea o burtă mare carepur şi simplu la prima vedere era iritantă şi dezgustătoare.Avea, de asemenea, o expresie imbecilă, odantură neîngrijită se prea poate de mult timp, nişteochi holbaţi, nişte mâini tremurânde... dar făceaeforturi să pară sigur de sine.- D-voastră, după cum văd, din curriculumul prezentatsunteţi o persoană bine pregătită. Aveţi studiipost universitare, aţi îndeplinit funcţii de mare responsabilitatecu mare succes. Vorbiţi patru limbistrăine şi ale mediului, v-aţi însuşit folosirea calculatorului...Dar, din păcate, – noi avem nevoie doar deoameni tineri, maxim treizeci şi cinci de ani.Era totul nespus de clar. Ea, din clipa următoare,se număra prin marele surplus ai foştilor angajaţi.Asta înseamnă că se va găsi printre sutele de mii deneangajaţi în câmpul muncii, alături de cei anunţaţila „Biroul Naţional de muncă”, unde majoritatea eraufără nicio pregătire şcolară, ba chiar analfabeţi. Astaera realitatea timpului, care din păcate trebuia să fietrăit. Din clipa aceasta toate visurile ei s-au destrămat,Aurora Rotariu Planianin103

104toate zborurile ei au aterizat, toată încrederea în sinea dispărut ca un strop de rouă la apariţia soarelui,toată dârzenia ei s-a topit ca un fulg de nea.Nopţi la rând nu i se oprise somnul pe pleoape,neliniştea ce o cuprinse ajunse la culme, o disperarecumplită se aşternuse în faţa ei, se simţise aşa, ca obiată femeie dezechilibrată, pierdută, amăgită. Totuldevenise incredibil, stupid... Tranziţia asta îi deveniseo involuţie aparentă, o strategie care seamănă cu opiatră de moară atârnată de picioare neputincioşilor,care macină grăunţele de destin până la măruntaie.Perioada aceasta a practicii de comisioane, cu corupţiecu larg caracter de masă; a devenit o erodare deîncredere precum o fata morgana. Acest dezastru s-acuibărit şi în sufletul ei. Ea, în sfârşit, este trădată!Trădată de visuri, iluzii, de oameni, cunoscuţi şi prieteni.Ea este deziluzionată! Deziluzionată în încredereaproprie, încrederea societăţii, destinul propriu şidestinul meleagurilor unde vieţuieşte. Sunt vremurigrele încă tulbureşi incerte. Sunt rătăciri fără tălmăciri.- Ionică dragă, fă-mi şi mie un loc la neuropsihiatrie!- Dar ce ai tu, Aura?- Am nevoie! Am nevoie... atât.- Nu cumva e vorbă de...- Boala mea este boală de timp şi spaţiu. Eu însă onumesc: balcanism de sex feminin cu amprente detradiţionalism. Mai sufăr de tranziţie acută cu mirospersistent de parfum extravagant.A încuiat uşa apartamentului de la etajul şapte, aintrat apoi în maşină şi cu o viteză mare a pornit spremunţii Vîrşeţului. În buzunarul lateral al poşetei dinpiele de şarpe stătea sticla cu parfum preferat – Poison(Otravă).

Nedeljko TerzićNedeljko TerzićMaggie Lee şi căsuţa porumbeiLOR de argilăCu prilejul primei întâlniri şi impunerea ta modestăpentru a ajunge la aceasta, precum şi după primele,pentru noi, propoziţii rostite intim, am înţeles cănumele nu ţi se potriveşte. Nicicum, am avut nevoiede mult timp să-l pronunţ, dar şi mai greu a fost săstrig numele tău: Magdalena! Am făcut aceasta şi asunat deseori trist. Odată, în trenul de Belgrad, ţi-amspus numele, iarăşi în sine şi pentru sine – MaggieLee. Am avut impresia că sunt foarte satisfăcut. Spresurprinderea mea, dar mai ales a celor din jur, prinmişcări bruşte am deschis cutia de bere. Spuma azburat în toate părţile; stilul şi un astfel de mod ştiică mie nu-mi place, însă cu mare plăcere şi satisfacţieam băut primele înghiţituri.Am fost mulţumit că şi după atâta timp ai apărut înlăuntrul meu ca persoană din trecutul apropiat, precumîn acuarela pe care doar ai văzut-o în sticla murdarăa geamului cupeului. Nu m-a deranjat nici faptulcă eu călătoresc în vagon de clasa a doua şi îndeosebinu atât că am şezut pe o bancă de scai, cât m-a amuzatde mai multe ori în sinea mea citirea avertizării înpartea de jos a rampei, sub geam: „Nu te apleca pringeam”. Am răspuns iarăşi în sine-mi, păi eu nu am motivsă mă aplec, pe nimeni şi nimic nu caut, sunt mulţumitcu gândurile mele, doar nimeni să nu le deranjeze.Această masă în restaurant a fost unica cu douăscaune. Unul vizavi de celălalt. Cea de-a treia parte amesei a fost în apropierea unei imitaţii a stâlpului, iarcea de-a patra a fost liberă. Am avut impresia c-aexistat şi cel de-al treilea scaun pe care l-am fi mutatde aici, numai ca să nu ne deranjeze. Ceea ce mi s-apărut mie se pară că nici nu a fost aşa. Înainte de adecide să-ţi propun să ne aşezăm, în orele târzii dinainteamiezului nopţii, ai fost evident neliniştită. Aiaprins ţigările una după alta şi cu comportarea tafaţă de cei din jur, iar aceasta am observat-o evident,ai făcut cunoscut că nu eşti indiferentă, că nimic nuţiplace, că tu eşti dintr-o altă lume. Am consideratfoarte egoist că am observat eu lucrul acesta şi mi-afost foarte drag acest egoism. Observaţie în ceea cepriveşte satisfacţia personală.Duks, pantaloni, toate acestea au fost cu câtevanumere mai mari decât ce îţi trebuie ţie, au spânzuratpe corpul tău ca pe cel mai frumos corp, mic, uncuier mobil. Acest ultim cuvânt – unicul – corespundepeisajului pe care mi l-ai oferit tu atunci, atât deimpresionant în acel moment, că l-am reţinut pentruveacuri şi veacuri. Şi ţigara cumva ţi-a atârnat printredegete. Toate acestea ţie ţi-au venit bine şi nu mi-atrecut prin cap să schimb ceva în stilul tău personalîn care, brusc, m-am regăsit şi eu.Mi-a plăcut totul, mişcările tale bruşte, exercitareachibzuită, profundă a tragerii fumului de ţigară printrebuzele tale, chiar într-o parte şi într-alta. Atunci înregistrul meu personal am pecetluit înfăţişarea buzelortale. Am încercat de mai multe ori în urmaacestei întâlniri în cântecele rockerilor vechi să cautdetaliile corpului tău şi pe toate să le pun într-unvers, am extins aceasta pe întreg cântecul, însă nuam reuşit. Nu am fost mulţumit; ceea ce am văzuts-a transformat într-un sentiment puternic care pânăastăzi nu l-am definit complet.Ai povestit despre climatul nefericit, mai mult descrierileţi-au fost similare cu cenzurarea emoţiilor tale105

106interne, invizibile şi foarte des într-o societate maimare, exploziile emotive neconcepute. Te-am ascultatcu atenţie şi ţi-am dat răspunsul atunci când ai aşteptatde la mine, în unele pauze, printre propoziţii. Niciîntr-un moment nu ţi-a fost cunoscut că multe dinacestea îmi sunt cunoscute. Am dorit să te protejez decunoştinţele mele, însă nici nu am visat că eşti o partea lor şi că ele devin un ego cunoscut care te pot urmări.Scandalurile din disco-cluburi au însemnat cevapentru tine, poate te-au şi reprezentat, dar mie mi-aufost doar simpatice, o parte inalienabilă a descrieriipersonalităţii tale. M-am bucurat gelos, mi-am imaginatce s-ar fi întâmplat dacă m-aş fi găsit în acele momenteacolo, nu ar fi trebuit să fiu cu tine, dar tot ceeace am descris am trăit în mod activ şi nemijlocit.Ne-am despărţit previzibil mulţumiţi de răspuns.Recunosc dacă este momentul pentru recunoaşterecă am plecat la culcare ca un dulap pentru îmbrăcămintesemi-gol. Astfel de dulapuri, dar îndeosebidulapurile complet goale asupra mea au influenţatca peşterile mari, întunecoase. Acest sentiment m-afrânt, m-a zguduit ani în şir mai târziu. Aceşti ani auputut să tracă până la infinit dacă nu ar fi intervenitmomentul unei oboseli emotive complete, când amluat telefonul şi te-am sunat.Masa la care am şezut m-a deranjat. Nu am fostdeloc comod, poate am aşteptat sentimentul întocmaica atunci când am şezut la masa doar pentrudoi, însă într-o perioadă foarte scurtă am neglijatambianţa şi am ascultat fiecare cuvânt al tău. Te-amprivit pe ascuns, însă complet deschis. În permanenţămi-am dat silinţa să te observ, în mai multe moduri,cu teama de a nu fi plictisitor sau vulgar.Mi-ai povestit ruşinos despre viaţa precedentă,te-ai căsătorit nefericit, ai lucrat într-un cafe-bar,chelneriţă, că eşti la studii şi că te interesează doarapropiatul Orient îndepărtat. Tot ceea ce ai povestitţi-a venit bine sau am dorit eu ca aceasta să fie chiaraşa. Mi-e indiferent, nu doresc să caut niciun fel demotive pentru orice altceva.Încă o întâlnire cu tine, Maggie Lee, de dataaceasta o întâlnire cumva înjumătăţită. Am fost întrei. Am aşteptat o prietenă a ta de la studii, sosităpentru a-şi petrece week-endul la tine. Am avut impresiacă jumătate din sinele tău i-l oferi ei, iar ceade-a două jumătate, mie. Se pare că m-am înşelat.Pentru mine atunci a fost ceva cu totul obişnuit. Poatecă am aşteptat şi mult mai mult. Însă cea mai importantăeste întâlnirea noastră. Pentru mine este atâtde importantă cât am dorit eu. V-am descris câtevagrupuri de oameni pe care i-am întâlnit recent şi le-amspus că, de fapt, mă îngrijorezi.Mi-e teamă. Tot ceea ce s-a întâmplat în viaţa mearecentă nu aş dori să ţi se întâmple ţie. Mă tem că nuai fi putut să rezişti la astfel de lovituri.Ţi se pare. Unicul lucru la care nu pot să rezist estecăsuţa pentru porumbeii de argilă. În dosul caseinoastre deja de o săptămână se aud împuşcături dinpuşca de vânătoare. Oamenii exersează în ţinta porumbeilorde argilă. După aceea vor avea competiţiipentru sărbătoare şi care va fi cel mai bun drept premiuva primi armament cu foc. Puşca despre carespun că până în prezent nimeni nu a ţinut-o în mânăîn afară de fostul preşedinte. Şi atunci când exerseazăbine, când trece sărbătoarea, când li se limpezeştecapul de alcool, vor pleca coarnele de foc ca dupăjucăriile din argilă să omoare unele vieţi care nu lerevin lor. Mă asculţi tu pe mine? Unde eşti, omule?Mă găsesc undeva pe drum. Cu voi doi este interesantsă mă întâlnesc. Aş fi putut să fac aceasta oreîntregi.Când, de fapt, ne-am întâlnit? Maggie Lee, acestaeste consecinţa că totul în ea este compus din vreunvulcan sau măcar aşa se presupune. În schimb, pentrumine ea este romantică. Dar nu ca o personalitatedin romane, ci în mod genetic din perioada romantică.Ea este restul flăcării, al frumuseţii, al confuzieişi al electricităţii celeste a vechilor romanilor.Poate că toate acestea au ieşit din mine ca un fel derest a studiilor mele arheologice, dar în relaţiile faţăde ea sunt sigur că sunt sincer.Magdalena pentru mine este un prieten bun. Ofată deosebită şi generoasă, cu care de fapt am pututsă împart multe cele, dar îndeosebi golul în cameranoastră studenţească. Aceea care a avut eşecuriîn viaţa recentă, le motivează prin lipsa de experienţaşi deschiderea ei de care, iată, cineva a reuşitsă facă abuz şi pentru sine să o folosească.Maggie Lee, ce spui tu?Nimic nu pot să spun. Aş putea doar să strig şi sărepet aceasta încă de o mie de ori. Du-mă de aici.Oriunde. Mergem în orice direcţie. Nu pot toată viaţasă o petrec lângă căsuţa pentru porumbeii de argilă!Ţi-am spus prima dată când ne-am întâlnit să vizitămsiturile preistorice de lângă Sava. Puţin vom pluticu bărcile, iar mai mult ne vom plimba pe maluri.Iată prilejul! Putem să plecăm noi trei.Imediat?Imediat. Dacă îţi convine.Ce vei spune alor tăi, unde eşti?Unde sunt? Păi în vizită la localităţile preistorice. Laexaminarea terenului. Aceasta putem face în fiecarean în această perioadă. În felul acesta întotdeaunavom evita căsuţa pentru porumbeii de argilă.

Carmen DărăbuşCarmen DărăbuşCeremonial japonez postmodernOrice călătorie, cu atât mai mult una îndepărtată,este lărgirea perspectivei prin care ne raportăm lalume şi la noi înşine. Este o fericită ieşire din limitareaimpusă de cutumele comunităţii căreia îi aparţinem,o formă de libertate a spiritului gata să absoarbă orisă respingă noul, indiferenţa fiind o manifestare mairară şi ţine fie de platitudinea individuală, fie de similitudinileprea mari cu spaţiul din care vine. Oricum,un comparatist care să nu fi călătorit în spaţiiculturale diverse aproape că nu poate conta în grupulsău socio-profesional.Japonia îşi administrează în alt fel decât India, depildă, suprapopularea; dacă în India şocul culturalvine odată cu ieşirea din aeroport, privind multitudineamaşinilor mari şi mici ornate cu briez-brizuri lucitoare,cu fotografii ale zeităţilor şi ale actorilor indienifaimoşi (ultimii tind să se suprapună reprezentărilorsacre), oamenii mişunând pe străzile mirosind şi noapteaa cardamom şi a urină (cu excepţia zonelor rezidenţialeluxoase, unde predomină mirosul de jasmin),ori întinşi pe trotuare şi în micile atelaje pe care le tragpeste zi, dacă se iveşte ceva de lucru – în Japoniasenzaţia de ordine impecabilă lunecă discret spresenzaţia de depersonalizare. Culorilor vii ale vestimentaţieiindiene, ale fructelor şi legumelor pusespre vânzare pe trotuare li se substituie, în Japoniamarilor oraşe, griul, nuanţele de bej, maro ale clădiriloruriaşe ce constituie ele însele un peisaj somptuoscomparabil, în plan urban, cu pădurile amazoniene.Nicio regulă urbanistică nu pare a funcţiona; postmodernismularhitectural alternează forme inedite,îndrăzneţe cu clădirile uriaşe banale regăsibilă încartierele-dormitor din fostele ţări comuniste, însătotul de o curăţenie ireproşabilă. Este modul lor dea-şi administra suprapopularea, de a a oferi un adăpostdecent, de a limita la maximum specia socialăhomeless. Şi totuşi ei nu lipsesc cu totul, ducându-şiviaţa în improvizaţii locative, înconjuraţi de zeci depisici, gătind sub cerul liber al iernii înteţite de vânturilevenite de la Oceanul Pacific, Marea Chinei şi aJaponiei. Pentru ochiul nefamiliarizat cu acest tip depeisaj urban nu este uşoară stabilirea unor repere –totul pare a se repeta, într-un fel sau altul, astfel că euşor să te rătăceşti în jungla de beton. Totul pare făcutsă funcţioneze fără ezitări o colectivitate, o populaţie,dar nu un individ care vrea să iasă din rând,din mecanismul kafkian, chiar dacă au şi ei revoltaţiilor. Străzile sunt populate, se circulă pe jos, cu bicicletaşi cu metrourile în a căror staţii sunt desenatetălpi care indică distanţa pe care călătorii trebuie săo păstreze unii faţă de alţii şi faţă de şine. Japoneziinu ezită să îţi atragă atenţia asupra existenţei lor,dacă, prea ocupat în a privi cât mai multe lucruri noipentru orice european (şi nu numai) nu le observi.Haosul halucinant al Indiei se substituie cu ordinea,la fel de halucinantă, a Japoniei. În ambele cazuri, individulşi dorinţele sale par a conta foarte puţin. Uniisunt supuşi încă nemilos castelor şi cutumelor străvechi(sloganul turistic fiind unul deja consacrat –„Incredibila India” (Amazing India), iar ceilalţi, unorreguli de supravieţuire care constituie fundamentulaşa-numitului „miracol japonez”.107

108În India, ca fostă colonie predominant britanică(alături de francezi, portughezi, italieni), engleza estevorbită, chiar dacă rudimentar, în turism, de către ceicare oferă servicii turistice, comerciale ca liber-profesionişti,în transportul cu ricşa, de ghizi de obiceiignoranţi, dacă nu sunt oferiţi de agenţii specializate.Hărţuirea turistului este o stare normală (de la a teatinge şi urma insistent pentru a te convinge săcumperi diverse produse, până la coşul cu cobrăcare ţi se deschide aproape), în timp ce în Japonia eanici nu poate fi imaginată. Gesturile cotidiene suntputernic ritualizate: a deschide uşa unui taxi de cătreun şofer cu mănuşi albe presupune câteva plecăciunidin partea acestuia, atât înainte de a-ţi aşezabagajul, cât şi după, apoi la deschiderea şi închidereauşii. Senzaţia de neverosimil stăruie în toate segmentelesocio-comportamentale şi abia acum poatefi înţeleasă pasiunea cu care japonezii fotografiază,ca turişti, totul. Este ispita pe care o încearcă şi europeanulajuns acolo – pentru că diferenţa este chiarmare. Imaginea este o altă formă de istorie personalăsau colectivă, care îţi spune doar aparent aceeaşipoveste, pentru că sunt alte şi alte detalii – legate delocuri şi oameni – care îţi vin în minte, amintiri îmbogăţitecu noi sensuri odată cu trecerea vremii. Barieralingvistică nu este uşor de trecut, fără câteva cunoştinţede limba japoneză, în absenţa cărora singurămimica expresivă poate fi de folos. Ei par mereua-şi ajunge sieşi; importurile par a fi destul de puţine,preferând licenţele prin care produc cam tot cese găseşte ca produs consacrat pe piaţa internaţională– de la coca-cola la brânza feta şi la pâinea lipsităde gust, mai degrabă o imitaţie a ideii de pâine,aliment care lipseşte din tradiţia lor – şi acest lucruse resimte, limitându-se la perfecţionarea aparenţeide pâine, nu şi la consistenţă. Totuşi, pasta de muştar,verde, precum şi gemul de lămâie sunt produsepe care eşti ispitit să le aduci în ţara ta, pentru caaromele lor să-ţi prelungească amintirea experienţelorculturale abia trecute. Această preocupare pentruproducţia proprie este un mod de a-şi ţine populaţiaocupată, aşa cum clădirile care exploateazăfuncţionalul, aproape ignorând esteticul sunt menitea oferi un adăpost cât mai multor oameni. Efectelesuprapopulării sunt bine gestionate, în timp de Indialuptă încă, cu consecinţele aceluiaşi fenomen.Coloşi industriali ai marilor uzine de maşini, fabricide produse electronice domină piaţa mondială, preocupăriletradiţionale ale mediului rural ori cvasiruralfiind cultura orezului (culturi pe pământuri dispuseîn terase, în timp ce în India sunt mari întinderiplate) şi culesul, uscarea şi prelucrarea algelor.Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu obiceiurilegastronomice orientale, primele zile nu sunt delocuşoare, pentru că vine un moment din zi când ţi seface foame şi trebuie să alegi unul din meniurile numeroaselorrestaurante, diverse feluri de ramen şisushi, singurul fel acceptabil fiind, la început, ayahtoli,un fel de frigărui din carne la alegere, alături delegume. La intrarea în restaurante, meniuri din plasticcolorat imită /(ceea ce pentru turişti este foartebine) conţinutul meniurilor, în Japonia existând oadevărată industrie în acest sens. În orice restaurantsau bar se oferă, din partea casei, ceai verde – în cantităţinelimitate! Tradiţia este respectată, mici castronaşeimitând forme ale naturii – frunze, flori, peştişori,scoici, graţioase haiku-uri vizuale – sunt aduseîntr-o cutie din lemn simplu sau bambus lăcuit, împărţităîn câteva pătrate şi dreptunghiuri, lăcaşuripentru fiecare etapă a meniului. Nu e de mirare că înJaponia arta a fost creată de femei, mai ales literatura,în timp ce în Europa primele autoare au apărutmai târziu cu câteva secole. Fructe de mare, peşti,alge uscate, orez, sosuri în boluri miniaturale, când şicând mici prăjituri ori fructe viu colorate. Pentru iubitoriide cafea, puţine sunt locurile unde se poateservi; prevenită fiind, mi-am dus mici provizii de„combustibil” european, venit tot din Orient, dintrunalt Orient. Tradiţia nu permite decât mâncatul cubeţigaşe din lemn; fără a avea o practică anterioară,masa poate dura multişor, cu momente umoristicepentru ceilalţi (deşi discreţia e de o eleganţă absolută,nimeni nu pare a observa nimic) şi stânjenitoarepentru începător. Când şi când, chelneriţe înduioşatemai strecoară discret câte o linguriţă sau furculiţă;cuţite am văzut doar în restaurantele cu specific europeansau indian. Tehnica mâncatului cu beţigaşese perfecţionează pe zi ce trece, mai ales dacă vrei săşi termini porţia într-un timp rezonabil, fără a risca săîntâmpini cina la finalul prânzului! Gusturile sunt…maritime, fără bogăţia de arome indiene, dar un micpahar de sake facilitează momentul de tranziţie culinară,dinspre Europa spre Extremul Orient. Străzile şistrăduţele sunt pline de automate care distribuie băuturirăcoritoare, cafele, ţigări, gustări – adesea unelelângă altele, pentru că oamenii par (şi poate că aşaeste) a evita contactele directe, preferând viaţa virtuală,relaţia cu maşina, cu produsele tehnologiei,cele tradiţionale sunt tot mai viciate. Şi acest fapt nupare deloc un câştig. Tinerii sunt prinşi în capcana

telefoanelor sofisticate, comunicarea de toate feluriles-a mutat la acest nivel parcă mai mult ca oriunde.Acest lucru ar putea avea şi o explicaţie: rigiditatearegulilor de comportament, ceremonialurile tradiţionaleaduse în contemporaneitate sub alte forme suntresimţite acum ca inhibante, astfel ca relaţia umanăprin mijlocirea tehnicii le pare, paradoxal, mai liberă,mai spontană. Dacă pentru turist ceremonialul poateavea farmecul său, pentru cei care trebuie să-l respecteca mod de viaţă permanent într-o societate acontactelor tot mai deschise între culturi, acesta devinelimitativ. În special pentru tinerele generaţii, specificul,identitatea etnică, naţională este sufocantă;desigur, şi specificul vârstei – dorinţa de a experimenta,înclinaţia spre revoltă îşi spun cuvântul.Aşadar, în plină explozie hi-tec, tradiţia păstreazăun echilibru al legăturii cu trecutul mai greu perceptibilla prima vedere. Disciplina comunităţilor tradiţionalecare normează conduite, atitudini, decizii estemutată în decor modern, dar nucleul rămâne acelaşi.Cel mai bun mijloc de a cunoaşte cutumestrăvechi este sejurul la una sau mai multele„pensiuni tradiţionale”, înjghebate în jurul izvoarelorde apă vulcanică. În plină iarnă,aburi imenşi acoperă zone întregi, dândsenzaţia unui incendiu sau a unor vulcanimocnind. Insula Kyushu este plină deastfel de staţiuni montane – japoneziiadoră să petreacă o parte a timpuluilor în apă fierbinte. În unele locuriexistă atât bazine interioare, cât şi exterioare,dar adevărata poezie o constituiecele exterioare, în jurul cărora s-a creat omică grădină japoneză. Fulgii cad, topinduseîn apa bazinului; baie în plină iarnă, sub cerul liber,într-un decor natural şi confecţionat în acelaşi timp,bazat pe principiul asimetriei. Aceste case respectăarhitectura tradiţională a încăperilor cu nenumărateuşi glisante, locul sticlei îl ia hârtia specială, din orez,montată în stinghii pătrate din lemn. Se doarme pesaltele aşezate pe covoare ţesute din paie de orez cuurzeală deasă, mătăsoasă şi destul de scumpe. Mobilieruleste minimalist, scaunele sunt fără picioare, iarcromatica sobră a albului şi a bejului este luminată,înviorată subtil de mici aranjamente florale şi de unpăretar ţesut sau din hârtie, dreptunghiular, careatârnă pe unul dintre pereţi – reprezentând flori, peisajeori portrete mai ales feminine, în costum tradiţional,cu coafuri înalte prinse în agrafe care în trecutdeveneau, la nevoie, adevărate arme ale femeilor încaz de agresiune. Coridoarele sunt foarte înguste şilungi, izolarea este slabă, astfel că zgomotele oraşuluicontemporan şi vântul anotimpurilor friguroasear fi dificil de suportat timp mai îndelungat. Însă deobicei acest timp de locuinţe sunt în zone sau pestrăduţe „departe de lumea dezlănţuită.” Toate acesteagenerează un anumit tip de comportament, alpaşilor uşori, strecuraţi, al gesturilor moi şi al vociidiscrete, al atitudinii căreia aparent îi este străinăbrutalitatea. Aparent. Căci Japonia este ţara gesturilorextreme, al harachiriului, al eroilor-kamikaze, aleroinelor care se sacrifică necondiţionat. Ţară a ceremonialurilorgracile ori violente, ţară a extremelormai greu de sesizat la prima vedere, spre deosebirede India, unde contrastele sunt evidente. Ţinutaobligatorie este chimonoul tradiţional (pus la dispoziţiede către locaţia respectivă), inclusiv înrestaurant, la ora mesei, iar încălţămintea selasă la intrarea în clădire, saboţii fiind singuriiadmişi în interior. Unele elemente sepăstrează şi în apartamentele moderne,coridorul îngust, uşile glisante, covoarelevegetale, încălţămintea lăsată lângă uşă, laintrare. Este o formă de eliberare de lumeade afară, facilitând intrarea într-o altă starede spirit a universului interior, al intimizării.Căci dincolo de dimensiunea clădirilor concurândformaţiunile montane, interiorul rămâneunul al discreţiei, al valorizării intimităţii. Micilegrădini din jurul locuinţelor aparţin unui peisajdomesticit, presărat, în preajma Anului Nou, cughivece mari, din lemn, ori mici, de interior, cu oformă specială de ikebana, din care nu lipsesccrenguţele cu boabe roşii, aducătoare de noroc şiflorile albe. Roşul corai şi albul sunt culori ale vestimentaţieide ritual şintoist, culori cu conotaţie pozitivă,moştenite, probabil, din vechea simbolisticăchineză a dinastiei Tang, căreia cultura japoneză îieste serios tributară. Cel puţin un arbore aparţinânddiverselor soiuri de mandarin domină, fermecător saumaiestuos, alcătuirea vegetală minimalistă, atât înoraşe, cât şi în mediul rural ori pe dealurile din afaraoraşelor, între copaci sălbatici. Simbolistica mandarinuluicoagulează unitar spaţiul urban cu cel rural,peisajul construit cu cel sălbatic, strada cu balconul(ori cu terasele).În universul intimidant al coloşilor urbani, mănăstirileşi templele şintoiste sunt o oază de linişte, deancorare în normalitate, părând unele din puţineleelemente care păstrează conexiunea cu lumea di-109

110mensiunilor accesibile sensibilităţii tradiţionale. Asemeneabisericuţelor de lemn din Maramureş, templeleşintoiste din lemn, relativ mici faţă de templeleindiene, mi-au dat o senzaţie de familiaritate, de normalitate,în care sacrul este menit nu să pună distanţe,să uimească, ci să creeze punţi, să primească lasine, să faciliteze găsirea păcii interioare. Multe dintreele au mici lacuri şi izvoare cu mari peşti exotici,prezenţa celor aurii fiind obligatorie, iar podul japonezdin lemn uneşte detalii, spaţii, maluri, fiind, alăturide mandarin, un alt element discret unificator alpeisajului japonez devenit atât de heteroclit. În zilelede sărbătoare, duminicile, sunt destule doamne şidomnişoare care se îmbracă în costum tradiţionalchiar şi în marile oraşe, ca Fukuoka şi Nagasaki, pentrua asista la ceremoniile religioase. În ajunul AnuluiNou am asistat la ceremonialul de purificare, care aadunat neaşteptat de multă lume. Fără a trăi şi aaduce sacrul în cotidian cu fervoarea cu care o fac indienii,există oaze de spiritualitate sacră, dificil a lenumi religioase, ţinând mai curând de spiritul demeditaţie confucianist. Luându-ne rămas-bun de lavechiul an, greşelile făcute, păcatele săvârşite au fostarse prin bucăţele simbolice de hârtie; lungi mantiidin brocart auriu şi capul acoperit cu ceva ce aduce acuşmă neagră, sclipitoare – ţinuta maeştrilor de ceremonie,purificarea şi sacralizarea apei cu care audienţaeste stropită simbolic, înclinarea corpului întrusmerenie în anumite momente – totul mi-a provocatun sentiment de familiaritate, de apropiere de ritualulortodox, sentiment pe care nu l-am încercat înfaţa altor temple ori ritualuri orientale. Inefabilulface parte din farmecul receptării unei alte culturi,efortul permanent al raţionalizării senzaţiilor sărăceştetocmai acest inefabil. Imediat după Anul Nou,ritualuri ce-mi aminteau ritualurile agricole păgânedin spaţiul european au transformat curtea altuitemplu într-o adevărată scenă de spectacol cunumeroși participanţi, de la auditoriu la oficianţi, încare momentele ceremonialului implicau recipientedin lemn şi din piatră ornate cu frunze verzi, mişcateritualic, totul încheindu-se cu o întrecere sportivăcare presupunea forţă şi abilitatea în jocul cu marimingi din piatră şi la care au participat tineri extremde viguroşi, în ţinută sumară sub jeturi de apă în gerullui ianuarie. Amestec de sacru şi profan, dar nusacru în profan, cel despre care vorbeşte Eliade cureferire la spaţiul indian. Numeroasele statui alezeităților din piatră sau marmură sunt… îmbrăcatecu ceva ce aduce a sarafan roşu, mai rar – alb, iar capuleste acoperit cu căciulă. O formă excesivă deprotecţie, înclinaţie spre pragmatism, aducerea zeilorîn cotidianul uman, – scopul, finalitatea, motivulacestui obicei nu am reuşit să le aflu. Desigur, în afaraacestor temple care mi-au domesticit contactelecu lumea Extremului Orient, există biserici catolicevechi (cele franceze de la Nagasaki, de pildă), bisericiprotestante şi neoprotestante, chiar şi o comunitateortodoxă, temple budiste – loc de întâlnire a OrientuluiÎndepărtat cu civilizaţia europeană sau cu ceeace a creat ea în Americi, oraşul Nagasaki fiind nudoar spaţiu simbolic, ci şi loc de iniţiere şi de fundamentarea acestor legături.Oraş de două ori celebru – întâi, este primul oraşdin Orientul îndepărtat care a realizat, mai ales prinrezidenţii cartierului olandez, primele contacte,schimburi comerciale cu lumea europeană şi derivateleei odată cu descoperirea de noi teritorii, apoieste unul din cele două oraşe în care a căzut bombaatomică (deşi ţinta era un alt oraş, unde era concentratăproducţia de arme în uzinele Mitsubishi, darvremea rea nu a permis realizarea planului A, astfel căNagasaki a fost nefericita victimă a planului B). OraşulNagasaki este unul care are nu doar istorie recentă,monotonă, previzibilă; este un oraş structurat pestraturile unor culturi diverse: alături de cartierulolandez (cu un muzeu foarte bine conservat mai alesîn ceea ce priveşte uneltele folosite în negustorie,instrumentele de măsură, machete ale navelor olandeze,portugheze şi franceze, refăcând, romantic, unmod de viaţă izolat, pentru că multă vreme pe micainsulă unde era situat cartierul doar femeile de companieaveau dreptul să intre, izolarea fiind impusă deteama răspândirii religiei creştine, văzută ca epidemiecu efecte exterminante), în plină efervescenţă estecartierul chinezesc, de altfel curat şi bine aprovizionat,cu preţuri japoneze, nu chinezeşti. Biserici creştine,temple şintoiste şi budiste constituie atracţia turisticăa unei lungi străduţe, aproape şi în acelaşitimp departe de agitaţia oraşului, ca tot ceea ce estepoezia oazei ascunse, salvatoare în faţa unui sistemtot mai alienant, tot mai dizolvant la nivel individual.

ARTE VIZUALE

Simeon Lăzăreanu despre Ionel PopoviciIonel Popovici s-a impus în pictura contemporanădin acest spaţiu din ultimele decenii printr-o perfectăcontinuitate stilistică şi printr-o la fel de mare fidelitatefaţă de universul pe care şi l-a identificat. De aceastădată, cei familiarizaţi cu pictura lui I.Popovici vorobserva mai bine ritmul ciclurilor de creaţie a autorului.Format la intersecţia unor realităţi picturale divergente,a naturii molcome a câmpiei bănăţene în carese confruntă ruralul cu urbanul, arhaicul cu modernitatea,dar şi a unor mesaje culturale diferite, autorulşi-a „perfecţionat mâna şi ochiul” sub îndrumareaunuia dintre cei mai importanţi pictori şi pedagogidin pictura românească din ultimele decenii ale secoluluitrecut – maestrul Corneliu Baba. La Institutul deArte Frumoase de la Bucureşti, Ionel Popovici îşi găseştepropria expresie plastică pe care o dezvoltă cuo răbdare de şlefuitor medieval de pietre preţioase.În câteva rânduri, în trecut, în consemnările noastrepe marginea expoziţiilor personale ale lui Ionel Popovici(1995, 1998, 2001), încercam să prezentăm cititorilorelementele care defineau, la momentul respectiv,creaţia artistului, subliniind că lucrările saleconţin în structura lor intimă şi în concreteţea materieicromatice, o stilistică originală în conotarea imaginiiplastice. Expoziţiile pe care le-a avut încă în 1983, laBelgrad, şi în 1987, la Novi Sad, au atras atenţia criticilorde artă, astfel că mai toţi au subliniat specificulîncă tânărului pictor pe atunci, care aparţinea generaţieitinere de pictori voivodineni. Astfel, pe margineaIonel PopoviciNăscut în anul 1950, la Satu Nou, unde termină cursurile Şcolii Generale, Ionel Popovici urmează Liceul de ArtePlastice de la Novi Sad, iar între anii 1969-1973, urmează studiile la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” dinBucureşti, în clasa profesorului Corneliu Baba. După absolvirea facultăţii, o scurtă perioadă este profesor la Alibunar,apoi redactor tehnic şi artistic la C.P.E. „Libertatea” din Panciova. Prima expoziţie personală – Bucureşti-1971. Din 1971şi până azi a expus în câteva sute de expoziţii de grup în ţară şi peste hotare. Pentru munca sa, Ionel Popovici a primitîn mai multe rânduri recunoaştere din partea criticii de specialitate (1981, 1983, 1985, 1986, 1987, 1988, 1997 etc.) ladiverse saloane de pictură de la Panciova, Belgrad, Novi Sad. Trăieşte la Panciova.expoziţiei de la Novi Sad, la Galeria Asociaţiei ArtiştilorPlastici din Voivodina, cunoscutul critic de artă SavaStepanov glosa următoarele: „a priori, pictura lui IonelPopovici s-ar putea caracteriza ca fiind una abstractă.Deşi în aceste creaţii picturale nu există nici unelement figurativ, deşi lipsesc chiar şi cele mai mici şiinocente aluzii la lumea reală, totuşi, în această expoziţiepredominante sunt peisajele. În realitate, în tablourilelui Ionel Popovici e încă posibil să recunoaştemoriginea peisagistică sugestivă a motivului”. Cineîşi aminteşte de tabloul de dimensiuni foarte mari alpădurii de salcâmi, apoi casa de la margine de sat(din Satu Nou), seria de peisaje în culori deschise, expusela Starčevo, îi va da perfectă dreptate lui SavaStepanov când afirmă că „expresia lui Ionel Popovicise întemeiază pe imboldul primar şi pe puterea elementuluiplastic. Culoarea domină tabloul. Tonurileei valorice, combinaţiile armonioase şi materialitateaei sunt cuceririle cele mai preţioase prin care, datorităsensibilităţii artistice cu totul singulare în acest spaţiuplastic voivodinean, se sintetizează în unităţi compacteşi pe deplin armonioase. Autorul ştie să mânuiascăfoarte bine aceste valori. „Trebuie spus că petot parcursul celor patru decenii de creaţie, peisajelelui Ionel Popovici, fie cele executate în ulei, fie pasteluri,aparţin peisagisticii naturale, deşi în unele aparsemnele unei umanităţi vagi şi ale unui anumit tipde civilizaţie (cea rurală).Fragment din articolul „Patru decenii de arderi interioare”„Libertatea” Anul LXIII, nr. 42 (3503), din 24octombrie 2009, pag 9.Ionel Popovici / Simeon Lăzăreanu113

Simona DolingaRandom-Access Memories114The ugly can be beautiful. The pretty, never.– Oscar WildeCreativity is piercing the mundane to findthe marvelous. – Bill MoyersUrmătorul text reprezintă proiectul de disertaţiepe care l-am susţinut la Facultatea de Arte Plastice aUniversităţii Naţionale de Arte din Bucureşti în varaanului 2010. Proiectul a fost realizat sub forma a douăserii de lucrări, în tehnicile picturii şi fotolitogravurii.Cele douăzeci de picturi (fiecare are dimensiuni 30x40cm), sunt expuse sub forma unui panou mare, în carepicturile sunt interşanjabile. Toate lucrările se bazeazăpe imagini aleatorii, fotografii instantanee – snapshots,ale diferitelor programe tv. Imaginile le-am ales şi alăturaturmărind ideea de asocieri vizuale libere, fărăsă fi căutat în mod deliberat mesajul şi semnificaţiafiecăreia în parte, fără asocieri narative gândite înainte.Privitorul îşi poate crea propriile asocieri vizualesau narative, în funcţie de ordinea în care lucrărilesunt aranjate şi de ordinea în care le priveşte.Conceptul, demersul vizualÎn mare parte, am ales imaginile evitând vreo legăturătematică concretă, căutând mai mult ca ele săîmpărtăşească o anumită atmosferă; fiecare imaginepăstrează o sugestivitate, fără ca pictura să fie preailustrativă. Intenţia a fost ca la privitor să se producăconexiuni de senzaţii şi impresii, o iluzie de naraţiunenon-explicită şi non-lineară, haotică, care se poateschimba în funcţie de aranjarea lucrărilor.Am vrut să fixez în timp, să concretizez, versatilitateaimaginilor care sunt în mişcare rapidă, hazardulce apare când, spre exemplu, schimbăm canaleleîn mod rapid şi o imagine aleatorie rămâne pe moment„întipărită” pe retină, apoi dispare, e uitată şiînlocuită cu alta.În procesul de strângere şi selecţie de imagini, ampornit iniţial de la o preferinţă proprie – imaginile îmiatrag atenţia mai curând dacă conţin şi ceva oarecumneplăcut. Dacă mintea este parţial respinsă de conţinutulpe care îl priveşte, curiozitatea e de obicei stârnităsă privească mai departe de prima impresie.Având în vedere intenţia iniţială a proiectuluimeu, anume, punerea în valoare a imaginilor inesteticedin punct de vedere convenţional, am căutat cafiecare imagine să conţină o anumită atmosferă, întrucâtansamblul final să fie o combinaţie specificăde urât, plăcut, vag şi straniu.Imaginile pe care le furnizează televiziunea aufost tocmai potrivite, pentru că provoacă în acelaşitimp atracţie şi respingere. Televiziunea oferă simultanvizualuri impresionante şi o cantitate exageratăde informaţii vizuale inutile, iar efectul pe care îl simteprivitorul se apropie de o adicţie pasivă, involuntară.Prin mijloacele mass-media simţul vizual este înpermanenţă asaltat de imagini. O mare parte din elesunt neplăcute, violente, şocante, banale, plictisitoare,dispensabile, modele umane generalizate, clişee.Multe sunt impresionante din punct de vedere vizual,şi totuşi nu stârnesc sentimente, deşi au fost conceputecu acest scop, sau mai bine-zis, nu stârnesc

sentimente durabile. Prin faptul că nu intrăm în contactcu obiectul din imagine decât într-un mod indirectşi instantaneu, impactul lor este scăzut, le trecemuşor cu vederea. Simţul vizual suprasolicitat se lasădin ce în ce mai greu provocat spre contemplare.În cuvintele lui C. Moscu, când vorbeşte în modspecial de evenimente difuzate în direct:„Evenimentul face din spectator un soi de mioptemporal. [...] Televiziunea favorizează astfel pierdereamemoriei şi paralizează anticiparea gândită. Ea dezvoltă,în schimb, o capacitate ascuţită de a sesiza omulţime de evenimente paralele şi haotice. [...] Televiziuneadotează privitorul cu o veritabilă ubicuitateperceptivă, timp în care pendulează între două temporalitătişi două spaţii. [...] În timp ce spectatorul decinema tinde să evadeze din sine, printr-un efect deidentificare, spectatorul de televiziune tinde să se lasecotropit de un sentiment de invadare, o mişcare greude reprimat din afara către înăuntru, către el însuşi.” 1Cu toate acestea, imaginile rămân înregistrate undevaîn memorie, ca nişte „cunoştinţe” ce par de lasine înţelese, chiar dacă cunoaşterea e doar la nivelvizual, iar subiectele imaginilor sunt în general irelevantepentru o existenţă obişnuită. Astfel, omul contemporandispune de un imens „vocabular” vizual,pe care nu prea are la ce să-l folosească.Toate astea nu implică din partea mea o critică negativă,ci o constatare a faptului că în era mass-media,felul în care receptăm şi percepem au fost schimbateşi accelerate în mod ireversibil. Acest fenomen a fostobservat încă din 1935 de Walter Benjamin, în contextulîn care el se referă la cinematograf ca o formă ceaparţine simultan sferelor de artă şi divertisment:„Divertismentul şi concentrarea se află la poli opuşi[...] un om care se concentrează în faţa unei opere deartă este absorbit de ea. Dimpotrivă, în cazul divertismentului,opera de artă pătrunde în masă şi esteabsorbită de ea. [...] Această formă de receptare pecalea divertismentului este din ce în ce mai evidentăîn toate domeniileartei şi este ea însăşi un simptomal schimbărilor profunde la nivelul apercepţiei”. 2În cazul meu e vorba chiar de o fascinare faţa deaceastă cantitate imensă de imagini arbitrare. Amcăutat un mod de a le reabilita cumva valoarile estetice,de a le dezvălui, scoate în prim plan. Intenţiamea este una în primul rând vizuală, fără să impun1Copel Moscu – Filmul şi epoca digitală, din cap. Televiziuneşi film, pag. 1932Walter Benjamin – Opera de artă în epoca reproduceriimecanicevoit un mesaj. Imaginile nu mai conţin mesajul cucare au fost gândite, practic, sunt luate din contextulfaptual şi duse înspre ficţiune.Imaginea aleasă – în esenţă un stop-cadru, este laoriginea sa doar o secvenţă dintr-o naraţiune vizualăce are scopul de a transmite anumite informaţii sauchiar de a impune un punct de vedere. Alegând osecvenţă aleatorie şi transpunând imaginea în altmedium, o transform într-un obiect stabil, durabil, ofixez în timp. Mă folosesc de diferenţa esenţială întremodul în care percepem o imagine televizată şi oimagine statică; receptarea pasivă, unde imaginilevin în întâmpinarea privitorului care se lasă copleşit,versus receptarea implicată, contemplativă, undeprivitorul alege să se „apropie” de imagine.„Pictura îl îndeamnă pe spectator la contemplare;în faţa ei se poate lăsa în voia unor asociaţii de idei.Dimpotrivă, la cinema, în clipa în care ochiul a perceputo imagine, ea a şi fost înlocuită de alta; privireanu se poate fixa niciodată.” 3Transpunerea în pictură şi fotolitogravură schimbăfuncţia iniţială a cadrului, este transformat dinsegmentul unei naraţiuni lineare, într-un întreg nou,cu propria semnificaţie; acesta devine, la rândul său,elementul constitutiv al unui alt ansamblu. Instantaneele,extrase din miezul desfăşurării unei acţiuni,arată doar o fracţiune din ceea ce se petrece, nu maiilustrează semnificaţia iniţială a scenei. Acţiunea,suspendată într-un moment arbitrar, are potenţialulde a lua orice întorsătură, prin urmare, privitorul îşipoate forma propria părere despre natura imaginiirespective, îi poate atribui diferite sensuri.Titlul face referinţă la tipul de memorie de calculator,memorie cu acces aleator. Aceasta oferă accesdirect la orice locaţie sau adresă a ei, în orice ordine,chiar şi la întâmplare. Avantajul său constă în vitezade acces extrem de mare, însă cele mai multe implementăride RAM sunt volatile – datele stocate se pierddacă se întrerupe alimentarea cu energie electrică(Wikipedia). Folosind însă în loc de memory – memorie,cuvântul memories – amintiri, pun accentul pefactorul uman, pe ideea de amintiri vizuale aleatorii,personale şi colective, inconştientul vizual – „baza dedate” umană; modul în care receptăm imaginile fiindputernic modificat şi influenţat de cultura digitală.„Cu ajutorul televiziuni am parcurs drumul de la ocultură a cuvântului la o cultură a imaginii. Aceastăpropoziţie nu implică vreo conotaţie negativă, căciimaginile ne însoţesc de secole [...] Dar accelerarea3id.Simona Dolinga115

116percepţiei datorată imaginilor create de mass-mediareprezintă cu totul altceva: ea promovează imaginilipsite de context, care se reflectă pe ele însele, reciclândaltele, deja existente. [...] Televiziunea se apropieprin aceasta de radio şi produce efecte comparabileîn domeniul imaginii – non-ierarhizare, hazard,accident, eterogenitate etc.” 4Modul de lucru, realizarea lucrării finaleAcest proiect mi-a permis un proces de lucru variat,combinaţie între o acţiune care se consumă rapid,fără multă premeditare, cum e realizarea fotografiei,şi o activitate mai îndelungată, plănuită, adică alegereaimaginii şi realizarea picturii.În stadiul de pregătire m-am folosit de fotografie,eventual prelucrată în Photoshop. Fotografiile au fostrealizate în serii, unele fiind mai vechi, dintr-un intervalde câţiva ani (începând cu 2005). La început, amales câteva din imaginile pe care le aveam deja, caresă se potrivească cu proiectul, apoi, în timp ce lucramla picturi, făceam alte fotografii şi alegeam din eletreptat, aşa încât să fie diverse în materie de compoziţieşi culoare, să reflecte versatilitatea şi multitudineaimaginilor tv. În acelaşi timp, am căutat ca nici una sănu sară prea mult în evidenţă faţa de celelalte, ca ansamblulfinal să fie cumva uniform în diversitatea sa.Am decis că nu s-ar potrivi să mă opresc asupraimaginilor ce au o identitate clară. Astfel, lucrările ardeveni doar nişte ilustrări de stop-cadre, o trecere înrevistă a diverselor tipuri de imagine pe care le furnizeazămedia, adică tocmai acele imagini pe care,cum am mai spus, le receptăm pasiv, în cea mai mareparte fără să le socotim valoroase. Aş fi căzut în capcanade a repeta tocmai acele mesaje/informaţii cucare imaginile au fost gândite, pe care am vrut să leevit. Prin urmare, am ales imagini intermediare dindesfăşurarea unei acţiuni, forme care sunt nedeterminate,zumate, difuze, înceţoşate din cauza mişcării.Schimbam canalele până să găsesc un subiect carepărea potrivit şi urmăream să-l prind în mai multeipostaze/încadrări. Din mai multe fotografii ale unuisubiect, alegeam fotografia mai mişcată (ceţoasă), încare imaginea să rămână figurativă, dar oarecum neclară,sau una foarte zumată, din care să nu se înţeleagăimediat ce reprezintă. Uneori am aşteptat schimbareacadrelor ca să surprind compoziţii mai dinamice, alteoricadrele se succedau rapid şi prindeam întâmplător4Copel Moscu – Filmul şi epoca digitală, din cap. Televiziuneşi film, pag. 194, 195imagini la care nu mă aşteptam. În final am obţinutdin picturi o lucrare de suprafaţă mare, dar care nu egreoaie sau fragilă, iar elementele sunt interşanjabile,ca într-un mare puzzle. Varianta preferabilă de expuneree în forma unui panou mare, dreptunghi formatdin patru rânduri de câte cinci picturi, în forma uneibenzi sau o combinaţie aleatorie de dreptunghiuri şilucrări separate (ca un puzzle netermitat).Repere şi influenţe – Martin Parr,Justin Mortimer, Adrian GheniePentru formatul de realizare, m-am inspirat dintr-oexpoziţie a fotografului britanic Martin Parr. 5 Parr aîmbrăcat pereţii încăperii cu foarte multe fotografii dedimensiuni mici (dimensiunile standard la care şi lescoteau de obicei consumatorii de rând) 6 . Modul acestade expunere s-a potrivit cu intenţia mea de a alăturamulte fragmente, din care să rezulte o imagine deansamblu, care e mai mult decât suma părţilor sale.La Justin Mortimer, picturile de dimensiuni marisunt începute prin alăturarea şi suprapunerea diverselorimagini – colaj digital. Se foloseşte de paginirupte din reviste, fotografii amatoristice, fotografiide medicină, imagini strânse de pe internet.Părţi întregi ale picturilor sunt lăsate în stadiul de început,iar peste altele pictează de mai multe ori, lăsândsă transpară câte ceva din imaginea iniţială. Astfel distrugeşi reface compoziţia şi o schimbă în continuu.Rezultă un fel de colaj pictat, compoziţii stranii, rupte,aparent dezorganizate, uneori la limita abstractului, alteoriaproape sinistre. Unele lucrări abia dacă mai permitprivitorului să „citească” intenţia artistului, imagineade ansamblu, şi astfel inspiră un sentiment deambiguitate şi nelinişte. În mod asemănător, Gheniefoloseşte ca surse de inspiraţie elemente din amintirilepersonale, în combinaţie cu imagini din filme, cărţi deistorie, internet şi alte arhive de imagini ale personalităţilorşi evenimentelor specifice secolului XX. Astfel,picturile lui sunt o fuziune între memoria personală,memoria colectivă şi moştenirea istorică a Europei.Compoziţia e atent construită, cu lumina şi unghiuride perspectivă ca într-un cadru de film. În ea5El a fost printre primii artişti fotografi care a folosit fotografiacolor. Tematica lui se focusează pe momente dinviaţa cotidiană; este un fel de glorificare a banalităţilor şiparticularităţilor vieţii obişnuite, o critică a societaţii consumeriste,în acelaşi timp sarcastică şi înduioşătoare.6Vezi documentarul Martin Parr, din serialul Contacts Vol.3, Portraits of Contemporary Photographers

se îmbină elemente ambigue, ce par vag cunoscuteşi în acelaşi timp, misterioase; o combinaţie de intimşi neverosimil, asemenea unui vis.FotolitogravuraÎn ultima etapă a proiectului, am făcut o serie delucrări în tehnica fotolitogravurii. Aceasta s-a potrivitîn mod natural cu imaginile pe care le aveam. Imaginileau fost puse în valoare prin întregul proces, întrunalt mod decât prin intermediul picturii.În stadiul în care o imagine se pregăteşte pentru afii transferată pe piatra litografică, fotografia e transformatăîn bitmap (alb-negru) cu punctele – particulelecare formează imaginea – foarte evidenţiate. Ceeace din departe arată ca treceri de griuri subtile, dinaproape se vede că e grupare mai densă sau mai rarăde puncte. O astfel de imagine e pusă în valoare şi destructura pietrei litografice. Fotografiile mele s-au potrivitcu acest aspect – le făcusem deja în mod intenţionatneclare şi „mişcate”, iar în unele se suprapun maimulte cadre. Mai departe, odată ce un ecran e fotografiat,în fotografie apare mult mai evidentă structurapixelată şi aranjarea lineară a pixelilor de pe ecran,iar aceştia au fost şi mai evidenţiaţi de rasterizarea fotografiei(transformarea din format JPEG în bitmap).Prin urmare, în final s-au obţinut imagini care înmod evident provin de la fotografie, însă modificateîn aşa fel încât suprafeţele par fragmentate, sfărâmate,dispersate, difuze. Astfel, caracteristicile acesteitehnici subliniază intenţia proiectului – captareaimaginilor tranzitorii, efemere.Bibliografie– Moscu, Copel, Filmul şi epoca digitală, U.N.A.T.C. Press, Bucureşti,2008.– Eco, Umberto, Istoria frumuseţii, Plato, Belgrad, 2004.– Eco, Umberto, Istoria urâtului, Plato, Belgrad, 2007.– Walter Benjamin, Opera de artă în epoca reproducerii mecanice,revista Balcon nr.10/2002.Martin Parr – http://www.youtube.com/watch?v=TJinAgBYaLsJustin Mortimer– texte: – articol de David Trigg, http://www.masterpiper.com/artist/justin-mortimer/– interviu de David Yu,http://www.artslant.com/ny/artists/rackroom/85989http://justinmortimer.co.uk/biography.htm– imagini: http://nicodimgallery.com/artists/justin-mortimer/http://www.masterpiper.com/exhibition/in-your-own-villageAdrian Ghenie– texte: – articol de Matt Price, http://www.re-title.com/artists/ADRIAN-GHENIE.asp– History, Trauma of Dictatorship, and Jung: A Daydream– Adrian Ghenie: History and Detritus from the 20th Century inPaint, http://arttattler.com/archiveghenie.html– interviu de Magda Radu, revista Flash Art n.269 December 2009– imagini:http://www.timvanlaeregallery.com/artists/adrian_ghenie/works.htmlhttp://www.plan-b.ro/index.php?/adrian-ghenie/http://nicodimgallery.com/artists/adrian-ghenie/SummaryRandom-Access MemoriesThe following text represents my master’s thesis,at the Faculty of Plastic Arts, of the Bucharest NationalUniversity of Arts, from the summer of 2010.The project has been realised in the form of two setsof works, in painting and photolithography techniques.The twenty paintings (30x40 cm each) aredisplayed side by side, in the form of a large panel inwhich the paintings are interchangeable. All of theworks are based on random images, snapshots ofvarious tv programmes. The images have been chosenand arranged so as to follow the idea of free visualassociations. I have deliberately avoided tosearch for their particular message and meaning, orto have previously thought out narrative associations.The viewer can make his own visual or narrativeconnections, depending on the arrangement ofthe works, or the order in which they are viewed.Through that comes to life the concept of capturingthe transitory and the ephemeral, which have beenmaterialised into lasting images.RezimeRandom-Access MemoriesOvaj tekst predstavlja projekat disertacije koji samodbranila na Fakultetu Likovnih umetnosti, u okviruNacionalnog Univerziteta Umetnosti iz Bukurešta, uleto 2010. Projekat je realizovan u vidu dve serije radova,u tehnikama slikarstva i fotolitogravure. Tih dvadesetslika (svaka dimenzija 30x40 cm) izložene sujedna uz drugu, u vidu velikog panoa, u okviru kojegse slikama može međusobno menjati mesto. Svi radovise baziraju na nasumičnim fotografijama – snapshots,raznih tv programa. Fotografije su odabrane i usklađenetako da slede ideju slobodnih vizuelnih asocijacija.Izbegavala sam da tražim njihove zasebne porukei značenja, ili da unapred osmišljavam narativneasocijacije. Posmatrač može stvoriti sopstvene vizuelneili narativne asocijacije, u zavisnosti od rasporedaslika i redosleda kojim ih posmatra. Na taj način, ostvarenje koncept zadržavanja prolaznosti i nedefinisanog,koji se na kraju materijalizuju u trajne slike.117

euromuzical

Cristina Planianin SimićCristina Planianin SimićDOINA ÎN FOLCLORUL MUZICAL AL ROMÂNILORDIN REGIUNEA VÂRŞEŢULUIDin cauză că iubitorii de muzică populară sunt totmai în vârstă, precum şi interpreţii de muzică populară,dar şi din cauza interesului insuficient al generaţiilortinere pentru tradiţia muzicală a strămoşilor lor,foarte rar se întâlnesc interpreţi populari care în acelaşitimp sunt şi buni cunoscători ai repertoriului tradiţionalşi al obiceiurilor.Scopul acestei lucrări este să evidenţieze importanţaşi locul categoriei folclorice doina în folclorulmuzical al românilor din regiunea Vârşeţului. În bazacercetărilor etnomuzicologice de până în prezent laromânii din Voivodina, precum şi a înregistrărilor personalede pe teren, se vor examina şi unele schimbăriinevitabile, care sunt evidente în cadrul acestei categoriifolclorice, îndeosebi în ultimul timp.Cercetările de teren au fost efectuate în mai multerânduri, în perioada martie 1997 - aprilie 1998,când s-a utilizat metoda folosirii obsertvaţiei directe,precum şi metoda comparativă. Prezentatorii au fostGheorghe Pitic – 71 de ani, Ion Rotariu – Cordân – 65de ani din Coştei şi Eva Berlovan – 72 de ani din SredişteaMare. În această lucrare s-au examinat 17exmple de doine, pe care le-am şi înregistrat 1 , precumşi 5 exemple de doine care sunt înregistrate înaceste spaţii din partea cercetătorilor care s-au ocupatcu această tematică. 2Spre deosebire de cântecele rituale şi obişnuitecare se interpretează în grup în ocazii determinate,1Materialul adunat se găseşte în arhivă particulară.2Nice Fracile, Vokalni muzički folklor Srba i Rumuna u Vojvodini,Novi Sad, 1987.doina se interpretează solo, aproape întotdeauna însingurătate (astăzi în faţa publicului), pentru a se prezentasentimentul personal. Creată în baza obiceiurilorautohtone străvechi, doina s-a dezvoltat în perioada„vieţii pastorale” 3 . De-a lungul veacurilor a devenitdiferită în dependenţă de unele regiuni unde s-a interpretat,precum şi din cauza condiţiilor economice,sociale şi locale care au influenţat asupra ei.Există multe teorii despre apariţia doinei. Astfel,Bela Bartok consideră că doina s-a transmis dinUcraina, de către triburile care s-au aşezat în Transilvania,în timp ce B. P. Haşdeu consideră că doina afost creată de către traci (în care sens nu se gândeştela stilul muzical, ci la terminologie).Teoria românească afirmă că doina este o melodietipic românească, dar ea poate fi contrazisă denumeroşi folclorişti. Astfel de cântece se găsesc înPeninsula Balcanică: la bulgari, albanezi, greci, turci,macedoneni (teşkoto oro), apoi în Ucraina, Spania, înnordul Africii, la popoarele ugro-finice în nordul Europei,la est, sud şi în Asia centrală, precum şi la evreiidin Galiţia, arabi şi persani. Un cântec budist din Cambodgiaeste foarte similar cu doina din Maramureş.Melodii similare se pot găsi şi în Orientul apropiat, înCaucaz şi Trangiacuzia, în Mongolia, India şi Indonezia4 . Similitudini melodice, respectiv stilistice cu unastfel de gen folcloric din diferite regiuni nu înseam-3Emilia Comişel, Folclor muzical, Editura didactică şi pedagogică,Bucureşti, 1967, pag. 269.4Tiberiu Alexandru, Folcloristică, organologie, muzicologie,Editura Muzicală, Bucureşti, 1978, pag 31.119

120nă împrumuturi şi nici nu se pot explica prin uneleinfluenţe puternice.Potrivit cuvintelor lui Constantin Brăiloiu, dupăcum afirmă şi explică el în ultimele sale lucrări, majoritateaelementelor muzicale primare (ritm, scală,formula melodică, formulele structurale, intonaţia şiinterpretarea vocalică) îşi au rădăcina în însăşi constituţiapsifofizică umană. Prin aceasta se poate explicaextinderea melodiilor care amintesc de doină 5 .Când este vorba despre termenul însuşi, deseori else întâlneşte ca refren, iar mai rar în versurile cântecului(daina, dainami; Hai măi mândră şi daina). „Daina”este la fel termen cunoscut la lituani şi letoni,drept semn pentru cântec.În mare parte a României, prin intermediul literaturiimuzicale, doina şi-a extins esenţa sa în ultimeledouă secole: ea nu prezintă o formă muzicală deosebităîn mediul local, ci face parte din aşa-numitele„cântece simple lungi” (cântecul lung).Folcloriştii români consideră drept doină cântecelecare nu sunt legate de un eveniment determinat,care sunt cântate când intimitatea omului simte nevoiaspirituală, pentru ca prin cântec să exprime şisă-şi exprime problemele interioare emoţionale.Doina se bazează pe fraze muzicale lungi, respectivse bazează pe improvizaţii ale unor formule melodice,cu caracter recitatoric, bogate în ornament şiprintr-o întreţinere mai lungă pe scara muzicală. Eaîntotdeauna se desfăşoară în sistemul ritmic parlandorubato şi are formă liberă. Tematica literară a doineinu se deosebeşte de aşa-numitele cântece de fiecarezi (cântece propriu-zise).Doina ia naştere din viaţa de fiecare zi şi reflectăcomplexitatea sentimentelor interne ale unui popor,ale unui individ sau colectiv, cu dinamică diferită detrăire. Textele în general vorbesc despre dragoste şifrumuseţile naturale, iar unele dintre ele au şi unconţinut social mai profund inspirat din conflictul întrepăturile bogate şi cele sărace. 6Spre deosebire de doinele din România, în parteasârbească a Banatului, doinele - aşa-numitele cântecede dragoste - sunt acelea care se încadrează în categoriafolclorică a cântecelor de fiecare zi (cânteculpropriu-zis) şi la fel revin sistemului ritmic Parlando5Tiberiu Alexandru, Folcloristică, organologie, muzicologie,Editura Muzicală, Bucureşti, 1978, pag 75.6Tiberiu Alexandru, Folcloristică, organologie, muzicologie,Editura Muzicală, Bucureşti, 1978, pag. 29.rubato. 7 Însuşi verbul „a doini” – înseamnă a cânta.Numele Doina este nume obişnuit la români. Tematicaacestei categorii folclorice este bogată şi deosebită,deoarece exprimă un spectru amplu al sentimentuluipoetului popular, cum este dragostea, dorul,suferinţa, durerea, jalea, înstrăinarea.Deseori creatorul popular implică dragostea şibucuria trăite în inima naturii, punând în prim-planviaţa omului şi îndeosebi spiritul său de comuniunecu natura. Doinele se interpretează de obicei singure,nu sunt legate de un obicei sau dată şi se cântă înfiecare zi, cu orice ocazie (la botezuri, nunţi, petreceri,etc. 8 ). Se interpretează şi vocal, şi instrumental(cândva, la fluier), iar astăzi la acordeon şi la alte instrumentede suflat, ca de exemplu la taragot, saxofon,clarinet, etc. În ce măsură a fost cândva legatădoina de viaţa de fiecare zi, vorbeşte şi exemplul Boiimei, care istoriseşte despre cântăreţul popular carecântă boilor săi în timp ce ară.„Boii mei când aud doina,Ară ţălina ş’ noimă, măi, măi.Şâ-m răstoarnă ş-ogorul,Ascultând jalea şi dorul, măi, măi.Boii mei când le doinesc,Ară de să prăpădesc, măi, măi. 9Aceasta indică asupra apropierii şi legării omului cuanimalele atunci când omul se încredinţează animaluluispre înţelegerea lor reciprocă şi suferinţele pe carele trăiesc în acelaşi timp. Acesta este unul din rareleexemple care se pot auzi în Banat, deoarece muncapământului în felul acesta de mult a fost depăşită.Astăzi, drept influenţă a tradiţiei corale, doinelese cântă la diferite petreceri, un om sau mai mulţiîmpreună, prin aceea că unul cântă melodia, iar restulintonează spontan tonurile armonice de bază 10 .Deseori termenul „doina” se întâlneşte şi în numelecântecului Doina lu’ Vioara.Textul acestei categorii folclorice în general estealcătuit în ritm pereche, cu precădere în versuri octoihale.Se întâlnesc completări în versurile catalectice,unde completările sunt realizate prin silaba „măi”.7Fracile Nice, Vokalni muzički folklor Srba i Rumuna u Vojvodini,Matica Srpska, Novi Sad, 1987.8Fracile Nice, Vokalni muzički folklor Srba i Rumuna u Vojvodini,Matica Srpska, Novi Sad, 1987, pag. 27.9Ion Rotariu Cordîn (65 god), Coştei, 19.11.1997.10Fracile Nice, Vokalni muzički folklor Srba i Rumuna u Vojvod i ni, Matica Srpska, Novi Sad, 1987, pag. 98.

Uneori interpretul adaugă cuvântul „ai” chiar laînceputul cântecului, precum şi litera „Δ la începutulversului, cu toate că este vorba despre versul acatalectic,precum în exemplul numărul doi.Foarte des textul cântecelor înregistrate se desfăşoarăîn două sau mai multe tipuri de versificări, ceamai frecventă formă muzicală compusă de obiceidin 4 până la 6 segmente melodice, dintre 2 până la4 au structură reciprocă deosebită. Există exemplecare conţin 4 părţi melodice, dintre care 3 se deosebescprecum în exemplul numărul unu, Boii mei, formamuzicală A A1 Br C. Unele cântece prin repetaresau variaţii moderate ale variaţiei moderate a segmentelormuzicale, constituie melostrofe de chiar 7,8 meloversuri. Cântecele în cadrul acestei categoriifolclorice prezintă cea mai dezvoltată pătură muzicalăîn folclorul muzical românesc şi se evidenţiazăprin diferite feluri melodice.La cântăreţi există conştiinţa privind felul melodiilorşi în acest sens primele două versuri ale cântecelordeseori amintesc interpreţilor noştri de modulmelodic adecvat al textului amintit: „dacă îmi amintescde cuvinte, îţi voi cânta şi melodia” 11 .Dintre cântecele analizate sunt rare acelea careindică asupra sistemului dur-moale. Este interesantexemplul numărul 1., care are caracteristice de dur înprimele trei segmente melodice, iar în cel de-al patruleaeste vorba despre modul mixolidic cu apariţia secundeimărite între gradul 3 şi 4. Majoritatea exemplelorse interpretează în hexacorda diatonică, ca deexemplu numărul 2. Un element des întâlnit în rândultonurilor este apariţia secundei depăşite între gradul 3şi 4. După cum s-a evidenţiat în exemplul unu (f-ghis).Acesta este un element specific pentru numeroasecategorii folclorice ale românilor din Banat, ca deexmplu colindele, cântecele de nuntă şi baladele.Unele melodii evidenţiază şi apariţia modulară atonurilor, ca în exemplele 2 d-e-h, apoi d-e-a sau d-e-g, respectiv e-g-h. Se întâlnesc şi melodii cu 4 tonurid-e-g-h, apoi d-e-a-h şi chiar 5 ca în exemplulunu d-e-g-a-h sau d-e-f-a-h. Următorul formular melodico-ritmiceste prezent în mai multe doine în ultimulsegment melodic, ca de exemplu numărul 2.11Fracile Nice, Vokalni muzički folklor Srba i Rumuna u Vojvodini,Matica Srpska, Novi Sad, 1987, pag.101.Ornamentica doinei în genearl se bazează pe melizmaticăsau melizmatica moderată, ceea ce permiteun ritm liber în care se interpretează. Este caracteristicăşi reţinerea pe tonalităţile în valorile notelor mailungi, ceea ce în exemple este prezentat prin coron.Cu toate exemplele înregistrate în sistemul ritmicparlando rubato, în ultimul timp tot mai mult se producecontaminarea sistemului ritmic în cadrul doinei,astfel că strofele se interpretează liber, iar refrenuleste repartizat în ritm (în cele mai dese cazuri laîntrunirile comune).Bibliografie1. Bizerea Marius s. i Viorel Selejan, Monografia Corului dinCoştei , S.C.A. „Mihai Eminescu”, Coştei, 1969.2. Boze Fritz, Etnomuzikologija, Beograd 1989.3. Comi§el Emilia, Folclor muzical, Editura Didactică şi Pedagogica,Bucureşti, 1967.4. Folkor u Vojvodini, Sveska 6, Novi Sad , 1992.5. Folklor u Vojvodini, Sveska 9, Novi Sad , 1995.6. Fracile Niče, Folclorul din zona Coşteiului, Bucureşti, 1976.7. Fracile Niče, Vokalni muzički folklor Srba i Rumuna u Vojvodini,Matica Srpska, Novi Sad, 1987.8. Maluckov Mirjana, Rumuni u Banatu, Novi Sad, 1985.9. Rad 20. Kongresa Saveza udruženja folklorista Jugoslavije,Novi Sad, 1973.10. Tiberiu Alexandru, Folcloristica, organologie, muzicologie,Editura Muzicală, Bucureşti, 1978.11. Jurjovan Trandafir, Folclor muzical Românesc din Ovcea,KUD „Steaua”, Ovcea, 1983.SummaryDoina in the Romanian Musical Folklorefrom Vrsac MunicipalityDoinas or Romanian love songs from Banat are apart of a rhythmic system called “parlando rubato”.They used to be performed in solitude, in order toexpress emotions, and nowadays they are most frequentlyperformed in front of an audience. They canbe performed vocally as well as instrumentally. Thefact is that doinas are most often performed by elderlypeople who know lyric poems very well. Toperform a doina, apart from striking vocal abilities,knowledge of melodic and rhythmic patterns andmomentary emotive inspiration, a person must be121

eady to improvise a lot. Today, all generations striveto preserve doinas from oblivion by performingthem on folk festivals organized all over Vojvodina.These love songs managed to resist the negative influenceof time and they still continue to exist in thisfolklore milieu with all the important characteristicswhich adorn them.Key words: doina, song, folklore category, folk singers,parlando rubato.RezimeDojna u muzičkom folkloruRumuna iz okoline Vršca122Dojne ili rumunske ljubavne pesmeiz Banata su deo ritmičkog sistemakoji se zove „parlando rubato“.Nekada su se izvodile u samoći, dabi se iskazale emocije, dok se danasnajčešće izvode pred publikom. Izvodese i vokalno i instrumentalno.Činjenica je da dojne najčešće izvodestariji ljudi koji su vrsni poznavaocilirske pesme. Za izvođenjedojne, pored izrazitih vokalnihsposobnosti, poznavanja melodijsko-ritmičkihobrazaca i trenutnogemotivnog nadahnuća, potrebnaje i velika moć improvizacije. Danasse sve generacije trude da je sačuvajuod zaborava izvodeći je na festivalimanarodne muzike koji seorganizuju širom Vojvodine. Ona jedo danas uspela da se odupre mnogimnegativnim uticajima vremenai još uvek opstaje na ovom folklornomarealu sa svim značajnim odlikamakoje je krase.Ključne reči: dojna, pesma, folklornakategorija, narodni pevači,parlando rubato.

REFLECTOR – cărţi

Carmen DărăbuşCarmen DărăbuşLa cincizeci de ani de la moartea luiConstantin BrâncuşiDublu simbol cultural, al artei româneşti şi al revoluţieiestetice universale, Constantin Brâncuşi s-abucurat, la cincizeci de ani de la moartea sa, de atenţiacuvenită. Cartea lui Alexandru Buican, Brâncuşi. Obiografie apărută la Ed. Artemis, Bucureşti, în 2007,conţine 623 de pagini care intersectează excursul înistoria artelor cu analiza unor momente-cheie aleevoluţiei sale, graţie lui Brâncuşi. Titlul cărţii, din carelipseşte prenumele autorului, sugerează unicitateasa, statutul său indubitabil. Biografia nu se doreşteuna exhaustivă (dar reuşeşte), cuvântul nefiind articulathotărât în titlu. Autorul a trecut dincolo de notareaseacă evenimenţială, reconstituind proceselede creaţie ale unor lucrări celebre, precum Sărutul,Domnişoara Pogany, Pasărea în văzduh, Masa tăcerii,Porta sărutului, Coloana Infinitului. Pornind de la rădăcinilesale etnico-estetice, de la Hobiţa, trecândprin Craiova (unde s-a „născut a doua oară”, cum afirmămarele artist însuşi) şi Bucureşti, continuând cuParisul şi New-Yorkul, călătoria este una hermeneutică,a căutării şi traducerii sensurilor.Aşa cum spune autorul, „o existenţă nu poate fiînţeleasă în afara locului şi a timpului ei” – fapt esenţialpentru un biograf şi nu întâmplător acordă un locspecial Montparnasse-ului, topos artistic prin excelenţă,catalizator al originalităţii pentru numeroşi artiştifaimoşi. Combinând biografia erudită cu cea artistică,alături de talentul de evocator, Alexandru Buican dăprima sinteză tridimensională, atingându-şi scopul –acela de descifrare a portretului interior. Punctul deplecare al fiecărui demers al său este evenimentulinterior generator de revelaţii estetice. Trasee refăcutede autor, interviuri, scrisori, ciorne, întâlniri cu exegeţiai operei sale, cel mai dificil lucru, cum mărturiseşteAlexandru Buican, fiind datarea în timp a lucrărilor –reface epoca în acelaşi timp cu reconstituirea vieţiişi a activităţii lui Brâncuşi. Prin metoda de expunerecronologică a materiei, biografia exterioară şi ceainterioară compun o fericită şi preţioasă simbioză, ocarte pe care artistul român o merita de multă vreme– din partea altui român - cu prisosinţă.125

Carmen DărăbuşVirginia PopovićI.L. Caragiale - Dialoguri celebre126În luna iulie, oaspetele redacţiei revistei „Europa”din Novi Sad a fost prof. Nicolae Boaru, directorul BiblioteciiJudeţene „Nicolae Iorga” din Ploieşti, care afăcut cadou bibliotecii „Fondului Europa” reviste şicărţi apărute recent la editurile din România. Una dintrecărţile primite este o antologiede rostiri şi scrieri ale lui IonLuca Caragiale, pe care autorulacestei antologii, Nicolae Boaru,a întitulat-o Portrete, stenahorii,vorbe... Intenţia autorului era săofere „un Caragiale foarte puţincunoscut, dar în care trăsăturilesatiricului, ale omului de spirit,ale umoristului, precum şi multedin însuşirile omului, ale personajuluifosforescent, cele desprecare au depus mărturie contemporanii,să primească nuanţe,faţete, compliniri prin care portretulautorului să devină şi maicomplex”.Această antologie de vorbememorabile ale lui Caragiale„care făcea scenă în jurul lui” ne aduce un mănunchide propoziţii profunde, ziceri sclipitoare, reflecţiilelui Caragiale despre viaţa politică, partide şi popor,handicapuri şi particularităţi, „caracteristici ale ţăriiacesteia triste şi pline de humor”. O carte plină de suflet,o selecţie destinată unui şirlarg de cititori, această cartepăstrând caracteristici graficede ortografie ale „maestrului”Caragiale, oferind publiculuilarg prospeţimea asocierilorsale lingvistice, unirea arhaismuluicu grecismul, a termenuluipopular cu neologismul şi cubarbarismul.Această antologie de citatecelebre din opera publicistică şidin corespondenţa lui Caragiale,din paginile mai puţin cunoscuteale „eternului nostru contemporan”,ne stârneşte emoţiişi ne introduce în lumea lui Caragiale,asistând la dialoguri celebredin literatura română.

Ludmila BranişteLudmila BranişteO teorie a literaturii de Florica BodişteanConcepută pe structura unui curs universitar, Oteorie a literaturii oferă o sistematizare actuală şi personalăa problemelor de ordin general pe care le ridicăstudiul literaturii. Conceptul central al demersuluiteoretic este textul literar privit în dinamica accepţiunilorsale istorice, dar mai ales în orizontala vecinătăţilorsale discursive, deci o dezbatere asuprapracticilor literare şi a produselor textuale, aşa cumpot fi ele identificate în contextul epistemologic actualjalonat de prestigiul dovedit al teoriilor comunicării.Pe terenul unui dialog integrator deschis de oatare perspectivă pragmatică ce vede în practica literarăo formă sui-generis de exersare a discursului,sunt convocate teoriile de factură structuralistă, interesatede text ca realitate imanentă, dar şi cele dinsfera esteticii şi a lingvisticii, în lumina cărora textulliterar îşi precizează teritoriul. Se urmăreşte, astfel,relaţia textului cu microstructurile sale şi cu calitateasa de operă, care este o funcţie a artei literaturii, cunatura şi specificul ei, precizate pe fundalul celorlaltearte sau al uzului obişnuit al limbajului.Capitolul introductiv e construit în jurul conceptuluide literaturitate cu concretizările sale diferite –text literar/text nonliterar/text de graniţă – deduse dinpredominanţa intenţiei comunicative: factuală saumodul „serios” de a vorbi, ficţională, interesată deproducerea unor constructe imaginare, sau ludică,născută din utilizarea sistemul lingvistic astfel încâtacesta să capete valoare de sine stătătoare, la limită,artistică. Criteriul care decide trecerea unui text dincategoria celor lingvistice în cea a textelor literareeste considerat a fi o medie a mai multor perspectivece au atras de partea lor, de-a lungul timpului,discursul teoretic despre specificul literaturii. Astfel,la modul ideal, literaturitatea unui text e discutată cailustrare a capacităţii sale de a nu copia realitatea, cide a-i construi simulacre (perspectiva mimetică), deaceea de a oferi o imagine a subiectivităţii auctoriale(perspectiva expresivă), în funcţie de măsura în careîşi impresionează receptorul (perspectiva receptivă)sau de modul elaborat de expresie şi de construcţie(perspectiva retorică). Între aceşti versanţi ale definiriiliteraturii, dicţiunea (vorbirea frumoasă) şi ficţiunea(vorbirea despre „reprezentări”, în termeni aristotelici)au căpătat caracter de generalitate. Clasificareatextuală pe care o propun e derivată tocmaidin raportul specific al acestor componente: ficţiuneafără dicţiune (textele ficţiunilor cotidiene, nonliterare),ficţiunea şi dicţiunea (literatura reprezentativă,epică şi dramatică), dicţiunea fără ficţiune, reunindpoezia lirică (expresia superlativă a literaturii cafapt de limbaj, dar şi formă nonmimetică) şi texteleliteraturii de graniţă, ce mizează pe un efect de “adevăr”,ca şi pe valoarea estetică, şi, în sfârşit, polul contrastival textului literar, nonficţiunea şi nondicţiunea,respectiv textele informative, ştiinţifice, utilitare.Examinarea literaturii din perspectiva „adevărului”ei (capitolul al II-lea, Ficţional, fantastic, factual.Statutul ontologic al literaturii), cu instrumentele semanticitextuale,ale logicii modale şi ale pragmaticiia relevat existenţa unor grade diferite de îndepărtarefaţă de realitate, grade ilustrate prin discursulficţional (verosimilul), cel factual (adevărul) şi cel fantastic(insolitul), cu precizarea că în literatură „efectulde real” este un produs al capacităţii de persuasiunea textului, deci, în cele din urmă un construct derivat127

128din modul de reprezentare verbală, iar valoarea deadevăr sau fals a enunţurilor depinde de sistemul dereferinţă instituit de operă. Teoria fantasticului subliniazăcalitatea de dispozitiv narativ a acestei categorii,un dispozitiv ce presupune un anumit tip de universimaginar, un anumit tip de interacţiune comunicativăşi un anumit efect produs în procesul de receptare.Capitolul referitor la natura operei literare şi la modulei de existenţă se axează pe o descriere a teoriilorexclusiviste privind existenţa operei literare, pentru adezbate, din perspectiva calităţii de macrosemn aoperei, relaţia conţinut–formă şi realitatea sa multinivelară.Specificul literaturii ca artă stă în solidaritateadintre semnificant şi semnificat, ceea ce dă o motivaresemnului lingvistic şi conferă cuvântului o calitatesuperioară celei de simplu vehicul al informaţiei. Concluziaacestui demers este că literatura are un statutsingular între celelalte arte, ea fiind singura mediată,căci nu este limbaj, ci paralimbaj, nu este artă a cuvântului,ci artă a cuvântului creator de imagini artistice,o artă succesivă, care îşi organizează mesajul înproces, o artă schematică, a indeterminării şi a lacunarului,şi, în sfârşit, o artă alografică, reproductibilă întrunnumăr infinit de exemplare fără a-şi pierde identitatea.Iar medierea cuvântului îi oferă un statut ontologicdual, funcţionând ca obiect concret, dar şi caprodus al actelor de conştiinţă pe care le declanşează.Problema textualizării (capitolul Textul şi textualitatea)este configurată dintr-o perspectivă modelatoarecare oferă criterii valabile pentru identificarea calităţiide text sau nontext (coeziunea, coerenţa, expectaţia),dar şi din orizontul mai larg al transcendenţeitextuale, al relaţiei pe care textul o întreţine cu altetexte din câmpul literar, ceea ce, de fapt, situează teoriatextului în zona sa de confluenţă cu comparatismul.Analiza textualităţii începe prin apelul la criteriilelingvisticii textuale pentru a ajunge la pragmaticatextuală potrivit căreia textualitatea nu e decisă devreo proprietate imanentă a unui şir de propoziţii, cide atitudinea vorbitorilor care stabileşte dacă obiectulschimbului lor verbal este prezentat şi acceptat catext. Transcendenţa textuală urmăreşte dinamica noţiuniigenerice de intertextualitate cu categoriile sale– intertextualitatea propriu-zisă, metatextualitatea,hipertextualitatea, arhitextualitatea, contextualitatea,avantextualitatea –, situând textul în reţeauaunui dialog cu toate celelalte texte care l-au anticipat,l-au determinat sau l-au construit efectiv.Opoziţia oral – scris (ce face obiectul capitolului alV-lea) este vectorul de traversare a culturii umanităţii,dar mai ales o schemă comunicativă ce ţine decanalul de comunicare cu toate consecinţele structuraleşi semiotice, concretizate în dicotomii de tipul:spontan – elaborat, reversibil – ireversibil, accesibilitate– dificultate, lacunar – suficient semantic, scurt– amplu, tipicitate – individualitate etc. Pe lângăacestea, un set de trăsături reunite sub formula de„caracterele folclorului”, respectiv caracterul formular,tradiţional, variabil, anonim şi multisemiotic, răspundde caracteristicile generative şi de transmisiespecifice operei orale.Textul în versuri, ca termen de opoziţie faţă de textulîn proză, propune o sistematizare a literaturii înfuncţie de modul de prezentare/dicţiune a enunţuluiliterar. În evoluţia formelor poetice, care pornesc dela proza literară pentru a ajunge la versul liber, versulmarchează întotdeauna un plus de semnificaţie princapacitatea specifică de evidenţiere. În ce priveştecelelalte categorii ale versificaţiei – ritm, rimă, strofă–, o atenţie aparte se acordă ritmului, a cărui aplicaţierămâne încă datoare unor păreri tradiţionale(perpetuate cu inocenţă de manualele şcolare), înciuda studiilor sistematice şi pertinente ce demonstreazănecesitatea adaptării schemei metrice a uneipoezii la ortoepia limbii române. Rima este prezentatăca expresie intuitivă, spontană a geniului artistic,singurul criteriu valabil prin care îi poate fi apreciatăvaloarea fiind cel al măsurii în care ea serveşte sensuluiglobal al textului.Între clasicele opoziţii care au sistematizat teritoriulliteraturii – oral/scris, vers/proză, epic/liric/dramatic,limbaj simplu/limbaj ornat, subiectiv/obiectiv, ficţional/factual,inferior/mediu/nobil etc. – una dintre celemai vechi se referă la modalităţile de construcţie adiscursului şi propune dicotomia monolog/dialog.Modurile discursului (numite şi moduri ale spuneriisau ale enunţării) au fost identificate încă din teorialiterară a Antichităţii ca moduri ale imitării sau reprezentăriişi folosite drept criterii pentru delimitarea„felurilor” de poezie. Vorbirea poetului în numelesău (monologul) şi vorbirea personajelor (dialogul)este, încă de la Platon şi Aristotel, criteriul în măsurăsă aprecieze dacă un poet este sau nu un bun imitator.Faptul că modurile narative au revenit în secolulal XX-lea în contextul mai larg descris de dezvoltareaştiinţelor comunicării dovedeşte că, înainte de a fi categoriiestetice, ele sunt forme naturale ale vorbirii. Încalitatea ei de câmp al lingvisticii practice, pragmaticaintervine în studiul discursului literar prin examinareaancrajului pe care îl realizează discursul dialogic sau

monologic, cu multiplele lor ipostaze, la situaţia deenunţare. Analiza, prin această grilă, a comunicării literarea relevat faptul că discursul literar, apreciatglobal ca monolog scriptic, este grevat de prezenţaunor convenţii suplimentare ce ţin de funcţionarea saîn cadrul instituţiei literare. Terenul celei mai complexemanifestări a modurilor vorbirii, narativul, cumulândesenţa monologică a liricului, ca şi pe aceea dialogicăa dramaticului, este analizat prin relaţionareamodurilor în care poate fi redată informaţia (rezumat– scenă, a spune şi a arăta) cu natura acestei informaţii,respectiv cu povestirea de evenimente, povestireade vorbe, povestirea de gânduri, în scopul configurăriimodalităţilor prin care naraţiunea are capacitatea dea exprima nu doar actele exterioare, ci chiar şi mişcărilepsihice neverbalizate.Ce exprimă şi cum se exprimă literatura, prin ce oface, de către cine şi către cine, cu ce intenţie şi cu ceefect sunt întrebările ce configurează o paradigmăinterpretativă a literaturii ca act de comunicare, încercăride a surprinde legităţile interne ale complexuluişi misteriosului proces prin care realitatea econvertită în cuvinte.129

Nicolae SelageFlorica Bodiştean – Poetica genurilor literare130Pe linia deschisă de formaliştii ruşi şi stimulate nuîn ultimul rând de căutarea unui discurs riguros despreliteratură, iniţiată cu precădere de poeţi ca Mallarmé,Paul Valéry şi Ion Barbu, s-au produs în a doua jumătateaa secolului al XX-lea importante reevaluăriteoretice ale fenomenului literar. Citarea unor numeca V.I. Propp, R. Barthes, A.J. Greimas, Claude-LévyStrauss, T. Todorov, G. Genette, Umberto Eco, PaulRicœur, Solomon Marcus indică deja diversitatea deconcertantăa mijloacelor de abordare, de la lingvistică,semiotică, semantică structurală, retorică, antropologieculturală, pragmatică şi până la matematici.Poetica genurilor literare, cartea semnată de FloricaBodiştean, se vrea şi reuşeşte să fie o sinteză dereferinţă a acestor schimbări de paradigmă în receptareacritică şi teoretică a fenomenului literar, dar şi odemonstraţie riguros susţinută a literarităţii care reuneştegeneric, peste timp şi spaţiu, oda pindarică şipoemele nonfigurative ale lui Carl Sandburg, de pildă.Lucrarea ilustrează, astfel, îndeaproape sensul actualal termenului poetică, acela de teorie generală apoeziei, extinsă la ansamblul genurilor şi la caracteristicaabstractă (literaritatea), care conferă unui textcaracterul său literar. Divizată în patru capitole, celdintâi – E literatura clasificabilă? Genurile literare –, ededicat delimitării conceptuale a genurilor literare şievoluţiei poziţiilor teoretice în analiza acestora, de laPlaton până la Jean-Marie Schaeffer. La sfârşitul primeipărţi, ne-am putea întreba alături de autoare, nufără aparentă justificare, care ar fi utilitatea studiuluigenurilor literare astăzi, când mai mult ca oricândasistăm la o dinamitare programatică a constrângerilorformale de către toate curentele literare proclamatenegreşit de avangardă. Pornind de la recunoaştereacă norma nu precede formele, ci reprezintăo sinteză a acestora, întărită temporar de prestigiulunor capodopere, dar repede viciată de limitepeste care nu se mai poate trece, creatorii de artăn-au ezitat niciodată să încalce prescripţiile academice.Surpriza plăcută este aceea de a constata cătransgresarea sau mixajul genurilor tradiţionale s-afăcut întotdeauna în cunoştinţă de cauză, iar valoareaşi originalitatea unei creaţii inedite nu pot fiapreciate fără o definire prealabilă a cadrului genericşi stilistic al operelor precursoare, la care se raporteazăorice autor.Următoarele trei capitole – Textul liric, Textul narativ,Textul dramatic –, ilustrează, cu erudiţia unui specialistredutabil în literatura comparată, modalităţileformale, neîncetat multiplicate de originalitatea creatorilor,sub care se manifestă universaliile discursuluiliterar în cele trei genuri majore.Textul liric, cu impactul cel mai puternic asuprasensibilităţii omeneşti, a creat încă din vremuri imemorialeo întreagă mitologie în jurul poeţilor şi a poezieiînsăşi. De aici derivă dificultatea de a cuprindeîntr-o definiţie abstractă un gen extrem de eterogenîn producţiile sale, dar mai ales de a analiza sub raportultehnicilor sale un meşteşug acceptat aproapeunanim ca înnăscut şi nu făcut. Cu delicateţea pecare i-o oferă eleganţa scriiturii, cu o largă cunoaşterea poeziei universale şi cu experienţa analitică dobânditădintr-o vastă şi fructuoasă lectură a criticilorde poezie, autoarea cărţii abordează cu siguranţădefiniţia modală, conţinutistă şi formală a poeziei,limbajul poetic, modul de structurare a lumii în poe-

zie, manifestarea eului liric, teoria figurilor, formelelirismului modern.Textul narativ debutează cu o definire a naratologieişi cu o prezentare a cercetărilor naratologice depână acum. Într-o succesiune atent construită, sunttrecute în revistă nivelurile de organizare ale textuluiepic, condiţiile existenţei unei povestiri, compoziţia,structura narativă şi tipologia personajelor. Se adaugă,între altele, consideraţii asupra raporturilor dintrenaraţiune şi descriere, dintre timpul povestirii,timpul scrierii şi timpul lecturii, dintre narator, naraţiuneşi cititor (naratar), pe relaţia pragmatică producător– produs – consumator, etc.Textul dramatic, univers de cuvinte şi univers fictiv,asemeni celorlalte genuri, are particularitatea de a fiun obiect literar realizat scenic cu concursul altor sistemesemiotice care completează şi amplifică spectacolul.De aici derivă structura deosebită a discursuluisău, grafia diferenţiată, modurile de expunere scenică(monolog, dialog), specificul comunicării teatrale,rolul acţiunii şi al personajului, caracterul multisemiotical spectacolului, relaţia particulară a autorului şia textului cu actorul, regizorul şi publicul.Poetica genurilor literare răspunde, cu sensibilitateşi cu o rară ştiinţă critică, nevoii perene de a clasificaoperele de artă şi de a împinge cercetarea lor pânăla limita inefabilului. Lectura cărţii reconfortează înegală măsură apetitul cititorilor pentru creaţiile literareşi pentru lucrările teoretice explicative.Nicolae Selage131

Galia MazićGalia MazićŢinuturile sudului132Tânăra poetă Andra Rotaru, născută în 1980, publicăa doua carte, Ţinuturile sudului, apărută la EdituraParalela 45, semnificativ diferită faţă de cea de debut,care, fără îndoială îi confirmă vocaţia lirică. Înnoiembrie 2005 a debutat editorial cu volumul deversuri Într-un pat sub cearşaful alb, Editura Vinea.Acest volum a fost distins cu Premiul Asociaţiei Scriitorilordin România. De asemenea, Andra Rotaru afost premiată cu Premiul Tudor Argezi la festivalulomonim de tradiţie din Gorj. Ţinuturile sudului a fostlansat în premieră la Salonul Internaţional de CarteBook Fest 2010. Unele poeme din această carte aufost publicate în antologia de poezie nouă românească,tradusă în limba sârbă, Iz nvije rmunske pezijecare a apărut anul acesta la Editura Fondul Europadin Novi Sad, responsabil pentru selecţia poeziilordin această antologie este scriitorul Pavel Gătăianţu.Ţinuturile sudului – este un volumde elegii cu o structură clară, împărţităîn trei părţi: Primele dimineţi, Ţinuturilesudului şi Desprinderi. Claritateasentimentelor, la o vârstă plină deviaţă, melancolia raţională, atributeletrupului (ochii din care a dispărut bucuria,mâinile care cresc, devenindtot mai mari, piei întoarse), sunt atributepoetice greu de egalat: „ca unvis în care ne ţinem de mâini şi eledevin tot mai mari,/ ne însoţec pestetot, aproape libere. / ca nişte copacicare sparg acoperişul şi se mută deasupranoastră. / colorez atunci unghiilefiecărei mâini până se obişnueiesccu mine”. (Despre mine, p.18). „din când în când nu maiavem mâini. / stăm cu trupurile lipite unele de altele,/ ne privim. când vrem să ne îmbrăţişăm, / din loculmâinilor ies ierburi înalte. /...în fiecare noapte stau lacăpătâiul tău / şi-ţi veghez mâinele, apa e tot mairece, mâinile sunt tot mai mari.“ (Mâini, p.19). Spaţiul(casa, camera, pervazul, podelele, tavanul, ferestrele,pereţii) sunt participanţii întâmplărilor sufleteşti,unde poeta nu-şi permite culoare, ton, sunet. Discursulei rămâne lipsit de răceala care potoleşte emoţiacititorului, de feminitatea tradiţională. Personajelesudului cu soare nu sunt numite direct, pe nume, cisunt nişte euri stranii: „de atunci, am înconjurat oraşul,am visat cum mă ridici / pe deasupra străzilor.peste tot era el. peste tot erai tu. peste tot era iarnă“(Până la tine, p.21 ). Poeta cheamă aceste euri în ajutor,dar cititorului îi rămân necunoscute. În partea a treia,Desprinderi, este ţesută mai multănostalgie, apă, iarnă: „doar ca o umezeală/ care se prelinge şi îngheaţă laloc, trupul meu. / cu adâncimi de sutede metri, cu trepte / care coboară,trupul meu. / o coborâre lentă, prinîntuneric. printr-o apă îngheţată. /doar propriu-mi corp. trec repede prinel, mă opresc. / aşa mor animalele încaptivitate. cu gheaţa solidificată de-alungul gâtlejului. / într-o iarnă pe caream dus-o cu mine. Într-un trup dincare apa intră şi iese” (Apa p.53). Citindvolumul, cititorul are impresia că acălătorit printr-o întreagă metafizicăpoetică.

Vladislav ĐorđevićVladislav ĐorđevićMitul despre patriarhatMitul despre patriarhat este prima şi totodatăunica dintre cărţile publicate în Serbia, care nevorbeşte despre discriminarea bărbaţilor – unicaşi adevărata temă-tabu.A vorbi despre discriminarea femeilor este lamodă. A vorbi despre discriminarea bărbaţilor estetabu. Cel mai mare mit printre intelectualii sârbi estemitul despre discriminarea femeilor. Adevărul estechiar contrar: în dreptul cutumiar şi pozitiv, bărbatuleste discriminat.Sistemul juridic al Serbiei îi discriminează sistematicpe bărbaţi. Şi ce este şi mai rău: bărbaţii în Serbiasunt discriminaţi în toate celelalte domenii! AutorulVladislav Djordjević a început primul să vorbeascădespre aceasta în cartea Mitul despre patriarhat(2009). În ea se dovedeşte sistematic şi prin argumentediscriminarea bărbaţilor – teza care este nepopularăîn Serbia, precum şi actuală, adevărată.Discriminarea bărbaţilor este mult mai adâncă decâtpare unui om mediu. Dovadă? În februarie 2009,Adunarea Serbiei a adoptat Strategia naţională privindîmbunătăţirea poziţiei şi înaintarea egalităţii sexelor(2009-2015). Contrar acestei denumiri, acest documentse ocupă de poziţia privilegiată a femeilor!Dovadă?Strategia naţională afirmă că femeile sunt discriminateîn următoarele domenii: a) sănătate b) învăţământc) justiţie d) domeniul reproducerii, e) politică, f)economie g) familie şi h) domeniul media. Este oareadevărat acest fapt? Argumentele sunt următoarele:a) Sănătatea femeilor este mai bună decât sănătateabărbaţilor. În Serbia, femeile trăiesc 5 cuani mai mult şi duc o viaţă mult mai sănătoasă decâtbărbaţii. Bărbaţii mor de 14 ori mai des din cauzabolilor psihice şi a bolilor provocate de consumareaalcoolului; de 3 ori mai des comit sinucidere; dedouă ori mai des suferă din cauza leziunilor şi a intoxicaţiilor;de 3 ori mai des sunt victime în accidentelede circulaţie; mai des se îmbolnăvesc de tot felul deboli maligne şi infecţioase. În ciuda faptului că stareasănătăţii bărbaţilor este mult mai gravă decât cea afemeilor, societatea în continuare insistă doar pentruîmbunătăţirea sănătăţii femeilor. În Serbia există numeroaseinstituţii care se ocupă cu sănătatea femeilor:Serviciul privind protecţia sănătăţii femeilor, Sfatulfemeilor, Şcoala pentru femeile gravide, Sfatulprivind planificarea familiei etc. Acest fel de sfaturi şiconsilii pentru bărbaţi nu există. Deci sănătatea bărbaţiloreste mult mai periclitată decât cea a femeilor.Şi totuşi, despre sănătatea bărbaţilor nu se ţine atâtacont cât despre sănătatea femeilor!b) Femeile se şcolarizează într-un procent maimare şi în învăţământ sunt angajate cu mult maimulte femei. Bărbaţii sunt minoritate în sectorul învăţământului.În instituţiile preşcolare domină femeilecu 85,4% faţă de bărbaţi (14,6%). În şcolile generale,femeile alcătuiesc 71,5%, iar bărbaţii, 28,5%. Înşcolile medii, femeile alcătuiesc 62,9%, iar bărbaţii -37,1%. Doar în şcolile superioare şi la facultăţi, bărbaţiialcătuiesc 56%. Însă şi aici femeile domină în unelesegmente, de exemplu în domeniile pedagogiei şial filologiei. În general, femeile alcătuiesc 65% dintotalitatea cadrelor în sectorul învăţământului. Nunumai că din totalul în curs de şcolarizare sunt majoritateafemei, dar şi băieţii au mult mai multe problemeşi dificultăţi la şcoală. Printre aceia care nu termi-133

134nă şcoala generală, 67% sunt băieţi, iar 33% - fetiţe.Din totalul celor care repetă clasa, 67% sunt băieţi,iar 33% - fetiţe. Băieţii la fel au probleme mai dese cudislexia (citesc mai greu), sunt mai hiper-activi, atenţiale este scăzută etc. În general, băieţii au mai multeprobleme când este vorba despre învăţat, obţinrezultate mai slabe şi comit mai multe acţiuni de violenţăîn şcoală. Fetiţele, în continuarea şcolarizării,obţin rezultate mai bune. Dintreaceia care se înscriu la facultăţi sauşcoli superioare, 55% sunt femei, iar45% - bărbaţi. Dintre aceia care obţino diplomă, 58% sunt femei, iar42% - bărbaţi. În general, printrepersoanele care au terminat şcolisuperioare şi facultăţi în Serbia,60% sunt femei.c) În sistemul juridic, femeile nu numai că nusunt discriminate, dar au o poziţie privilegiată,sunt angajate în număr mai mare decât bărbaţii.Nu numai că femeile domină în justiţie, ci şi legilesunt sistematic de partea lor. În cazurile unde seajunge la divorţ şi la împărţirea copiilor, întotdeaunase ţine cont de dorinţele mamei şi în 80% dintre cazuri,copiii revin mamei! De ce nu se ţine cont şi dedorinţa tatălui? Femeile merg în pensie cu 5 ani maidevreme decât bărbaţii. Să amintim şi cazul cel maiclar de discriminare a bărbaţilor: femeile nu merg înarmată (nu-şi fac serviciul militar) şi nu sunt mobilizateîn caz de război. În Serbia, în perioada anilor1991-1999, au fost mobilizaţi aproximativ 400.000 debărbaţi, nicio singură femeie! Mulţi dintre ei şi-aupierdut viaţa sau au rămas fără vreo parte a corpului.Un număr şi mai mare dintre ei acum suferă de tulburăride stres posttraumatic. În Strategia naţionalănu se vorbeşte deloc despre aceste aspecte.d) Poziţia femeilor gravide, în Serbia, esteprintre cele mai favorabile din lume. Legea privindfemeile gravide, în Serbia, este una dintre celemai bune din lume, şi totuşi avem o natalitate negativă,printre cele mai scăzute din lume!e) În domeniul politicii, femeile nu sunt discriminate,ci sunt şi privilegiate prin lege. Două legisunt direct discriminatorii: Legea privind alegerile locale(2002) şi Legea privind modificările şi completărilelegii pentru alegerea delegaţilor poporului(2004). Prin sistemul de vot al acestor două legi, seacordă multe privilegii femeilor la alegerea deputaţilor.Procentul femeilor în Parlamentul Serbiei (21%)se găseşte printre cele mai mari din lume! În MareaBritanie, acest procent este mai mic (19%). La noi înţară, chiar 5 femei se găsesc în fruntea unor ministere,ceea ce alcătuieşte 20% din toate funcţiile ministeriale,procent care este printre cele mai mari dinlume! Dar şi preşedinta Parlamentului este femeie(Slavica Đukić-Dejanović). Femeile pot să se ocupecu politica numai dacă ele singure doresc. Femeileau drept activ şi pasiv de vot din anul 1946 şi nimeninu le-a întrerupt acest drept. În general, femeile dinSerbia alcătuiesc 52% din corpul electoral, iar bărbaţiisunt, deci, şi în acest domeniu, minoritate politică.f) În domeniul economiei, femeile nu sunt discriminate,sunt chiar şi privilegiate. Femeile potsă se ocupe cu orice fel de îndeletnicire şi ele astăziau o poziţie economică care este, faţă de cea a bărbaţilor,printre cele mai bune din lume. Dovadă? Înlumea întreagă, dar şi la noi în ţară, femeile, în medie,au salarii mai mici decât băbaţii. Însă, la noi,această diferenţă de salarii este cea mai mică din întreagalume. Salariile medii ale femeilor, în Serbia,sunt cu 20% mai mici decât salariile medii ale bărbaţilor.În alte ţări, acest procent este mult mai mare.De ce sunt oare femeile mai puţin plătite pentrumunca lor? Motivele principale sunt următoarele: a)femeile tind să spre absenteze de la locul de muncăde două ori mai des şi de trei o perioadă de timp mailungă b) femeile refuză munca de noapte şi muncapeste program c) femeile aleg lucruri mai uşoare şimai confortabile, iar pentru aceste lucruri există şi ocerere mai mare, şi din această cauză sunt femeileplătite mai puţin. În general, poziţia economică abărbaţilor este mai grea decât cea a femeilor. Aceastaînseamnă că ar trebui să se muncească mult înprivinţa angajării bărbaţilor, dar şi la majorarea salariilorlor, pentru că, de fapt, de la bărbaţi se aşteaptăsă fie cel care hrăneşte familia!g) De mai multe ori, victimele violenţelor suntbărbaţii în raport cu femeile. Strategia naţionalădezbate problema violenţei asupra femeilor. Sigurcă trebuie să ne luptăm contra fiecărei violenţe asuprafemeilor, dar, de fapt, violenţa asupra femeilorconstituie mai puţin de 20% din toate felurile de violenţă.Peste 80% din toate felurile de violenţe se comitasupra bărbaţilor. Cu alte cuvinte, este de 5 orimai des întâlnită violenţa asupra bărbaţilor decâtasupra femeilor.h) În jurnalistică domină femeile. Dar şi moda, ceapentru bărbaţi şi cea pentru femei a devenit aproapeîn întregime, feminizată. Media, privită în general, esteaproape în întregime orientată anti-bărbaţi.

Concluzie: Strategia naţională dezinformează. ÎnSerbia există o mare feminizare în domeniul sănătăţii,învăţământului, justiţiei, administraţiei, economiei,politicii şi în alte sectoare ale societăţii. Şi totuşi,opinia publică se informează greşit cu afirmaţii că femeilesunt discriminate. De ce face acest lucru?Aceasta se pare din cauză că feministele militante auocupat, în întregime, toate poziţiile de bază ale puteriişi zonelor de dominanţă. Dovadă?a) În Serbia există aproximativ 50 de organizaţiifeministe non-guvernamentale. Dar bărbăteşti?Până acum nu există nici una!b) Vârfurile politice sunt controlate de cătreorganizaţii feministe. Care sunt acestea? În NoviSad: a) Secretariatul provincial pentru muncă, angajărişi egalitatea sexelor b) Comitetul pentru egalitateasexelor al Adunării Provinciei Autonome Voivodinac) Institutul Provincial pentru Egalitatea Sexelor şid) Ombudsmanul provincial. În Belgrad: a) Consiliulpentru Egalitatea Sexelor în cadrul Ministerului Munciişi Politicii Sociale, b) Comitetul Adunării pentruEgalitatea Sexelor c) Consiliul pentru Egalitatea Sexeloral Guvernului Republicii Serbia, şi d) ProtectorulCetăţenilor. Contrar denumirilor, aceste instituţiinu se ocupă cu egalitatea sexelor, ci cu discriminareabărbaţilor.Concluzie generală. În societatea contemporanăsârbă, bărbaţii sunt, direct sau indirect, discriminaţisistematic. Scopul cărţii Mitul despre patriarhat esteacela de a informa publicul despre acest fapt!135

REFLECTOR – REVISTE

Carmen DărăbuşCarmen DărăbuşInterdisciplinaritatea în publicistică138Revista „Studii de Ştiinţă şi Cultură”, nr. 3/2010, apărutăla Arad îşi reconfirmă, cu fiecare număr, înaltaţinută academică prin nivelul dezbaterilor propuse,prin tematica variată şi actuală, ce reprezintă însăşicomplexitatea vieţii contemporane, fără a neglija contribuţiilevaloroase ale trecutului în domeniile cunoaşterii– într-un larg evantai al ştiinţelor socio-umane şial artelor, colaboratorii fiind atât din România, cât şidin străinătate.Acest număr cuprinde un set de contribuţii carevizează aspecte ale culturii din Voivodina: Postmodernismromânesc în Voivodina: Pavel Gătăianţu de MihaelaAlbu, Contribuţii lingvistice în revista culturală „Europa”din Novi Sad de Camelia Zăbavă, Instituţii româneştidin Novi Sad de Pavel Gătăianţu, Ioan Flora: „breviarulcavalerului postmodern” de Emilia Parpală, Modernitatealiricii lui Vasko Popa de Virginia Popović şi Ofaţetă a istoriei culturale – biblioteci şi cărţi din Voivodinade Carmen Dărăbuş. Materialele reuşesc să schiţezeo imagine a preocupărilor contemporane, dar şitrecute, care au creat şi consolidează cultura românădin Voivodina – cercetare, cadru instituţional, creaţieartistică. În acelaşi cadru al contactelor de frontieră, alspaţiului multicultural scriu Sorin Bulboacă– Personalităţi politice, culturale si ecleziasticesârbe din Arad (sec. XVII – XIX), Maria Gavra– Dificultăţi în învăţarea corectă a limbilorîn spaţii multiculturale, Stelean Ioan Boia –Şcolile româneşti din Ungaria între anii1867-1918, Speranţa Milancovici – Problemaidentităţii şi intelectualii evrei ai interbeliculuiromânesc. Domeniul contactelor culturaleşi al receptării culturii prin traducericompletează aspectul intercultural al acstui număr:Herta Muller – o personalitate a literaturii universalecontemporane de Vasile Man, O „punte între culturi“:Eminescu în limba maghiară de Lucian Chişu, Traducereaoperei lui Tudor Arghezi în lume de Mirel Anghel.Nu lipsesc dezbateri ale unor realităţi conceptualizate,cu raportare la fenomenul globalizării şi la identitateaeuropeană a României: Retorica beligeranţei –determinarea unor forme specifice de comunicare de NicolaeIuga, Negociere diplomatică – factor-cheie al relaţiilorinternaţionale de Dana Galanton, Ideea europeanăca idee românească de Mihai Cimpoi, Globalizarea şicultura media – către o lume de cyber cetăţeni de IonelaGafencu şi Laura Popovici; în spiritul motoului folositede ultimele autoare – „Gândeşte global, acţioneazălocal” -, un număr de articole se focalizează pe problematicaimediată în timp şi/sau în spaţiu: Administraţialocală în viaţa socială si culturală a comunităţii de GheorgheFalcă, Consideraţii privind cultura şi subcultura latinerii de azi de Teodor Pătrăuţă, articole de interes generalşi specializat, precum Contribuţia lui Vasile Goldisla dezvoltarea învăţământului românesc la sfârsitul secoluluial XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea de EugenGagea, Durerea şi suferinţa reflectate înartă de Aurel Berheci, Importanţa stimulăriiprecoce a dezvoltării psihice în managementuldeficitului motor la copii cu paralizie cerebralăde Mirela Dan şi Ioan Boca.Prin subiectele incitante, care evită monotoniaşi îngustimea unei perspective şi a uneitematici unice, revista „Studii de Ştiinţă şiCultură” găzduieşte aproapele, departele atâtindividual, cât şi proteismul întâlnirilor lor.

Virginia PopovićVirginia PopovićRetrăirea trecutului prin două ediţii reprintale revistelor de avangardă: Urmuz şi DadaRevistele de avangardă publicate la începutul secoluluiXX puţine se mai pot găsi prin bilbioteci, darmai puţin poate imposibil se pot încredinţa curioşilor,specialiştilor. De aceea s-a găsit soluţia – retipărireaintegrală a acestor reviste. Colecţia completă, ianuarie-iulie1929 a revistei de avangardă „Urmuz”, oediţie îngrijită de prof. Nicolae, intelectual distins,spirit întreprinzător, director al Bibliotecii Judetene„N. Iorga” din Ploiesti, a tipărit, într-o editie integralărevista de avangardă „Urmuz”, scoasă de GeorgeBogza în lunile ianuarie-iulie 1928 la Câmpina. Revistaa fost retipărită cu spijinul substanţial al DirecţieiJudeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul CulturalNaţional Prahova şi a domnului director executival acesteia, Constantin Stere. Această ediţie a revistei„Urmuz” cuprinde cele cinci numere ale revistei. Aresubtitulul „Vitrina de Artă Nouă” iar poemele şi textelesunt semnate de Paul Eduard, F. T. Marinetti,Gheorghe Dinu, Ilarie Voronca, Stephan Roll, TristanTzara, André Breton, Gheorghe Bogza şi Al. Tudor-Miu. Primul număr, cel din ianuarie 1928, se deschidea,conform obiceiului, cu un articol – program intitulatchiar „Urmuz”.Tot cu ajutorul Direcţiei Judeţene Prahova pentruCultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional, pentruprima dată sunt reunite cele şapte numere ale revistei„Dada”. Ele sunt o raritate bibliografică şi „o bijuteriepentru un deţinător” al lor. Revista „Dada”este înfiinţată de Tristan Tzara şi cele şapte numereapar în perioada 1917-1929 când Tzara se afla în Elveţia.Ediţia este prefaţată de prof. Nicolae Boaru carevorbeşte despre reviste ele fiind cele „şapte mesaje”aruncate în marea fără de sfârşit a revistelor lumii:„şapte reviste colosale, ignorate, răscitite, deranjatepână la cutremur, cunoscute de protipendada snobă,de frivoli, de artişti dezabuzaţi şi ambuscaţi, degenii în devenire.”Ediţia reprint a revistei cuprinde în paginile sale oliteratură care să prinde spiritul citadin, industrial,veloce, neagresat, intelectual al veacului. „NumereleDada prind şi surprind, de la text la imagine, de lailustraţia bizară şi până la caligrama de sorginte appolinaire-iană,nervul unei literaturi aflate mereu învotextul mişcării şi schimbării.”Revistă intitulată după pseudonimul scriitoruluiUrmuz, şi revista „Dada”, împleteau elemente de dadaismşi constructivism, reviste la care au colaboratartişti şi intelectuali ai vremii angajaţi în multe activităţi,reviste care şocau publicul distrugând structuriletradiţionale ale limbajului.139

Virginia PopovićVirginia PopovićO revistă culturală – Porto Franco140Revista de Cultură a Societăţii Scriitorilor „C. Negri”din Galaţi, Porto Franco, membră a Asociaţiei Revistelorşi Publicaţiilor din Europa şi a Asociaţiei PublicaţiilorLiterare şi a Editurilor din România, a ajunsla un număr festiv, 170 şi cu o tradiţie de două decenii.Revista este tipărită în format A3, conţine aproximativ80 de pagini şi este împărţită în mai multe rubricipermanente: Pagini Dunărene, Salon poetic, Invitaţiirevistei, Scrisori netrimise, Atitudini, Traduceri, Interviuri,Dezbateri, Tineri autori, Documente literare,Premiile Porto-Franco, Piatra lui Moraru, Album Porto-Franco. Redactor-şef, fondator şi realizator este scriitorulSterian Vicol. Încă de pe copertă putem citiconţinutul acestei reviste, care prin texte variate dinliteratură, cronică, istorie literară, eseu, proză etc.,este vizibil faptul că revista beneficiază de un numărimpresionant de colaboratori, iar subiectele pe carele abordează depăşesc de multe ori graniţele literaturii,implicându-se în tot felul de manifestări culturale.Revista de fiecare dată aduce un număr însemnatde debutanţi, având astfel şi scopul descopeririide noi talente şi de valorificare a acestor noi voci dela Dunărea de Jos. În numărul din aprilie-mai-iuniecitim rubrici interesante, începând cu rubrica Eveniment,unde este prezentată acordarea înaltei distincţiiacademice Doctor Honoris Cauza Domnului VirgilTănase, scriitor, traducător, regizor şi profesor de Istoriaartei şi a spectacolelor la Institutul Internaţionalde imagine şi sunet din Paris. La rubrica intitulatăCavalerul Dunării şi al Bărăganului citim Şapte poemeîn proză de Fănuş Neagu. Rubrica Scrisori netrimiseconţine o scrisoare semnată de Sterian Vicol şi adresatălui Liviu Ioan Stoiciu cu prilejul aniversării a 60de ani de viaţă. Prof. dr. Gabriela Ciubotaru semneazăeseul despre dimensiunea tanatică reflectată în liricalui Mihai Ursachi, iar Magda Ursache scrie desprescriitorul Paul Goma. Rubrica Contemporanii noştri neaduce un fragmet despre poetul Gabriel Chifu, semnatde Ana Dobre, care este şi autoarea eseului desprescrisul şi limba lui Emil Cioran. Multe pagini valoroasede poezie, proză, amintiri, aniversări, cronici şi„pagini dunărene”, revista Porto-Franco dovedeşte afi mândră de tradiţia sa. Moment când ajungem sărăsfoim şi să citim o astfel de revistă, putem să-l socotimprilej pentru noi, o mână de români de parteacealaltă a Carpaţilor, departe de oraşul Galaţi. CaseleMemoriale ale Hortensiei Papadat Bengescu şi CostacheNegri, de pe coperta nr. 2 a revistei, picturileGinei Hagiu din interiorul copertelor rotunjesc o revistă-eveniment,care poartă numele de „Porto Franco”,un port, o deschidere literară către lume, o istoriecare se descoperă imediat cu prima răsfoire aacestei reviste.

Monica BuiaMonica BuiaNova Misao – Revistă de Cultura Contemporanădin VoivodinaScena culturală din Voivodina este mai bogată cuîncă o revistă în care se împletesc noi idei desprecultură, literatură. Revista apare în limba sârbă şi reuneştescriitori din toată Serbia care contribuie printextele lor la îmbogăţirea literaturii contemporanesârbeşti. Revista „Nova Misao” înfiinţată de Secretariatulpentru Cultură al Guvernului Voivodinei, dezbateteme actuale şi autentice pe tema culturii. Revistaapare de şase ori pe an, începând din anul 2009 când,în luna iulie, a apărut primul număr. Redactorul-şefal revistei este ziaristul şi scriitorul Mirko Sebić.Scopul acestei reviste este ca în fiecare număr săse cerceteze personalităţile creative âi ca fiecare numărsă fie dedicat unei personalităţi, unui proiect sauunei mişcări. Revista „Nova Misao“ are un conţinutbogat şi urmăreşte toate manifestările importanteîn cultura Voivodinei. Numărul şase a apărut în lunaiunie 2010, iar autorii sunt personalităţi marcante dincultura sârbăCapitolul Hronotopie este dedicat evenimentelorimportante care s-au derulat în Voivodina în ultimaperioadă. În capitolul Tezele în politica culturală, directorulFondului pentru Promovarea Culturii Spanioledin Washington vorbeşte despre cultură, caredevine în ultimul timp un sector important şi al economiei.Amintim în paginile revistei un interviu deTiana Delić realiazat cu actorul şi regizorul AndraşUrban, afirmând că pentru el teatrul „o poezie a realităţii“.Tot el întemeiază o trupă de teatru - „Aiowa“.Un articol interesant este întitulat Cultura în serviciulpublic la TV Voivodina, semnat de prof. univ. dr. DubravkaValić Nedeljković, profesor la Facultatea deFilozofie din Novi Sad. Tot pe tema mass-media şicultura este şi articolul Fii jurnalist în cultură, semnatde mr. Ljiljana Lj. Bulatović, de la Facultatea de Managementdin Novi Sad. Daniela Halda este autorularicolului Dan Peržovski – logo-ul scenei artistice universalecare afirmă că „Dan Perjovski s-a născut la Sibiuîn anul 1961. A avut expoziţii realizate în întreagalume: Moma, New York, Kunsthalle, Base, Tate Modern,Londra, a fost reprezentantul României la Bienala dinVenetzuela şi la Istanbul, în anul 2005. Perjovski devineun fel de logo al scenei artistice universale“.Revista „Nova Misao” („Cuget Nou”) – încă din titlulei putem presupune că între paginile sale se descoperăidei noi, moderne ale tinerilor oameni de artă,cultură şi literatură din spaţiul sârbesc. Revista, orientatăspre un orizont larg al preocupărilor şi cercetărilordin prezent, descoperă circumstanţele în caretrăieşte omul de cultură în societatea modernă.141

sms

Speranţa MilancoviciÎn perioada 16-18 septembrie, la Baia Mare, a avut locCea de a II-a ediţie a CONFERINŢEI INTERNAŢIONALEDE STUDII INTERCULTURALE ŞI COMPARATISM„SPAŢII CULTURALE ŞI FOND ARHAIC”Speranţa MilancoviciCentrul Judeţean pentru Conservarea şi PromovareaCulturii Tradiţionale Maramureş şi Universitatea deNord din Baia Mare – Facultatea de Litere, au reluat, înacest an, o iniţiativă inaugurată în anul 2008, şi anumeaceea de a organiza o conferinţă internaţională dedicatăinterculturalităţii şi comparatismului. Comitetulştiinţific al manifestării reuneşte nume sonore, precum:Jean Cuisenier (Franţa), Sanda Golopenţia (SUA), OtiliaHedeşan (România), Zdzisław Hryhorowicz (Polonia),Hervé Pierre Lambert (Franţa), Ion Taloş (Germania) etc.Invitaţiei lansate de organizatori au răspuns cercetătoridin diferite ţări (Serbia, Italia, Franţa, RepublicaMoldova, Germania, Austria, Spania etc.)Prima zi a fost dedicată deschiderii festive, conferinţelorîn plen şi prezentărilor de publicaţii. Cu aceastăocazie au luat cuvântul reprezentanţii instituţiilororganizatoare, pentru ca ulterior să expună lucrări înplen Biljana Sikimić, de la Academia de Ştiinţe şi Arte,Belgrad, Serbia şi Davide Astori, de la Universitateadin Parma, Italia. A urmat prezentarea a două filmedocumentare şi vernisajul expoziţiei Fotoetnografica.Un moment esenţial l-a reprezentat lansarea revistelor„Memoria Ethnologica”, revistă de patrimoniuethnologic şi memorie culturală din Baia Mare,Romania (cotată B+ de către CNCSIS) şi „Europa”, revistăde ştiinţă şi artă în tranziţie, Novi Sad, Serbia.Redactorul-şef al acesteia din urmă, scriitorul PavelGătăianţu, este, de altfel, un colaborator constant almediilor culturale din România. Participanţii au avut,totdată, şi oportunitatea de a se deplasa într-o excursiede documentare în Ţara Lăpuşului, cu precăderela Mănăstirea Rohia, unde se află şi casa lui NicolaeSteinhard, la Mănăstirea Rogoz (monumentUNESCO) şi la Mănăstirea Râoaia.Programul pe secţini a fost structurat după cumurmează: studii interculturale, etnologie şi antropologie,limbă, limbaj şi fond arhaic, respectiv secţiuneade cultură şi civilizaţie germană.Dintre intervenţiile cercetătorilor invitaţi menţionăm,prin selecţie: Delia Suiogan, România, BaiaMare, Eu şi Celălalt, Duşiţa Ristin, Serbia/România,Belgrad/Bucureşti, Începuturile tiparului în Ţările Româneşi interferenţele cultural româno-sârbe, FilippoZerilli, Italia Cagliari, Soft law and the global legalorder. An anthropological perspective, Petru Dunca,România, Baia Mare, Două modele acţionale: BaladaMioriţa şi poemul filosofic Bhagavad-Gita, SperanţaSofia Milancovici, România, Arad, Le conflit et le styledans le roman roumain d’action des années 1960-1964,Carmen Dărăbuş, România/Serbia, Baia Mare/NoviSad, La fonction de champ sémiotique de l’espace culturelindienne. Mircea Eliade et Antonio Tabucchi, Hervé-PierreLambert, Franţa, Paris, La culture japonaisedans l’œuvre anthropologique de Lévi-Strauss, VirginiaPopović, Novi Sad, Serbia, Elemente paremiologice laVuk Stefanović Karadžic şi Anton Pann, Rodica-CristinaTurcanu (Baia Mare, Rumänien) Ignaz von Born (1742-1791) über den Bergbau in Baia Mare und Umgebung,Teodora Rodica Biriş (Arad, Rumänien) / Iveta Kontríková(Slowakei), Komposita mit dem Grundmorphem-Wein- im Deutschen, Rumänischen und Slowakischen.Lucrările propuse de participanţii la aceastămanifestare ştinţifică vor apărea, în cursul acesteiultime perioade a anului, într-un volum dedicatexclusive conferinţei şi care va fi publicat în limbide circulaţie internaţională, la o editură acreditată.Următoarea ediţie a reuniunii va avea loc în anul2012.143

144* * * * *In MemoriamIoan Radin Peianov (1945-2010),scriitor şi traducătorÎn ultimele zile din august anul curent, înainte de apleca în călătorie la Novi Sad, unde se ducea întotdeaunacu drag, Ioan Radin Peianov, cunoscutul traducătordin limba sârbă în română şi din sârbă în română,scriitorul sârbo-român a trecut în nefiinţă. Ultimii anidin viaţă i-a petrecut pe postul de bibliotecar al seminaruluisârbesc din Timişoara, care făcea parte dinSocietatea Sârbilor din România.Ioan Radin Peianov a terminat Liceul Sârbesc dinTimişoara, şi-a făcut studiile la Facultatea de Filologiedin Timişoara, apoi pleacă la Cluj, unde îşi ia licenţa. Înoraşul Cluj-Napoca a făcut parte din grupul scriitorilorstrânşi în jurul revistei moderniste „Echinox”. Pe lângăproză, a făcut traduceri din limba sârbă şi a acţionatpentru afirmarea literaturii sârbeşti în străinătate. Primelesale traduceri pe care le-a făcut încă din tinereţeau fost poeziile lui Vasko Popa şi Miodrag Pavlović.În anul 1976 s-a angajat la revista „Vatra” din TârguMureş. Traduce Tigva fandosită de Jovan SterijaPopović pe care Teatrul Naţional din Târgu Mureş ova pune în scenă. Pentru prima sa carte de poveşti aprimit premiul Uniunii Scriitorilor din România. A traduspe scriitorul avangardist rus Danil Harms, pentrucare, la fel, a primit premiul Uniunii Scriitorilor dinRomânia, filiala Timişoara.În anul 1992 se angajează cabibliotecar la Seminarul sârbescdin Timişoara, luptând săîmbogăţească fondul de carteşi să creeze condiţii pentru mărireanumărului de cititori aicărţii sârbeşti. În această perioadă,Ioan Peianov a tradus unşir de cărţi din literatura sârbă;a tradus şi publicat Pâine şi frică de Milisav Savić, dinproza lui Srba Ignjatović şi Zdravko Krstanović, dinpoezia lui Radomir Andrić şi Radomir Uljarević.În ultima perioadă a tradus pe Danilo Kiš şi pe MilošCrnjanski. Pentru Grădină, cenuşă a primit premiulUniunii Scriitorilor din România.Cu ocazia a 30 de ani de la moartea lui Miloš Crnjanskia publicat 33 de poeme din Lirica Itacăi (ediţie bilingvă);Jurnalul lui Čarnojević şi Stražilovo (ediţie bilingvă),cu două manifeste ale lui Crnjanski din perioadaavangardistă.Pentru Teatrul din Vârşeţ (secţia română) traduceîn anul 2008 drama Elektra de Danilo Kiš, iar în anul2009 publică o selecţie din poeziile lui Jovan Zivlak.Editura Univers din Bucureşti i-a publicat în anul2010 traducerea romanului lui Danilo Kiš Grădină, cenuşă,în colecţia cunoscută a acestei edituri - „Romanulsecolului XX”.Ioan Radin Peianov a publicat mai mult de o sutăde traduceri din opera prozatorilor şi poeţilor sârbidispersate prin ziare şi reviste în întreaga Românie şia iniţiat câteva proiecte la care a lucrat cu pasiune.Adorit să publice opera completă romanescă şi nuvelisticăa lui Danilo Kiš şi a terminat o culegere de poeziea lui Dragan Jovanović Danilov.Ioan Radin Peianov a fost un scriitor cunoscut înRomânia şi de aceea uşile multor publicaţii şi revistei-au fost deschise. S-a afirmat ca un sensibil traducătordin literatura sârbă modernă şi prin moartea sapierdem pe unul dintre cunoscătorii şi reprezentanţiide seamă ai culturii sârbeştiJovan Zivlak*Pe 20 iulie a.c., a avut loc lansarea în România aRevistei de ştiinţă şi artă, în tranziţie „Europa” la MuzeulLiteraturii din Bucureşti. Cu această ocazie a fostvernisată şi o consistentă expoziţie de ilustraţie satiricăa Directorului Artistic al revistei, Doru Bosiok.Tot la Bucureşti, la Muzeul Literaturii, pe data de 21octombrie a fost lansată revista „Europa” nr. 5. De dataaceasta despre revistă au vorbit dr. Ionela Mengherşi dr. Speranţa Milancovici.*La Chişinău, în perioada 14-16 octombrie a.c. s-adesfăşurat ediţia a II-a a Congresului Internaţional alJurnaliştilor Români la care s-au dezbătut problemelegate de presa de limbã română din afara graniţelorRomâniei vs presa de limbă rusă / ucraineană / sârbă/ maghiară. La Congres, pe lângă participanţi dinMoldova, România, Ungaria, redactori ai revistelorrenumite din ţările amintite, a participat şi scriitorul şijurnalistul Pavel Gătăianţu, în calitate de redactor-şefal revistei „Europa” din Novi Sad. El a vorbit desprerevista „Europa”. Pe lângă programul special oferit degazde (primarul Dorin Chirtoacp a oferit o recepţie)cu prilejul Hramului Chişinăului, Pavel Gătăianţu a fostoaspetele doamnei prof.univ.dr. Elena Prus, directoareaInstitutului de Cercetări Filologice şi Interculturaledin cadrul Universităţii Libere Internaţionale dinMoldova.

cronica teatrală

Simon GrabovacINFANT - APARIŢIA, CONCEPŢIA, PROGRAMUL...146Infantul a apărut ca răspuns activ la dispariţia festivaluriloriugoslave Malo pozorje care a existat douădecenii şi din dorinţa ca, în perioadă nefavorabilăpentru cultură şi comunicare, să deschidem un spaţiucu totul nou pentru schimbul valorilor culturalecu lumea, exploatând energia creativă a tinerilor,care conturează ceva nou la noi; astfel asigurăm uncontext adecvat pentru a obţine informaţie adevăratădespre noi, despre produsul nostru şi despre noileinovaţii teatrale, fie cele care se bazează pe uneleelemente clasice sau cele care introduc elementetehnologice şi de mass-media noi, alături de o diversitatede inovaţii.Festivalul Malo pozorje a fost unul din festivalurile-cheiecare, pe lângă sprijinul neformal al trupelor,pe lângă eforturilor de cercetare şi de inovare a asiguratşi afirmarea lor nu numai în cadrele iugoslave,ci şi în afara lor. Ţinându-se în aceeaşi perioadă cuSterijino pozorje, pe lângă îmbunătăţirea şi completareaprogramului său, a fost mai mult decât informaţiadespre ce se întâmplă esenţial în spaţiul celui de-altreilea teatru, iar prin succesul şi energia sa a provocato atenţie globală şi un entuziasm al iubitorilor deteatru. Astfel, adunaţi într-un singur loc, toţi factoriiesenţiali pentru pulsarea ambelor festivaluri şi a vieţiiteatrale – spectacole diverse şi bune, critici, teoreticieni– au asigurat creatorilor acestui teatru, pe lângăentuziasmul publicului şi acceptarea criticii, acceptarematerializată în premii -, şi participarea celor mai bunespectacole la festivaluri din străinătate, deoarece laacest festival unic au putut să-i observe şi creatoriide teatru din străinătate, care prin critici constructiveşi schimb de informaţii, prin sprijin, au influenţatevident asupra destinului unor spectacole, trupe. Şiacum, după mai mult de 20 de ediţii ale acestui festivalde teatru, se poate vedea esenţa şi adâncimeaurmelor care pe lângă câteva trupe cunoscute dinstrăinătate, au lăsat şi trupele din spaţiile iugoslave:Lero, Teatrul Romilor, Pralipe, Kugla Glumişte, Teatarpod Razno, Dvorişte, Dadov, să amintim doar câteva.Prin dispariţia spaţiului cultural care a dat naştereprimilor actori şi trupe ale teatrului diferit, a dispărutşi orice esenţă a existenţei acestui festival. Însă ştiindimportanţa şi necesitatea pentru cultivarea şi dezvoltareateatrului inovator şi de cercetare a fost maimult decât clar că trebuie deschis un nou spaţiu pentrunoi actori. Aceasta în primul rând a subînţeles schimbărileîn concepţia şi caracterul acestui festival. Avândo experienţă foarte bogată în organizarea festivalului,ştiind importanţa, provocările creatoare şi noile tendinţeîn acest fel de teatru, alcătuirea noii concepţii afestivalului se marchează aproape singură, de la sine,îndeosebi din cauză că astfel de festivaluri la noi nuau fost, cu excepţia Bitefului, care a rămas în spaţiulactivităţii acelei expresii teatrale care a apărut şi s-adezvoltat împreună cu el. Însă pentru ca aceastăconcepţie să fie bună şi să aibă greutatea sa specificăşi raportat la celelate festivaluri din regiune şi Europa,a fost necesar să se numească precis individualitateasa şi să se stabilească spaţiul de activitate.Festivalul Infant drept spaţiu experimental al teatruluinou este interesat doar de modurile neobişnuiteale teatrelor care promovează noi categorii importanteşi dereglează clişeele clasice cunoscute. La fel,aceia care prin abordarea pozitiv subversivă evidentdereglează orizontul aşteptărilor, demolează normele

stabilite. Ceea ce este îndeosebi important pentruacest mod al practicii teatrale este conştiinţa înaltăprivind procesul muncii şi actul actoricesc. Şi ea nunumai că este critică faţă de teatrul stabil, ci şi radicalăîn critica negaţiilor sociale şi a apariţiilor. Pe lângăaceasta, acest festival ar trebui să indice asupra liniilor-cheieale dezvoltării teatrului nou şi alternativ şisă contureze cercetările „zimţate”, marea influenţă atehnologiei, a maşinilor, calculatoarelor şi mass-medieicărora omul le devine proteză. La fel, prin diferitemoduri de activitate din nou se confirmă cât estede important procesul cercetărilor cu prilejul spectacolului,chiar de la artefact şi de la măsura în carespectatorul–participant este pus într-o poziţie cu totulnouă, activă şi responsabilă. Structura de programa festivalului se deosebeşte evident de festivaluri similarela noi. Compusă din numeroase segmente, eauneşte în sine diferite programe: de la spectacoleleserale în programul principal, în spectacolele de stradăde tip atelier, expoziţii performance, simpozioane,până la producţia de festivaluri. Practica festivalurilora confirmat evident necesitatea continuităţii sale decultivare a segmentelor de producţie a festivalurilor.Producţiile Infant sunt argumentul-cheie în schimbulesenţial al ideilor artistice, artefactelui, deoarece nunumai că ele confirmă nivelul producţiilor, ci în contextulfestivalurilor internaţionale indică potenţialuriserioase ale creatorilor teatrului nou.În pofida conştiinţei imposibilităţii de identificarea unor procedee de cercetare şi a produselor finale,acest festival totuşi este orientat spre partea competitivă.Acest aspect a fost important din cel puţin douămotive: primul este motivaţia actorilor pentru ca cercetărilelor şi inovaţiile să le conceapă şi să le ducăpână la sfârşit, iar cel de-al doilea subînţelege ajutorulmaterial însemnat şi sprijinul continuităţii şi ridicăriicalităţii muncii trupelor. Desigur că premiile nupot fi ierarhizate şi tipizate din cauza motivelor cercetărilorşi diferenţelor poticilor teatrale şi a limbii.Dat fiind faptul că festivalul are continuitate în finanţare,atunci nu este necesar să se elaboreze înmod special strategia activităţii în acest segment alsău. Aceasta nu înseamnă că trebuie menţinut statutulcvo, ci că trebuie integrat mişcărilor în mediu. Pelângă sprijinul de la instituţiile de stat şi orăşeneşti,provinciale şi nivel republican, este important să seîncadreze şi fundaţiile, reţeleleculturale, pentru cafestivalul în acest segment să fie înrădăcinat în spaţiulexistenţei şi activităţii, în ceea ce priveşte menţinereaşi ridicarea nivelului programului şi îndeosebiasupra planului diversităţii alegerilor şi calităţii cooproducţieiinternaţionale.Această pledoarie apărută nemijlocit în urma începeriifestivalului, mărturiseşte atât despre conştiinţaclară privind profilul festivalului, concepţia lui,cât şi despre necesitatea că există loc al adunării, informăriişi schimbării experienţelor, îndeosebi aleacelora care au fost privilegiul unor trupe europene,considerate guru al teatrului contemporan. Şi cu toatecă la noi a existat masa critică a actorilor de teatrucare au fost educaţi şi introduşi în secretele celor mainoi cercetări ale teatrului şi a metodelor de lucru, totula rămas la unele eforturi şi unele probleme provizoriiale artefactelor lor în practica noastră teatralădestul de sclerotică. Pur şi simplu pe la mijlocul anilor`90 nu a fost loc unde ar putea să se examinezeprovenienţa şi profunzimea cuceririlor acestor actoriîn încercarea schimbărilor limbii teatrale şi indicareaunei alte conştiinţe privind actul teatral. Acest festival,încă de la început a fost caracterizat printr-o naturadublă: pe de o parte crearea contextului sociopoliticnou, iar pe de altă parte necesitatea de a sesprijini căutarea pentru noi limbi teatrale. Din aceastăcauză, lansarea Infantului a fost o apariţie necesarăşi naturală, deoarece în felul acesta s-a născut şiun nou loc al întâlnirilor, al artefactelor teatrale, alactorilor, al ideilor lor, al modului de lucru. Atât autoriiautohtoni, cât şi cei străini, au concepţii diferite,dar şi orizonturi de aşteptare diferite de la actul teatral.Indiferent de cât a fost momentul social globalde nefavorabil, cu numeroase evenimente negativeşi cu numeroase conflicte nemijlocite de război înregiune, trebuie să spunem că asupra festivalului nus-au efectuat niciun fel de presiuni speciale sau influenţede alte feluri. Festivalul a rămas al acelora cărorale şi revine datoria să-l contureze. Aceasta nu afost din cauză că festivalul nu s-a ocupat de problemelesociale sau a ocolit unele spectacole şi evenimentecare s-au referit în mod critic la aspectele socio-politicenegative. Festivalul a fost construit de laînceput în mod activ prin critica directă ori sugeratăa acestor aspecte negative. Pur şi simplu cultura nu afost în centrul atenţiei societăţii de atunci, dar programullor niciodată nu s-a epuizat în mod exclusivîn angajamentul politic.Spaţiul infinit al jocului teatrului nou şi al creativităţiia fost o mare provocare pentru programatoriifestivalului: selectorii, directorii artistici, echipelepentru urmărirea programelor şi redactorii. A trebuitsă se activeze la câteva niveluri: să se citească câtevaSimon Grabovac147

modele, cele mai productive, să se găsească cele maicalitative şi cele mai provocatoare spectacole şi să secaute tot ceea ce ar putea să fie un nucleu productival unei noi limbi teatrale. În toate aceste provocăriteatrale a fost necesar să se găsească şi acelea care auputut, în mod individual şi în general, să o motivezeprin numeroase scopurile propuse. Şi dacă astăzi, înurma ediţiei a 15-a a festivalului, ar trebui pentru unmoment să se examineze funcţiile sale, contribuţiile,suişurile şi coborâşurile, atunci s-ar putea spune căcontribuţia lor diferită este de neşters. Îndeosebi pentruscena noastră fragilă a teatrului contemporan:prin sprijin, afirmare, indicaţie spre ceea ce este maibun, prin evidenţierea lor şi aprecierea, educaţia şiinfluenţa – directă sau indirectă – la plasarea pe scenateatrală internaţională.Fragment din cartea „Prosijavanje”, apărută cu prilejula 35 de ani de teatru alternativ148

autorii

150Tamara Andrucovici s-a născut la Bucureşti,pe 12 mai 1984. Tatăl scriitor, mama psihologşi psihanalist. La vârsta de 7 ani, părăseşte România,pleacă în Franţa unde se stabilise mamaei. Foarte dotată pentru limbi străine, învaţăfranceza în două luni. începe şcoala în Franţa,îşi petrece vacanţele în România, alături de tatălsău şi de familia maternă. La 12 ani începe săscrie în franceză piese de teatru, povestiri. La 16ani scrie piesa U etait une fois, derriere le rideaude fer... (A fost odată, în spatele cortinei de fier...);la 17 ani a scris un roman: C’etaitapres ‘89(Eradupă ‘89). Opţiunile tematice izvorăsc din istoriarecentă şi cea familială, marcată de migraţii şi dedictatura comunistă. Participă la Memo rialul dela Sighet, cu două lucrări: Familia ideală şi Estesau nu poporul român un popor extremist?, lucrăripublicate în antologia Biblioteca Sighet voi. 16şi 17 (2001). Liceul absolvit la Lille, în 2002. Seînscrie la Facultatea de Filologie şi la Institutulde Limbi Străine pentru Relaţii Internaţionale, laParis. Continuă să scrie povestiri, piese de teatru,traversate de aceleaşi obsesii: Siberia, lagărele,traumele veacului „asumate” până la identificarecu prota gonişti din generaţii anterioare. Una dinpiesele sale de teatru (Feuille verte, Olt esseule...)este tradusă în română sub titlul de Foaie verde,râu stingher, publicată în revista Pro Saeculum,în aprilie 2006. A terminat de scris piesa Nousaurions eu un autre sort (Am fi avut o altă soartă).A frecventat şi un cerc de artă dramatică, undea încercat să-1 facă cunoscut pe Caragiale, înfranceză, în traducerea Monicăi Lovinescu şi a luiEugen lonescu. în prezent, autoarea este înscrisăla un mas-terat de germană la Sorbona.Liliana Aron, născută în 1969 la Sebeş, Arad.Este lector universitar doctor. 1996 – 20005cursuri doctorale organizate de UniversitateaBucureşti, Facultatea de Teologie Ortodoxă,secţia Teologie Morală, Ascetică şi Etică socială.În anul 2006 susţine teza de doctorat: Conceptulortodox pe comuniune în creaţia popularăromânească. Implicaţii morale la UniversitateaOvidius din Constanţa, Facultatea de TeologieOrtodoxă. În anul 1998 a fost cooptată înA B C D E F G H I J K LCatedra de Teologie la Facultatea de TeologieOrtodoxă „Sfânta Muceniţă Filoteea” din Piteşti,ca preparator suplinitor pentru seminariiledisciplinelor de Teologie Morală Ortodoxă şiStudiul Vechiului Testament. În 1999 a ocupatpostul de preparator universitar la Facultatea deTeologie Ortodoxă „Sfânta Muceniţă Filoteea”din Piteşti. În anul 2000 a susţinut examenulde titularizare pe postul de asistent universitarla obiectul: „Practica pedagogică a Religiei”Din anul 2000 funcţionează ca asistent titularîn catedra de Teologie a Facultăţii de TeologieOrtodoxă „Sfânta Muceniţă Filoteea” din Piteşti.Din anul 2008 suplineşte postul de lector laCatedra de Teologie.Loredana-Maria Baba: born 18 March 1980,Lugoj, Timiş, Romania, nationality: Romanian,mothertongue: Romanian. 2003: Licensed inLetters (double specialization Italian-English)Faculty of Letters, Babeş-Bolyai University, Cluj-Napoca. 2004: Master Specializations: ItalianCulture in Europe (same faculty), AmericanStudies (Faculty of European Studies, sameuniversity); Teaching Assistant (2003-2004collaborator Faculty of Letters, UBB-Cluj, practicalcourses in Italian, 2004-2008 collaboratorFaculty of Economics, Department of modernlanguages, UBB-Cluj, practical courses BusinessEnglish); PhD stage in Cultural Anthropology(same institutional context). Main interest ofresearch: studies of ethnology, folklore andidentity. The PhD Thesis blends various Humanitiesdomains and methodologies, attempting anew redefinition of the myth-rite-ritual clusterat a theoretical level, which permits an interdisciplinarycomparative analysis. 2005: freelancetranslator and interpreter: languages Italian,English. So far the author has participated invarious international conferences and published7-10 articles on the subject of the PhD Thesisand various other related domains of interest,and recently has translated a book in thedomain of modern history soon to be published.Ludmila Bejenaru este cadru didactic laCatedra de Slavistică „Petru Caraman” aUniversităţii „Al.I. Cuza”. Licenţiată în filologie(1981), licenţiată în drept (2003). Doctor înfilologie (1999) cu lucrarea „Fascinaţia Geniuluiîn romantism”, sub îndrumarea prof. dr.docent,Academician Constantin Ciopraga. Membru alAcademiei de Stiinţe Pedagogice şi Sociale dinFederaţia Rusă (2010). Autor a patru volumede carte, două manuale pentru studenţi, unvolum de traduceri şi a peste 40 de articolede specialitate, publicate în România, Rusia,Bulgaria,Turcia,Georgia, Kazahstan, Azerbaigian,Belarus, Republica Moldova.Branka Bogavac, ziaristă şi publicistă, profesoarăde limba franceză şi slavistică, traducătoare.Studiile la Facultatea de Filologie din Belgrad.La Sobona a studiat slavistica unde şi-a luat şimagistratura. Acolo a fost lector de limba sârbă.Din 1964 trăieşte la Paris. Între anii 2004-2006 afost directoarea Centrului Cultural Sârb la Paris.Este autoarea volumelor: Razgovori sa Dadom,Slikarstvokao neracionalna sreća, Crna Gorau Parizu, dedicate artiştilor plastici. A realizatinterviuri cu numeroşi artiştii şi scriitorii.Ludmila Branişte, conferenţiar universitar laUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Catedrade Limba Română pentru Studenţi Străini.Este redactor şef al revistei academice internaţionaleAlloquor Studia Humanitatis Yassiensia şimembru al consiliului ştiinţific al revistei Europadin Novi Sad. Este coordonatorul Simpozionuluicu participare internaţionala „Româna ca limbăstrăină – între metodă şi impact cultural” (2008)şi coordonator al sesiunii de comunicări cuparticipare internaţională „Cultură şi comunicareîn spaţiul unitar european” (2009).Monica Buia s-a născut la Belgrad pe data de01.10.1986. Și-a luat diploma la Facultatea deFilozofie, Departamentul de Limba și LiteraturaRomână din Novi Sad. Este colaboratoare lapostul de Radio Novi Sad – redacția în limbaromână. Până în prezent a scris articole pentrurevistele Europa Info și Tinerețea.Vasile Cucerescu, doctor în filologie.Conferenţiar universitar şi Şeful Catedrei defilologie engleză din cadrul Institutului de RelaţiiInternaţionale din Moldova. Funcţii îndeplinite:preşedinte al Consiliului de Asigurare a Calităţii,Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova;Membru al Seminarului ştiinţific specializat deliteratură universală şi comparată, Universitateade Stat din Moldova; Membru al Asociaţiei deliteratură generală şi comparată din România;Membru al Asociaţiei europeane a învăţământuluisuperior (EAIR). Participant în programeinternaţionale: Senior English LanguageFellow, Chişinău, Moldova; Confidence BuildingMeasures Programme, Open Education Centre,Bulgaria; Individual Mobility Grant, University ofLatvia, Riga, Letonia. Domenii de cercetare: literaturăuniversală, comparată, engleză, irlandeză,americană, română. Participant la conferinţe,simpozioane şi forumuri internaţionale înSpania, Letonia, Italia, Iordania, Bulgaria.Carmen Cerasela Dărăbuş s-a născut pe datade 3.02. 1966 la Baia Mare, Maramureş, România.Studii: Facultatea de Litere a Universităţii„Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, specializarearomână-franceză, doctorat în Filologie laUniversitatea din Bucureşti, masterat în Sociologie-AdministraţiePublică la Universitatea dinBucureşti. Titular la Universitatea de Nord dinBaia Mare şi lector de limba românâ (I.L.R.) laSkopje (Macedonia) şi Novi Sad (Serbia). Volumeindividuale: Nichita Stănescu. Experiment poetic şilimbaj, 2001; Literatura universală şi cunoaştereade sine, 2003; Despre personajul feminin. De laEva la Simone de Beauvoir, 2004; Comparatismul,întâlnire a spaţiilor culturale. Studii aplicate, 2008;Identitate şi comunicare. Studii aplicate, 2008.Simona Dolinga s-a născut la Novi Sad în1985. Studii: 2008 – prezent – master la UniversitateaNaţională de Arte Bucureşti, Facultateade Arte Plastice, secţia grafică; 2004 - 2008 -Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, FAP,secţia grafică.Expoziţii: 2009 expoziţie de grupZiua Mondială a Proprietăţii Intelectuale, OficiulRomân pentru Drepturile de Autor, MinisterulCulturii, Bucureşti; expoziţie de grup Urme şiSemne - Repere ale Umanului, Muzeul de Artă dinTulcea; 2008 - expoziţie de grup Graduation Day,galeria Căminul Artei, Bucureşti; 2005 - expoziţiede grup Dunărea, împreuna cu studenţii Facultăţiide Artă din Linz, UNA Galeria, Bucureşti.Premii: 2009 - premiul trei la concursul de afişCreativitatea în Slujba Salvării Planetei, OficiulRomân pentru Drepturile de Autor, MinisterulCulturii, Bucureşti.Yvonne Duplessis îşi începe studiile la Paris.Bacalaureatul nefiind obligatoriu, a fost susţinutmai târziu, pentru a putea să-şi obţină licenţa înLitere la Sorbona. În anul 1938 obţine o diplomăde studii superioare de filozofie – Colorareasenzaţiilor non-vizuale. Paralel, prin intermediulunei prietene care studia simbolismul, descoperăsuprarealismul. În 1939, la Universitateadin Montpellier, specialist în suprarealism, îicoordonează teza de doctorat cu titlul Itinerarespre suprarealitate pe care o susţine în anul1945 şi va servi ca bază a cărţii sale din colecţia„Ce ştiu eu?” care a ajuns, acum, la cea de-aoptsprezecea ediţie, fiind tradusă în unsprezecelimbi. Ea însăşi consideră acum acest traseusuprarealist!Vladislav Đorđević s-a născut în anul 1969. laNovi Sad. Scrie critică literară şi lucrări din antropologie,eseu şi traduce din engleză. Cărţile pecare le-a tradus din limba engleyă sunt: Razlikemeđu polovima (Moć knjige, Beograd, 2005) iU potrazi za svetinjom (Mediterran Publishing,Novi Sad, 2010). Cărţi publicate: Prednosti žena(Dereta, Beograd, 2007) şi Mit o patrijarhatu(Metaphysica, Beograd, 2009). Scrie articole înperiodice.Ion-Mircea Farcaş s-a născut în 1970. Din2004-2007 rste asistent universitar la obiectulLimba română. Fonetică. Gramatică normativă,Facultatea de Litere, Universitatea de Nord, BaiaMare iar din 2008 lector universitar la obiecteleDialectologie; Limba română contemporană,Fonetică şi Cultivarea limbii. Este bursier laŞcoala postdoctorală „Societatea bazată pecunoaştere”, 2010-2011, organizată de AcademiaRomână, Filiala Iaşi şi Universitatea de Nord. Esteredactor-şef al Buletinului Ştiinţific, fasc. Filologiede la Universitatea de Nord din Baia Mare.Din 2007-2008 este consilier editorial al EdituriiUniversităţii de Nord, Baia Mare iar din 2005 estedirector al Editurii Universităţii de Nord, BaiaMare. –Este membru fondator al Societăţii Românede Dialectologie ; 2008 – membru al AsociaţieiCulturale şi de Cercetare Ştiinţifică KSERO, BaiaMare; 2009 – membru fondator al Societăţii deStudii Teologice Ortodoxe din România (SSTOR);2010 – membru al Societăţii Internaţionale deDialectologie şi Geolingvistică. Participant la numeroaseconferinţe şi colocvii ştiinţifice. Autoral unui număr însemnat de articole ştiinţifice. Apublicat cărţile Fonomorfologia subdialectuluimaramureşean, Editura/ Verlag: Druck ZentrumCopyland, Nürnberg, Deutschland, 2009; Lexiculsubdialectului maramureşean, Editura Dacia,Cluj-Napoca, 2009; Graiul şi etnografia satuluiVad, Editura Universităţii de Nord, Baia Mare,2008; coautor la Dicţionar de frecvenţă a numelorde familie din Maramureş, Editura Universităţiide Nord, Baia Mare, 2007; coordonator (şi tehnoredactor)al volumului Omagiu profesoruluiseptuagenar Victor Iancu, Editura Risoprint,Cluj-Napoca, 2006.Pavel Gătăianţu s-a născut în Sân Mihai, Voivodina,Serbia, la 15 decembrie l957. Absolvental Facultăţii de Știinţe Politice din Belgrad. Poet,prozator, artist multimedia, jurnalist. A publicatzece cărţi de poezie, două cărţi de proză, maimulte antologii de autor, și a fost tradus înmai multe limbi. Se ocupă cu publicistica și artperformance. A fondat revistele culturale „FoaiaSân-Mihaiului” (1993), „Cuvântul românesc”(1991), „Kulturbrucke” (1999), „Caiete PavelGătăianţu” (2005). Liber cugetător.Simon Grabovac şi-a luat licenţa la Facultateade Filologie din Novi Sad. Între anii 1979-1984a fost membru de redacţie al revistei Polja, redactorşef şi responsabil al revistei sârbeşti NoviZenit din 1992 până în 1994. A fondat grupul deteatru Interventna trupa Forgov (1980-1990). Afost redactorul la Malo pozorje (1985-1994) pecare l-a transformat în Festivalul internaţional deteatru alternativ INFANT 1995. Este dramaturgşi autor a două librete pentru balet modern. Ascris câteva scenarii pentru Radio şi TeleviziuneaNovi Sad. Pe lângă critică literară scrie şi criticăteatrală.Ivan Grahek s-a născut la Belgrad în 1991. Aterminat Liceul nr. 3 din Belgrad. Este interesatde psihologia cognitivă, epistemiologie şi literaturamodernă. Este participant la seminarul dinpsihologie la IS Petnica, ca rezultat a publicat învolum lucrări ştiinţifice din psihologie cognitivă,psihologie socială şi din psihologia observaţiilor.Simeon Lăzăreanu s-a născut pe 26 .12. 1948la Bariţe. În 1975 a absolvit Facultatea de Limbaşi Literatura Română (franceză) la Bucureşti. În1976 se angajează la Casa de Presă şi Editura„Libertatea“ din Paciova. Din 1981 pžnš đn1994 este redactor şef şi responsabil al revistei„Lumina“. A tradus pe Danilo Kiš, M. Nikolić, R.Putnik. A alcătuit mai multe lecturi şcolare şia tradus manuale şi câteva piese radiofonice.În limba sârbă a tradus din proza şi poeziaromână contemporană. A alcătuit împreunăcu Octav Păun Antologia poeziei româneştidin Iugoslavia Intrarea în casă, care a apărutla Editura Fundaţiei Culturale Române în anul1995. Momentan este ziarist la săptămânalul„Libertatea“.Galina Mazić s-a născut pe 08. 09. 1968. Însatul Coşerniţa, judeţul Crâuleni, RepublicaMoldova. Studiile la Facultatea de Filosofie,Departamentul de Limba şi Literatura Românădin Novi Sad. Traduce din limba sârbă şi românăîn rusă şi invers. Membru de redacţie al revisteiEuropa din Novi Sad.Ognjen Mirić şi-a luat licenţa la Facultateade Drept din Belgrad în anul 2002. A absolvitstudiile de specializare din domeniul dreptuluijuridic al UE. Şi-a luat diploma de master din domeniuldreptului EU la Facultatea de Drept dinBelgrad în anul 2009. Lucrează la programareaşi realizarea fondurilor de aderare la UE. A fostangajat la Ministerul pentru relaţii economice custrăinătatea – coordonator de proiecte CARDS şila Ministerul de Finanţe pe postul de consilier alvicepreşedintelui Guvernului Božidar Đelić. Esteadjunct al directorului coordonator pentru fonduriUE în Cancelaria pentru Integrări Europene.A publicat mai multe lucrări de specialitate.Milancovici Speranţa Sofia (n. 1980, Arad).;2003-2005 - masterat în cadrul Universităţii deVest din Timişoara, Facultatea de Litere, Istorie şiTeologie, specializarea Literatură şi Mentalităţi;2005: traducător autorizat de către MinisterulJustiţiei, română-franceză, franceză-română,română-engleză, engleză-română; 2004-2008:doctorand în cadrul Institutului de Istorieşi Teorie Literară «G. Călinescu», AcademiaRomână, Bucureşti; 2007-2008: curs şi Atestatde Competenţă Lingvistică Europeană, limbafranceză, Federaţia Europeană a Şcolilor (FEDU-CA), Geneva, Elveţia; 2007-2008: curs şi DiplomăEuropeană de Studii Superioare în Comunicare,Federaţia Europeană a Şcolilor (FEDUCA),Geneva, Elveţia; 2008: doctor în filologie, Institutulde Istorie şi Teorie Literară «G. Călinescu»,Academia Română, Bucureşti; Din 2008 până înprezent: lector universitar dr. în cadrul Facultăţiide Ştiinţe Umaniste, Politice şi Administrativea Universităţii de Vest «Vasile Goldiş» din Arad,cercetător în cadrul Academiei Române, filialaTimişoara şi asistent departament FEDE (FederaţiaEuropeană a Şcolilor) - responsabil relaţiiinternaţionale.Aleksandar Lazović este profesor de limba şiliteratura engleză. Şi-a luat licenţa la Facultateade Filozofie din Novi Sad. Este înscris la studiipostuniversitare la Catedra de Limba Sârbă.Lucrează ca profesor şi traducător din limbaengleză şi invers (în sârbă). A tradus două cărţi

şi câteva lucrări care zilele acestea o să iese desub tipar.Mihaela Lazovic (n. lorga) s-a născut pe 13.martie la Vârşeţ. A urmat şcoala primară şi liceulla Zrenjanin. În 1998 se înscrie la Facultatea defilosofie din Novi Sad, la cate dra de limbă şiliteratură engleză pe care o absolvă în 2003 obţinândtitlul de Profesor de limbă şi literatură engleză.Studii postu niversitare la Departamentulde Limba şi Literatura Română, în 2009 absolvăşi obţine gradul profesional: Magistru în ştiinţelingvistice. A tradus un volum de proză scurtăşi un vo lum de poezie ale cunoscutului scriitorvoi-vodinean Pavel Gătăianţu An Assault onthe Public Order (Tibiskus, 2004.) şi Poems fromNovi Sad (Tibiskus, 2007.) A mai tra dus în englezăvolumul de poezii Heutera-nistic, BelletristicWreath. Dreaming of the star of Heuterania.intoxicated with Wind and Fire a scriitoruluiVladimir Kirda Bol-horves. Este colaborator şitraducător al revistei în limba română Europa.A participat la numeroase reuniuni ştiinţificeîn ţară şi străinătate susţinându-şi lucrările laconferinţele internaţionale de Studii britanicela Timişoara, în 2007 şi 2008. Este membru alSocietăţii de Lingvistică Aplicată din Serbia.Deasemenea este mem bru şi unul din fondatoriiorganizaţiei non-guvernamentale Centrulpentru dialogul culturilor din Novi Sad.M N O P R S T U V X ZMarco Lucchesi, născut la Rio de Janeiro în1963. Scriitor, eseist şi traducător din limba braziliană.Profesor la Universitatea Federală din RioDe Janeiro. Este distins cu numeroase premii iarcel mai mare este Premiul Jabuti (cel mai marepremiu pentru literatură în Brazilia). A făcutstudii de limba italiană. Este membrul ClubuluiPen, a Societăţii Brasiliene de Geografie, al Societăţiide Studii Clasice, al Societăţii de LiteraturăComparată şi al Academiei de Artă Fluminense.Este colaborator la „Journal de Brasil”, „O Globo”,„Folha de Sao Pulo”. Este redactor al unei antologiide poezie rusă. A tradus pe Umberto Eco,Rilke, Trakl, Foscolo. Poeziile lui sunt traduse îngermană, spaniolă, persană şi română. A publicatvolumele Sphera (2003), Poemas Reunidos(Finalist -Prêmiul Jabuti 2002), A sombra doAmado: poemas de Rûmî (Prêmiul Jabuti 2001)şi Bizâncio (Finalist – Premiul Jabuti 1999).Vasile Man, profesor de limba română şi poetdin Arad. Redactor şef al revistei trimestrialecare apare la Universitatea de Vest “VasileGoldiş”, Studii de Ştiinţă şi Cultură. A publicaturmătoarele cărţi: „În preajma ta” (1981)- versuri,„Puterea cuvântului” (1981) – dialoguri cu scriitorişi oameni ai şcolii, „Renaştere prin educaţie”(1999) – eseuri şi dialoguri, „O antologie a literaturiiarădene de azi” (2000), „Nu doar duminica”(2001)- versuri, „Şcoli arădene”, vol. I (2002),„Timp şi destin” (2002) – versuri, „Şcoli arădene”,vol. II (2003), „Cuvinte care zidesc” (2006) – versuri,„Dicţionarul scriitorilor arădeni, sec XIX-XX”(2009) – în colab., „Baruţu T. Arghezi” (2009), „Omână întinsă spre cer” (2010)- versuri.Filip Nenadić s-a născut la Zrenianin în 1990.Studiază psihologia la Facultatea de Filozofiedin Novi Sad. Este participant şi colaboratorla IS Petnica, unde a publicat primele lucrăriştiinţifice din mai multe domenii. Îl intereseazăpsihologia experimentală.Marijana Pjavančić, profesor universitar. Născutăla Subotica în 1946. A terminat Facultatea deDrept din Novi Sad în 1970. În 1977 a apărat tezade doctorat iar în 1978 se angajează ca asistent,iar pe postul de profesor universitar în 1988.Este membrul al Asociaţiei Iugoslave pentrudrept Constituţional. A participat la numeroaseconferinţe internaţionale şi colocvii ştiinţifice.Este autorul a aproximativ 200 de lucrări ştiinţificedin domeniul dreptuluiAurora Rotariu Planianin S-a născut la 7octombrie 1952 în localitatea Coştei, comunaVârşeţ. După terminarea şcolii elementare însatul natal, urmează Şcoala Medie de Economiela Vârşet (1971), apoi Facultatea de Economiedin Novi Sad şi Subotica, unde-şi ia licenţa înanul 1975. Îşi continuă studiile de specialitate laBudapesta (Ungaria 1978), iar apoi îşi face studiilepostuniversitare la Facultatea de Economiela Belgrad, unde îşi susţine teza în anul 2000.Editorial, debutează cu volumul de versuri Calulbunicului la Editura „Libertatea” din Panciova înanul 1982, ca apoi să îi apară placheta de versuriSinguri cu noi în colecţia revistei „Lumina” în anul2002. În anul 2003 îi apare volumul de versuriUmbrele paşilor la Editura „Libertatea”, volumulde poezii sârbo-român, Tăierea lemnului,volumul Apus de răsărit. Este membră a UniuniiScriitorilor din Voivodina şi Serbia.Aleksandar Popov este directorul centruluipentru regionalism din Novi Sad şi unul dintrefondatorii Iniţiativei din Igman pentru stateleparticipante la Dayton şi a contribuit la avansareacolaborării regionale a statelor din cadrulAcordului de la Dayton.Virginia Popović (n. Guţu), în Seleuş la 8 iunie1975. Şi-a luat diploma la Facultatea de Filosofie,Departamentul de Limba şi Literatura Românădin Novi Sad. Este magistru în ştiinţele literaturiiromâne. Angajată pe postul de asistentla Facultatea de Filosofie, Departamentulde Limba şi Literatura Română din Novi Sad. Aparticipant la numeroase simpozioane ştiinţificeorganizate în Serbia şi România. Este membrulSocietăţii de Lingvistică Aplicată din Serbia,colaborator al Institutului de Etnografie şiFolclor din Voivodina şi unul dintre fondatoriiFondului Europa din Novi Sad. Are lucrări publicateîn reviste de specialitate de la noi şi dinstrăinătate. A publicat cartea Pavel Gătăianţu,Contribuţii la monografie. Doctorandă la Universitateadin Novi Sad. Este membru de redacţieal revistelor Europa, Alloquor – StudiaHumanitatis Iassyensia şi Tradiţia.Scriitorul şi traducătorul Adam Puslojić s-anăscut la 11 martie 1943 la Cobişniţa, lângă Negotin,în Serbia. A studiat la Negotin, după cares-a înscris la Facultatea de Filologie din Belgrad,pe care a absolvit-o în 1967. Şi-a publicat primelecreaţii literare în revista belgrădeană Vidicişi în Razvitak din Zajecar, în perioada 1963-1964.A debutat editorial cu placheta Postoji zemlja(Există pământul) în 1967, după care a urmat unnumăr impresionant de noi volume de versuri.Lirica sa a fost tradusă în peste 20 de limbi, daromul de cultură s-a dovedit el însuşi un remarcabiltraducător, realizând traduceri în limba sârbădin română, rusă şi franceză. Deschis faţă deexperienţele artistice novatoare, Adam Puslojića fost creatorul Laboratorului literar 9 şi al curentuluiartistic de avangardă numit Clocotrism.Adam Puslojić se numără printre realizatorii şiprotagoniştii unei cărţi celebre, Belgradul în cinciprieteni (1971). În 2008, Editura Proema din BaiaMare a publicat, o amplă selecţie din poemelelui Adam Puslojić. Versurile lui sunt reunite întrilogia Asimetria durerii.Draško Ređep (n. 1935) este critic literar şide artă. A scris următoarele cărţi: Ima se sad ilinekad isto je Vojvodina, Antologija Marić, AntologijaVeljko, Antologija Čiplić, Antologija Tišma,Antologija Crnjanski. Colaborează cu revistelecele mai de seamă reviste din ţară, în primulrând la revistele Polja, Koraci, Zlatna greda. A fostangajat la Facultatea de Filosofie din Novi Sad,Departamentul de Literatură Sârbă.Egeresi Sándor s-a născut pe data de 25 iunie1964, la Bačka Topola. Studiile a absolvit la NoviSad, Facultatea de Drept. Este preşedinteleAdunării Provinciei Autonome Voivodina, alesla şedinţa constitutivă din 16 iulie 2008. Estemembru al Partidului politic al Uniunii Maghiarilordin Voivodina şi membru al Grupuluide deputaţi Coaliţia Maghiară din AdunareaProvinciei Autonome Voivodina. În cele douămandate precedente a fost vicepreşedinte alAdunării P.A. Voivodina însărcinat cu cooperareainternaţională şi regională şi problemeleminorităţilor. A fost organizator activ şi participantla Conferinţa dunărenă, Summit-ul regiunilorşi oraşelor din Europa la Vroclav, Campulinternaţional al toleranţei de la Bačka Topola. Laînceputul anilor nouăzeci a fost participant actival mişcărilor paşnice din Voivodina (organizareapetiţiei antirăzboinice, conceptul paşnic la BačkaTopola.). În momentul de faţă este locţiitor alpreşedintelui Consiliului regiunilor şi oraşelordunărene.Nicolae Selage, născut ăn 1950 la Câmpeni,judeţul Alba. A studiat la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. titlul de doctor înfilologie l-a primit la Universitatea din Timişoaraîn 2003. În perioada 1996-2000 este angajatpe postul de asistent doctorand la Facultateade Ştiinţe Umaniste, Limbi Moderne Aplicate,Facultatea de Drept, Universitatea „vasile Goldiş”din Arad, unde ţine cursuri practice de limbă,literatură şi civilizaţie franceză. Din 1998 pânăîn 2000 este angajat pe postul de asistent doctorandla Universitatea din Timişoara, la Facultateade Ştiinţe Economice unde ţine cursuri practicede limba franceză economică. Din 2000 până în2006 este lector universitar doctor la Facultateade Ştiinţe Umaniste, Limbi Moderne Aplicate,Facultatea de Drept şi la Universitatea „VasileGoldiş” unde ţine cursuri practice de limbă,literatură şi civilizaţie franceză. Din 2006 esteangajat pe postul de lector dr. la Facultatea deŞtiinţe Umaniste şi Sociale, Departamentul deLimbi Moderne de la Universitatea „Aurel Vlaicu”,Arad. Publicat trei cărţi din problemele limbiifranceze şi un număr mare articole în reviste dinţară şi străinătate.Cristina Planianin Simić s-a născut pe datade 18 mai 1977 la Novi Sad. Este doctorand laUniversitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.Mentor: prof. dr. Octavian Lazăr Cozma.Anca Stângaciu este lector universitar la Facultateade Studii Europene, Universitatea „Babeş‐Bolyai”din Cluj‐Napoca, titular al cursurilor România încontextul relaţiilor economice internaţionale şiRelaţiile economice România-Uniunea Europeană.Din 2004 este doctor în istorie. A urmat stagii depregătire profesională în Franţa (1995‐1996), Belgia(1999), Italia (1998, 1999) şi a predat cursuri laUniversitatea de Studii din Milano şi Padova (2006-2008). Domenii de interes: România în contextulrelaţiilor internaţionale, istoria capitalului străin înRomânia, relaţiile româno‐italiene. Este autoreacărţilor: Capitalul italian în economia româneascăîntre anii 1919‐1939, Cluj‐Napoca, EFES, 2004; Investiţiişi investitori italieni în România (1919‐1952),Cluj‐Napoca, EFES, 2006; România în contextulintegrării în structurile Uniunii Europene. Relaţiileeconomice româno‐italiene, Cluj‐Napoca, EFES,2007; Europenizarea şi democratizarea României.Realităţi şi perspective, Cluj‐Napoca, EFES, 2008.Liviu Ioan Stoiciu s-a născut la 19 februarie1950, în comuna Dumbrava Roşie (Canton CFR)– Piatra Neamţ. Absolvent Liceu teoretic în 1967,Studii superioare – filologie şi filozofie. Esteredactor principal, la revista „Viaţa Românească”(unde lucrează şi azi). Debut publicistic – 1967,cu versuri; debut editorial – Ciclurile de versuri„Balans” în „Caietul debutanţilor, 1977” (EdituraAlbatros, 1978) şi „Cantonul 248” în „Caietuldebutanţilor, 1978” (Editura Albatros, 1979).A publicat volumele de versuri: «La fanion»(Editura Albatros, 1980) – Premiul de Debut alUniunii Scriitorilor; – «Inima de raze» (Albatros,1982); «Când memoria va reveni» (Editura CarteaRomânească, 1985); «O lume paralelă» (CarteaRomânească. 1989); «Poeme aristocrate» (EdituraPontica, 1991) – Premiul de Poezie al UniuniiScriitorilor; «Singurătatea colectivă» (EdituraEminescu, 1996). Premiul “Mihai Eminescu”al Academiei României, Premiul de Poezie alAsociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România(ASPRO), Premiul «Poesis» («Cea mai bună cartea anului 1996»), Premiul Uniunii Scriitorilor dinRepublica Moldova; «Ruinele Poemului» (EdituraPontica, 1997) – Marele Premiu al ASPRO, MarelePremiu al Festivalului Internaţional de Poezie(Ediţia I, Oradea), Premiul pentru Poezie pe anul1997 – Superlativele Revistei «Cuvântul»; «Postospicii»(Editura Axa, Seria «La Steaua - Poeţioptzecişti», 1997) – Premiul Asociaţiei Scriitorilordin Bucureşti. A publicat publicistică şi romane.Delia Suiogan, conferenţiar universitar, doctor,Universitatea de Nord, Baia Mare, Facultateade Litere. Domenii de competenţă: Etnologie;Ştiinţe filologice; Cercetare de teren. Domeniide interes: folclorul, mitologia, simbologia,imagologia, literatura orală, istoria culturii şicivilizaţiei. STUDII UNIVERSITARE: Universitateadin Timişoara, Facultatea de Filologie - 1986-1990; STUDII POSTUNIVERSITARE: Universitatea“Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi - 1999-2005; Diplomade Doctor în domeniul Filologie.Titlul esteobţinut în aprilie 2005. Conducător: prof. univ.dr. PETRU URSACHE. Teza de doctorat are titlul:Simbolica riturilor de trecere. Bursier în cadrulproiectului “Societatea bazată pe cunoaştere– cercetări, dezbateri, perspective” ID 56815,proiect cofinanţat din Fondul European prinProgramul Operaţional Sectorial DezvoltareaResurselor Umane 2007-2013. Este autorulcărţilor Simbolica riturilor de trecere, EdituraPaideia, Bucureşti, 2006; Forme de interacţiuneîntre cult şi popular, Editura Ethnologica, EdituraUniversităţii de Nord, Baia Mare, 2006. Membruîn Asociaţia de Ştiinţe Etnologice din România(ASER); Membru al Asociaţiei Culturale“A. Philippide”, Iaşi; Societatea EtnologilorRomâni; Institutul de Etnologie Europeană alUniversităţii Babeş-Bolyai; Centrul de CercetăriInterdisciplinare privind Comunicarea Umană(CCICU), Baia Mare; Asociaţia Culturală, Ştiinţificăşi de Cercetare KSERO, Baia Mare; Membru alredacţiei revistelor: Memoria ethnologica, revistăde patrimoniu ethnologic şi memorie culturală,Baia Mare; Ţara Oaşului între tradiţie şi inovaţie,revistă de patrimoniu etnologic şi memorieculturală, Negreşti Oaş; Astra Maramureşeană,Baia Mare.Nedeljko Terzić este născut în 12 mai 1949la Bosut. S-a şcolarizat la Sremska Mitrovica şiBelgrad. Trăieşte şi creează la Sremska Mitrovica.A publicat 55 de cărţi pentru copii şi adulţi. Estemembru al Societăţii Scriitorilor din Voivodina.Scrie poezie, proză, drame, satiră, critică literară,scenarii TV. Este tradus în mai multe limbistrăine.Ciprian Vălcan (născut în 5 decembrie 1973 laArad). Bursier al Ecole Normale Superieure dinParis în perioada 1995-1997, bursier al guvernuluifrancez în perioada 2001-2004, obţine licenţaşi masteratul în filosofie la Universitatea Paris IV– Sorbona. Conferenţiar la Facultatea de Drepta Universităţii Tibiscus din Timişoara. Doctor înfilosofie al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (2002). Doctor în filologie al Universităţiide Vest din Timişoara (2005). Doctor în istorieculturală al Ecole Pratique des Hautes Etudesdin Paris (2006).Volume de autor : Recherchesautour d’une philosophie de l’image,1998, Studiide patristică şi filosofie medievală, 1999 (PremiulFilialei din Timişoara a Uniunii Scriitorilor), Eseuribarbare, 2001, Filosofia pe înţelesul centaurilor,2008, La concurrence des influences culturellesfrançaises et allemandes dans l’œuvre de Cioran,2008, A traves de la palabra – în curs de apariţie,Elogiul bîlbîielii – în curs de apariţie.Oana Ursulescu s-a născut pe data de 4 mai1987 la Zrenianin. Şcoala generală o termină laNovi Sad ca şef de promoţie, iar liceul la SremskiKarlovci, la secţia limba italiană şi engleză. În2006 înscrie studiile la Novi Sad, Departamentulpentru Limbă şi Literatură Engleză. Vorbeştecinci limbi. Primul volum bilingv de prozăscurtă - Stoun şi pisicile pestriţe - apare la NoviSad în 2001. Publică poveşti scurte în revistele:„Tinereţea”, „Tibiscus”, „Lumina”, „Nezavisni”,„Cronica”, „Svet reci”, „Prvi koraci”, „Branko”.Obţine premii pentru proza scurtă (premiul IvoAndric, Zemun, 2000; premiul Ioan Flora, NoviSad, 2008). Este inclusă în Antologia literaturiipentru române copiii de pe teritoria RepubliciiSerbia (ed. prof. dr. Ileana Magda, 2005) şi înAntologia de poezie şi proză scurtă ai tinerilorde pe teritoriul fostei Iugoslavia („Rukopisi 32”,2009). Joacă în spectacole de teatru: S.CA. SonjaMarinkovic (1997-2003), Otvoreni klub (1999-2000), Thalia (2002).151

Norme de redactare152Se aplică ortografia actuală a limbii române. Pentruarticolele în limba română, diacriticele sunt obligatorii.Articolele pot fi scrise şi în engleză şi franceză.Se foloseşte fontul Times New Roman. Normal,12, la un rând, justify, alineat (tab) de 1 cm.I. Format:Numele autorului/autorilor: corp 12, centrat, prenumelecu minuscule (în afară de iniţială), numele cuCAPS LOCK.Titlul: corp 12, centrat, bold, minuscule (cu excepţiilenormale: iniţială, nume proprii etc.), la 1 rând;Moto (în eventualitatea în care există): corp 10, alineatdreapta, ghilimele; sursa se dă între paranteze.Textul propriu-zis: corp 12, alineat de 1 cm; spaţiere:la un rând.Titlul capitolelor (şi numărul de ordine): corp 12,bold; alineat de 1 cm; spaţiere: la un rândTrimiterile: se fac în text, după modelul: (Coteanu1982: 32) sau (Ibidem: 102-104). Toate citările din texttrebuie să se regăsească în bibliografie.Fiecare articol este însoţit obligatoriu de o Bibliografie,care conţine lucrările citate (sau consultate),inseriate în ordinea alfabetică a numelui autorului.Bibliografie: în TNR, Normal, 12, la un rând, justify,hanging cu 1 cm, după modelul de mai jos:Ardenne, Paul. (2004). Un art contextuel. Créationartistique en milieu urbain, en situation, d’intervention,de participation, II édition, Paris: Editure Flammarion.Bougnoux, Daniel (1995). La communication contrel’information, Paris: EditureHachette.Boutaud, Jean-Jacques, Lardellier, Pascal (2001).«Pour une sémio-anthropologie des manières de table»,in MEI , n° 15, p. 25-38.Rezumat: în TNR, Normal, 12, la un rând, pe ultimapagina, după bilbiografie. Pentru articolele în limbistrăine (franceză, engleză) rezumatul va fi în limbaromână. Rezumatul conţine obligatoriu titlul articoluluiîn engleză/ română şi cuvinte cheie (4-5 la număr)II. Caractere tipograficeMajusculele nu se folosesc decât potrivit regulilorortografice standard ale limbii în care este redactatarticolul.Italicele se folosesc exclusiv în locurile legitimatede tradiţie, şi anume:a) pentru indicarea caracterului de exemplu aunui cuvânt sau sintagmă precum:„Compusul împregiur-stare ‘circumstanţă’ este ocreaţie lexicală a lui Cantemir, calchiată după lat. circumstantia‘idem’”;b) pentru notarea titlurilor cărţilor şi articolelor citate,în text, în note sau în bibliografie;c) atunci când autorul doreşte să reliefeze un concept,un termen tehnic sau, mai rar, o scurtă definiţie:„Vechea teorie a lui Ivănescu despre dialectele literarea fost confirmată de cercetările ulterioare...”.Aldinele (boldul) se întrebuinţează exclusiv la scriereatitlurilor şi subtitlurilor.Capitalele mici (small caps) se întrebuinţează exclusivla siglarea surselor întrebuinţate mai frecvent.Sublinierea (underline) nu se întrebuinţează deloc.

În titlurile articolelor sau în titlurile din bibliografie,în subtitluri şi în citatele ilustrative, italic în italic =bold italic.III. TrimiteriTitlurile de opere literare la care se face referire înarticol se scriu în italic, NU în bold sau între ghilimele(ex: „în poezia Sara pe deal, Eminescu...”).În corpul articolului sau în notele de subsol se vormenţiona, între paranteze, numele autorului, urmatde anul apariţiei lucrării citate şi pagina de referinţă:(Ivănescu 1974: 54).Pentru cazuri particulare:a) când opera menţionată are doi autori, se citeazăcu ambele nume: (Johns, Lyons 1979: 2);b) când opera menţionată are mai mult de doi autori,se citează doar numele primilor doi, urmate demenţiunea „et alii”: (Kunze, Betz et alţii 1991: 12);c) când sunt întrebuinţate două lucrări din acelaşian ale unui autor, diferenţierea se operează încă dinbibliografie, astfel: Ivănescu 1956a, Ivănescu 1956b;d) când în bibliografie sunt cuprinşi doi autori cuacelaşi nume, se menţionează în trimitere şi iniţiala(iniţialele) prenumelui: M. Iliescu 1991 vs. G. Iliescu1991 etc.;e) toate lucrările citate în text trebuie să se regăseascăîn Bibliografie, cu excepţia celor citate prinapud, după modelul:Principiul literalismului în traducerile biblice era largacceptat în antichitate, fiind cunoscută aserţiuneapotrivit căreia „scripturis sacris [...] et ordo verborummysterium est” (Heronymus, apud Michelin 1991: 23).IV Note de subsolNotele de subsol (footnotes) se numerotează începândcu 1 şi se inserează automat, selectând dinmeniul Insert/Inserare – Reference/Referinţă opţiuneaFootnotes/Notă de subsol. În note se daude regulă informaţii mai ample (citate, explicaţii colateraleetc.), în vreme ce trimiterile simple, strict bibliografice,vor fi inserate în textul articolului. Dupănumărul notelor nu se pune punct, în schimb textulfiecărei note se încheie cu punct.În textul propriu-zis, la sfârşitul citatelor, succesiuneaeste: „...” 32 . Indicele de notă precedă semnul depunctuaţie (punct, virgulă etc.), iar dacă enunţul setermină imediat după citat, punctul apare după ghilimeleleînchise.V. Procedee de citareCitatele se marchează cu ghilimele (nu şi cu italic),astfel:„xxx” pentru limba română;“xxx” pentru limba engleză;«xxx » pentru limba franceză, în funcţie de limbaîn care este scris articolul.Se folosesc 3 tipuri de ghilimele: „xxx”, «xxx »,‘xxx’. Cazurile de citat în citat se rezolvă astfel: „xxxxx xx «xxx xxx ‘xxx’» xxx” sau „«xxx» xxx”.Citatele mai mari de 2 rânduri se scot în paragrafseparat, corp 10, fără ghilimele, fără italic, cu paragrafde 1 cm, retras la 1 cm; spaţiere: din Paragraph, înainte6 pct., după 6 pct.Lacunele din citate se redau prin puncte de suspensieîntre paranteze drepte: [...].VI. Scheme şi tabeleSchemele, tabelele, materialele scanate (hărţi,imagini etc.) vor fi incluse în documentul Word dincare fac parte. În principiu, acestea vor fi separate detextul curent al articolului prin opţiunea Insert –Sections Break – Continuous din Word. Aceleiaşireguli i se supun şi materialele scanate (hărţi, imaginietc.) inserate de autor în text.RECENZIIFiecare recenzie trebuie să conţină titlul cărţii saurevistei, ISSN sau ISBN, editura, numărul (în cazul revistelor)şi anul apariţiei.Fiecare autor va anexa un CV scurt şi o pozăformat paşaport (poza se va tipări în revistă lângănumele autorului)153

SUMARSADRŽAJCONTENTSEDITORIAL / Regionalismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3UVODNIK / RegionalizamEDITORIAL / RegionalismIDEI EUROPENE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4EVROPSKE IDEJEEUROPEAN IDEASSándor Egeresi – Identitatea europeană a Voi vodinei multiculturale şi procesele de regionalizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5– European Identity of Multicultural Vojvodina and the Processes of Regionalisation– Evropski identitet multikulturalne Vojvodine i procesi regionalizacijeOgnjen Mirić – Politica regională a Uniunii Europene – promotoare a dezvoltării economice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9– Regional Politics of European Union – a Promoter of Economic Development– Regionalna politika Evropske unije – promoter ekonomskog razvojaMarjana Pajvančić – Cadrul constituţional al statului regional – exemplul Serbiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13– The Definition of the Regional State According to the Constitution – the Example of Serbia– Ustavni okvir regionalne države – primer SrbijeAleksandar Popov – Pentru descentralizare, până nu ajung la putere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17– For Decentralization, until They Come into Power– Za decentralizaciju, dok ne dođu na vlastAnca Stângaciu – Opinia intelectualilor transilvăneni referitoare la democraţie, economia de piaţă şi raporturilecu Uniunea Europeană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19– The Opinion of Intellectuals from Transilvania about Democracy, Market Economy and Relationswith the European Union– Mišljenje intelektualaca iz Transilvanije o demokatiji, tržišnoj ekonomiji i odnosima saEvropskom unijom

INTERVIU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23INTERVIEWINTERVJUBranka Bogavac – Emil Cioran – Mi-a fost de-ajuns să hulesc şi Universul şi pe Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25– Emil Cioran – It was Enough for me to Blaspheme the Universe and God– Emil Ćoran – Bilo mi je dovoljno da hulim univerzum i bogaESEU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29ESEJESSAYCiprian Vălcan – Câteva observaţii asupra operei franceze a lui Cioran . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30– A Few Remarks on Cioran’s Opus in French Language– Nekoliko zapažanja o Ćoranovom opusu na francuskom jezikuYvonne Duplessis – Suprarealismul în românia (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36– Surrealism in Romanian (I)– Nadrealizam u Rumuniji (I)FILOLOGIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41FILOLOGIJAPHILOLOGYOana Ursulescu – Estul şi vestul în Pământul de sub tălpile ei de Salman Rushdie (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42– East and West in Salman’s Rushdie’s The Ground beneath Her Feet (I)– Istok i zapad u romanu Tlo pod njenim nogama Salmana Ruždija (I)Speranţa Milancovici – Închisoarea textului: romanul românesc pentru tineret din anii 1960 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46– The Prison of the text: the Romanian 1960’s Action Novel for Young People– Tekst „u zatvoru“: rumunski akcioni roman za mlade iz 1960tih godina156Draško Ređep – Sentimentul distanţei: fachiri şi faraoni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50– A Feeling of Distance: Fakirs and Pharaons– Osećanje otuđenosti: fakiri i faraoniMihaela Lazović/ Aleksandar Lazović – Opoziţii aspectuale în limba română şi în limba engleză – analizăcontrastivă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55– Aspectual Oppositions in Romanian and English – Contrastive Analysis– Vidske opozicije u rumunskom i engleskom jeziku – kontrastivna analizaVirginia Popović – Imaginea ţăranului în literatura realistă sârbă. Satul sârbesc – între mit şi autenticitate . . . . . . . . . 59– The Character of a Peasant in the Serbian Realism. Serbian Village – Between Mythand Authenticity– Lik seljaka u književnosti srpskog realizma. Srpsko selo – između mita i autentičnostiŞTIINŢE SOCIOUMANE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65SOCIOHUMANISTIČKE NAUKESOCIO-HUMANISTIC SCIENCESLoredana-Maria Baba – Ernesto de Martino şi „barbarizarea” Europei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66– Ernesto de Martino and the “Barbarization” of Europe– Ernesto de Martino i „varvarizacija“ Evrope

Delia Suiogan – A fi singur sau împreună – învăţarea interculturală – formă de mediere între înţelegere şineînţelegere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72– To be Alone or Together – Intercultural Education – a Mediator Between Understanding andMisunderstanding– Biti sam ili u zajednici – interkulturalno obrazovanje – posrednik između razumavanja i nerazumevanjaFilip Nenadić/ Ivan Grahek – Influenţa inconştientă a fotografiilor asupra aprecierilor oamenilor:primirea sub-optimală afectivă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79– Unconscious Impact of Photographs on Human Estimation: Suboptimal Affective Priming– Nesvesni uticaj fotografija na procene ljudi: Suboptimalno afektivno primovanjeMircea Farcaş – Aspecte istorice asupra organizării la românii maramureşeni până în secolul XVIII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82– Historical Aspects Concerning the Demographic Structure of Maramures County until the XVIII Century– Istorijski aspekti demografske strukture regije Maramureš do XVIII vekaAndrei Şaguna – Facsimil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89– Facsimile– FaksimilPOEZIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91POEZIJAPOETRYMarco Lucchesi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92Liviu Ioan Stoiciu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94Adam Puslojić . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96Vasile Man . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98PROZĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99PROZAPROSETamara Andrucovici – Dott şi ofiţerul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100– Dott and the officer– Dot i oficirAurora Rotariu Planianin – Urme de miros extravagant . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102– Traces of Extravagant Scent– Tragovi ekstravagantnog mirisaNedeljko Terzić – Maggie Lee şi căsuţa porumbeilor de argilă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105– Maggie Lee and the little clay pigeons’ house for– Megi Li i kućica za glinene goluboveCarmen Dărăbuş – Ceremonial japonez postmodern . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107– Japanese Postmodern Festivity– Postmoderna japanska svečanostARTE VIZUALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111VIZUELNE UMETNOSTIVISUAL ARTSSimeon Lăzăreanu – Ionel Popovici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113– Ionel Popovici– Jonel Popović

Simona Dolinga – Random-Access Memories . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114– Random-Access Memories– Random-Access MemoriesEUROMUZICAL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118EVROMUZIKAEURO MUSICALCristina Planianin Simić – Doina în folclorul musical al românilor din regiunea Vârşeţului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119– Doina in the Romanian Musical Folklore from Vrsac Municipality– Dojna u muzičkom folkloru Rumuna iz okoline VršcaREFLECTOR – CĂRŢI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123REFLEKTOR – KNJIGESPOTLIGHT – BOOKSCarmen Dărăbuş – La cincizeci de ani de la moartea lui Constantin Brâncuşi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125– Fifty Years After the Death of Constantin Brancusi– Pedeset godina od smrti Konstantina BrankusijaVirginia Popović – I.L. Caragiale - Dialoguri celebre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126– I.L. Caragiale – The Famous Dialogues– J.L. Karađale – Poznati dijaloziLudmila Branişte – O teorie a literaturii de Florica Bodiştean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127– A Theory of Literature – Florica Bodiştean– Teorija književnosti – Florika BodišteanNicolae Selage – Florica Bodiştean - Poetica genurilor literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130– Florica Bodiştean – Poetry of Literary Genres– Florika Bodištean – Poezija književnih žanrova158Galina Mazić – Ţinuturile sudului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132– Southern Regions– Južni predeliVladislav Đorđević – Mitul despre patriarhat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133– The Myth about Patriarchate– Mit o patrijarhatuREFLECTOR – REVISTE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137REFLEKTOR – ČASOPISISPOTLIGHT – MAGAZINESCarmen Dărăbuş – Interdisciplinaritatea în publicistică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138– Interdisciplinary Publications– Interdisciplinarnost u publicisticiVirginia Popović – Retrăirea trecutului prin două ediţii reprint ale revistelor de avangardă: Urmuz şi Dada . . . . . . . . 139– Reliving the Past Through Two Reprinted Editions of Avant-garde Magazines: Urmuz and Dada– Ponovno proživljavanje prošlosti kroz dva reizdanja avangardnih časopisa: Urmuz i Dada

Virginia Popović – O revistă culturală – Porto Franco . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140– A Journal about Culture – Porto Frnco– Časopis za kulturu – Porto FrancoMonica Buia – Nova Misao – Revistă de Cultura Contemporană din Voivodina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141– Nova Misao – A Magazine about Contemporary Culture from Voivodina– Nova Misao – Časopis o savremenoj kulturi iz VojvodineSMS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142CRONICA TEATRALĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145POZORIŠNA HRONIKATHEATRE CHRONICLESimon Grabovac – Infant – apariţia, concepţia, programul... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146– Infant – Nastanak, koncepcija, program...– Infant – Appearance, Concept, Program...AUTORII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149AUTORIAUTHORSNORME DE REDACTARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152

Financier/Financer:Consiliul de Cultură al oraşului Novi SadDVD Index1. Mihai Surubaru – A day of Ionescu’s life – animatie2. Ionel Popovici – film documentar-regia Maria Marici3. Ionel & Ognjen (Ionel Popovici & Ognjen Popovici)4. Simona Dolinga – Random-access memories5. Palinka (Paris) la Novi Sad063 78 58 632CIP – Каталогизација у публикацијиБиблиотека Матице српске, Нови Сад008(497.113=811.135.1)EUROPA: revistă de stiinţă şi artă în tranziţie –magazine about science and art during the transition/ redactor şef Pavel Gătăianţu. – 2008, 1 – NoviSad : Fond Evropa, Fondul Europa, Fund Europe,2008– . – 24 cmDva puta godišnjeISSN 1820-9181COBISS.SR-ID 233745415ISBN 978-86-87879-07-2