REGANDIREA DEFINITIEI OMULUI. OMUL SI ANIMALUL ... - roslir

62R O S L I RRevista Romana de Semio-Logica (Pe Internet)(Hercule), care era om dar si fiul ilegitim al lui Zeus,este reprezentat ca fiind imbracat cu piei de animale sipurtand capul unui leu, ceea ce exprima ambiguitateafiintei sale. Iar daca sacrificiile animale trasau liniacare-i despartea pe oameni de animale, alte ritualuri parsa o estompeze. Menadele lui Dionysos, traiau in afaracomunitatilor umane, se hraneau cu carne cruda si nurecunoasteau nici o restrictie de ordin sexual. Traindaidoma fiarelor, menadele intrau intr-un „delir divin” siintrau, astfel, in contact direct cu zeii.Katharine Park si Lorraine Daston au construit operiodizare in trei stadii —a) monstrii ca rezultate alecapriciului divin, b) ciudatenii ale naturii si c) exemplemedicale pentru anatomia comparata si pentruembriologie – care este necesara pentru a intelegeschimbarea in conceptualizarea si in atitudinea fata demonstri din antichitate pana in zilele noastre.Regandirea naturii umanePico della Mirandola a remarcat, printre primii,punctul slab al definitiei crestine, anume faptul capozitia privilegiata nu anula deloc sentimentul decreatura al omului, faptul de a nu fi decat o unealta avointei divine. De aceea, el va incerca o abordarediferita a definirii omului, renuntand la invocarea uneidiferente specifice si la afirmarea unei superioritatiinerente a acestuia in raport cu restul animalelor: omulse defineste prin aceea ca nu are nici o trasatura propriedistinctiva; aceasta nu inseamna ca este „lipsit decalitati”, ci ca nici una din acestea nu este deosebita,1 / 2003

63REGANDIREA DEFINITIEI OMULUI.OMUL SI ANIMALULexceptionala iv si, prin aceasta, nu-l privilegiaza – dinacest punct de vedere – in raport cu restul animalelor.Exista o subtilitate in definitia lui della Mirandola,faptul ca orice trasatura distinctiva (adica una pe carefiinta o poseda „in cel mai inalt grad” v ), este relativa sinu absoluta. Mai mult, ea inchide fiinta in cauza, iiconditioneaza existenta de trasatura in cauza: animalulin cauza, desi „campion”, din perspectiva trasaturiidistinctive, este descoperit atunci cand si acolo undeaceasta este ineficienta vi . Absenta oricarei trasaturidistinctive, in plus, il face pe om o fiinta libera. Aceastainseamna ca deoarece nu este determinat, prin naturasa, de la nastere, ca posedand in mod special o anumitatrasatura, omul poate sa-si dezvolte oricare dintrasaturile pe care le poseda.Definitia lui della Mirandola ramane, totusi,tributara modului crestin de a concepe omul, ideiisuperioritatii acestuia in raport cu restul lumii vii. Chiardaca acest lucru nu mai apare explicit in definitie,datorita eliminarii diferentei specifice, el este implicatde ea: libertatea, absenta de determinare ii permiteomului sa ocupe orice loc in ierarhia creaturilor, ceeace reprezinta un avantaj, un privilegiu care-lparticularizeaza.Exista autori care incearca sa mearga maideparte si sa modifice radical strategia de gandire araportului conceptual dintre om si animal. La aceasta aucontribuit in mare masura si anumite schimbariintervenite in cultura si civilizatia omeneasca:1. aparitia inteligentei artificiale a „rapit”rationalitatii atributul de proprietate exclusiva a fiinteiumane si, in acelasi timp, a introdus o noua distinctie,Paul Kun

64R O S L I RRevista Romana de Semio-Logica (Pe Internet)cea dintre fiintele vii si masini vii , micsorand astfeldistanta dintre om si animale.2. aparitia perspectivei ecologiste, indeosebi aunei preocupari pentru „drepturile animalelor”, adicapentru respectarea si garantarea existentei acestora, atatpentru speciile amenintate cu disparitia cat si pentrucele care intra in contact cu omul.3. critica feminista a paradigmei „masculine” asocietatii occidentale, organizata in jurul ideilor desuperioritate, conflict si dominare.Gandirea ecologica a pus in evidenta faptul cadefinitia clasica se face responsabila, cel putin moral,de atitudinea agresiva, dominatoare, de stapan, decuceritor a omului. In acelasi timp, ea a evidentiatinterdependentele dintre om si restul lumii vii, faptul capoluarea produsa de civilizatia umana este un pericolpentru intreaga viata de pe planeta.Se contureaza, astfel, o noua paradigma, careincearca sa gandeasca omul nu in opozitie fata de restullumii animale, ci impreuna cu aceasta. Unul dintre ceicare au incercat acest lucru este filosoful francezJacques Derrida viii . In cadrul unei serii de conferintesustinute la Cerisy pe tema autobiografiei ix , Derrida atinut, in stilul care l-a facut cunoscut, o prelegere careisi propune, printre altele si aceasta sarcina de a regandiraportul omului cu animalul. Conferinta are titlul voitambiguu "L'Animal que donc je suis (a suivre)": intr-otraducere literala aceasta ar echivala cu „Animalul care,deci, sunt (urmeaza)”. Titlul este o parafraza dupa clasicadefinitie carteziana a omului ca ego cogito, ea preluandconcluzia rationamentului „ergo ego sum” x . Traducerea1 / 2003

65REGANDIREA DEFINITIEI OMULUI.OMUL SI ANIMALULderridiana este o „tradare” a sensului cartezian, cacicorespondentul francez al lui „ego sum”, „je suis” poateinsemna atat „eu sunt” cat si „eu urmez”, verbele „a fi” sia urma” xi avand aceiasi forma pentru persoana I-asingular. De aceea, titlul ar mai putea fi tradus si cu„Animalul pe care, deci, il urmez xii ”, dar si cu „animalulpe care, deci, il urmaresc xiii ” si, in fine, „animalul pe care,deci, il continui” xiv . In sprijinul acestei interpretari vinechiar autorul in urmatoarele randuri: „A fi dupa, a fi de-alungul, a fi in preajma [pres] vor aparea drept diversemoduri ale fiintei, ale lui a fi-cu. Cu animalul. Dar, inciuda aparentelor, nu este sigur ca aceste moduri ale lui afi incep sa modifice o fiinta prestabilita, un „eu sunt” incasi mai primitiv. In orice caz, ele exprima o anumita ordinea lui a-fi-strans [etre-serre] (care este ceea ce indicaradacina etimologica pressit, din care sunt derivatecuvintele aproape, pe langa, dupa), a fi-presat, a fi-cu cafiind strans legat, atasat, inlantuit, a fi-sub-presiune,comprimat, impresionat, reprimat, impins-catre…In cesens al apropiatului xv [prochain] (care nu este obligatoriucel al unei traditii biblice sau greco-latine) as putea spuneca sunt aproape sau langa animal si ca sunt (il urmez) ? Afi-de-a lungul-lui xvi ? A fi-dupa-el ? A fi-dupa-el in sensulvanatorii, antrenamentului, sau cultivarii, sau a fi-dupa-elin sensul unei succesiuni sau mosteniri ?” xviiToate aceste sensuri indica, insa, anterioritateaanimalului in raport cu omul: „In toate cazurile, daca „eusunt (urmez) dupa el, deci animalul apare (vine) inainteamea, mai devreme decat mine.”(...) Animalul este inainteamea, aproape de mine, in fata mea – care sunt (urmez)dupa el.” Dar aceasta anterioritate nu inseamna si faptulca animalul se termina odata cu aparitia omului, ca omulPaul Kun

66R O S L I RRevista Romana de Semio-Logica (Pe Internet)pune capat evolutiei biologice xviii : „...odata ce esteinaintea mea, el este dupa mine. El ma inconjoara.” xixOmul nu este, deci, limita superioara a animalitatii,aceasta va evolua si dupa disparitia omului.Rasturnarea perspectivei, a raportului dintre om sianimal este asumata in continuare de Derrida in termeniiurmatori: „Si din acest merit al acestui a fi-inaintea-mea,el permite sa se poata privi catre, fara indoiala, dar si –ceva ce filosofia probabil ca uita, probabil fiind chiaraceasta uitare calculata – el se poate uita la mine. El arepropriul sau punct de vedere din care ma priveste. Punctulde vedere al altului absolut xx si nimic nu va face mai multsa ma gandesc prin intermediul acestei absolute alteritati avecinului mai mult decat aceste momente cand eu ma vadpe mine insumi gol sub privirea unei pisici.” xxi Ultimaparte a citatului din Derrida, care efectueaza aceastarasturnare a perspectivei, poate parea enigmatica: ce cautapisica aici ? Cred ca Derrida face o trimitere la o celebrapoezie, Le chat, a lui Charles Baudelaire, pe care o voicita in totalitate mai jos:MOTANULIn creieru-mi se lafaiestePlimbindu-si coada, un motanVoinic, frumos si dolofan,— Cind miorlaie, abia scinceste.Alt glas mai fraged parca nu-iDar vocea, oricum si-o arata,E si profunda si bogata :E farmecul si taina lui.Simt vocea asta cum ma fura,1 / 2003

67REGANDIREA DEFINITIEI OMULUI.OMUL SI ANIMALULAdanc in mine patrunzind ;Cand viersul i-l aud curgind,Ma-mbat ca de o bautura.Durerea mi-o adoarme linCu incantarea ei fierbinte ;Nu-i trebuiesc deloc cuvinte,Dar eu il inteleg deplin.Nici un arcus nu mi se-aseazaAtat de plin si de usorPe inima, nici cu-atat dorNu luneca si nu vibreaza,Ca glasul tau misterios,Motan cu chip de inger, careAi pogorat parca din zare,Subtil, serafic si frumos.IIIn blana-i matasoasa, bruna,Un vag parfum traieste, stins ;In treacat paru-i l-am atins,Dar inca-i simt mireasma buna.De straja, in caminul meu,El judeca si vede toate,Si carmuieste si socoate.E-o zana, sau e-un Dumnezeu ?Cind dragastos il simt cum vineSi ochii mei, ca de-un magnetAtrasi, spre el se-ntorc incetSi-ncerc sa vad mai mult in mine,Mirat, in fata mea zarescPupilele-i lucioase, pale,Paul Kun

68R O S L I RRevista Romana de Semio-Logica (Pe Internet)Ce ard ca doua vii opale,Si-n umbra, tinta, ma privesc. xxiiFinalul poeziei evoca exact situatia pe care odescrie Derrida: un om privit de o pisica. Care estesemnificatia acestei situatii ? Ce inseamna sa fii privitde un animal ? Crestinismul a acordat vazului o valoaredeosebita, daca ne gandim numai la repezentareadivinitatii in forma unui ochi. Ochiul divin semnificaomniscienta si omnipotenta. Privirea este asociataluminii si ratiunea umana reprezinta termenul mediuprin intermediul caruia atributele divine sunt transferateomului. De aceea, privirea are, in aceasta paradigma,semnificatia cunoasterii, dominarii si a controlului.Privirea, din perspectiva epistemologica, opereazadistinctia dintre subiect si obiect: subiectul este cel carepriveste, ochiul, sursa luminii, obiectul este cel privit,este cel expus. „Politic” xxiii , privirea distinge stapanulde sluga: stapanul priveste, sluga (sclavul) este privit.Privirea, ordona, controleaza si pedepseste. Cel expusprivirii este „gol”, adica lipsit de orice mijloc deaparare, complet neajutorat, un simplu instrument, ojucarie a privitorului. xxiv Animalul, mai ales in variantalui domesticita, apare ca fiind obiectul predilect alprivirii omului. Dintre animalele domestice, pisica faceexceptie si poezia lui Baudelaire exprima, in aceastaprivinta, intreaga seductie si dominare pe care oexprima relatia ei cu omul, avand aici de-a face cu unadevarat imn adus pisicii. Exista, insa o traditieculturala in aceasta privinta: inca in cultura anticaegipteana putem identifica o fascinatie a priviriipisicii xxv , evul mediu a demonizat-o tocmai pentru ca1 / 2003

69REGANDIREA DEFINITIEI OMULUI.OMUL SI ANIMALULrefuza sa se lase privita etc. O explicatie pentru acesttratament diferit al pisicii in raport cu alte animaledomestice xxvi ar putea fi faptul ca ea nu a fostdomesticita decat de 4000 de ani, fiind deci la frontieracare desparte lumea animalelor domesticite de cea acelor salbatice: o pisica nu are, la drept vorbind, unstapan, ci, cel mult, un interlocutor xxvii , in om.Operarea acestei rasturnari este importantapentru ca ea ne permite sa recunoastem ca animal ceeace, pana acum nu era perceput decat ca propriu uman:respectul fata de celalalt, capacitatea de a-l accepta asacum este pentru ceea ce este xxviii si nu in vederea unuiscop personal, toate aceste lucruri sunt evidentiate de (in)aceasta relatie. Pisica are „psihologie”, are o viata„sentimentala” si chiar „morala”: pentru a privi pisica,omul trebuie sa se lase privit de aceasta, trebuie sa oaccepte si sa o respecte. O pisica nu poate fi dresata si,mai ales astazi, a avea o pisica este, practic vorbind, unact gratuit xxix . Ea ramane ceea ce este, adica o felina,adica un vanator, caruia domesticirea nu a facut decat saimodifice atitudinea fata de om: pisica este singura felinaprietenoasa.Se poate observa ca, prin rasturnarea efectuata deDerrida, privirea capata un sens nou, diferit de celetraditionale, epitemologic xxx si pragmatic-politic xxxi , unuletic, inregistrat deja la nivelul limbajului cotidian inexpresia „a fi privit de...”, „te priveste”, unde privireadevine sinonimul responsabilitatii. Privirea animalului nespune ca suntem raspunzatori, ca nu putem asista ladezastrul ecologic, ca nu putem accepta torturarea sichiar uciderea unor animale in laboratoarele de cercetarimedicale si farmaceutice etc.Paul Kun

70R O S L I RRevista Romana de Semio-Logica (Pe Internet)O alta dimensiune a acestei regandiri a raportuluidintre om si animal este relevata de opera unei graficiene,Patricia Picininni, care a organizat pavilionul australiande la bienala de arta contemporana de la Venetia din2003. Expozitia si pliantul de prezentare al acesteia ausocat asistenta si pavilionul australian a fost cel maivizitat din toata bienala. Tema expozitiei a fost „We arefamily”, ce s-ar traduce prin „Suntem familie” xxxii . Soculexpozitiei a fost reprezentat de un grup de fiinteumanoide (la scara 1/1), o femela care alapteaza maimulti pui. Este o „specie” creata de autoare pe baza uneidocumentari foarte serioase in domeniul evolutiei si alingineriei genetice, un soi de rezultat al unei involutii aspeciei umane catre o specie porcina. Artista a folosit camateriale de baza pielea de porc si siliconul si efectul derealitate este deosebit de puternic. Ceea ce a socat si, peunii, a revoltat, a fost amestecul ambiguu de caractereumane si porcine. Intentia autoarei a fost, insa, alta, careeste evidentiata cel mai bine de coperta pliantului deprezentare a pavilionului australian: expresia chipuluifemelei, nu a maternitatii, ci a familitatii xxxiii pe care oexprima si titlul expozitiei: privirea femelei este una derecunoastere, de comuniune, nu printr-un caracter„spiritual”, „nobil” etc., ci prin unitatea pe care o dagrupului pe care-l hraneste si deschiderea catre noi, catreprivitori, prin privirea care ne expune. Socul, chiarrevolta privitorului exprima tocmai acest fapt de a fiexpus, nud, dezbracat de orice idee preconceputa desuperioritate sau avantaj evolutiv, de a fi inclus deaceasta privire in familia celei care-l priveste. Lucrareane solicita sa depasim aceste sentimente de superioritatecatre recunoasterea apartenentei la aceiasi lume animala,1 / 2003

71REGANDIREA DEFINITIEI OMULUI.OMUL SI ANIMALULnu in maniera abstracta a speciei, ci in cea foarte concretaa familiei.Voi incheia cu concluzia conferintei lui Derrida:„Ce pariuri sunt ridicate de aceste intrebari ? Nu trebuiesa fii un expert ca sa observi ca ele implica sa reflectezi lace se intelege prin viata, vorbire, moarte, fiinta si lume caa fi-in-lume sau a fi catre lume, sau a fi-cu, a fi-inaintea, afi-in-spatele, a fi-dupa, a fi si a urma, a fi urmat sau a fiurmand, acolo unde Eu sunt, intr-un fel sau altul, dar…,langa ceea ce numesc animal. Este prea tarziu sa ilnegam, el era acolo inaintea mea care sunt (urmatorul)dupa el. Dupa si langa ceea ce numesc animal si cu el –fie ca vrem sau nu si orice am face.” xxxivNOTESi Precursorii antici ai ideii crestine au fost Platon (cu Lumea Ideilor siteoria nemuririi sufletului) si Aristotel (cu teoria intelectuluiepistemic). In esenta, este vorba despre situatia paradoxala dupa careceea ce defineste omul este supraumanul, divinul.ii Aceasta iluzie a invincibilitatii omului va fi denuntata mai tarziu deBlaise Pascal.iiiExemplara este, pentru aceasta atitudine, ideea nitzscheana deSupraom: locul lui Dumnezeu (care este mort) trebuie ocupat deSupraom.iv Omul vede, dar nu atat de bine ca vulturul, alearga, dar nu atat derepede ca ghepardul, are miros, dar nu atat de fin ca al cainelui etc.v De genul „cainele are mirosul cel mai fin”, „vulturul are vedereacea mai agera”, „liliacul are auzul cel mai sensibil”, „elefantul esteanimalul cel mai puternic” etc.Paul Kun

72R O S L I RRevista Romana de Semio-Logica (Pe Internet)viAstfel existenta cainelui este pusa in pericol fie cand isi pierdemirosul, fie cand acesta devine ineficient, adica trebuie sa apeleze laalte simturi sau calitati.vii Ceea ce unii ciberneticieni numesc „viata artificiala”.viiiThe Animal That Therefore I Am (More to Follow), CriticalInquiry 28 , 2002.ix Este vorba, mai curand, despre auto-bio-grafie, in sensul de scrieredespre (propria sau despre insasi) viata, inteleasa, vom vedea, intr-unsens incluziv.x Caruia ii corespunde „donc je suis”.xi „Suivre”, care inseamna a urma, a urmari, a continua. Expresia „asuivre” este folosita pentru a marca faptul ca, de exemplu, un text areo continuare, un „va urma” „a suivre” imparantezat sugereaza, deci,faptul ca nu suntem punctul final al evolutiei animale – punctul devedere traditional, ci ca aceasta poate continua si dupa noi. Astfel, isiface loc ideea de „post-uman” despre care voi vorbi in alta parte.xii Cu sensul de „insotesc”, care evoca proximitatea omului in raportcu animalul.xiiiCu sensul de „caut”, care evoca necesitatea definirii„animalitatii”, a ceea ce este comun pentru om si animal.xiv Cu sensul de „urmare”, de continuare a Marelui Lant al Vietiidespre care vorbeste ecofilosofia.xv„Prochain” mai inseamna si „semen”, „ruda”, „aproape” ca insintagma „aproapele meu”.xvi Adica a-l insoti in cadrul evolutiei, ca apartinand aceluiasi procesde evolutie a vietii.xvii Op.cit., p.379.1 / 2003

73REGANDIREA DEFINITIEI OMULUI.OMUL SI ANIMALULxviii Idee continuta si in versiunea desacralizata a teoriei darwiniste aevolutiei, unde omul era finalul, creanga cea mai de sus a acesteia.Sau in ideea lui Lucian Blaga dupa care, odata cu aparitia omului,evolutia biologica este inlocuita de cea culturala.xix Op.cit., p. 380.xx Aceasta sintagma trimite la modul in care concepe unul dintremaestrii lui Derrida, filosoful Emmanuel Levinas, raportul omului cuAltul, drept un raport esentialmente moral, bazat pe inaccesibilitateasi ireductibilitatea hermeneutica a Altului, pe caracterul luiimpenetrabil si incomunicabil, ceea ce convine unui raport cuanimalul.xxi Idem.xxii Trad. lui Lazar Iliescu.xxiii Sau pragmatic.xxiv Derrida, op.cit., p.381: „Ii sunt prezentat in mod pasiv ca fiindgol, vazut si privit gol, inainte ca sa ma vad eu insumi ca fiind privitde o pisica. Inainte chiar ca sa ma fi vazut sau cunoscut ca fiind gol.Ii sunt aratat inainte chiar ca sa fiu prezentat mie insumi. Nuditateanu este decat pasivitate, involuntara exhibare a eului.”xxv S-au descoperit numeroase statui egiptene ale unor pisici care seuita direct catre privitor, producand impresia ca il privesc.xxvi Comparatia cea mai evidenta este cea cu cainele, „tovarasul celmai fidel al omului”, de fapt animalul care este privit chiar si atuncicand priveste.xxvii Baudelaire arata, in prima parte, ca seductia si instapanirea suntrezultatul comunicarii - al vocii – pisicii.xxviii „Ca scop in sine”, dupa expresia lui Imm. Kant.Paul Kun

74R O S L I RRevista Romana de Semio-Logica (Pe Internet)xxix Pisica este „animalul de companie” prin excelenta.xxx Unde „a vedea” este sinonim cu „a cunoaste”.xxxi Unde „a vedea” este sinonim cu „a controla”, „a stapani”.xxxiiSe remarca lipsa articolelor „the” sau „a”.Astfel, accentul cadepe „we” (noi) si „family” (familie). „Noi” despre care vorbestePicininni nu este, insa, uman.xxxiiiFamilia, relatia de rudenie, sunt concepte centrale inantropologia culturala, care defineste omul, spre deosebire de restulanimalelor, tocmai prin acest concept.xxxiv Op.cit., p.380.1 / 2003