Director: Emil Proºcan - Primaria Mizil

Revistã editatã deAsociaþia Culturalã„Agatha Grigorescu Bacovia“Nr. 39Mai 2008FereastraDirector: Emil Proºcan

REMEMBEROctavian PALERÎn urmã cu un an, la 7 mai, se stingea din viaþã marelegânditor Octavian Paler. Strrãbãtuse un drum lung prin prafulcerului, încercând sã discearnã între bine ºi rãu.Scrisese cândva: „Piramidele sau nãscut dintr-o credinþãutopicã, încãpãþânatã, sigurã cã va învinge moartea. ªi dacã n-auînvins moartea, ne-au arãtat cel puþin cã scepticismul nu a lãsatnicãieri un asemenea monument“. Cred cã se înºela... Poate cãnu existã astfel de monumente în piatrã, dar în gândire suntmulte, pentru cã a fi sceptic nu înseamnã a renunþa la speranþã..Un astfel de monument este ºi opera sa.Scrisori imaginareCătre HölderlinAþi scris undeva într-un vers: „La ce bun poetul,în vreme de secetã?“. ªi tocmai asta îmi dã îndrãznealasã mã adresez unui mare poet ºi sã spun cã adevãratul curaj,adevãratul curaj al poeziei nu este probabil sã cânte ploilecând toatã lumea le vede, adevãratul ei curaj e sã vadãcerul pârjolit ºi sã spere. ªi înainte de a fi ploaie adevãratãcare udã câmpiile, ploaia sã fie astfel speranþã ºi cântec. Poetulanunþã cetãþii, pãmântului cã ploaia existã,anunþã oamenilor cã au datoria sã spere. Un poetîn faþa unui cer ars, în faþa unui câmp pârjolitºi care nu e în stare sã cânte ºi sã creadã în ploi,sã ne aducã aminte cã ploaia existã, cã ea va înflori pãmântul bolnav,aºadar un poet care nu e un profet al speranþei,un poet cu buzele arse care nu simte nevoia sã cânte ploile lumiin-a înþeles cã poezia e în primul rând o formã a speranþei.La ce bun poetul în vreme de secetã?Sã cânte ploile tocmai atunci,când avem cea mai mare nevoie de ele, când ne lipsesc ºi ne dor,când soarele arde ºi mâinile miros a îndoialã,când arborii de nisip se risipesc la cea mai micã adiere,când amintirile au gust de eroare ºi speranþa e un cuvânt dificilºi cel care cântã ploile riscã sã fie dispreþuit ºi lovitchiar cu pietre, urmãrit ºi de zei ºi de oamenipentru nebunia ºi curajul sãu de a cântaploile, care cântã torentele când oamenii ridicând braþelerãmân rãstigniþi în aer ca pe dealul Golgotei. Cine sã anunþe ploiledacã nu poezia? Cine sã aibã curajul de a vedea pe cerul gol nori de ploaiecine sã-ºi ia riscul de a profeþii ploile dacã nu poezia,cea care a stat cu grecii sub zidurile Troieiºi cea care a coborât cu Dante în Infern?

Revistã de culturãEmil PROªCANOglinziparaleleFilã de calendar - MaiI se mai spune ºi florar, pentru cã în aceastãlunã mugurii fac explozie, botezând lumina cu ninsoride floare. Chiar dacã prea marile ºi coloratelereclame occidentale ne-au invadat puterea de înþelegereºi sfideazã firescul anotimpurilor ºi chiar pecel al aºteptãrilor - florile dalbe ale primãverii noastre,cu zâmbet ºi iz de dulce-amar, ne mai împacã,uneori, cu noi înºine. Au înflorit livezile copilãriei, caun semn cã bucuria cãþãratului în cer încã existã.Cãutaþi un cireº de mai împodobit cu maciºi obraji de copil, întindeþi mâna ºi cu siguranþã veþisimþi atingerea dãrniciei pãmântului ºi a bucurieirostului a câte existã.Mai! Nume blând ºi mângâietor, ca un tril depãsãre în adierea de vânt trebuincioasã noilor frunze,dornice de taifas ºi mângâiere. Lunã în care sereinventeazã verdele ºi un altfel de cânt al cocoºilor,desãvârºind schimbarea la faþã a pãmântului.Se construiesc cuiburi, prin munþi ºi princopaci. Paºii îºi strigã chemarea. Vreme de gândurinedeºarte ºi drumeþii în vis. Bucuria de a fi este pretutindeniîn jurul nostru.În urmã cu un an, în aceastã lunã a reînvierii,Octavian Paler pleca în eternitate, de pe unperon numit viaþã. Trenul lui, ultimul tren, trece ºiacum prin amintire, iar zâmbetul trist al scriitoruluine e, ca întotdeauna, aproape.La mulþi ani luna mai!Despre încredereÎncrederea este suportul stãrii de normalitatece genereazã spectrul tuturor activitãþilor noastre.Este sentimentul de siguranþã, de stabilitate, deliniºte; sentimentul de credinþã, de sinceritate, dedevotament ºi dãruire. Este posibilitatea de a tebizui pe cineva sau ceva, este starea de disponibilitateabsolutã.Încrederea înseamnã prieten, pãmânt subpicioare, mânã întinsã, dorinþã îndeplinitã. Ea poatefi generatoare de frumuseþe, poate fi ºansa sau zâmbetul.Dar, în primul rând, încrederea înseamnã cunoaºtere,o cunoaºtere obiectivã, relevatã de simþurilenoastre genetice, ancenstrale, universale.Cunoaºterea este cea care dã verdictul calitãþiiîncrederii.Corpul nostru, cu siguranþã, poate fi considerato perfecþiune ºi din punctul de vedere a perceperiifenomenului de încredere - de cunoaºtere.Permanent suntem racordaþi la mediul înconjurãtor,încercând printr-o mulþime de senzori vãzuþi saunevãzuþi - un fel de analizori nativi - o mulþime deconexiuni cu tot ceea ce ne înconjoarã. Creierulsufletului nostru sau sufletul creierului nostru pot daimediat verdictul: încredere sau neîncredere. Aºa seîntãmplã sã ne placã ceva sau cineva, adicã sã avemîncredere farã posibilitatea de a greºi, chiar din primelemomente ale cunoaºterii. De aceea putemspune cã încrederea este arta de a recepta realitatea.Încrederea nu este aleatorie sausubiectivã, asacum nu poate fi o opþiune sau un anumit fel de amabilitate.Încrederea este condiþia noastrã de a fi saua nu fi, este modalitatea de a trãi adevãtat.Ce poate fi mai frumos decât sã fim guvernaþide cât mai multã încredere, sã avem încredereîn prieteni, în rude, în colegi, în cei ce ne conducdestinele, în ziua de mâine, în întregul universul, înDumnezeu! Foarte important este ºi sã avem încredereîn noi! O încredere datã de suma realitãþiilor ºiconexiunilor pe care le realizãm cu mediul înconjurãtor.Încrederea în noi este definitorie în stabilireastandardului calitativ a ceea ce suntem, iar personalitateanoastrã ne stabileºte gradul de confort ºilocul pe care-l putem ocupa pe scara valoricã asocietãþii sau a istoriei planetei.Trebuie - de ce nu? - sã sperãm intr-un timpºi o lume când legile vor deveni inutile ºi se vadecreta starea de încredre generalã, de prieteniegeneralã, adicã atunci când învãþãturile dumnezeieºtiºi cele ale lui Isus vor învinge în mod absolut ºi nevor desãvârºi.Despre poporul românAm avut mereu credinþa cã poporul românvine de undeva din primordialitatea vieþii, purtândcu el, pentru eternitate, înþelegerea, rãbdarea, sensibilitatealumii, bunãtatea lumii, frumuseþea lumii...Poporul român înseamnã doinã, floare,izvor, codru, munte, câmpie, lan de grâu , frunzã,ciocârlie, adiere de vânt. Poporul român maiînseamnã zâmbet de copil, mângâiere, îmbrãþiºare,dragoste, iubire adevaratã, luminã. Poporul românmai înseamnã palme crãpate, dreptate, cinste, adevãr.Poporul român mai înseamnã aºteptare, vis,lacrimã, victoria supremã asupra neputinþei, asuprarãului. Poporul român este þipãtul pietrei, þipãtulizvorului ºi al luminii.1

FereastraProf. univ. dr. Dan BRUDAªCUPentru o poeticăa transparenţeiPersonalitatea covârºitoare a omului politicOctavian Goga a influenþat ºi încã mai influenþeazã,fãrã nici o îndoialã, receptarea operei sale poetice,ajungându-se, sub acest aspect, la practicarea uneilecturi indiscutabil deformante, care nu serveºteoperei; o asemenea lecturã are în vedere în primulrând dimensiunea socialã a poeziei, vãzutã ca unmanifest mobilizator care nu-ºi poate decât pierdedimensiunea „utilitãþii“, atunci când idealurile politice- ale omului Goga, în primul rând, ca ºi cele alemilitantului neobosit pentru unitatea naþionalã - s-auîmplinit. Consecinþa unui asemenea mod de a abordaopera lui Goga este, fãrã îndoialã, punerea subsemnul derizoriului a universului sãu imaginar autentic,înclinând balanþa în favoarea ideii de creaþiebazatã aproape în exclusivitate pe un mimesis nostalgic,chiar dacã se acceptã, cu destulã generozitate,virtuozitatea expresivã ori autenticitatea sentimentuluide tristeþe ce rãzbate din textele sale.Tristeþe ce ar fi ea însãºi motivatã social ºi politic,mai puþin ca sentiment definitoriu pentru un individcare îºi pune problema rosturilor existenþei în general,ca trai al omului în lume. Nu este mai puþin adevãratcã marii comentatori ai operei a lui OctavianGoga au abordat-o dintr-un unghi exclusiv estetic,începând cu un Titu Maiorescu, continuând cu GarabetIbrãileanu, E. Lovinescu ori G. Cãlinescu (poatesemnatarul celor mai originale ºi mai profunde paginidespre poet), pânã la contribuþiile recente aleunor importanþi critici ºi cercetãtori literari. E vorbade comentariile lui Ion Pop dedicate ritualuluitradiþionalist 1 , de studiul lui Mircea Popa, surprinzândun Goga „între colectivitate ºi solitudine“, cuaccent pe singurãtatea cu totul aparte a tribunului 2 .E vorba, apoi, de cartea lui Ilie Guþan, radiografieatentã a artistului care: „s-a vrut un poet prin excelenþãsocial, hotãrât sã-ºi exprime frãmântãrile denativ individual ºi sã se dedice cauzei celor mulþi“,dar care s-a vãzut trãdat, în aceastã intenþie, de proprialui iniþiativã: „Din examinarea operei reiese cãacest proces n-a fost atât de simplu ºi nu s-a realizattotal, contrazicându-l pe poet“, continuã Ilie Guþan,câtã vreme este vorba de drama unui eu „configuratambivalent“, opera în întregime nefiind decât expresiazbaterilor între aceºti poli semnificativi: „Aºadar,afirmarea de sine ºi jertfirea de sine: aceºtia suntpolii vieþii ºi operei lui Goga, ai dramei lui“ 3 .Aceste interpretãri ale operei vin dupã operioadã în care poezia lui Goga pãtimea, în interpretare,pentru „pãcatele“ omului politic, etichetatºi el cu destulã uºurinþã, ca fiind de extremã dreaptã,decenii când, dacã nu a intrat într-un nemeritatcon de umbrã, poezia a fost cercetatã cu mijloacecare nu i-au putut surprinde fondul inefabil, de dincolode suprafaþã.Nu este mai puþin adevãrat cã receptareapoeziei lui Octavian Goga a avut de suferit ºi datoritãfelului în care poetul însuºi ieºea destul de desîn arenã, unde fãcea cu generozitate declaraþii referitoarela propriile intenþii, încercând sã-ºi etichetezecreaþia. Gest nu lipsit de consecinþe, asemeneatexte, aparþinând autorului care-ºi comenteazã opera,cu ambiþia de a-ºi „explica“ propria creativitate,nefiind înþelese întotdeauna exclusiv ca puncte devedere auctoriale, adicã nu mai pertinente decâtaltele. Fiindcã, în momentul în care vorbeºte desprepropria-i operã, autorul are de obicei în vederepreistoria acesteia, „nivelul fiind indiscutabil acela alintenþiei“, pe care, inevitabil, creaþia realizatã dinpunct de vedere estetic o trãdeazã, prin însãºi condiþialimbajului artistic.Militând pentru primatul operei, în interioritateacãreia nu-ºi motiveazã valabilitatea elementeleextraliterare, sã ne oprim puþin asupra unui text allui Octavian Goga, destul de cunoscut, de altfel, dinperspectiva cãruia, de obicei, s-a abordat, poezia sa.„Eu, graþie structurii mele sufleteºti, mãrturiseºteGoga, am crezut întotdeauna cã scriitorul trebuie sãfie un luptãtor, un deschizãtor de drumuri, un marepedagog al neamului din care face parte, un om care1. I. Pop, Octavian Goga ºi ritualul tradiþionalist, înidem, Lecturi fragmentare, Bucureºti, Editura Eminescu, 1983.2. Mircea Popa, Octavian Goga între colectivitate ºi solitudine,Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1981.3. Ilie Guþan, Octavian Goga - argumentul operei,Partea I, Bucureºti, Editura Minerva, 1987, p. 11.2

Revistã de culturãfiltreazã durerile poporului prin sufletul sãu ºi setransformã într-o trâmbiþã de alarmã [...]. Am vãzutîn scriitor un semãnãtor de credinþe ºi un semãnãtorde biruinþã. O asemenea atmosferã în care trãiameu nu putea sã producã o altã conºtiinþã literarãdecât aceasta. Mi se pare cã în asemenea circumstanþefrãmântãrile de ordin pur individuale trebuiesã fie puse la o parte; cã în forfota celor mulþi, ºi înaceastã miºcare a maselor, sufletul sãu trebuie sã fiefrãmântat, trebuie sã fie un zbucium care, pe vârfuride munþi, seamãnã revolta din culme în culme, dinpisc în pisc. Iatã care a fost crezul meu literar dinacele vremuri“. 4Afirmaþiile lui Octavian Goga au fost preluate,devenind un fel de etichetã confortabilã, de aplicatliricii sale, ºi un mod, relativ simplist, de a-i abordapoezia. În acest caz, textul liric nu este altceva decâtexpresia (mai mult sau mai puþin fidelã) a voinþeiunui „luptãtor“, program al unui om de acþiune, al„unui deschizãtor de drumuri“, în fine, operã a unui:„mare pedagog al neamului“. Dar cât de fidel reflectãoare „luptãtorul“, „deschizãtorul de drumuri“, ori„marele pedagog al neamului“ condiþia poetului?Modificã poetul realitatea, opereazã acesta în real,asemenea celorlalþi? Este oare poezia pur ºi simpluexprimarea unor idei anterioare textului? Sã nuuitãm cã Goga are în vedere o anumitã filtrare semnificativãa realului, în text prinzând viaþã un universpurificat, trecut prin filtrul sufletesc. Evident, poetulpoate fi ºi o „trâmbiþã de alarmã“, termen ce transcriecu certitudine alt efect al poeziei decât acelaestetic. Dar poetul nu rãmâne, totuºi, un: „semãnãtorde credinþe ºi un semãnãtor de biruinþã“, câtãvreme credinþa ºi biruinþa îl plaseazã indiscutabil înafara condiþiei inefabile a poeziei.Ne vom referi, în cele ce urmeazã, la emblematicelepoezii Rugãciune, Plugarii, Noi, Oltul, înprimul rând pentru a evidenþia faptul cã poezia luiOctavian Goga mizeazã enorm pe o transparenþã atextului care, dincolo de circumstanþe ºi de ipostazefenomenale, lasã sã se perceapã un model atemporal.Faptul acesta acordã poeziei unitate, atenuândtensiunea aparentã între elementele unui demerspoetic conturat o datã cu acela al lumii, pe care ostructureazã ºi cãreia îi dã înþeles volumul din 1905,Poezii, ºi în care contradicþia dintre structurile desuprafaþã ale poeziei (lirism cu accente sociale) ºicele de profunzime, devine sursã a unui lirism cuaccente mistice. Fiindcã realitatea imediatã nu facedecât sã provoace conºtiinþa unui eu dispus ºi pregãtitsã meargã dincolo de graniþele imediate aletrãirii, într-un domeniu al eternitãþii vãzute ca clipã.Inclusã în volumul Poezii din 1905, poeziaRugãciune rãmâne grãitoare pentru acest volum, caºi pentru arta poeticã a lui Octavian Goga, prin relaþiape care o stabileºte între om ºi divinitate, înclinândîn favoarea expresiei unei drame care nu seconsumã în limitele socialului ºi politicului.Reþine atenþia, în primul rând, aici, o anumitãprecaritate a fiinþei, uzatã vizibil de contactul dur culumea fenomenalã: „trupul istovit“, „ochii tulburi“,supusã tentaþiilor imediatului. Drama eului liricrezultã, fãrã îndoialã, din faptul cã-ºi conºtientizeazãcondiþia (de rãtãcitor, lipsit de perspectivã : „ochiitulburi“, negurile limitând accesul la înþelegereaîntregului, ca o zare niciodatã atinsã), de ins care îºipierde traiectoria existenþialã în labirintul lumii acesteia.ªi aceasta cu atât mai mult, cu cât, înstrãinându-sede modelul stabilit într-o vârstã de aur, lumeamai oferã doar cãi degradante, ale calvarului, în ultimãinstanþã, care consumã în mod inevitabil fiinþa(„trupul istovit de cale“). Aceste cãi conduc spredisperare, vãzutã ca spaþiu ameninþând însãºi viaþa,din text decupându-se clar nevoia orânduirii uneialte cãrãri, a salvãrii, de fapt un drum ce coincide cuschimbarea propriei condiþii. Este, în fond, rugãciuneaunui om superior care, obosit de trecere ºi dedevenire, consumat de fantasmele fenomenalului,doreºte accesul la o nouã perspectivã asupra lumii:În drum mi se desfac prãpãstii, / ªi-n negurã sembracãzarea. / Eu în genunchi spre tine caut: /Pãrinte, -rânduie-mi cãrarea!El îºi refuzã iluzia devenirii, condiþia pe care osolicitã conturându-se pe dimensiunea imprecaþiei:Din valul lumii lor mã smulge / ªi cu povaþa ta-nþeleaptã,/ În veci spre cei rãmaºi în urmã, / Tu, Doamne,vãzul meu îndreaptã.„Dezlegarea“ la care se referã poetul permiteîn fond ascensiunea la tainele originare: Dezleagãminþii mele taina / ªi legea farmecelor firii.Cântecul, lumina, raza soarelui de varã suntconsiderate valori esenþiale, de care eul s-a înstrãinat.Rugãciunea are în vedere, pânã la un punct,reintegrarea onticã în infinitatea întregului: Dã-micântecul ºi dã-mi lumina / ªi zvonul firii-ndrãgostite,/ Dã-i raza soarelui de varã / Pleoapei mele ostenite.Anularea individualitãþii reprezintã un passpre redobândirea simbolicã a compasiunii empatice,ca înþeles al lumii: Alungã patimile mele, / Pe vecistrigarea lor o frânge / ªi de durerea altor inimi /Învaþã-mã pe mine-a plânge. Eul liric nu are în vederejalea unei colectivitãþi, a unui grup, ci modeluldramatic al lumii înseºi, invocat la modul sugestiv,prin „jalea unei lumi“ din care a dispãrut speranþa.Astfel încât poetul îºi asumã suferinþa „robilor deveacuri“, vãzând în aceasta ultima limitã ce trebuie4. Apud. Ion Dodu Bãlan, Octavian Goga, Bucureºti,Editura Tineretului, 1966, p. 28.3

Fereastradepãºitã, pentru redobândirea condiþiei paradisiacea individului: Încheagã-ºi glasul de aramã: / Cântareapãtimirii noastre.Ni se pare neîndoielnic faptul cã tensiuneaideaticã din poezia Rugãciune, pe care am schiþat-oîn linii mari, pânã aici, reprezintã substanþa volumuluiPoezii. Traiectoria existenþialã a eului bântuinduniversul poetic se materializeazã aici prin raportarela nostalgia unei lumi paradisiace, de dinainteacãderii în inevitabila robie a socialului ºi a politicului,care a înstrãinat natura ºi omul de esenþa lor, ca înpoezia Bãtrâni.Recitind o poezie mult comentatã, devenitãromanþã ºi înþeleasã pe mãsurã, avem surpriza de aredescoperi un motiv prezent în Rugãciune: Atuncieu nu mai rãtãceam / Pe-atâtea cãi rãzleþe. „Rãtãcirea“ºi cãile rãzleþe constituie rezultatul ruperii, aldesprinderii de acel centru al lumii care era casapãrinteascã: De ce m-aþi dus de lângã voi, / De cem-aþi dus de-acasã?Rãmânerea în sat ar fi coincis cu integrareaabsolut fireascã în ritmurile cosmosului, ritmuricare-l conþin ºi pe „împãratul“ atât de prezent înpoezia lui Octavian Goga: M-aº fi-nsurat când isprãveam,/ Cu slujba la-mpãratul, / Mi-ar fi azi casa-nrând cu toþi... / Cum m-ar cinsti tot satul... / Câþi aiavea azi dumneata / Nepoþi sã-þi zicã: „Moºu“... / Leaispune spuzã de poveºti... / Cu Împãratul Roºu...Ruperea de centru (total diferitã de perspectivaînstrãinãrii semãnãtoriste) are consecinþe pemãsurã, în mod deosebit suferinþa, care primeºteconotaþii grave, cu accente metafizice: Aºa... vã treceþi,bieþi bãtrâni, / Cu rugi la Preacurata, / ªi plângemama pe ceaslov, / ªi-n barbã plânge tata...Oraºul nu este, în poezia lui Goga, o utopiesemãnãtoristã (cum s-a mai spus, de altfel), ci unspaþiu artificial, care trãdeazã substanþa armonieicosmice. De aceea, el se defineºte prin absenþanaturalului, afiºând, în schimb, o strãlucire moartã:Voi n-aveþi flori, nici cântece, nici fluturi, / Cãci soareleîn þara voastrã moare, / Voi în zadar cerºiþi acolo-numbrã / Din cerul sfânt o razã sã coboare. / Efrig la voi, ºi-i moartã strãlucirea / Cetãþilor cu turmede aramã, / Bieþi cântãreþi cu aripile frânte, / Înalte zãri cuvântul meu vã cheamã... (Cântãreþilor dela oraº)Soluþia este recuperarea, reintegrarea în ritmurilecosmice, în natural, cu alte cuvinte: Veniþi,veniþi sã-ngenunchiem cu toþii: / Pãmântul negru-ivechiul nostru tatã, / La sânul lui sã râdem ºi sã plângem,/ Cu sufletul ºi inima curatã. / Sã fim copiii iscusiþiai firii, / Sã învãþãm din sfânta ei cântare, / Sã furi-ºãm în mintea noastrã picuri / Din înþeleapta firiiîndrumare (Cântãreþilor de la oraº).Spaþiul autentic, „real“, al poeziei lui Goga îlreprezintã acela surprins în poezia Noi. Este într-unfel þara pe care o are poetul în gând, având „un vãditaer hermetic. E un purgatoriu în care se petrec evenimenteprocesionale, în care lumea jeleºte misteriosîmpinsã de o putere nerentabilã, cu sentimentulunei catastrofe universale. De ce cresc aici numaifluturi ºi câmpii sunt de inutilã mãtase? De ce totnorodul cântã coral? De ce apele au grai? De cebocesc toþi ca într-un apocalips? Pentru ce aceastãtulburãtoare ceremonie? Miºcarea poeziei este dantescãºi jalea a rãmas purã, desfãcutã de conþinutulpolitic“. 5Termenul „ermetic“ folosit de Cãlinescu înlegãtura cu viziunea lui Goga a fost corectat de criticaliterarã (Al. Paleologu, comentând poezia lui IonBarbu, se referã la termenul utilizat de Cãlinescureferitor la universul lui Goga, neînlocuind „ermetic“cu „ezoteric“), rãmânând, însã, dupã cumremarcã Ion Pop, „perfect valabilã remarca privitoarela caracterul procesional ritualic, iniþiatic al miºcãriidin universul lui Goga. Într-adevãr prin sugestiaritmicei repetiþii a gesticulaþiei, prin «decuparea»unor scene cu valoare emblematicã, perpetuând unmodel arhaic - tot ce se întâmplã în acest spaþiu primeºtetrãsãturile unui ritual, a unui «tipic» transmisdin generaþie în generaþie“. 6Poezia Noi vorbeºte despre un scriitor unic,„nepereche“, trãind într-o lume nefireascã, în firesculei (I. Pop), individualizatã ºi separatã de celelalteprin „simplul procedeu al repetiþiei sintagmei iniþiale(«la noi» ) prezentã la începuturi de vers sau strofãºi încheind, rotund, întreaga compoziþie, ºi prinevidenþierea comparativã a unor trãsãturi ºi elementespecifice sau de o intensitate diferitã în raport cugeografii similare (soarele «mai aprins» , hora «maidomoalã» , fluturii «mai sfioºi» , jalea, lacrima, plânsul,înduioºarea, impregnând întreg universul). Fascinaþiaexercitatã asupra exteriorului («Privighetoridin alte þãri /Vin doina sã ne-asculte» ) ºi dificultateadespãrþirii de þinutul mirific (Oltul) subliniazã de asemeneacondiþia lui particularã.“ 7Acest spaþiu ideal, „ezoteric“, conturat deOctavian Goga, reprezintã prin excelenþã un teritoriual imaterialitãþii. Îl caracterizeazã puritatea diafan-efemerãa fluturilor (mai târziu, Lucian Blaga vatrimite la un timp mitic printr-un vers sugestiv:„contemporan cu fluturii, cu Dumnezeu“), dar ºi amãtãsii, autentice iluzii ale concretului: La noi suntcodri verzi de brad / ªi câmpuri de mãtasã; / La noi5. G. Cãlinescu, Istoria literaturii române de la originipânã în prezent, Bucureºti, Editura Fundaþiei, 1941, p. 540.6. Ion Pop, op. cit., p. 7.7. Op. cit., p. 8atâþia fluturi sunt, / ªi-atâta jale-n casã. (Noi)4

Revistã de culturãOmul lui Goga are conºtiinþa apartenenþei laîntregul ale cãrui elemente s-au legat în chip indestructibil:Mãritã fie dimineaþa/Ce-a sãvârºit a noastrãnuntã,/Bãtrâne Olt! - cu buza arsã/Îþi sãrutãmunda cãruntã. (Oltul)Jalea care strãbate întreaga poezie a volumuluiPoezii se naºte din conºtiinþa înstrãinatã a tãrâmuluiedenic, ca ºi mitul degradat al istoriei potrivnice.Dumitru Micu avea perfectã dreptate afirmândcã, în poezia lui Octavian Goga, se poate vorbi de un„eden captiv“, înstrãinat prin istorie. Exemplele nulipsesc. Oltul poartã amprenta acestei captivitãþi, aacestei „realitãþi de astãzi“ (ca prezent degradat), încontrast cu timpul mitic irepetabil: Slãvite fãrmituria vremii, / De mult v-am îngropat vãleatul .../ Neputinciospari ºi tu astãzi - / Te-a-ncins cu lanþuri împãratul.(Oltul)Vremea ce curge înseamnã, în ultimã instanþã,îndepãrtarea de un timp paradisiac, al deplinei consubstanþialitãþia omului cu universul.Prezentul stã sub semnul unei semnificativecurgeri ºi al ploii ce degradeazã: Cu valul vremilor cecurg / Atâtea cântece s-au dus, / ªi valul vremilor cecurg / Atâtea cântece-a rãpus... / Eu vã sãrut, pereþistrãbuni, / Pe varul alb, scobit de ploaie... (Casanoastrã)Trecutul idealizat reprezintã, prin excelenþã,o intuire a Cântecului, exteriorizare a sensibilitãþiiindividualului, în întâmpinarea sensibilitãþii naturiiînseºi. Amintirea sa este declanºatã, uneori, de uncânt pribeag: Când, tremurându-ºi jalea ºi sfiala, / Uncânt pribeag îmbrãþiºeazã firea, / ªi-un trandafircrescut în umbrã moare, / ªi soare nu-i sã-i plângãrisipirea, / Eu plâng atunci, cãci tu-mi rãsai în zare...(Dãscãliþa)În general, cântecul are rolul de a exprimaaceastã condiþie degradatã a lumii, „cântarea pãtimiriinoastre“ devenind astfel reprezentativã pentruîntreaga poezie a lui Octavian Goga. „Cântecele“ dintãrâmul edenic (Noi) plâng în ochii tuturor, obligatoriuasociate lacrimilor: ªi câte cântece ºi lacrimi /Nu duce valul, cãlãtorul....În aceastã situaþie, lãutarul nu mai este „ofigurã luminoasã“ desprinsã din universul rural, câtãvreme muzica sa are în ea ceva obscur ritualic: Dezgroapã,moºnege, cu mâinile-n tremur, / Comoara taveche de jale... / Tu porþi ferecate durerile noastre /În vaierul strunelor tale. / În ele-mpletit-au strãbuniicucernici / Credinþa visãrii deºarte, / ªi-n graiul lorplânge ºi n-are repaos / Amarul nãdejdilor moarte.(Lãutarul)Moartea lãutarului Laie Chioru reprezintã,astfel, un eveniment dramatic, întrucât cântecul constituiememoria unui trecut paradisiac. Reprezentativãpentru vraja sa, în poezia lui Goga, rãmâne fãrãîndoialã poezia La groapa lui Laie. Aici lãutarul devinemesager cãtre o divinitate ce a uitat suferinþeleunui neam ce trãieºte într-un eden captiv: ªi sã cânþiun cântec, Laie, / Cum se cântã-n sat la noi, / Cândse tânguie ciobanul / Dupã turma lui de oi.Cântecul are o forþã primarã: S-ar întunecapãmântul, / C-ar veni, veni, þigane, / Toate steleles-asculte / Glasul strunei nãzdrãvane. / Blând zâmbire-arMilostivul... / Iar din geana lui de-argint /Lacrim-ar cãdea-n adâncul / Norilor de mãrgãrint.(La groapa lui Laie)Pe de altã parte, petrecerea de sus, de la cârciumadin Dealu-Mare, se situeazã într-un timp aparte,al sãrbãtorii, în care individul se elibereazã deprezentul degradat. Petrecerea þine nu întâmplãtortrei zile, bãutura ºi cântecul întâlnindu-se pentru a-iajuta pe toþi cei de faþã sã se sustragã efemeritãþiinecruþãtoare. Atunci când cântecul primeºte accenteerotice, efectul este, fãrã nici o îndoialã, scontat:Sus la cârciumã-n Dealu-Mare / De trei zile þin soboru.../ De trei zile beau ºi-mi zice / Din lãutã LaieChioru! / De trei zile, mãi copile! / Doru-i greu ºijalea-i multã. / ªi tot zice, sã le-aline, / Laie Chiorudin lãutã. / Zi, mãi Laie, înc-un cântec / De-o cãma-ºã cu altiþã / ªi de-un drac cu ochii vineþi, / De-o Aniþã-cârciumãriþã.(Cântece)Dincolo de umorul savuros, se prefigureazãelementele unui model validat de sacralitate, la carese face de altfel trimitere: Bea ºi dumneata, pãrinte,/ Dumnezeu sã-þi þie darul, / Sã mai poþi ceti psaltirea/ Sã mai poþi goli paharul. / Cã noi bem de patruzile / Cu crâºmarul, umfle-l zmeii, / Bem, pãrinte, cala nunta / De la Cana Galileii. (Cântece)Un motiv deosebit de semnificativ, în poezialui Octavian Goga îl reprezintã acela al poveºtii ºi alpovestitului, prin care, ritualic, „se actualizeazã universulmitic, edenic, al consubstanþialitãþii individului“cu cosmicul.Faptul de a povesti redimensioneazã ethosulindividual ºi acordã semnificaþii profunde sentimentuluide jale, în general, ce devine o dimensiune alumii: La noi de jale povestesc / A codrilor desiºuri,/ ªi jale duce Murãºul, / ªi duc tustrele Criºuri. (Noi)A povesti este uneori sinonim cu a suferi: Iarcodrii ce-nfrãþiþi cu noi / κi înfioarã sânul / Spun cãdin lacrimi e-mpletit / ªi Oltul, biet, bãtrânul... (Noi)sau: Mult iscusita vremii slovã / Nu spune clipamilostivã / Ce ne-a-nfrãþit pe veci necazul / ªi veseliadeopotrivã... (Oltul)Apostolul deapãnã el însuºi povestea unuitimp edenic, în contrast cu o istorie potrivnicã:Întreg poporul ia aminte, / Ascultã jalnica poveste, /ªi fusul se opreºte-n mâna / Înduioºatelor neveste. /Moºnegii toþi fãrâmã lacrimi / Cu genele tremurãtoare,/ Aprinºi, feciorii strâng prãseaua / Cuþitu-5

Fereastralui din cingãtoare. (Apostolul)Dealtfel, povestitorul este un mag, o prezenþãcare aduce aminte cã vremurile mitice nu au apus:În frunte, tu pãreai un mag din basme / Când soarele,trecând peste fântânã, / Blând pãtrundea prinstraºina de paie / ªi lumina bucoavna ta bãtrânã.(Dascãlul)Revenind, povestea dã viaþã unui univers ideal,ce redimensioneazã existentul: Ca strãlucireaochilor tãi limpezi, / Poveste nu-i mai jalnic povestitã,/ Tu eºti din leagãn sorã cu sfiala, / Pe buza ta n-a tremurat ispitã. (Dãscãliþa)Din alt punct de vedere, povestea evocã unitateapierdutã a lumii: Îl ascult ºi simt sub gene /Cum o lacrimã-mi învie: / Ni s-aseamãnã povestea, /Pui golaº de ciocârlie. (Toamna)Realitatea are astfel un echivalent ideal, imposibilde reprodus: Poveste-ntunecatã-a pâinii, / Nu-istrunã sã te ºtie plânge, / Cãci de durerea ta strãveche/ În suflet cântecul se frânge. (Graiul pâinii)În egalã mãsurã, modelul ideal al universuluilui Octavian Goga are astfel în vedere timpul aproapeîn întreaga poezie. Uºa cãtre trecut este deschisãde ceaslov, bucoavnã ori, mai ales, de scripturã,toate susþinând permanenþa fundalului spiritual allumii înstrãinate.În aceste condiþii, trebuie sã subliniem cã Þaralui Goga nu este doar o þarã idealã, a amintirii, ci ºio þarã a ficþiunii: Cu tine-aduci atâtea nestemate /Din îngropatul vremilor tezaur, / ªi amintirea-n þaraei mã poartã, / Cu pas încet, în carul ei de aur...(Dascãlul)Trãind într-un univers înstrãinat, omul luiGoga are conºtiinþa limpede a lipsei de speranþã,vãzutã ca nebunie cãlãuzitã de ideal: Eu sunt un magfãrã de þarã / Un biet nebun orbit de-o stea, / Ceamalergat sã v-aduc vouã / Poveºtile din þara mea.(Fãrã þarã)Sfâºierea lui este evidentã. Nu atât istoriaproduce suferinþã, cât conºtiinþa pierderii tãrâmuluioriginar: A voastrã-i jalea cea mai mare, / A voastrãitruda cea mai sfântã, / Stãpânul vitreg vã loveºte, /Când cerul bine-vã-cuvântã. / Dar dacã-n schimbulpâinii voastre, / Piticul vã plãteºte fiere, / Îndurãtorv-ascultã Domnul / ªi vã trimite mângâiere. (Plugarii)Totul confirmând, în ultimã instanþã, ideea cã,în poezia lui Goga, „astfel acoperitã, încât abia sebagã de seamã“, dãm „de structura poeziei lui Eminescu“.Inefabilul „de origine metafizicã“, incontestabilîn poezia eminescianã, dar ºi în lirica lui OctavianGoga, invitã la lecturi succesive, încurajândabordarea repetatã a unei poezii care-ºi aºteaptãreceptorul ideal.70 de ani de la moarteapoetului Octavian GogaLa 7 mai 1938, în jurul orei 14 15 , se stingea dinviaþã, în castelul sãu de la Ciucea, Octavian Goga. Corpuleste dus la Bucureºti ºi depus în aula Ateneului, iarapoi îngropat, cu funerarii naþionale, în cimitirul Bellu.Dupã 2 luni, este readus la Ciucea, conform dorinþeitestamentare, ºi pus într-o criptã provizorie, Dupã finalizareamausoleului iubirii (1958), corpul poetului a fostmutat în sarcofagul monumentului. Spiritul sãu s-adãruit însã, în eternitate, limbii române ºi þãrii, aºa cumdepun mãrturie personalitãþile ce i-au studiat opera ºiviaþa.❈„El va fi un poet local în cel mai înalt ºimai adânc înþeles al cuvântului ºi va ajunge unuldin poeþii naþionali, nu plecând de la teorii sau sentimentegenerale, ci de la nemãrginita dragostepentru casa sa, pentru brazda sa, pentru biserica sa,pentru satul sãu, pentru þinutul sãu oltean ºi þara saardeleanã.“(Nicolae Iorga)❈„Dupã Eminescu ºi Macedonski, Goga eîntâiul mare poet din epoca modernã, sortit prinsimplitatea aparentã a liricii lui sã pãtrundã tot maiadânc în sufletul mulþimii, poet naþional totodatã ºipur ca ºi Eminescu.“(George Cãlinescu)❈„Întreaga activitate a poetului pleacã dinaceastã facultate esenþialã de contopire într-un grupetnic ºi din posibilitatea de a exprima astfel, o sensibilitatecolectivã în latura ei pur naþionalã saunumai politicã. Pentru un astfel de rol social, pelângã retoricã mai trebuia ºi artã. Poetul le-a avutpe amândouã.“(Eugen Lovinescu)Cripta provizorie de la Ciucea în care a fost înmormântatOctavian Goga, pânã în 19586

Revistã de culturãIon GHEORGHEAflând cã n s-a întors Poetul în þara sa de pe Dealul Istriþei,acolo unde a întemeiat o mitologie ce stã martorã naºterii cuvintelorm-am grãbit sã-i cer domniei sale învoirea unei vizite, dar, înainte deasta, am mai trecut odatã prin apa poemelor Domniei Sale, pentru a-mispãla sufletul de zgurã. ªi nu pot sã nu mã întreb, ºi sã-i întreb pe toþicei care înþeleg: „Ce facem noi cu nemurirea Poetului, acum, când esteîn viaþã?“. Pentru cã , acolo, pe Dealul Istriþei, pietrele mãrturisesc totuldespre zborul PoetuluiL.M.POEME ÎN REPORTOFONTimp de-o floareÎn pâlcuri de gherghini, pomi sãraci,Altare vechi pe Istriþa poþi sã-ntâlneºti,Dedicaþii pe calendele bazileilor daci,Scara timpului cu trepte ºtirbe,Poþi s-o-ntregeºti cu nume de stirpe,Faptele lor, pe codul sofic, umblã-n tomurilede poveºti:Cercetând cele de-atunci, din cuget ºi fapte,Poþi s-auzi pasul timpului cãtre cine se-ndreaptã.Adesea pun tâmpla la piatrã caldãS-ascult fluviul venind cu apele-n care multãlume se scaldã,Închid ochii, vãd focuri sub copita celestului cal,Pietre cu multe chipuri pe prispa caseimele se clatinã,Din susul înspumat ºi din josul fãrã malVine rostirea pãgânã a colindului întru datinãªi mereu acest tropot al piciorului dreptpe lespedea de altar:ajuns-a la Pom, Cavalerul, cu închinare ºi dar.În grãdinã, unde-am aºezat o seamã de statuete,Totul se umple de chipuri ºi larmã,De bunã seamã, energiile vieþii nicicând desueteNu mai au somn, lucrurile vechi se îndeamnã,O movilã de înfãþiºãri, popor de portrete,Agonisesc pânã vine lumina de toamnã.Ca Atlas þin omenirea aceea în spateªi nimenea nu se grãbeºte sã ne dea nouã dreptate.De mult puteam s-o lepãd sã se ducãde-a rostogolulNimicnicia fãrã capãt sã-ºi punã peste voi golul,Însã ei, Cavalerii Danubieni, sfinþi uzurpaþi,Au nume de piscuri, ape, locuri,cât þin Munþii Carpaþi,Strigã: aºteptaþi, nu vã grãbiþi, mai înduraþi,Timpul nostru nu suportã mãsurãtoare.M'aºez la lucru copleºit de-o uriaºã rãbdare -Mai este timp de-un mugure,Mai este timp de-o floare,Mai este timp de-un mãr pârguit -Lasã trupul tãu sã se bucure,Dã cugetului tãu marea înflãcãrare,Orânduit rãmâne ceea ce am rânduit.Pe Istriþa se-aude zurgãlãu la gât,Cautã fluviul de lapte pe care pãstorii l-au strecurat;Ajunge s-asculþi cântecul bronzului nevinovatRecunoºti baladele prin care am trecut:Dupã muntele de caºi în albe pânze cuprinsDin adâncul turmelor adunat, smuls,Un popor de stãpâni: care ce-a pãscut,care ce-a mulsÎntr-o zilnicã sforþare ºi-o voinþã de ins.Cineva respinge omul prea sigur de el.Este timp ºi dupã noi, pentru toate...Pe monedã de-argint Cãlãreþul poartãîn braþe un miel,Între o eternitate ºi altã eternitateOpreºte la poarta pietrelor mele ºi-midã dreptate.În capitolul Perioada celor trei preºedinþi de nimicAu sã consemneze cronicile Istoriade care eu mã dezic.27.XI.20067

FereastraCrucile IstriþeiCalc Istriþa toatã, pas mãrunt pân' acasã,Dinspre sud bate câmpia, talaze, talaze,Corabie-i Dealul, se ridicã, pe hulã se lasãÎmpins cãtre nord în negura mândrei extaze.Despre crucile de-aici sã fi întocmit monografie!...Scârbit, spiritul meu se lasã în contemplare,Fiinþa istoricã a popoarelor cãzu în teologie,Izvoarele lucrurilor bolborosesc tot mai neclare.Iatã, columnele-nalte în vârf cu lãzi de zestre,Casetele cu cenuºa Giganþilor restituitã.Istoria credinþelor este un morman de palimseste:Rãºluite numele mântuitorului cel dintâi ºi-al acolyþilordin sacra suitã,O singurã hârcã s-a ales din muntele acelor þeste...Þineau fie de Bisericile lui Platon, fie de cercurile bravilor cinici,De frãþiile stoicilor aºezate în Munþii Hercinici,De pustnicii salmoxieni cu ospeþele lor fruste -Pe vechile pergamente s-au scris vieþile mâncãtorilor de lãcuste...Gnosele nordicei Circe care pe Ulyse l-a scos din fireConvertindu-i nãierii la mesele cinei de terciStãpâneau aceste plaiuri cu cinci cercuri de menhireCa-n toatã Hiperboreea mâncãtoarelor de muguri, de flori, de ciuperci.Grecii spun cã i-ar fi vrãjit preschimbându-i în porci,Astfel au înþeles ei masa cuminecãrii de mei fiert ºi caºPe când insulele din Marea Sarmaticã li se pãreau, o seamã de bãrciÎntre cele nouã ape ale trufaºului plutaºAl împãrãþiei de unde, oricine-ai fi, nu te mai întorci.Crucile mijlocii, nesmulse complet din trunchi de gorun,Crucile-n cârduri, ca lebedele cu doi pui plãpânzi,ªi-un rãstignit, peºte de la brâu în jos, morun bãtrân,Faþa lui în aurã, doi pãstrãvi cu blânzi ochi profunzi:Un principiu înoatã în jos, alt prihcipiu se-aruncã-n sus -Emblema celor douã cauze mai dintâi, taoiste -Care-o fi Cristos ºi care se-adevereºte IsusAdevãrul îºi duce degetul la buzele arse ºi triste.8Cum ajungi pe Ciuhoiu, în dreapta porþiiCruce de lespede cu cinci vechi cercuri,Ai zice: o floare de cireº primeau morþiiDin tagma Curierilor la Sfânta Miercuri,Dar cei din Gnosa Sfintei Vineri,Dar cei în credinþa preacuratei Sfintei Duminici,ªi bãtrânii albi ca mioareleªi cei cu pãrul de aur curaþi ºi tineri,Efebii Herei care întruchipau Soarele?

Revistã de culturãReligiile Dacilor proclamau cultul strãbunelor moaºte,Cimitir înseamnã pãmântul cimerian cu cenuºi,Un ogor semãnat din care omul renaºteÎn pragul toamnei, ca-n poiana Purcãreþi albastrã-roºie de brânduºi.Iatã, eu calc mauzoleul Istriþa sub tulpinile zilelor retezate de coasã,Ascult timpul troznind putred în toate,Dintr-odatã mã cuprinde ameþealã periculoasãFaþã de ceea ce omul încearcã ºi nu poate,Iatã, astãzi adevãrul pânã la capãt nu face bine...Eu trag de-o lume de dincolo spre mine,Cineva þine proptã ºi smuceºte timpul spre sine;În copilãrie, mama mã chema sã-i dau ajutorSã-ntindã pânza abia scoasã din lucrare,Lãsându-mã pe spate, mã sprijineam într-un piciorTrãgând trâmba cu ambiþie ºi falã mare,La celãlalt capãt împãturea albele poloageLãsându-mã-n voie, cu cercetare, cât pot eu trage,Când scãpãm pânza din strânsoare, slãbit de efort,Cãdeam râzând pe grãmada de tortPânã venea mama sã mã despresoare de pânza timpului mort.Astãzi, încetinind mersul prelungesc vremea ce mi s-a dat,Trag de trâmba timpului lungind spre viitor.În toate am avut mãsurã de simplu soldatRãmas de pluton ºi declarat dezertor...Mi-am umblat viaþa pe jos în izbânda de duhA vechilor înþelepþi ºi-a tinerelor sofinePlecate din Dacia, de la Toc-Chereluº,Cum umbla mama la muncile câmpului, în fiinþã cu mine,Pânã-n Egipt, la seceriºul grânelor, duse de-un spiriduºFugit cu ele de la cei din vãzduh...În þara Faraonului Ra, pe filacteriile pelazge,Ele erau fiicele lui CronosDin care însuºi Cronos se retrage:Plecaserã de-acasã sprijinite de 'naltul toiagPânã ajungeau la Memfis rãmânea un ciot,Astfel, timpul nemãsurat ºi vagPrefãcea lemnul acela în sceptrul puterii peste tot;La-ntoarcere, decum le-adulmecauApele tânãrului Istru -Cârja episcopalã dãdea frunze, fãcea flori:Cele nouã Calfe Alfe ale monastirii ºi serenissimul magistruLe-ntâmpinau cu marea Cruce a celor Patru Sori -Pe drumul în Ether al gâºtelor sãlbaticeDeasupra insulelor cu munþii pânã la brâuÎn apele Mãrii Sarmatice.22.XI.20069

FereastraAurel GANEAPROZÃComedia"comédiei"La Posobeºti, un sat uitat de Dumnezeu ºide oameni, brãzdat de râpe clisoase, în prima duminicãºi luni dupã Sfânta Maria se fãcea, ºi se face ºiacum, Târgul de Sântãmãrie. Pe un tãpºan de câtevasute de metri pãtraþi, uºor înclinat, aºezat în faþabisericii, un loc pe care în zilele obiºnuite ciuguleauiarbã gâºtele, raþele, curcile ºi bibilicile satului, începea,cu câteva zile înainte de bâlci, construirea barãcilorunde se instalau apoi prãvãli ºi birturi. Încasãrileerau incredibil de mari. Se vindeau mãrfuri greude gãsit: îmbrãcãminte, pantofi ºi bocanci, cizme decauciuc, gumari, stambã ºi sodã causticã. Cizmeledin cauciuc negru aveau mare cãutare în zonã; atuncicând ploua pãmântul devenea clei - clay, vorbaenglezului - tãlpile pantofilor rãmâneau prinse înmagma rece ºi doar cu cizmele mai puteau oameniisã-i învingã cerbicia. Acolo orice ploaie mai bogatãinterzicea circulaþia ºi legãtura cu restul lumii. În satera un singur telefon, la primãrie, un aparat arhaic,din ebonitã neagrã, cu manivelã, care, atunci cândploua mai tare uita sã mai funcþioneze.În topul „localurilor“ erau ºi dughenele fãcutedin pari de salcâm ºi acoperite cu crengi de ulm.Vindeau bere la halbã, secãricã, rom sau coniac, vin„de surcele“, mititei sau cârnaþi; clienþii se aºezau lamesele rare sau rãmâneau în picioare, lângã tejghea.Sârbii (grãdinarii) se aºezau pe latura opusãºi vindeau legume rare prin acele locuri: ardei graºipentru umplut, vinete, varzã timpurie, roºii nebãnuitde mari, þelinã pentru murãturi. Conopida era olegumã boiereascã ºi nu se cãuta. Pe noi ne uimeaupepenii uriaºi, cumpãraþi numai dupã ce treceauproba „þãncuºei“. Marfa era întinsã pe câte o pãturasau era luatã direct din cãruþele cu cai. Într-un colþal tãpºanului baraca de tir atrãgea þintaºii cu premiinãucitoare, un ceas de mânã „Pobeda“ sau un aparatde radio cu tranzistori. Iar undeva, cam prin mijloc,trona impunãtoare comédia, jinduitã de copii ºide maturi deopotrivã. O construcþie mecanicã simplã,artizanalã, fãrã postament, fãrã decoraþiunilekitsch ale „lanþurilor“ din Drãgaicã. Pe un ax verticalde oþel se fixa un fel de roatã uriaºã ºi de ea se legau8 sau 10 policioare, legate de roata din vârf cu lanþuripentru câini. Comedia era acþionatã de unmotor de camion care fãcea un zgomot infernal.Evenimentul era aºteptat cu nerãbdare unan întreg. Aici se întâlneau cei rãmaºi acasã cu ceiplecaþi la oraº, se adunau neamurile, se închegauprietenii sau se iscau duºmãnii… Alcoolul, prost ºiieftin, le înfierbânta minþile ºi chiar dacã odãieniiaveau þuicã bunã, adevãratã, de prunã, nici unul nuvenea la târg sã bea din sticla adusã de acasã, astupatãcu dop din cocean de porumb. Se iscau dinsenin bãtãi ºi belicoºii, calmaþi cu fermitate de cei dinjur, se împãcau în faþa unui ºpriþ. Se furau fete ºi vesteaînfiora mulþimea, pânã când se afla cã fecioaraplecase cu un bãiat pânã acasã, peste coastã, sã-ºischimbe pantofii stâlciþi în hora care se încingea întrunloc anume, în jurul tarafului din Cletecina.În sâmbãta premergãtoare deschiderii bâlciuluisatele din jurul Posobeºtiului intrau în fierbere.Oamenii se spãlau, se „primeneau“, din lãzile dezestre erau scoase hainele de sãrbãtoare, se lustruiaupantofii uitaþi în „odaia mare“, sub icoanã. ªiduminicã dimineaþa, dupã ce pãrintele Agapiescuîncepea slujba, oamenii intrau în bisericã sã se închine,sã plãteascã o liturghie, sã aprindã în grabã câteo lumânare pentru cei morþi ºi cei vii. Pactul cuDumnezeu era fãcut. Saturnaliile puteau sã înceapã.Luau anafurã, ieºeau din bisericã, traversau drumul ºiintrau în târg. Tãpºanul se umplea încet - încet,comédia începea sã se învârtã, bãrbaþii beau ceremoniosprimul pahar cu tãrie, pãziþi de la distanþã denevestele vigilente ºi supuse, copiii îndrãzneau sãcearã bani pentru pandiºpan ºi acadele. O pace blândãºi binefãcãtoare se aºeza între oameni.Pe înserat târgul se golea; la Posobeºti nuera luminã electricã ºi degeaba aprindeau gestionariipetromaxurile. Nevestele îi îndemnau pe bãrbaþi sãmeargã acasã: vitele, porcii, pãsãrile trebuiau „astrucate“,a doua zi era tot sãrbãtoare ºi petrecereaputea continua.A doua zi era hramul. La mesele aºezate în(Continuare în pag 11)10

Revistã de culturã(Urmare din pag. 10)jurul bisericii se mânca ºi se bea pentru pomenirea morþilorºi, dupã ce sãrbãtoarea religioasã se încheia, oamenii treceau,din nou, drumul în târg sã se bucure ºi de sãrbãtoarea laicã,sã bea, sã mãnânce, sã tragã cu puºca de tir, sã „se dea“ încomédie. Spre searã vânzãtorii ºi micii comercianþi îºi adunaumarfa ºi peste tãpºan se lãsa liniºtea pentru un an...❇În anul acela nea Gheorghe, proprietarul comédiei, fãcusebani buni la târg. Era mulþumit ºi s-a gândit sã-i cinsteascã pemai marii comunei. Se fãcuse searã. A chemat primarul,secretarul, ºeful de post, secretarul de partid, doctorul,directorul ºcolii, preºedintele CAP-ului... I-a invitat sã seurce în comédie, sã-i „dea“ câteva minute. Benzina din rezervorera pe terminate ºi, dupã ce i-a ajutat pe toþi sã se urcefixând lanþurile de siguranþã ale policioarelor, a pornit motorulsuindu-se ºi el într-o policioarã liberã. Comédia a prinsvitezã, mai-marii comunei se bucurau ca niºte copii, se rãsuceauunul pe altul, chiuiau... Au trecut 10-15 minute ºi comédiatrebuia sã se opreascã. Dar motorul continua sã funcþionezeºi notabilitãþile vegheau insolit tãpºanul întunecat învârtindu-seîntr-o maºinãrie care nu mai voia sã se opreascã.Au crezut cã este o glumã, dar dupã vreo jumãtatede orã a început neliniºtea. „Opreºte naibii drãcia asta, neaGheorghe, cã ne-ajunge!“ a strigat primarul. ªi dupã el ºisecretarul, ºi ºeful de post, ºi preºedintele CAP-ului, ºi doctorul...Nea Gheorghe nu înþelegea ce se petrece, de ce nuse opreºte motorul dacã benzina s-a terminat. Oricum, nuputea sã coboare, ºi-ar fi rupt gâtul. A mai trecut încã ojumãtate de orã... Motorul de Molotov torcea statornic ºitoatã ºefimea comunei se rotea în noapte. Secretarul de partidînjura ºi striga cã e sabotaj, preºedintele colectivului îºiblestema zilele ºi clipa nefericitã când a acceptat invitaþia luinea Gheorghe, ºeful de post simþea cã trebuie sã ia o mãsurã,dar nu ºtia ce sã facã. Poate ar fi fost bine sã strige pecineva sã vinã sã opreascã motorul, dar pe cine sã strige? Atrecut ºi de miezul nopþii ºi maºinãria infernalã continua sã seroteascã. Spre zori, motorul a tuºit de câteva ori ºi comédias-a mai învârtit câteva ture, apoi s-a oprit.Domnea o liniºte nefireascã. Nea Gheorghe a coborâtsperiat, a luat o lanternã ºi s-a oprit în dreptul fiecãruia.I-a coborât unul câte unul ºi i-a aºezat pe câteva pãturi pãtatede vaselinã. Era om bãtrân, vãzuse multe la viaþa lui. A plecatapoi în sat ºi l-a trimis pe un sãtean la Primãrie, sã deatelefon la Salvare.Ajunºi la spitalul din Pîrscov onorabilii comunei auprimit îngrijiri medicale; nu pãþiserã nimic, numai cã în salonulunde fuseserã aduºi se auzeau din când þipete rãguºite:„Opriþi comédia!“, „Opriþi comédia!“.Nea Gheorghe a dezlegat misterul a doua zi: cândtârgul se încheiase ºi el umbla sã-i adune pe notabilii comunei:,ajutorul lui, un flãcãu harnic ºi cuminte, a umplut rezervorulºi a plecat la gazda lor vremelnicã, undeva, peste deal,sã se culce.Anca ELISEIPOEMEÎntunericmã dor pleoapeleºi nu mai simt nimicdecât povara asta dureroasã…sufletul s-a ghemuitundeva speriatîn spatele pleoapelor probabildar eu nu mai simt nimicdecât pleoapelecare se închid durerosuna dupã altaºi nu ºtiu niciodatãcâte pleoape mai am.Liceul teoreticcredeam cã o sã intru mereupe poarta cu arcade înalteºi uite cã trec strãinã de totpe lângã adolescenþã…în geamul de la etajlicãresc ochiºi eu trec mai departeîngânatã de bustul de piatrãal elevului necunoscut(eu l-am inventat ºil-am pus acolo întrelucrurile nevãzute)ºi trec ºi mereu mã privescdin spate doi ochiiar paºii îmi rãmânpuþin mai în urmãcãutând ºovãielnici prin iarbãhohotul de râs al ploii de varã.11

FereastraRãzvan-Costin IONESCUGhid pentru nestudenţi...Povestea unor gânduri...Povestea unor gânduri... ªi toate stabile...ªtiþi voi gândul acela fugar cu care te întâlneºti înmetrou, pe podurile de pe Dâmboviþa, pe pietrelede pe Lipscani, la sala Izvor, în Parcul Ciºmigiu... lafacultate... în cãmin...? (Dacã nu îl ºtiþi, citiþi maideparte... îl veþi cunoaºte; iar dacã îl ºtiþi oricum,citiþi sã vedeþi ce a vrut sã îmi zicã...)Ei bine a binevoit sã stea de vorbã cu mine.Cum adicã de ce tocmai cu mine? Pãi, tipa în roz eraocupatã cu altul, bãiatul ãla cu plete se gândea lamotocicletã... numai eu umblam hai-hui, fãrã nici ungând la purtãtor.Fiind binevoitor, m-a rugat sã mã opresc dingoana asta nebunã cãtre oriunde ºi sã mã gândesc...la „cât“ de... a fost trecerea aceasta de la liceu lafacultate.La o primã evaluare (nu e nevoie sã fie femininã)senzaþia este unicã pentru fiecare viitor student.ªi pentru cã noi suntem mulþi, gândurile suntºi ele multe. Gândul meu mi a pus la dispoziþie o listãcu fraþi ºi surori (buni sau vitregi) de-ai lui, dincare m-a lãsat sã subliniez câþiva ºi câteva.Pãrerile despre ce au trãit colegii mei suntdiverse: mizeria din cãmine, orgoliul cu care uniiprofesori te trateazã („Niciodatã n-o sã ajungem lanivelul meu“) ºi... cred cã dorul de cei dragi; organizareaunor târguri de idei ºi proiecte pe meleaguridiverse, spre care pleci pur ºi simplu ca un strãin ºite întorci prietenul tuturor, câºtigarea încrederii desine ºi satisfacþia lucrului bine fãcut; un alt tovar㺠i-a ºoptit gândului meu interlocutor cã moartea libertãþiiar fi o bucatã din ce s-a petrecut cu el: inerþiape care a cãpãtat-o de-a lungul anilor de liceu, cumateriile acelea lejere care au devin brusc concentrate,predate într-un mod intensiv, nu foarte uºorde suportat; un altul mãrturisea cã de la începereafacultãþii, 25 % din viaþã îi este ocupatã cu neruºinarede teme, griji, probleme...Consultând ºi un gând mai tânãr ºi mai frumos...am ajuns sã cunosc ºi senzaþia, cã a trãi pentrua munci e mai ales inversã, cã odatã cu intrareala facultate, devii mai detaºat, mai liber ºi mai…Interesant sondaj, dacã mã uit bine... Acumsã vã zic ºi partea mea de „impact“... vã voi spune-oastfel încât sã o audã ºi gândul de lângã mine, precumºi gândurile voastre: la facultate se trãieºte.Bine... aveþi dreptate se trãieºte: greu, dar se trãieºte.Sã mã concentrez strict pe filiera mea, o chestiecare se rezumã la patru litere: F.I.L.S. Vi se pareatractiv? Chiar este.Pentru cei care îndrãgesc informatica, matematica,fizica, chimia ºi alte ramuri cât se poate deexacte ºi de reale... imaginaþi-vã toate acestea predateîn limba englezã, a marelui matematician…Shakespeare. Doamna mea profesoarã de englezãm-a învãþat un lucru deosebit: „The sky is the limit“,adicã „Limita este cerul!“ Vi se pare puþin?Într-o bunã zi, o prietenã mi-a spus în felulurmãtor: „Aºa aratã studenþia, un «loc de vis» undepoþi sã zbori dacã vrei“. Aºa aratã când ai 18 ani ºieºti acasã, la liceu.De fapt studenþia este locul unde nu îþi taienimeni aripile, dar te ajutã toþi sã þi le tai singur.Într-o zi vrei sã-þi tai doar unghiile ºi-þi dai seama cãnu le mai ai. Adicã te pregãteºte pentru viaþã, pentrucã aºa sunt oamenii, nezburãtori.Numai cã unii nu înþeleg asta... sunt maiîncãpãþânaþi ºi cred în continuare în legãtura lor cuvãzduhul. Sunt în stare sã se târascã, o viaþã întreagãprin bolovãniºul cerului. Dacã vã gândiþi la ce mãgândesc ºi eu... vã gândiþi foarte bine.12

Revistã de culturãAvancronicã la un dublu debut editorialPoezia ca viscol în înaltInterviu cu poeta Aida HANCERLucian Mãnãilescu: Mã grãbesc sã-þi solicitacest interviu, înainte de debutul tãu editorial ºiînainte de a deveni celebrã. Spun celebrã ºi cred înasta, cum mai cred cã anunþata "moarte a poeziei" econtrazisã de talentul tãu, al lui Ionuþ Radu, al luiRãzvan-Ionuþ Pricop ºi al altor poeþi incredibil detineri. Ce este pentru tine poezia, Aida Hancer?Aida Hancer: În primul rând aº încerca sãdefinesc poezia ca viscol în înalt. Cred cã mai binedecât mine ar face-o Nichita Stãnescu, el însuºi unmediator între poezie ºi stãri de viscol interior. Saupoate cã nu e numai viscol, ci ºi o plimbare leneºã, apoetului, pe un scaun de lemn, pitic, prin Univers.Poezia mea se vrea a fi delimitare ºi stare,mai mult decât peisaj sau vâltoare. ªi altfel decâtpoetã, prefer sã fiu chiar subiectul poeziei mele, casã-i pot controla, deci, viteza viscolului într-unspaþiu ºi un timp dat.L.M.: Cum ai descoperit magia cuvintelor?Mai ºtii primele versuri pe care le-ai scris?A.H.: Primele mele versuri au fost scrise cumult timp în urmã, sub auspiciile Crãciunului - castare de graþie a copilãriei. Atunci mi s-a pãrut atâtde frumoasã Naºterea, atât de cumplit de adevãratam vãzut scena stelei din Betleem încât am începutsã scriu, ºi am descoperit cã mai mult decât spectacolula existat în mine, real, sentimentul. ªi apoipãrinþi fericiþi, uimiþi - mai ales pentru cã faptuldepãºea oarecum vârsta. A fost un poem cu rimã,prea puþin influenþat de lecturi, pentru cã mã aflamîntr-o perioadã "irealã" a vieþii. Nu-mi mai amintescdecât cã, pentru mine, Nichita Stãnescu era fatã.Dar primul poem s-a dus, ºi nici n-ar avea rost sã-lamintim aici, poate pentru cã o scriere care se realizeazãîntr-un moment de sinceritate cu tine, ºi careîþi marcheazã cumva traiectul vieþii nu trebuie demitizatã.L.M.: E poezia ta „datoare“ cuiva? Ai modele,iubiri sau - de ce nu - invidii, în atât de frumosninsa de spirit literaturã românã?A.H.: Preafrumoasa literaturã, aºa voi considera-omereu. Poezia datoreazã totul celorlaltearte, mai ales pentru cã ea se constituie din fragmente,iar fragmentele sunt „autentic“ ºi „acumulat“- în egalã mãsurã. Ceea ce scrie tânãrul poet ºi ceeace citeºte se aflã într-o continuã autodeterminare,fiindcã îmi aleg lecturile iar ele mã influenþeazã (chiardacã, în final, e ºi puþinã autodistrugere în asta).Cred cã poezia mea datoreazã materialul din care sescrie - limbii, forma - Poetului Eminescu, iar sufletulºi câteodatã irealul - lui Nichita.Cât despre invidii, ele consolideazã tendinþamea de identificare cu mine însãmi. Fiindcã dorindumistatutul unui mai matur ºi talentat poet câºtig idealulde a nu lupta pe acelaºi front cu acesta, ci pe uncâmp nou, unic ºi delimitat. Stadiul în care a ajunspoezia mea, cât ºi intenþia ei, le datorez ºi poeþilordin generaþia 80, pentru care nutresc o mãrturisitãinvidie izvorâtã din respect. Întotdeauna „mã sprijin“pe cãrþile optzeciºtilor.L.M.: Te sprijini dar eu sunt convins cãacorzi foarte mare importanþã originalitãþii creaþiilortale…A.H.: Deºi o totalã sinceritate nu mi-ar fiaici prielnicã, recunosc cã cea mai mare teamã a meae sã nu le „amintesc“ cititorilor mei de NichitaStãnescu. De aici probabil ºi constatarea dumneavoastrã,pe care n-aº vrea s-o contest. Mizez pe originalitate,însã obþinerea ei înseamnã, în multe situaþii,detaºarea totalã de poezia cititã. Sigur cã un NichitaDanilov, Virgil Mazilescu ºi alþii ar putea influenþa, laun moment dat, ceea ce scriu. De asta între carteacititã ºi cartea scrisã trebuie sã existe atât o distanþãîn timp, cât ºi una de viziune. Noi, ultimii sosiþi în alepoeziei trebuie sã recunoaºtem cã nu existã nici o(Continuare în pag 13)13

Fereastratemã literarã nefructificatã, ºi cã ineditul va trebui sãse manifeste fie în formã, fie în viziune. Totuºi literatura,pe care poetul o iubeºte, sã fie iertatã atuncicând revine, ca o graþie, dinspre trecut înspre vârstamicã a poeziei.L.M.: Te afli aproape de o rãscruce importantãa vieþii: admiterea la facultate? Care e drumulpe care þi l-ai ales? Sau, mai exact, ce vrei sã-i adaugipoeziei?A.H.: Trebuie sã mãrturisesc cã ºi acum,aproape de momentul în care se vor aprinde scânteide luminã prin oraº - mã gândesc la cele ce vorveni nu peste mult timp; adicã examenul de bacalaureatºi admiterea la facultate. Dar, ºtiþi, admiterea numai e admitere, ci doar o trecere în listã a celor maimari medii obþinute de elevii de liceu. E un „test“ nutocmai avantajos pentru poeþi, care sunt, prin firealor, mai exclusiviºti atunci când e vorba de studiu.Totuºi, din momentul în care am conºtientizat ceînseamnã devenirea am fãcut puþin mai mult loc ºicelorlalte materii în biblioteca ºi în imaginaþia mea,pline pânã la refuz cu cãrþi. Prin urmare voi urmacursurile unei facultãþi de litere, ºi poate cã voi sfidapuþin unele cursuri, pentru câteva ore de poezie. Nuºtiu. Dar asta urmeazã: un timp de acomodare cu literaturaºi de identificare a poeziei cu esenþa ei. Iardacã dupã cinci ani voi fi la fel de inconºtientã, voiurma cursurile facultãþii de filozofie, fiindcã nimic numi se pare mai nesigur, ºi prin asta interesant, decâtsã mã gândesc cum ar arãta poezia unui Descartes,Sartre, Aristotel.L.M.: Ce poþi sã spui despre primele talecãrþi? Ai emoþii pentru ce vor însemna ele în destinultãu literar? Le consideri niºte „pietre rotunde“lustruite de apa limpede, care e sufletul tãu, saudoar etape ale unei deveniri?A.H.: Odatã cu proiectul acestor douã cãrþimi-am pus problema autenticitãþii ºi a rezistenþei întimp a poeziei mele. E mare lucru sã poþi vorbi înlimba poeziei, dar ºi o mare responsabilitate sãimpui cititorului idei. Fiindcã atunci ele devin principii,ºi marea greºealã ar fi sã îþi înºeli astfel propriacreaþie, riºti sã pari real în falsitate. Eu sunt nerãbdãtoaresã le citesc aºa cum vor arãta, sã le citescdin postura celui ce nu mai poate adãuga sau ºtergenimic din ce e scris. Ceea ce îmi propun sã se întâmpledupã Amadiada ºi Eva nimãnui este o redefinirea artei poetice.Nu vreau sã mai scriu la fel ºi, cel maiimportant lucru, vreau sã depãºesc nivelul de poetdebutant. ªi mijloacele s-ar putea sã se schimbe, darmi-aº dori sã pãstrez aceeaºi voce, acelaºi stil, fãrã ajigni prin asta tendinþele colegilor mei de generaþie.Sper ca cele douã volume sã reconfirme hotãrâreamea faþã de destinul pe care mi l-am asumat.Editarea lor va fi însã ºi un fel de eliberare de temelerespective. Recunosc cã nu privesc înapoi fãrã undram de nemulþumire, dar ce am încheiat prin publicarealor trebuie sã continue, esenþializat, înetapele viitoarei mele evoluþii. ªi mai înseamnãdisponibilitate ºi încurajarea, susþinerea ºi votul unoroameni pe care mulþumesc cã mi-a fost dat sã-i întâlnesc!L.M.: O sã închei cu o rugãminte, pe caresunt „mandatat“ sã þi-o adresez: promiþi sã-þi lansezicartea (ºi) la Mizil?A.H.: Fiindcã am ajuns în spaþiul destinatpromisiunilor, aº spune cã nici nu mã gândesc sãlansez volumele în accepþia pe care acest termen oare. Pentru mine existã douã moduri de a îþi facecunoscutã scrierea în lume. Primul, lansarea, se vaîntâmpla din respect pentru obiectul sacru al cãrþiiºi-al instituþiei literaturii. Dar eu cred în prietenie, ºimai cred într-o întâlnire a mea cu oamenii pe care-istimez ºi respect din Mizil. Aºa cã lansarea se vatransforma, în mod sigur, într-o întâlnire cu dreptde veto. Poate într-un cenaclu. Unde îi stã cãrþii maibine, dacã nu între prieteni? ªi-aici se întrevede opromisiune, nu-i aºa?L.M.: ªi încã o rugãminte: te rog sã le propui cititorilorcâteva din poeziile tale!A.H.: Cu mare plãcere.ca sã taci ºi pe Dumnezeu sã-l doarãca sã taci ºi pe Dumnezeu sã-l doarãsã þii în gurã cuburi de sareca ºi cum ai muri ºi n-ai vrea sã fii pãmântci o bucata de munte din þara tafiindcã tu de fapt n-ai vrut niciodatãsã ieºi un metru de respiraþiedintr-un imperiu de carneºi n-ai vrut sã schimbi cu ceilalþidecât cuvinte frumoasedar eºti prin singurãtatea tao bestie certatã cu singurãtateaeºti prin lipsã de adevãrsingurul trup primitiv rãsucind pe degete veºniciadar vei creºtepe gura ta se vor aºeza cu întunericcâteva galaxii pline de sângen-o sã ai dragoste doar oase lungica niºte clopote pentru vitevorbind din dreptul inimii taleo sã ai nevoie de un loc ca al meu în tineunde sã poþi sã te rogi cu pieptulînfãºurat în medaliieºti important pentru zãpada din tine(Continuare în pag. 14)14

jur cã mai zborprivind cu încredereîn ochii omuluidin autobuz am cãzutºi-am adormit la picioarele luica o pungã de plasticplinã cu zãpadãrespirând ºi ridicând ritmicpori spre luminãjur cã mai pot sã zborchiar dacã revinprivind cu încredere în ochii luiam aprins o luminãîn iadiar elprivind cu încredereîn ochii altuiaa stins-ojur cã mai pot zburacât încãmã ridicam privit în ochii luicum priveºti la copilul tãuînainte sã moarãiar el plângând râzânds-a dus în iadeu rãmâno pungã de plasticplinã ochicu zãpadãcãi încã murindmulte filosofii ale noastresunt urechi de copiiicare omoarã în lume ecouloamenilor murindnumai pe noine credem pânã la capãtºi trupul nostru stã sã se roagela orice pastrãind pe spatecu lumea înfiptã în ºolduritrãind cu pãmântul pe umerini se rod genunchii ºirãmâne în noi numaisânge din sângele altoraexistã rãbdarepentru liniºtea noastrãºi vrem s-o trãimsã nu se spunã cãîn noi carnea a fãcutce-a putut ºi apois-a retrascântarea cântãriloruite cum m-am ratatmi se pãrea cã în faþa mea cântão pasãre fãrã vocaþiee o zi deloc luminoasaºi aproape extraterestrãprin liniºteape care-o înghesuie în arterelecorpului meuºi atâþia oamenicãlãresc în sinele lornori de luminãspunându-ºi cã pasãreafãrã voce sau voceaa cãrei pasãri aproapecã nu se vedenu meritã sã fie vãzutãatunci mi-a apãrutprima oarã un zid înainteun zid copleºitorcare se fãcea din pãsãri moarteuna câte una pusecu ciocul deschisºi am înþeles cãdin tot zidul de pãsãri aproapeputredeuna fãrã voceºi fãrã vocaþiee cumvacea mai iubitãea o sã rescrie pentru minecând va veni timpulcântarea cântãrilor.nu ne mai ridicãmîn timpul lui 0 se nãscuseun cal care pãºteadin mere sãmînþaalbul lui era un lapte vãrsatîn focul din ochiiar coama aproape moartãtrecuse prin sfinþi de câteva oricunoscuse mai multe apedin alte grãdiniºi setea lui atingea coastele pietreiîn timpul lui 0 aveamcâteva cuvinte în plusºi aceeaºi staturã15Revistã de culturãaproape cã nu ne veneasã strângem mâinile pumnfiecare la alt capãt al luminiitimpul curgea prin noiºi-aveam dreptul sã-llãsãm moºteniredupã oricare moartetimpul lui 0 de atuncivine în noi pânã se facesuflet cu cioc ºi înfipt în copacimãsoarã vântul cu tãlpilecu tãlpile noastre ceruiteacum ne cresczãbrele de metal pe umeriºi nu ne mai ridicãmidei fericitecred în poemul meu pentru careîntotdeauna am pus deoparte baniºi pentru luminã am pus ºin-a fost destulºi pentru pâine adun zilnicînsã doar mâinile o atingcred în poemul meuîncheindu-l cu respiraþiajumãtate strãluceºte pe trepteîntr-un fel de luminã roºie tãiatãºi cred pentru cã voi aveacuvinte de carneºi un sânge strãin în trupcred în toate inimiledacã asta mã fereºtede a le cunoaºtecred în timp atunci când nu vreausã-l înþeleg ºi oricumtimpul e mort sau a muritlegat de înþelepciunelegat da palerde fericirea amantºi în spatele oricãruiom care crede stã o umbrãaºteptând o pâine de secarãºi-o canã de lapte crud

FereastraGheorghe ISTRATEScrisori esenþialePoetul Paul SpirescusauVOCATIVUL VOLUPTĂŢII( „Domnule Judecãtor!“, Editura ANDREW -2007 )Paul Spirescu este un poet pe care nu-l poþicunoaºte decât pe ºoptite. Pe ºoptitul vinului cinstit.Fiindcã aºa este ºi Omul: luminos ca vinul adevãrat.Absolvent al Facultãþii de Filozofie - Bucureºti(1974), coleg, printre alþii, cu un alt remarcabilpoet, ªtefan Ioanid, Paul Spirescu ºi-a transferat provizoriu(?) rãdãcina din solul dâmboviþean natal înAdjud, într-o inimã nordicã a Vrancei, unde s-a însãmânþatperfect, de parcã l-ar fi mângâiat pe creºtet,cândva, Doamna Vrâncioaia, ori ªtefan cel Mare. Elnu are aici un munte ci pe toþi la un loc, iubindu-ideopotrivã, fiindcã munþii lui sunt prietenii lui - printrecare-l invoc, deocamdatã, pe cel acoperit dezãpezile morþii, pe inegalabilul Dumitru - Miticã Pricop.Vrancea are o virtute secretã, vibratilã, purcesã,probabil, din muncile seismice ale cântarelorstrãfundului, din energiile paralele emanate de magmanuclearã a planetei. ªi eu am cãzut, ca buzoian,pradã acestei chemãri fosforescente ºi fermecãtoaretotodatã…Apãrut în vara eminescianã a anului 2007,volumul somativ „Domnule Judecãtor!“ este, însine, un scenariu liric al regretelor ºi, în acelaºi timp,un fragmentarium dramatic al uimirii. E un memoriual durerilor de cenuºã, jurnalul unui poet ascuns încerneala propriilor lacrimi meditative: „A fostdemult… Dincolo de cuvinte / Doar carnea mea îºimai aduce - aminte“.Paul Spirescu e un romantic, un eminescianînvins. Sã-l ascultãm: „Pe-acest tãrâm de iascã ºi pustiu/ De câteva milenii n-a mai cãzut zãpadã / ªi înamurgul toamnei etern ºi sângeriu / Securea stã peceafa mea sã cadã // mi-aº face vânt sã evadez în lunã/ dar fructele-i sunt acre ºi necoapte / ºi stelele-aufugit spre miazã-noapte / ºi cerul are gust de mãtrãgunã// cãlãul stã încremenit în aºteptare / securea-ieste gata ridicatã / aºteaptã doar un gest discret dencurajare/ ºi gestul nu mai vine niciodatã / îmi curgpe lângã tâmple nori de fum / ºi trupul meu se-nveºmânteazãcu argilã / e ca ºi cum sunt mort deja, e caºi cum / cãlãului de moartea mea i-e silã.“ ( Vis deoctombrie )Deºi punctase pesimist: „Mã sting cu fiecarepoezie“, poetul solemnizeazã expresionist: „Oricepoem e o ranã deschisã spre Cer / ªi un semn dentrebare“(!)Paul Spirescu e un poet pregãtit ºi pentrurug ºi pentru rugã. El psalmodiazã ispãºit, concentratînsã într-o privire agerã: „Centrul universului se aflãchiar aici, / Pe punctul acesta geometric pe care ampus eu / Cãlcâiul vulnerabil al lui Achile, / Strãfulgeratde toate rãzvrãtirile veacului. / Fierbe nefiinþa înlucruri / Cum altãdatã soarele stãtea tolãnit / Înoglinda fierbinte a Cerului. / Centrul universului seretrage în sine / Lent, / Tãcut, / Ca o spadã însângeratã/ În teacã." (Poem în oglindã)Când verbul lui Paul Spirescu se ia în foarteserios emite un splendid dublu catren bacovian, unuldintre cele mai cutremurãtoare din volum: „Coboriîn stradã: strada e albã ºi pustie. / Simþi dintr-o datãcã-i cumplit de frig ºi simþi / Cum oasele þi se albescde veºnicie / ªi sângele þi se retrage în pãrinþi, // Cucolþi de lup din carne muºcã frigul, / Stejarii se totdespletesc în vânt, / Pe-aºa o vreme de prãpãd desigur/ Se-ntorc sinucigaºii din mormânt“. (Vis deianuarie)Pe adevãratul Paul Spirescu l-am mai întâlnit,excepþional, ºi în poezia „Metamorfozã“, cu unînceput cosmic, philippidean: „Încetasem de mult sãmai respir, / Cãlãtoream prin pustietãþi copleºite dearºiþã / Ca un sicriu plin cu rumeguº / ªi bulgãri sfericide zãpadã“.ªi totuºi, parcã voit, uneori un puf de obosealãprivighetoreascã se aºterne pe unele rime ºisintagme rãsleþe, precum ultima ninsoare pe trandafirulabia explodat. În cazul acestui poet, o poezie,oricât de scurtã, e înaltã cât o carte. O carte chemãtoare.Poetul produce un lirism memorabil, demn(Continuare în pag. 17)16

Revistã de culturãde scenã, dar ºi de iatac, o poezie melopeicã inconfundabilã.Titlul volumului, în sine (superb), e o autoreferinþã,o auto - interogaþie. E o somaþie asupraconºtiinþei proprii, ca miez al spiritului liric. Eu, lângãsemnul exclamãrii, „Domnule Judecãtor!“ aº fifost tentat sã mai aºez ºi un semn de întrebare(„Domnule Judecãtor!?“).Domnul Judecãtor e o instanþã necruþãtoare,în faþa cãreia poetul devine el însuºi necruþãtor.E un superb duel cu sãbiile în flãcãri. Domnul Judecãtoreste Destinul implacabil, inexorabil - ºi poatecã nu neapãrat Dumnezeu, aºa cum observa, într-oexcelentã cronicã literarã Mircea Dinutz, apãrutã în„Pro Saeculum“, nr.1/2008. Dar, oare, Destinul nuînseamnã chiar Dumnezeu?...Fãrã - ndoialã, Paul Spirescu este un poet delinia întâi, în gura cãruia cuvintele îºi au culcuº derugãciune. Acest „encomiasm“ mi-l asum cu asuprãde mãsurã.Prescurtat, numele poetului ne poartã pehârtie un P.S. nelãmurit ºi discret, a cãrui cheie ovom afla în urmãtoarea lui carte interogativã (?) oriliturgicã. Fiindcã Poetul are dreptate: „Orice poeme o ranã deschisã spre Cer.“În final, omagii speciale Doamnei DomnieiSale, Phaevronia, autoarea inspiratã a copertelor ºiilustraþiilor interioare care conferã, complementar,o atmosferã misterioasã, metafizicã, poeticii lui PaulSpirescu.DEBUTLaurenþia Ioana PopFRUNZEMoto: „La fel ºi eu, ca frunza care cade / M-agãþ cu disperare de vãzduh“1.mi-au înmugurit ochii visându-teºi braþele s-au risipitprintre crengile copacilorºi pãrul meu e o apã blondãtrecând înfioratãprin luncile vântului…tu îmi spuneai, pe vremeacând erai norºi-mi înnoptai mâna cu lacrimicã ascund în inimão privighetoare…de fapt nu ºtiu nici acumce pasare e aceeadoar îi aud dimineaþatãcerile melodioaseºi ea cântã aºa tãcândpânã în ochiîmi înfloreºte magnolia.2.am sã-þi dãruiesclumina mea verde…ºtiu cã e tristã ºi neadevãratãca orice risipã….dar am sã-þi dãruiesclumina mea verdesã auzi ºi tu gândurile de clorofilãale lui Dumnezeu sã þi se facãºi þie sete ºi foameatunci când din întâmplaremâinilor meleîþi ating buzele foºnitoare.3.fãrã sã vreauam alunecat în oglindãpe urmã într-o zi de duminicãcu iarba înaltã, am alunecatiarãºi printrebuburuze ºi greieri…fi mai atentã - mi-ai spus -întinzîndu-mi ziua de ieriîn timp ce eu alunecamfãrã grabã în cer.4.priveai preocupatprin hubloul poemului…eu tocmai venisem desculþãprin prundiºul verii, eu tocmaimã întorsesem din copilãriecu o aripã pe umãrul stângsã înflrunzesc tristeþeaunui copac de mãrgean…prin hubloul poemului tãunu mi-ai zãrit decât umbra…5vara în care mi-ai dãruitcântecul cuculuie acum într-un album cu poze17printre o mulþime de zâmbeteºi alte nimicuri.eram o amintire atunciurcasem pe munte ºi culegeamboabe mici de lacrimidin afinii unui anotimp rãtãcitîntre varã ºi toamnãcred cã nu ne-am întorsniciodatãcu adevãrat de acolo…6sã accepþi moarteaca pe o fiinþã vegetalãs-o pliveºti, sã-i scuturiîndoielile în vãzduh ºimai ales în serile de toamnãsã-i povesteºti despre zboruriletale în flãcãri ºi despre cumte-ai întors din copilãriepierzând totul dintr-o singurãºi tãcutã scufundareîn mãrile cerului.

FereastraMihaele BURLACUTe iubesc e prea puţinÎn opera scriitorilor fiecare creaþie reprezintã un nouunivers oferit semenilor ca un dar de ocrotire, dar de mare frumuseþe,ca un semn de comunicare, de credinþã în cel de lângã tine.Emilia DabuPe drumul de întoarcere, George m-a sãrutat,discret, pe tâmpla dreaptã.. Mi-aº fi dorit sã nune mai oprim niciodatã… sã mergem aºa mereu!Când am ajuns în faþa blocului în care locuia, m-aîntrebat:– Eu când te mai pot vedea?– Nu cred cã se mai poate…– De ce?– Pentru cã ce a fost, a fost ºi nu se va mairepeta, am zis eu fermã.– Pãi… nu a fost nimic, de fapt!– Ba da, a fost mai mult decât permit eu sãse întâmple între mine ºi studenþii mei…– Uiþi cã în curând nu voi mai fi student, ciabsolvent.– Iar tu uiþi cã între noi e o diferenþã de 7ani…– ªi ce-i cu asta?– E vorba de concepþii, de felul în care privescceilalþi lucrurile…– Nu-mi pasã de concepþii, nu-mi pasã delume, nu-mi pasã de nimeni ºi de nimic. Eu te vreaudoar pe tine…– Calmeazã-te, George! Probabil „mâine"“nuvei mai gândi la fel. A fost o zi lungã ºi grea…suntem amândoi extrem de obosiþi!– Ba am sã mã gândesc la tine tot timpul, aºacum fac din clipa în care te-am vãzut prima datã…– Acum chiar trebuie sã plec, i-am spus cuvocea uºor iritatã, închizându-i portiera în nas.– Nu pleca, te rog! a strigat el. Nu îmi faceasta!– Eºti tânãr, ai viitorul în faþã… o sã-þigãseºti repede pe cineva de vârsta ta, i-am replicatprin geamul deschis.– De vârsta mea? Mâþâitele alea pline de fiþe,care nu se gândesc decât la haine de firmã ºi la parfumurifranþuzeºti… Care strâmbã din nas dacã leinviþi la un concert sau la teatru…– Nu pot fi toate aºa; eºti superficial dacãjudeci o generaþie întreagã dupã cei pe care s-aîntâmplat sã-i cunoºti.– Nu, nimeni nu e ca tine! Am sã te aºteptcât va fi nevoie, pânã o sã vrei sã vii la mine! Iar dacãnu vii, tot am sã te aºtept ºi o sã mor bãtrân ºi singur.– De ce nu vrei sã înþelegi cã s-a încheiattotul. ªi mâine mai e o zi, am zis eu, demarând ca laraliu.Îl vedeam în oglinda retrovizoare, alergânddupã maºinã. Mã gândeam la ce vroia, de fapt. La totce ne spusesem sau nu ne spusesem ºi la tot ce fuseseîntre noi. Am zãrit în ultima clipã mingea care serostogolea în faþa maºinii ºi mi-am amintit ce ne spuneainstructorul de la ºcoala de ºoferi: „Dupã mingeapare, de cele mai multe ori, ºi un copil în fugã“. Aavut dreptate…Am tras puternic de volan, lovindu-mã debordura care a proiectat autoturismul într-un gardde beton. Am simþit scrâºnetul fiarelor în tot trupul,apoi parbrizul s-a fãcut þãndãri ºi cerul s-a balansatîntr-o parte. A urmat ºocul nãprasnic provocat deimpactul frontal cu un stâlp ºi liniºtea grea, nefireascã.Am simþit brusc nevoia sã mã odihnesc. Vroiamsã dorm ºi atât… „Sã mori, sã dormi…“ - cine spuseseasta?Mi-a trecut prin gând faptul cã maºina trebuiereparatã dupã accident: „Poate nu e avariatã, preatare… Iar o sã mã enerveze mecanicul auto cu ticurilelui verbale“.Am simþit cã sunt luatã pe sus ºi scoasã afarãdin habitaclu. Erau braþele lui George… sigurerau braþele lui. Îi auzeam ºi vocea, adresându-secuiva: „Mai sunã, domnule, o datã la ambulanþã! Dece nu vin? Cât timp le trebui ca sã ajungã…“ Apoivocea, devenitã ºoaptã, s-a apropiat de urecheamea:(Continuare în pag. 19)18

Revistã de culturã– Iubita mea, te rog sã nu mori!Avem atâtea de fãcut împreunã! Sã nu mãlaºi sã ajung bãtrân ºi singur!Uneori vedeam cerul! Cobora întunericul ºisoarele ce apunea lãsa o dârã sângerie pe orizont. Sespune cã oamenii, când sunt supãraþi sau când trecprin momente grele, dacã privesc cerul depãºescmai uºor impasul… De acum încolo voi face ºi eu,mult mai des, acest lucru. Începe vara, o sã fie caldºi o sã stau mai mult pe-afarã. E iunie? Iunie… sezice cã dacã te cãsãtoreºti în iunie, vei pãstra veºnicdragostea ta de mireasã. Aºa cã mã voi cãsãtori,obligatoriu… Îmi treceau prin minte o sumedeniede lucruri ºi nu înþelegeam de ce e atâta agitaþie. Separe cã se petrecuse ceva grav, undeva, în apropiere.George mã zgâlþâia din când în când… Îmi strigaConstantin Ciubotarudisperat sã nu mor… Cum sã mori în iunie? E aºa defrumos totul în luna asta!...– Sã nu mori! - repeta George. Uite. ªtiu ºicontinuarea biletului ãla gãsit în amfiteatru. Îþi aminteºti?Scria: „Te iubesc e prea puþin!“ ªtiu ºi care econtinuarea! Dacã îmi promiþi cã trãieºti, am sã þi-ospun în fiecare zi….– ªtiu ºi eu… acum… am reuºit sã îngân, cuultimele puteri…Mi se umpluse gura de sânge. ªtiam continuareacuvintelor… Reuºisem s-o intuiesc… ointuisem împreunã: „Te iubesc e prea puþin, gãseºtetu ceva mai mult!“ Dar acum e târziu ºi sunt preaobositã. Am sã i-o spun mâine! ªi mâine e totiunie… ªi poimâine…❐Ham și NamDe fapt este vorba deHâm ºi Nâm. Sã mã explic; Hâmeste o interjecþie, dar când noulcoleg de bancã a fost întrebatcum se numeºte, acesta a fost rãspunsul:„hâm“.– N-ai alt nume, l-amîntrebat.– Am, dar acesta mi separe cel mai elocvent. De fapt,sincer sã fiu, nici nu ºtiu bine cinesunt. Apoi am ºi un frate, Nâm,pardon, Nam.– Ce frate, frate al meu,omule, frate cu un cãþel ?!– N-ai dreptate, de faptNam, dupã concepþia voastrã,pãmânteascã este… cãþelicã. Lanoi problema de sex se pune altfel.La fel, deosebit total de voieste vãzutã chestiunea trupului…Terog închide gura ºi sã aigrijã sã nu-þi iasã ochii afarã dinorbite…– Nu pricep: Nam e bãiatcâine, ori fatã cãþel?– E ceea ce-ºi doreºte. Eom. Fiinþã. Ca tine ºi ca toþi colegiide clasã, de ºcoalã, ca toþimuritorii de pe pãmânt ºi din cosmos,care au suflet, voinþã, raþiune.Noi am ajuns la un anume stadiude emancipare încât putem sãdevenim bãrbat sau femeie, dupãdorinþã, bineînþeles cã aceastã„transformare“ nu se face cât aibate din palme, dar dacã vrem, oputem realiza. Poate cã o sã teºocheze, dar putem face ºi maimult: Ne putem transfera sufletulîn orice vietate dorim, pricepi?Putem urca ori coborî pe scaraevoluþiei vieþii...– Sã înþeleg cã Nam, fiinþãomeneascã, cum spui tu, un „fratede suflet“, care ºi-a dorit, pentrumoment sau pentru distracþie,sã se „îmbrace“, adicãã…sã iaambalajul canin?– Exact.– Iar eu, dacã aº fi de peplaneta voastrã ºi aº dori sã fiubrunetã, înaltã, sã am pãrul creþ,ochii roºii, galbeni sau crem… Sãdevin gazelã ?– Nici o problemã.– Pot fi ºi ca Nucu, roºcat,sportiv?…– Desigur.– Pe rând, sau în acelaºi19timp?– Cum vrei.– Bine, bine, dar sã deviicâine? Are un motiv anume?– Zice cã da. A citit niºtearticole despre euthanasierea câinilorvagabonzi. Nu înþelege fenomenul,de aceea ºi-a caninizat trupul.Doreºte sã-i înþeleagã peoameni, dar i s-a pãrut mai interesantsã simtã personal ºi câineºteceea ce trãiesc aceste simpaticepatrupede. În plus a mai vizitat ºio rezervaþie de maidanezi, ceeace n-a mai întâlnit nicãieri în jumãtateauniversului prin care a trecut.A afectat-o profund ideea cãpoþi lua viaþa unei fiinþe, fãrã ca înprealabil sã i-o poþi da.– Ei, lasã-mã încolo, cumsã pot face eu, om, un câine?– Crede cã nu-i o asanaremoralã, ci dimpotrivã, o moralãasasinatã.…– Adicã, domniºoruleHam sau Hâm, cum sã-þi zic, pentrua nu te supãra, vrei sã spui cãaceastã javrã simpaticã este OM?!Privesc la potaia plinã de scaieþi,(Continuare în pag. 20)

Fereastracu bucãþi de blanã atârnându-i depe pielea jegoasã, noroitã ºi dincare picurã sânge murdar…– De ce i-aþi dat acestcostum de paiaþã? Ce rol joacã?– Costumul, întreb îngrijoratã: Ce-a pãþit? Mi se paremie, sau ºchioapãtã?– Nam, fratele tuturorsufletelor bune din univers, eºti laceasul când poþi comunica ºioamenilor?– Cum adicã, poate sã sefacã înþeles ? Atunci de ce a ajunsîn halul acesta?– Este la fel cu credincio-ºii care se roagã, deci nu pot sãmai ºi stea de vorbã cu ceilalþi.ªi-a impus sã fie vietatea pe careo vezi pentru o anume perioadã…Ar fi trebuit sã stãm de vorbã.Ciudat: Nam este unul dintresufletele despre care se ºtia cãare ca sentiment dominant veselia…Poate de aceea ºi-a dorit sãtrãiascã o altã existenþã. Nam,întruchipare a omului vesel dinunivers, ce ai?Nam, parcã speriat,scheunã tragic ºi speriatã se vârîsub catedrã. O vedeam cum îºilingea rãnile ºi gemea tremurând.– Parcã ziceai…– Mai are încã o jumãtatede orã din cele trei zile cât ºi-apropus sã ducã aceastã existenþãcaninã. Teoretic ar putea oricândsã redevinã om, dar asta l-arcoborî în ochii noºtri ºi ai lui, adicãar dovedi cã nu-i în stare sãcalculeze singur ce are de fãcut,sã raþioneze care sunt consecinþelepropriilor hotãrâri.– Corect. Avem sportul.Mergi?– Nu. Îþi propun sã chiuleºtiºi tu; s-ar putea sã afli niºtelucruri interesante. I-am trimisniºte semnale de calmare pentrusituaþia în care se aflã. Ceea ce mãneliniºteºte este faptul cã nu-omai recunosc. Telepatic mi-acomunicat cã-i pur ºi simplu zguduitãde ce i s-a putut întâmpla.Refuzã sã transmitã diagramaafectivã. A uitat cã tot ce simte ise înregistreazã pe un fel de casetã,care este receptatã de staþiapilotºi prelucratã. Aº putea sã cerlãmuriri, dar prefer sã studiez,cum spuneþi voi, cazul pe viu.– Sã înþeleg cã vi se înregistreazãtot ce simþiþi, trãiþi, cumfac ai noºtri când te spioneazã? Cãputeþi da banda înainte ºi îndãrãt…– E cu mult mai complicat:Nu uita cã suntem soli pePãmânt, deci pe o altã lume, pealtã treaptã de culturã ºi civilizaþie.Avem un fel de cipuri implantateîn memorie cu care comunicãm,prin care cerem sfaturi pentruadaptare, pentru a evita unelesituaþii jenante sau chiar periculoasepentru voi, ºi de ce sã n-orecunoaºtem, pentru noi, cum mise pare cã a fost aceastã bravadãa fratelui de suflet, care… Scuzãmã,trebuie sã comunic …suntchemat de Centrul nostru Interstelar.Nam, poþi vorbi? Ce zici ?Ham ascultã puþin concentrat,apoi se porni sã râdã înhohote :– Ce ? Zice cã nu vrea sãmai fie niciodatã om pe acestpãmântÎl ascultam, dar cu ochiieram pe geam, la terenul desport, unde locul meu în poartade handbal îl luase Lena, careîncasase al treilea gol.– Vorbim dupã orã, zic,ne omoarã cei de la D.Dau sã ies, întorc ochiispre Ham, vãd cã de sub catedrãapare un cap cu pãr blond, buclat,cu breton, cam cum are Mary,colega mea de bancã. Mã apropiºi privindu-l exclam:– Aoleu, are ochii roºii,ca de câine !– Nam, comandã-þi ochialbaºtri, de om.– Ce rochie sã-mi pun,întrebã ieºind nudã în faþa mea,care o priveam prostit.– N-ai zis cã nu mai vreifatã ? Nãdragi ! ªi fã-þi pieptul mai20mic !Nam se întoarsefãrã jenã spre Ham, pescui, deundeva din aer niºte nãdragi ºi obluzã de trening. Acum avea pieptulca bãieþii.– Pãcat, zic, nu mai eºtisexi.– Sã nu mai aud acestcuvânt scârbos, infect ºi jegos!Nenorociþi de bipezi, care aþiadus câinii în situaþia de animalitate.Scuzã-mã, amice Ham, dau ofugã pânã la Pacific, sper sã-miajungã apa sã mã curãþ! Comandão tonã de dizinfectant la CentruInterstelar! De abia aºtept sã daujos epiderma asta teluricã, sãajung pânã la neutroni.– Ca în poveºtile S.F. cuSuperman, zic.Nam se aruncã, de la etajuldoi, pe geam, cãpãtã aripi, sauaºa mi se pãru mie ºi dispãru dupãclãdirea din capãtul strãzii, cea cuopt etaje.Ham nu mai râdea. A puspe catedrã un fel de calculator ºiurmãrea concentrat puncte, linii,figuri geometrice ciudate, care secolorau, se miºcau, se recombinau.Vedeam cã se încruntã– Sã plec, întrebai.– Aceste semne, aparentcabalistice, sunt trãirile afectiveale lui Nam, redate simbolic. Estezguduitor, incredibil ce ºoc a avutfiinþa aceasta sensibilã ºi veselã…Lovituri, muºcãturi, de la oameniºi câini, puºtoaicã la vârsta când adescoperit ce este iubirea a fostviolatã de trei haite, obligatã sãdevinã femela tuturor javrelorbolnave… Doamne, cum puteþipermite acest lucru, aceste atrocitãþi?– Noi, ºi mã strãduiesc sãnu pufnesc în râs, oamenii, zic,încã nu putem controla ºi stãpâniraporturile dintre oameni, dar sãne mai ocupãm ºi de maidanezi.Aºa a fost de când e lumea…– Vorbeºte prostii, e vulgar,sare Mary la mine ºi-mi dã cu(Continuare în pag. 21)

cartea peste cap.– Ce ºtii despreacele fete care stau pe margineaºoselelor, pitite pe dupã tufe, carese duc sã fie batjocorite de ceicare au maºini, ele de ce nu-s apãrate,de ce fac aceste lucruri ruºinoase,degradante ?– Explicã-i tu, Mary, de,eºti mai pudicã…– Sunt atâtea de spus…Ce-s cu cerculeþele astea de peecran ?Mihai Athanasie PETRESCU– Mai cã nu-mi vine sãcred cã e adevãrat ce s-a înregistrat…Vã rog sã mã scuzaþi, suntchemat la Centru nostru Interstelar,sper sã ne mai vedem, sã mãfaceþi sã înþeleg.Ham s-a aruncat ºi el pefereastra deschisã ºi cu aripile pecare doar eu i le-am vãzut s-adepãrtat spre acelaºi bloc de lacapãtul strãzii., dupã care nu l-ammai zãrit. Eu am ieºit în curte ºimi-am desfãcut pacheþelul cu feliaRevistã de culturãde pâine unsã cu unt. O javrã,apãrutã de dupã ºcoalã mi-asmuls-o din mânã ºi a început s-oînfuleca lacomã. I-am dat cu piciorul,dar dobitocul mârâia ºi mâncamai departe. M-au vãzut niºte feteºi m-au spus domnului diriginte,care ne-a mustrat :– Mi s-a pãrut cã nu preaputeþi face deosebirea dintre anumiþioameni ºi câinii vagabonzi.❐GUNOIPartea întâiAcasã– Nu gãsesc încãrcãtorul de la celular, mormãiel. L-ai pus tu pe undeva?– Altã treabã n-am, decât sã caut princotloane pe unde le arunci tu? Cã eºti dezordonat ºizãpãciiiit …Nu era prima discuþie de acest gen. Dan îºifãcea bagajele, umblând în zig-zag prin tot apartamentul,fãrã sã gãseascã nimic din ce cãuta, în timpce Eliza îºi lua un scaun în bucãtãrie, ca sã nu stea încalea lui, ºi fuma, bodogãnind.– Era mai bine daca plecai mâine, mã omule.Eu credeam cã azi facem ºi noi puþin curat princasã…– Parcã am vrut eu sã plec? Dar daca mã trimitãºtia la cai verzi pe pereþi … îl prind pe ãla de20 45 , dimineaþã suntem în Arad, mâine ne facemtreaba ºi seara luãm un tren înapoi. Poimâine suntacasã. Ei, asta e!– ªi mã laºi pe mine sã fac toatã treaba. Aºafaci tu mereu, parca nici n-ai fi de-ai casei… baºedinþã, ba delegaþie…– Hai, mã, n-o mai lua ºi tu aºa! Las' cã facemcurat sãptãmâna viitoare… ããã… nu ºtii unde e pijamauaaia verde?– A luat-o baubau! la locul ei, la rufe, undesã fie?! cã nici mâncare pentru ãla micu' n-am apucatsã fac, dar tu te plimbi la Arad…- Mã plimb! Toatã noaptea, tranca-tranca,cu acceleratul, cã nici bani de avion, nici de intercity,sau mãcar de vagon-lit. Ca la proºti!… Iar nugãsesc batiste le alea. Ce, le-ai spãlat?– Le-ai lãsat în valizã de data trecutã. N-aizis cã n-ai murdãrit niciuna? Sigur vii poimâine?– Normal, ce-o sã fac, sã mã însor la Arad?Hai, cã-i bunã! ããã … aveam ºi eu briceagu' ãla cufurculiþã, cred cã l-am pierdut.– L-ai pierdut în bucãtãrie, sã þi-l spãl degem. Vezi sã nu-þi uiþi buletinul, ºi cartela aia de telefonpublic.– Le-am luat, sunt în portofel. Hai, cã s-afãcut târziu, cât e? Aoleo! Aproape ºase! Am fugit!Sã fii cuminte!Dan îºi sãrutã, tandru, nevasta, pe obraz, omângâie pãr ºi, cu încã un „aoleo!“ ieºi, trântind uºaîn urma lui.Rãmasã singurã, Eliza trecu la îndeplinireaîndatoririlor ei conjugale. Lucrurile rãvãºite de soþulei îºi reluarã locul prin dulapuri ºi sertare, cele câtevaalimente cumpãrate în drum de la serviciu de laPenny migrarã din sacoºã în frigider sau în cratiþa depe aragaz, aspiratorul fãcu o incursiune prin toatelocurile prãfuite, mopul înlãturã toate impuritãþiledin baie…Venit de la ºcoalã, Dãnuþ gãsi în bucãtãriefelul lui preferat, caºcaval la capac. Spre bucuria Elizei,bãiatul aducea o nota bunã la matematicã.– Pãcat cã nu-i tata acasã, sã mã laud… Dar(Continuare în pag. 22)21

Fereastraunde e?– A plecat iar în delegaþie.– Iar? Tot la Iaºi?– Nu, la Arad. Cicã vine poimâine.– ªi mie ce-mi aduce ?– Ce þi-a adus ºi data trecutã.– Un sanviº cu ºniþel de pui de la tanti Miþa,de dupã colþ ?– Decât deloc …Programul de searã ordonat dupã ora deîncepere a filmului de pe Antenã, se desfãºurã fãrãincidente, dacã ignorãm înjurãturile din pauza pentrupublicitate.– Nu þi-am spus cã nu-i frumos sã vorbeºtiurât? spuse, supãratã, Eliza.– Da' tata de ce are voie ? ripostã copilul.Filmul avu un happy-ending, ceea ce îi ajutãpe mama ºi pe fiu sã meargã liniºtiþi la culcare.Partea a douaÎn delegaþieDupã ce trânti uºa în urma lui, Dan respirãuºurat. „Parcã a fost mai uºor de data asta“, îºi spuseel, trecându-ºi valiza în mâna cealaltã.Ieºind din scara B a blocului, bãrbatul maiaruncã o privire cãtre ferestrele apartamentului sãu.ªtia cã soþia nu îl pândeºte niciodatã, dar totuºi… nuputea renunþa la prudenþã. Se îndreptã spre staþia deautobuz, dar îºi schimbã direcþia printre blocuri.Uitându-se, din când în când, în urmã, Dan se înapoiela blocul lui, tastã o combinaþie pe interfonul de lascara A ºi intrã.Sorina îl aºtepta în prag. Îl trase în apartamentºi, dupã ce închise uºa, se lipi de el într-oîmbrãþiºare nesfârºitã.– Ce dor mi-a fost de tine ! gânguri ea.– ªi eu m-am gândit la tine tot timpul, îi rãspunseel, agãþându-ºi haina în cuierul din hol ºi scoþânddin valizã o sticlã de ºampanie. O aºezã pemasa din sufragerie, alãturi de încã douã sticle ºi omulþime de bucate apetisante, între douã lumânãriroºii.Dineul care a urmat a fost de multe oriîntrerupt pentru o sãrutare sau o mângâiere. Apoicei doi se ascunserã în bucãtãrie, pentru a spãlavasele împreunã („Dacã ar ºti Eliza cã aici spãl vase,dar acasã…“). Apoi se instalarã pe canapeaua dinfaþa televizorului. Era film pe Antena .– Mie îmi plac filmele de le dau ãºtia. ªi copilulmeu tot la Antenã se uitã.– Sã ºtii cã ºi noi cam tot pe ei îi preferãm,rãspunse ea chicotind.– Ce ?– Mã gândeam unde o fi vãzândJenicã al meu filmul în seara asta !– Lasã, nu-i duce tu grija ! Nu ºtii ca ãia laArad au hoteluri bune ? Cu televizor, frigider, toatealea … Ce-i mai trebuie ? Vreo femeie, ceva ?– Ce sã facã cu ea ?Odatã cu filmul se terminã ºi ºampania.Nemaiavând nici un motiv sã mai piardã timpul,Sorina ºi musafirul ei se retraserã în dormitor.Blocul se scufundase în întuneric ºi tãcere. Orelenopþii se scurgeau inexorabil, ca orice ore.La un moment dat, uºa dormitorului sedeschise, fãcându-i loc unui Dan nãuc. Împleticinduse,el intrã în bucãtãrie ºi ieºi dupã o clipã, înhãmatla gãleata de gunoi ºi bombãnind.– N-o duceai tu mâine, pe luminã ?– Sã mã vadã lumea cã am bãut ºampanie ºisã inventeze tot felul de bârfe ?– Mâine searã ?– Vine ãla acasã ºi vede sticlele !Nemaigãsind argumente, Dan îºi încheie, cuo singurã mânã, nasturii de la pijamaua sa verde ºiieºi din apartament, trântind uºa, dupã cum îi eraobiceiul. Coborî încet scãrile ºi se îndreptã cãtrecontainerul de gunoi dintre blocuri. Simþea cum i seînvârte capul, de la ºampania de seara trecutã, darprintre rotaþii îºi dãdu o palmã peste frunte :– Am uitat sã iau cheia ! P-a mã-sii, va trebuisã sun, m-aude lumea!Goli gãleata cu grijã, sã nu trezeascã mahalaua,punând fiecare sticlã încet în pubela. Apoi seîntoarse, cu ochii pe jumãtate închiºi, spre blocul dincare ieºise. Formã numãrul la interfon ºi aproape cãadormi pânã când se fãcu auzit declicul necesar.– Eu sunt, aruncã el, ºoptit, spre microfonulaparatului. Apoi intrã în scarã ºi urcã, cu dificultate,treptele.Eliza îl aºtepta în prag.22

Revistã de culturã„Fereastra“ vã propune un autorNicolae ZĂRNESCUNicolae Zãrnescu s-a nãscut la 2 mai 1960, în localitatea Lãdeºti(Vâlcea), dupã terminarea studiilor fiind „adoptat“ de oraºul Slatina.Este absolvent al Facultãþii de Automaticã ºi Calculatoare Bucureºti,dar activitatea sa profesionalã a fost plinã de meandrele… pasiunii pentruliteraturã. De aceea, în cartea de muncã, are trecut ºi funcþia deinginer ºef de sistem, dar ºi pe cea de profesor, ziarist, reporter T.V.,traducãtor (cunoaºte: engleza, italiana, spaniola, franceza, germana)ºi… comisar de poliþie (evident, în calitate de specialist). Pe lângã asteaa mai avut timp sã fie: preºedintele cenaclului literar „Scaunele“, redactorºef al revistei „Semne“, preºedinte al clubului de umor „Paºaportde oltean“ ºi preºedinte al laboratorului de poezie româno-italianã dinSlatina. A colaborat la mai toate revistele literare impiortante dinRomânia (Convorbiri literare, Luceafãrul, Ramuri, Familia etc.) ºi apublicat trei volume de versuri (Drumul spre sens - Editura „Anotimp“,Slatina, 1995; Trei - Editura Fundaþiei „Universitatea pentru toþi“,Slatina 1997 ºi Clipa Regalã, - Editura Fundaþiei „Universitatea pentrutoþi“, Slatina 2005). Semneazã, de asemenea, în 9 antologii de versuri (3 în România ºi 6 în Italia). Desprepremiile literare obþinute ar trebui sã scriem un… roman. În consecinþã vom menþiona doar cã numai înItalia a obþinut 5 premii, ultimul dintre acestea fiind il Premio Speciale "Migliore raccolta di autorestraniero"-poezie, Triuggio, 2006.Poezii originaleNocturnãCum stau la coadã gânduri efemeredin suflet sã se-nfrupte ca din pâine,eternitatea are-ntârziere,cuvintele nu mai pornesc spre mâine…Doar nostalgii de cearã mã vegheazã,mã-nchid în aºteptare ca-ntr-un chistºi mai tresar când luna se holbeazãla buletinul meu de înger trist.Sãrbãtoarea eurilorNodul care þine alãturitoate clipele renãscuteeste un nod de luminã,o flacãrã ce arde în ea însãºi.Spune-mi, cât de multa coborât timpul umerii tãi?Pentru sãrbãtoarea eurilornu este cuvântuldarul cel mai preþios?Cu trupul ºi cu braþelescriem pe aerul umedfraze stângace.Oare câte tãcerine vor fi înþeles?Hara-kiriTãcerea mobileazã harnicãgolul ce creºte între noi.Rãtãcind spre aiurãri de fluturi,liniºtea sapã gropi adânci în auz.Vãmuit de priviri,îmi fac hara-kiri cu o lacrimã.Pribegia secundelorGândul adunã mãrturiidespre fapte neîntâmplate,despre secunde pornite în pribegie.Nu sunt eu trimisulacelei clipe de nedumerire,când s-a inventat totul.Eu sunt doar partea de vinãa statorniciei,preschimbatã în umbletînfrigurat ºi nesigur.(Continuare în pag. 24)23

FereastraOfrandã tãcerilorÎmi ademeneai sângelecãtre o aleasã nedumerireºi m-am oferit drept ofrandã tãcerilorca sã te pot asculta.Numai ochii tãi calzi îndulceau zborurile,numai fruntea ta înseninatãfãcea aerul sã îngenuncheze.Îmi rãmãseserã umerii greisub lumina tremurãtoare, albastrã.Voiam sã te strig,dar cuvintele se întorceau asuprã-mi,biciuindu-mã,frângându-mi trupulca pe un snop subþire.Câinii solariDimineaþa-mi plonjeazã în ochi.O pasãre hrãneºte depãrtarea.Îmi urcã sângele o barcãºi-aud lãtrat de câini solari…Printre roiuri de imagini cicatrizatemâna scrie poeme cu firul de iarbã.Dimineaþa cuvântuluiUn zbor strãbate dimineaþa cuvântuluicãtre punctul cel mai nesigur.Acolo toate chipurile se aseamãnã,iar limba vorbitã are doar o singurã silabã,acolo lacrimile nu mai sunt de ajuns…S-ar putea alcãtui un toast numai din tãceri,s-ar putea elibera aerul de trupurile pãsãrilor,dar e mai bine sã lãsãm lumina rãtãcitãsã se vindece de la sine, cãci, iatã,cuvântul s-a trezit ºi a început sã vorbeascã!TRADUCERIdin James WRIGHTDouã poziþii lângã foc1.În seara aceasta mã uit la pãrul tatãlui meu,Care stã visând lângã sobã.Cunoscându-mi pana disperatãMi-a trimis o panã iubitoare, de bufniþã,Ca nu cumva sã uit, aºa cã am venit acasã.În seara aceasta, Ohio, unde odatãÎmi hãituiam ºi-mi blestemam singurãtateaMi-l înfãþiºeazã pe tata, care spãrgea stânci,Se lupta cu maºini uriaºe, stãpânindu-le,Odihnindu-se, umbrindu-ºi faþa iubitoare.2.Nobile mâini împreunate spre odihnã.E mândru de mine, crezândCã am realizat lucruri mariPrintre oameni ºi am devenitOmul potrivit la locul potrivit în marile oraºe.N-o sã-l trezesc.Am venit singur acasã, fãrã nevastã ºi copilPentru a-i face plãcere.Treaz, singuratic ºi binevenit,M-am aºezat ºi eu lângã sobã, cu liniileUnei vârste urâte lãsând urme adânci pe faþa meaªi cu mâinile spasmodice, nervoase.Pierzându-mi fii, înfrunt naufragiul lunii:Crãciun, 1960Dupã lãsarea întunericuluiLângã graniþa cu South Dakota,Luna vâneazã trãgând foc dupã focStrecurându-se printre coridoareleDe diamant.Din spatele copacului,Ea lumineazã ruineleOraºului alb: e ger, ger!Unde s-au dus? Cine a trãit acolo?Alungaþi departe sub aripi ºi feþe întunecate.Sunt indispus ºi continuu sã merg,Trãind singur, singurel,Pe lângã silozurile negricioase,Pe lângã mormintele ascunseAle indienilor ºi norvegienilor.Stând întins în hamac la ferma luiWilliam Duffy în Pine Island, MinnesotaDeasupra capului vãd fluturele de bronz,Adormit pe trunchiul negru,Clãtinându-se ca o frunzã în umbra verde,În josul defileului, în spatele casei pãrãsite,Tinerii vãcari se înºiruieÎn distanþele amiezii.La dreapta mea,Pe un câmp însorit, între doi pini,Resturile lãsate de caii din ultimul anStrãlucesc ca niºte nestemate.Mã întorc odatã cu înserarea.Un pui de vultur pluteºte deasupra mea,Cãutându-ºi cuibul.Mi-am irosit viaþa.24

CRONICILITERARERevistã de culturãUn poet care segrăbește încetIonROªIORULa Editura Helis (Slobozia, 2008),vede luminatiparului cel de al ºaselea volum de versuri al luiCostel Bunoaica: ªi zeii se tem, abstracþie fãcând dedebutul sãu într-un volum colectiv, aºa cum se obiºnuiaîn anii drastici ai epocii de tristã amintire: Cântecpentru zorii de zi (Editura Albatros,1987).Placheta aici în discuþie are douã pãrþi foarteechilibrate , ambele cicluri numãrând fiecare totatâtea piese câþi ani a trãit Iisus, adicã 33, aspectdeloc întâmplãtor în arhitectura editorialã. Poezialui Costel Bunoaica e, nu doar în volumul de faþã, unreflex al urcãrii Golgotei noastre cea de toate zileleculminând cu rãstignirea pe o cruce: „tãlpile goalebãtãtorind zorii / ºi tu într-o încercare abstractã dea / ucide întunericul // e târziu ! / numele meu fumegãdeasupra / unei cruci imateriale ca un semn / deîntrebare zãdãrnicit între lacrimi“ (încercare abstractã).Poetul îºi trãieºte disconfortabil timpul carei-a fost dat ºi în care s-a nãscut suficient de târziuspre a intra în contradicþie cu valorile social-moraleîn vigoare. E un timp al tuturor desacralizãrilor forþate,al artefactelor , al noncomunicãrii afective întresemeni ºi îndeosebi între membrii binomului eroticcondamnat la incompatibilitate sentimentalã ori lavirtualitate veºnicã (naºtere atemporalã). ªi totuºialtã soluþie de ieºire din aceastã stare apãsãtoare nuse întrevede în afara iubirii mântuitoare sau, celpuþin, a iluziei ei: „...departe de mine , / nu lãsa întunericulsã mã înveºmânte / pânã la capãt - / întotdeaunaexistã o cale prin care / se strecoarã licuriciiîn vis // dacã nu tu, / cine altcineva sã alunge tristeþea/ de care m-am îndrãgostit ca un / adolescenttomnatic ?“ (întotdeauna existã). Dragostea e singuracare mai poate contracara frigul existenþial cepoate veni de oriunde ºi în orice moment. Bãrbatulîºi asumã întreaga suferinþã a cuplului, chiar ºi atuncicând, ca un alt Meºter Manole, îºi vede iubita ziditã„într-o himerã obositã“ (ctitorii). Poetul realizeazão diagramã a sentimentului de dragoste ce sevrea cantonatã într-un spaþiu al puritãþii absolute.Apar frecvent simboluri ca: zãpada, roua, aurora,feericul etc., îndeosebi în poeme ca dinþii de zãpadã,înfrigurat clatin roua, º .a. Dorinþa de înveºnicirerãmâne doar vis pentru cã timpul, vorba poetuluilatin, fuge în chip ireparabil ºi plaseazã orice trãiresub zodia caducitãþii: „dragostea noastrã a începutluni, / apoi / s-a declanºat o isterie generalã de / fluturi// ºi parcã, / din toatã povestea / doar tristeþeaa învãþat pribegia / spre casa cu ferestre deschisefeeric / spre noapte“ (isterie).Încercarea cu care fiinþele se agaþã de existenþãe întotdeauna umilitã de moartea inerentã ºiatotbiruitoare (slãbiciune, doar disperarea) Extincþieiîi e opusã iluzia întreþinutã prin actul scrisuluicare poate fi sinonim cu un pact al nemuririi (înavuþire).Discursul poetului e întemeiat pe pendulareaîntre disperãri ºi amãgiri de salvare prin operã, respectivprin supradimensionarea clipei paroxisticede contopire cu fiinþa iubitã: „tu nu trebuie sã mãcauþi , / tu mã ai / verde ºi inconfundabil / mã amesteccu tine // strigã-mã / ºi ai sã vezi pietrele /nãruind idealuri / într-un veritabil tangou // tu nutrebuie sã mã cauþi / tu mã ai / chiar ºi printr-un tremurleneº / de frunzã“ (tangou) Iar aceastã fiinþã dinceremonialul adresativ are puteri transfiguratoare:„numai fãcându-te cã eºti / mã despoi de privire //oh, / nerostite, / cuvintele miros iarãºi / a tine“(poem de fiecare zi). Prezenþa ei beneficã umple clipacare altminteri ar duce la pierzanie. În timpabsenþa iubitei se înscrie în derapajul fenomenelorcosmice zãmislitoare de angoase: „nici o altã orbirenu e mai altfel /decât lipsa de tine, / nici o altã eclipsãnu mã întunecã // neîndurãtoare, înfiorãtoare, /liniºtea de care-þi vorbeam / se afundã cu spaimã înmine“ (domino). Declaraþiile de dragoste au o forþãºi o prospeþime imagisticã rarã, mãreþia lor tragicãfiind asiguratã de conºtiinþa acutã a trecerii timpuluiºi de fiorul metafizic care responsabilizeazã fiinþaumanã ºi o obligã la o reconsiderare a perindãrii eiprin univers.În ciclul secund al plachetei, poetul îºi puneacut problema limpezirii destinului ºi doreºte„îmbarcarea într-o primãvarã“. Caravanele pustiului(Continuare în pag. 26)25

Fereastraîi înnopteazã în sânge, în timp ce singurãtatea nupregetã sã-i liciteze fiinþa (noapte de sânziene, dã-mimâna etc). Întrebãrile existenþiale devin tot mai grave.Poetul îºi face cu febrilitate bilanþul ºi seimplicã responsabil în clipa cãreia vrea sã-i confereun sens major: „pe lunã plinã se întorc vânãtoriidamnaþi // au puºti cu alice de ger / ºi mâini de groenlandãbizarã / trag cu acuze dramatice / ºi vâneazãîntâmplãri imaginare dintr-un / veac pe sfârºite //o, iartã-mã, doamne, / torn peste viermi formolulclipei prezente!“ (braconieri). Curgerea timpului ºiapropierea morþii sunt resimþite cu acuitate. Poetulvrea sã se sustragã vidului ºi întunericului secãtuitorde gânduri (mai presus de orice, orgolii, fii scurt)Costel Bunoaica e un poet care se grãbeºteîncet însã sigur ºi-ºi face simþitã vocea din ce înce mai distinctã într-o lume literarã sufocatã develeitari care ºtiu cum sã iasã în faþã ºi de ce tertipurisã uziteze spre a-ºi crea iluzia cã sunt cu totulaltceva decât sunt în realitate.Dr. în filologieCorneliuVasileUn jurnalsentimental(liric și grafic)despre CapitalăCRONICILITERAREAntologia de versuri apãrutã în 2007 sedatoreazã lui Dan Mircea Cipariu, preºedintele secþieipoezie din Asociaþia Scriitorilor Bucureºti a UniuniiScriitorilor din România ºi a beneficiat de sprijinulfinanciar al primarului sectorului 2 ºi de parteneriatulmedia ºi de producþie al TV Cultural. Fotografiiledintr-un Bucureºti sentimental, al arcadelor ºibarocului, sunt realizate de Mihaela Marin. Carteaeste însoþitã de un CD cu versurile în lectura autorilor.Criteriile, anunþate în „Argument(e)“, pentruselecþiapoeþilor, sunt apartenenþa la filiala Bucureºti ºi câºtigareaunui premiu al asociaþiei sau al uniunii, din1994 încoace. Tot aici este consideratã Capitala catopos poetic ºi reper inspirator, prezentat în evantaide patru generaþii de poeþi.Fotografiile formeazã, ele însele, o frescã aBucureºtiului de azi, continuator în mare mãsurã alcelui de ieri, astfel cã putem vedea un pescar care îºiîncearcã norocul, pe Dâmboviþa, având pe fundalPalatul de Justiþie, o trecere aglomeratã de pietonidin Piaþa Unirii, grafitti lângã care câþiva copilaºi îºifac de joacã, imagine sugestivã pentru lipsa spaþiilordestinate lor, balcoane din fier forjat ºi clãdiri cucorniºe, imaginea unuia dintre autori, aºezat pe unfotoliu, în aer liber, monumente împodobite cu statui,luminate de reflectoare ºi cu zidul mâncat deploi, tineri stând pe trotuar, în apropierea unui club,faþada pieþei George Coºbuc, oameni jucând tablelângã câteva schele, lampadare, firme , faþade, grilaje,prãvãlii. ªine de tramvai, figuri de tineri ºi bãtrâni,electrocasnice scoase în stradã, Foiºorul de Foc,strãzi pustii, afiºiere ºi mizeria strãzii, perechi detineri, pe bãnci, într-un parc, grãdini ºi terase, colonade,câini care miºunã printre oameni ºi lucruri, celmai frapant fiind sentimentul patinei timpului pevechile clãdiri.Cum simte fiecare poet acest Bucureºti trepidantde azi, în care sãrãcia ºi efemerul stau alãturide opulenþã ºi valoare? Dupã sensibilitatea proprieºi dupã modul cum a receptat suflul Capitalei, dacãþinem seama de faptul cã sunt bucureºteni nãscuþiaici , aºa cum vedem în Notele bio-bibliografice dela finele volumului, doar un sfert dintre autori, fiecarecreeazã un univers anume, în care sufletulrezoneazã la metropola asemãnãtoare unui uriaºvioloncel.Constantin Abãluþã se imagineazã ordonândlumea strãzilor, pe care le conduce cãtremare, iar, în dimineaþa în care va muri, strãzile vorrãmâne fãrã niciun sprijin în extensia lor haoticã. Unfel de terorism al strãzilor este prezentarea situaþieiunor oraºe „ce abia pot respira legate fedeleº depropriile strãzi“ (Poemul strãzilor).Pentru Mircea Bârsilã, oraºele mint, înºalã,dominã, sunt blestemate, iar dorul de locurile nataleaduce frãmântãri aparþinând numai visului („Încotroîmi duci, oraºule, sângele?“)Ana Blandiana aduce în prim plan PiaþaBuzeºti, în poezia cu acelaºi titlu,unde un copil ºi uncâine muºcã din aceeaºi bucatã de pâine, la care sereduce orizontul lor, „Printre grãmezi de moloz / ªigrãmezi de gunoaie“ cei doi adorm „Încolãciþi ºimpãcaþi“,iar în bucata de pâine - imagine-viziune -(Continuare în pag. 27)26

CRONICILITERARE„se mai vãd /Dinþii îngerului“.În versuri de o caldã muzicalitate, ConstanþaBuzea sugereazã atmosfera oraºului oriental, cubalcoane care sunt plaje vara ºi patinoare iarna,unde „aerul dispare / Într-o neagrã silã de murdar“.Pânã la decizia deschiderii golului interior celui „dinpaºi“, semnaleazã „Dorul ca o moarte mult mai detemut“ (Prilej). Parcul este, toamna, „spital nocturn/ Al disperãrii vegetale“, asociat cu tusea ºi tulumbele„împinse de mãturãtoare“ (Tu, tuse...)Oraºul ca un teritoriu al morþii apare în versurilelui Gabriel Chifu, podurile nu duc nicãieri, câiniiaºteaptã sã sfâºie inima unui înger, de la ataºamentulpoetului faþã de oraº se ajunge la distrugereaatât a oraºului, cât ºi a poetului, sub impactul unuicuvânt uriaº, care cade din ceruri (Oraºul meu).Cele douã poezii ale iniþiatorului volumului,Dan Mircea Cipariu, sunt dedicate cartierului VatraLuminoasã, iar universul cromatic este bine reprezentat:„De la etajul opt spre Calea Lactee / dinVatra Luminoasã / bastoane albe ºi licurici“ (VatraLuminoasã). Simbolic este ºi „poemul matriþã, ilustratãdin Vatra Luminoasã“, unde, în timp ce tatãlpoetului, ca un instalator cu un „ºarpe de oþel“,scoate rãul „din þevi ºi din oase“, distrugând întunericul,„orbii stau la masã cu Dumnezeu“.Limbajul strãzii este prezent în versurile luiTraian T.Coºovei: „Tacsu a luat-o razna!“, „cumdracu zici“, „bãi nene“, „mã spãrgeam în figuri“, unadintre cele douã piese avându-l ca interlocutor peNichita Stãnescu, întrebat insistent despre felul cumploua (Sã plouã!).Imagini terifiante, cu morþi, crime, teroareanazistã ºi bolºevicã, ipochimeni deveniþi miniºtri,excremente ºi cerºetori, conþin versurile GabrieleiCreþan. Rãul prolifereazã prin unirea celor rãi, înarmaþi,în aceeaºi coloanã alãturaþi cãmãºile negre ºibrigãzile roºii, „curgând ca un val uriaº de mocirlã /acidã“. Portretul dictatorului este venerat de acoliþiilui, care incendiazã ºi siluiesc (În Piaþa Palatului cântãpuºcoacele) - evocare a întunericului unei epocitrecute.Paul Daian priveºte Bucureºtiul la zi, începândcu titlul Bucharest Mall, ilustrând tema singurãtãþiiºi izolãrii, detenþia ºi revolta, credinþa ºi umanitatea.Suferinþa ºi înþelepciunea îl determinã pe poetsã aleagã, respingând ceea ce este dureros, nedreptºi josnic. Este o poezie dominatã de ideea moralã, încel mai înalt grad.O poezie, „în care arta coboarã pe plajã“,este spaþiul unde Mihail Gãlãþanu adunã expresii ºiatitudini din aria suburbanã: „un vagon de foliculinãîn miºcare“, „ºlapi aurii“, „îºi miºcã, spre noi, nurii“,„faci trotuarul“, „ne-ar iubi pe rând - ºi ne-ar rupeRevistã de culturãgâtul“, „se culcã ºi cu frumosul, ºi cu urâtul“, „poartãtanga“. Arta deseneazã „dumnezeiaº ºi noriºor“.Frecvente sunt neologismele din domeniultehnic, al vieþii moderne, în poemul drumuri publiceal lui Horia Gârbea: manechine, autostradã, viaducte,maºini cu calculator (GPS), luna-park, terrieri.Aceste elemente lexicale ascund suprimarea sentimentului,tandreþii, umanitãþii, acoperite de „cânteceînãlþãtoare“, mândrie, luminaþie, steaguri ºi falsentuziasm. Este un univers al mistificãrii.Aplecat concret asupra temei volumului,Bogdan Ghiu se referã direct la oraºul Bucureºti,având ca modele declarate pe Baudelaire („Poeme înprozã despre Paris“) ºi pe Whitman („Cântecdespre mine însumi“). El surprinde spectacolul, interioritatea,misterul, caracterul oriental ºi vieþuirea laexterior. Oraºul se aflã, de fapt, în altã parte, cheialui ne scapã: „Oraºul acesta trãieºte în altã lume, pecare nu ne lasã s-o vedem“ (PAS!)Pentru Nora Iuga, Capitala are înfãþiºãriconcrete: florãrese, bãtrâni cãrora le creºte câte uncactus din mâna dreaptã, chioºcuri de ziare, vitrine.Piaþa Romanã, Calea Griviþei ºi biserica „Sfinþii Voievozi“sunt pãrþi ale acestui topos. Vin ºi impresiiputernice dintr-o lume exterioarã, îndepãrtatã, cumar fi veºtile sugerate de imaginile din provincia inundatãMoldova (Fetiþa cu o mie de riduri).Universul bolii, cu sugestia numeroaselorprivaþiuni ºi interdicþii, apare în poezia Soarele cenu-ºiu a Iolandei Malamen, unde dialogul cu mediculcare îl îngrijeºte pe fratele poetei pare a fi o negocierecu destinul ºi moartea. „Tãietura de bisturiu afost închisã cu sârmã ghimpatã“, pe care poeta ºi-oînfãºoarã în jurul gâtului ºi aleargã cãtre metrou,pentru ca sã-i fie smulsã de un necunoscut, care dispareîn „bezna din Parcul Tineretului“. Melanjul dintreviziunea copilului ºi realitatea durã este remarcabilurzit.O sensibilitate aleasã sugereazã poeziaAngelei Marinescu, o toamnã ca oricare alta, în careavertismentele nemiloase ale vieþii despart copilãriade faptele tragice pe care le resimte adultul, precumpierderea tatãlui, care evocã însã aceeaºi copilãriefãrã griji. Propoziþia „melancolicã“ din titlu provoacão deziluzie nemãrginitã.Asfaltul, ferestrele de zid ºi sentimentul,asemãnat cu o victorie, cã va muri în acest oraº, darcã este încã „pe partea asta a lumii“, asemãnareacorpului omenesc cu un sfeºnic, în care degetelesunt lumânãri, sunt imagini sugestive din poeziaOraº a Irinei Mavrodin.Ion Mircea merge în stilul persiflant al postmoderniºtilor,care pãstreazã totuºi în memorie culturalulmental colectiv: „Pe-un picior de plai pe-ogurã de canal / mai întâi apare un miel (pe numele lui27

Fereastramic Vasilicã) / pe urmã aurolacul“. Sunt versuri aleînstrãinãrii ºi inaderenþei la un univers pe care poetulîl simte ca ostil sau cel puþin rece (Strãlucindstrãlucind).Un alt poet inclus aici ca bucureºtean esteIoan Es. Pop. În versul lui, autobuzele ºi blocurile delocuinþe sunt pline cu morþi, între care poetul însuºi.Cu cât se roagã, cu atât rãul ºi spaima devin maiputernice (pantelimon 113 bis).Admirarea frumoaselor picioare ale femeilor,preþ de câteva þigãri, a mãrcilor de maºini japonezeºi o discuþie despre lipsa de asemãnare a douãouã de prepeliþã sunt subiectele pe care le surprindeValeriu Mircea Popa ca preocupãri ale tânãruluibucureºtean (pe marginea trotuarului).Nicolae Prelipceanu, redactor-ºef al uneiimportante reviste literare (ca ºi Gabriel Chifu sauLucian Vasilescu), surprinde prãpastia dintre cuvinteºi faptele realitãþii, cu români murdari care dorm înGara de Nord, recunoscându-se iluzoriu în cuvinteleunui imn (deºteaptã-te rãmâne). Este tot un postmodernist,la care amãrãciunea dominã asupra umorului.Radu Sergiu Ruba ni se înfãþiºeazã cu pozaunui acordeonist la colþ de stradã, care militeazãpentru reintroducerea pedepsei cu moartea. Cântãla instituþiile importante din Bucureºti, mai câºtigând,mai fiind furat ºi îºi apropie taximetriºtii saupreoþii. Zgomotul produs are scopul de a acoperi unalter ego, al ocnaºului care îºi preferã soarta, celeide cãlãu în Valahia (O zi în Valahia).Manifestarea unei anumite stãri de conºtiinþã,în strânsã legãturã cu toposul Capitalei ºi cu specificulpoveºtilor pline de întrebãri cu rãspunsurigrave, într-o þarã „frâu / rãsucit la încheietura mâiniistângi“ ne propune poeta Cornelia Maria Savu(parousia (8). tatuaj cu victorie).Marele oraº are culorile lui, determinate depraful imens, care însã nu poate îneca ºi opri evoluþiavieþii, în aspectele ei cele mai mãrunte: scaieþi,maci, vrãbii, omizi. Picãturile negre sunt ploile caremãturã ºindrile, ies din gurile de aer, vin „dinspre /pãdurile statului Andronache“, unde „cresc în libertate“,spune Viorel Sâmpetrean.Iar Octavian Soviany se prezintã cu un jurnalde salon de spital, în care dorinþele, visurile ºirealitatea se împletesc, cele mai frumoase versurifiind acelea în care poetul rememoreazã clipele dedragoste ºi împãrtãºirea sentimentului cu femeia pecare o iubeºte. Tutunul ºi votca devin mijloace deprotest contra claustrãrii.Imagini memorabile cultivã Liviu Ioan Stoiciu,creând o frumoasã poveste de iubire între opãmânteancã ºi zeii recunoscãtori. În spirit postmodernist,el aduce în faþa cititorului o altã sãteancã,CRONICILITERAREmânatã dedorinþa de a face la fel, fãrã ca acest ideal sã fieîmpãrtãºit sau apreciat de urmaºii ei (I se nãzãrea).Poetul trãieºte cu intensitate incompatibilitateadintre lumea elevatã a artei ºi realitatea faptelorºi lucrurilor mãrunte, astfel cã dorinþa lui de alichida apartenenþa la una dintre aceste lumi devineevidentã, ca în versurile lui Lucian Vasilescu (Chopin,Reacþii adverse).Oraºul mare, înºelãtor, opresiv, „sclifosit“,al singurãtãþii ºi nenorocirii, unde etajul la care teaºteaptã fericirea nu se potriveºte cu cel la care seopreºte ascensorul, ºi totuºi un oraº în care „ºitotuºi / e bine“, prezintã Paul Vinicius, care încheietot în nota iniþialã, comparându-l cu „un ºi mai marecimitir“ (braþul meu obosit).Dupã ce am scris câteva cuvinte despreautorii acestei antologii, vom remarca, atât în versuri,cât ºi în ilustraþii, predilecþia spre Bucureºtiulvechi, cu pasajele din zonele Calea Victoriei ºi Lipscani,din spatele blocurilor uriaºe de la Piaþa Uniriisau de pe cheiul Dâmboviþei. Imaginile suntmohorâte sau de-a dreptul dramatice, iar autoriipar, din aceastã cauzã, mai degrabã trecãtori prinacest univers, în intervalul dintre douã trenuri sauautobuze.La sfârºitul cãrþii 27. Poezie de Bucureºti,sunt înregistrate locurile din Capitalã pe care poeþiidin antologie le-au considerat demne de a fi evocate.Mai sunt prezentate date personale ale poeþilorincluºi aici.Sorin MATEIEpicarealităţiiMihaela Burlacu a debutat editorial în anul2006, cu o carte de povestiri (Te iubesc e preapuþin, Editura „Punct ochit“, Constanþa, 2006), premiatãde Filiala Dobrogea a Uniunii Scriitorilor.Punându-ºi prozele sub genericul unui dezideratal lui Octavian Paler („Sã visezi fãrã mãsurã, sãai curaj fãrã mãsurã, sã iubeºti fãrã mãsurã!“), autoa(Continuare în pag. 29)28

CRONICILITERARErea îºi incitãpersonajele sã „evadeze“ din monotonia cotidianã,prima prozã din volum fiind, de fapt, o confesiuneautorialã sui-generis: Copacul nebun - de fapt copaciinebuni: o magnolie „doar crengi uscate ºi florimari, albe“ ºi un brad de Crãciun: „foarte înalt, fãrãvârf, cu crengile total asimetrice“ îi lasã cititoruluiºansa de a-ºi aminti propriile sale asimetrii, tãceri ºifoºnete viscolite. Un astfel de „copac nebun“ viseazãeroina din Crãciunul Mihai, încercând sã vadã întânãrul, oarecum banal, care i-a restituit poºeta gãsitãîn tramvai, mai mult decât figurantul ce i-a traversatscena vieþii, absolut din întâmplare. Tot o „experienþã“de Crãciun dezvoltã ºi urmãtoarea prozã,intitulatã El. Meritul autoarei este acela de a ºti sãmute, într-o lume interioarã, a posibilului, „copacul“ce nu vrea sã se lase viscolit de iubire. Consolarea,puþin pateticã („Ar trebui sã facem în aºa fel încât, învieþile noastre, sã fie Crãciun în fiecare zi“) oferãtotuºi o soluþie: iubirea poate fi o împlinire în sine,ca speranþã sau disperare, chiar ºi atunci când „el“sau „ea“ îi întorc spatele. Sau, cum spune autoareaîntr-o altã prozã: „Iubirii îi e de ajuns iubirea, restulnu mai conteazã“.Exploatarea banalului, a ceea ce se întâmplãca o „repetabilã povarã“ mereu ºi mereu în jurulnostru, devine - printr-un gest sau o întâmplare, -experienþã unicã. Prejudecãþile profesoarei din Teiubesc… e prea puþin „triumfã“ în faþa iubirii, dar nuºi în faþa „confruntãrii“ cu un posibil sfârºit fatal.Dupã accidentul de maºinã eroina ºtie nu doar cã:„În iunie nu se poate muri“, ci ºi altceva, mult maiimportant: „Descoperisem amândoi conþinutul biletuluiacela: «Te iubesc e prea puþin, gãseºte tu cevamai mult…» Însã acum e prea târziu. Am sã i-l spunmâine… azi sunt tare obositã… ºi mâine e tot iunie!ªi poimâine!“. De fapt, torturatã de laºitateacomodã a obiºnuinþei ºi de prejudecãþi (Ce vorspune ceilalþi? ...dar diferenþa de vãrstã... etc)gãseºte forþa de a accepta ceea ce îi dicteazã inima,nu conºtiinþa.Binomul uman - un „personaj“ favorit alautoarei - devine uneori, fãrã a înceta sã existe,androginul prins în capcana monologului. Din ecuaþia:doi este egal cu unu care e infinit, se naºte unlabirint al oglinzilor transcedentale: „În lumea astaplinã de mãºti existã ºi un lucru adevãrat: ploaia…“;sau: „Þi-aº arãta rãsãritul ºi apusul pe plajã… ºimarea cea neagrã, ºi albastrã, ºi verde!“. Notaþiilefulgurante contureazã o singurãtate vastã, dulceamarã:„Trebuie sã îmi fãuresc ºi eu imperiile mele.Din nisip sau din cenuºã? Din cai verzi poate…“(Ploaia).Cea mai densã prozã din volum este, totuºi,ultima, intitulatã Casa cu stele. Aici cotidianul fragilRevistã de culturãcotrobãie febril prin birouri anoste, se sperã cu disperareºi se „uitã“ cu priviri spre cer: „Îmi doreamo casã care sã aibã acoperiº de sticlã, sã pot vedeastelele noaptea!“. Numai cã, aºa cum spunea EugenIonesco: „Dacã oamenii ar privi stelele în fiecarenoapte ºi ar putea înþelege ceea ce vãd, atunci arînnebuni“ (citat din memorie); De aici, poate, ºi simplitateadramaticã a întrebãrilor, pe care ºi le puneea, fãcând „un fel de bilanþ contabil“ al triadei împlinirilorumane - sã construieºti o casã, sã creºti uncopil ºi sã sãdeºti un pom: „Ce mai era de fãcut? Sãmã gândesc: casa e pentru societate, copilul va creºteºi va pleca, pomii sunt la cheremul tuturor celorcare vor sã-i culeagã sau sã-i taie… Dar þie? Þie caom ce îþi rãmâne? (…) Nu le poþi lua cu tine, dincolo,când îþi va veni rândul (…) Povestea de dragoste,însã, da!“. Totul se terminã, ca în viaþã, cu stânjenitoareaconversaþie telefonicã, la capãtul celãlaltal firului aflându-se nu doar fostul iubit, omul dincasa cu stele, ci ºi... neantul amintirii.Multe din „temele“ primului volum suntreluate în romanul apãrut ulterior: Rugaþi-vã pentruîngerii ascunºi, Editura „Ex Ponto“, Constanþa, 2007.Personajul principal al cãrþii, Casiana, dincolode succesele profesionale, nu se are nici mãcar pesine. Familia, micile bucurii, copilul, sunt fundalulbiroului-cavou în care-ºi îngroapã viaþa de director.Bãtãliile inoportune cu mediocritatea mioriticã nuse sfârºesc niciodatã, iar familia este doar un zid aparent,în spatele cãruia se ascund ipocriziile cele detoate zilele, ale unor „foºti!“. Revolta se sperie ºi ea,în faþa evidenþelor de „bun simþ“, venite dintr-un felde fatalism românesc, pentru care a fi moral înseamnãa accepta sã trãieºti în conformitate cu normelegeneral valabile.: „Adicã ce i-ai putea reproºa unuisoþ model cu niºte pãrinþi model?“. Singura evadarea Casianei o reprezintã câþiva metri pãtraþi de singurãtate,aflaþi în spatele instituþiei, pe þãrmul mãrii,unde încearcã, în puþinele-i clipe de rãgaz, sã uite„roboþeii de fãcut afaceri“ ºi „iubirea“ cerberilor dintemniþa conjugalã. Însã acolo, pe acel petic de libertate,la care are dreptul orice încarcerat, se produc,uneori, ºi miracole. Cum ar fi acela de a-þi scriedemisia, de a le spune celor din jur adevãrul tãu ºide a accepta cã: „Chiar dacã reuºeºti sã îi minþi peceilalþi, de tine nu te poþi ascunde!“.La fel cum nu te poþi ascunde de iubire, pentrucã Dumnezeu este iubire. Apariþia „timidului dinumbrã“, Cristi, „sparge“ monotonia cercului, lãsândcerul ºi marea, sã se spaþializeze, recãpãtând sens.Desigur, romanul Mihaelei Burlacu nu este, mai alesdin punct de vedere stilistic, impecabil. Dar are„embrionul epic“ al cotidianului, trãit ºi murit zilnicde „copacii nebuni“, ceea ce înseamnã, deja, un buncâºtigat ºi o perspectivã auctorialã.29

FereastraUmbra păsării cu clonţ ca rubinulUneori, asupra celor nãscuþi cu harul luptãtorilor pentru adevãr,se nãpusteºte, din vidul nesfârºit, umbra pãsãrii cu clonþ de rubin. Numaicã ea, pasãrea neagrã, nu-i poate ucide; le poate rãpi viaþa sau trupul, nuºi spiritul.Poetul Vasile Toma s-a nãscut, la 2 ianuarie 1954, în Moldova depeste Prul (satul Cioara, jud. Lãpuºna). În 1980 a absolvit Facultatea delitere a Universitãþii de Stat din Chiºinãu, dupã care, de la catedrã saudin agora literarã, a militat pentru drepturile Patriei sale primordiale -Limba Românã. De-a lungul timpului a publicat în revistele chiºinãuene„Literatura ºi arta“, „Post scriptum“, „Glasul naþiunii“, „Viaþa Basarabiei“º.a. Inclus în mai multe antologii de poezie ºi epigramã.În 2006, la Chiºinãu îi apare volumul de poeme Între iubire ºinimic pentru care autorului i s-a decernat Premiul Uniunii scriitorilor dinRepublica Moldova.Vasile TOMAUn accident tragic a schimbat însã, radical, cursul vieþii poetului.Dar, de acolo, din tranºeele patului de suferinþã, trasoarele cuvintelor lui, dictate celor apropiaþi, continuãsã lumineze tenebrele: „Ioane al nostru cel fãrã de moarte, / Te-aºteaptã urmaºii tãi dornici de carte, / Pecare pornise-i din ziua-nãlþãrii / S-o scrii, Mareºale, pe-ntreg cerul Þãrii. / Preaplin de simþire, de dor ºi depatimi / Sã-þi aperi moºia stropitã cu lacrimi, / Treceai prin Câmpia Românã de astre, / Pe drumul ºtiut alcetãþilor noastre, / Pe care le-avem între cer ºi pãmânt, / Ioane al nostru cel fãrã mormânt. (…) / Revinola noi, cât ai fi de departe, / Ioane al nostru cel fãrã de moarte. / din nou sã le zici, cum le-ai spus mai-nainte,/ Sã plece de-aici cu tot cu morminte.“„Vasile Toma îºi construieºte cartea aºa precum un filosof îºi construieºte sistemul, meticulos, cu o ideecare anunþã altã idee, laitmotivul poemelor sale scrise între tãcere ºi liniºte, între moarte ºi inexistenþã,între ce a fost ºi ce a trecut, fiind fixat în titlul cãrþii: Între iubire ºi nimic.“(Nicolae Dabija, în prefaþa la cartea „Între iubire ºi nimic")Poemã sarmatãDe tine mi-e dor ca de limba românã,Acasã-n câmpie un freamãt de grâuÎmi iese la drum ºi mã duce de mânãPânã departe în ape de râu.În amurg mã cuprinde un bocet de greier,Atât de nãvalnic ºi de cunoscut,Sârma ghimpatã-mi mai trece prin creier,La timpul prezent, care mi-e ºi trecut.Te simt ºi acum undeva pe aproape,Te caut în cãrþi ºi te chem în cuvinte,Ard nuferii toþi pe întinsele apeªi iarãºi te vãd cum erai înainte.Ce mult te gândeai la bãiatul tãu mic,Credinþa-n Iisus îþi era mãrturia;Sã nu i se-ntâmple din rele nimicTe rugai ºi în zori la Fecioara Maria.Nu e nici un cânt sã mã strige-n cuvânt,Mai vechi decât apa aceasta sãratã,Ce-mi bate în tâmple cu tot cu pãmântªi verbe de dor din Câmpia Sarmatã.Ceva am uitat, dar aº vrea sã m-auzi,Oriunde m-aºtepþi, peste tot sã rãmânãUn freamãt de tine ce trece prin duzi,Urmând mai departe în limba românã.(Continuare în pag. 31)30

BiografieMi-au furat Copilãria -Þara de dincolo de râu:Pãrinþii n-au cerutnimic în schimb,Când am fost smulsdin braþele lor,M-au dat „de bunãvoie'“.La poarta noastrãFanfara militarã cânta Slaveanka.Pe tata l-au poftitsã joace kazaciok-ul,Cã trebuie sã se integrezeîn „marea culturã“...Se veselea satul -De la un capãt la altul.Mai ales cei cu fundul gol,Cã era varã ºi li se fãceaPeste mãsurã de cald...Soldaþilor le plãcea la nebunieªã tragã câte un glonteÎn lemnul butoaielor,Din care þâºnea lacrimadealurilor noastre.Ca mai apoi sã-i apucerânchezatulDupã fiicele celor încãlziþipeste mãsurã....Am crescut la orfelinat,Pe malul unei ape plângãtoare,În care nu puteam sã mã vãd.În zilele de duminicã,Fata primarului mã rugas-o iubesc,Dar „subiectul“ ºi „predicatul“Mi-au stricat toatã socoteala...Când mã petrecea în lume,O mãtuºã m-a sfãtuitsã citesc Biblia.„Sunt acolo niºte porunci...“ -zicea dânsa.La Alma Mater am fost notatcu „trei“Pentru cunoºtinþelede „comunism ºtiinþific“.„útia care se uitã peste apeNu trag la mai mult“ -zicea profesorul Guþã....Au mai trecut niºte ani...Una mai hrãpãreaþã decât toateA zis cã sunt din cale-afarãde bogatªi m-a lãsat fãrã mumã-mea.Pentru osul ce i l-au aruncatPrietenul dragMi-a furat rãsãritul soarelui...Cine sã mã mai fure?Ce sã-mi mai fure?Acasã(Lui Nicolae Dabija)„Hai, poete, cã va fi ºi bine,Mai deunãzi cineva mi-a spus,Cerul te-a ales din toþi pe tinePentru crucea ce o ai de dus.“...Maicã-mea nu pricepea la carte,Dar purta în suflet pe Hristos;La bisericã în alte sateDrumurile le trecea pe jos.Cum Iisus cãlca uºor pe ape,Ea pãºea pe aburii din zãri,Ca de cele rele sã ne scape,Ar fi revenit de peste mãri.„Cei ce din lãcaºurile sfinteCase au fãcut pentru nebuniSã nu aibã loc nici în morminte“ -Zicea mama sara-n rugãciuni.Ca lumina linã de frumoasã,Ea ne apãra de hâdul zmeu,Când era suflarea ei în casã,Lângã noi era ºi Dumnezeu....Toate îmi pãreau atât de simple,Nu ºtiam cã þarii minciunesc,Multe câte-au fost sã se întâmpleEi spuneau cã sunt un dar ceresc.Alergam spre Râul suferinþei,Dupã care Þara ne-au ascuns,Dar, oprit de sârma umilinþei,Niciodatã nu am mai ajuns.Cerul de deasupra-n orice varãTresãrea ºi el - mereu rãnit -Când cu fraþii ne rugam sã moarãRoºul împãrat din Rãsãrit....Sunã a pustiu în casa noastrã,E atâta iarnã printre foi,De îngheaþã florile în glastrãªi se face noapte peste noi.„Hai, poete, cã va fi ºi bine,Bunul meu prieten azi mi-a spus,Cerul te-a ales din toþi pe tinePentru crucea ce o ai de dus.“31Revistã de culturãArs poeticaCuvântule, uºor ca vântul,Mai greu ca piatra ºi mormântul,Ce mi te-au datLa mine sã ajungi pe tavã,În chip de miere ºi otravã,Sã mi te beau,Ca pe o apã,De care nimenea nu scapãÎn astã lume,Din care voi pleca, firesc,În alte lumi sã te gãsescPe tine iarãºi,Între lumini ºi ghimpi de floare,În alte forme vorbitoare,Sã potPe ceruri sã te scriu,Pe scânduri grele de sicriu,ªi în poeme.Fiicei mele MelaniaBunã seara, frumoasã idee,Ãsta-s eu, Cavaler de suspans,Te invit sã intrãm în maree,Într-o lume a marelui dans.Va urma sã cunoºti armonieÎntre orice miºcare de gândªi aceastã din cer simfoniePeste seara de azi luminând.Vei pricepe durerea ovalãªi dulceaþa de timp risipitPentru orice cuvânt ºi vocalãªi cã bardu-i puþin obosit.E un timp ca de nuntã, copilã,Care vreau sã-l cunoºtide curând.Ah, ce dans se aratã pe filã,Mintea mea, ochii tãi, bucurând.Sã ieºim din toate afarã,Ai vãzut cum mã miºc tot mai fals?Sãrut inima ta de vioarã,Pentru mine e ultimul vals...

FereastraProf. dr. Adrian BOTEZ„Fructul copt cade la rãdãcina copacului“ -citeazã René Guénon un strãvechi proverb buddhistchinez. Este cea mai elegantã ºi rafinatã metaforã asfârºitului de ciclu uman-spiritual (Manvantara), acãderii lumii din Vârsta Întunecatã (Kali Yuga), pânãla cel mai de jos capãt al Osiei Lumii - cãdere careaduce, dupã ea, toate inconvenientele orbirii ºirenegãrii spirituale, scufundãrii în materialismul,egoismul ºi pragmatismul cele mai sinistre, revoltãtoareºi dezgustãtoare. Cãci, peste toate acestemiasme ale Sfârºitului - pluteºte aroganþa supremã,suficienþa prosteascã ºi cu aere doctorale, intoleranþabrutalã ºi neghioabã, cu aere de triumfalism ºtiinþific,cu pretenþii de atotºtiinþã - ale lui Lucifer.„Actuala supremaþie a Occidentului prezintã,de altfel, o corespondenþã foarte semnificativã cusfârºitul de ciclu (…). Dominaþia occidentalã însãºinu este decât o expresie a «domniei cantitãþii»". 1Din pãcate, acesta este adevãrul. Sau, poate,din fericire. Omenirea a ajuns „la rãdãcina copacului“,la capãtul de jos, înfundat în borboros, al lui„axis mundi“, încheind, în zona spiritualã Kali Yuga(Vârsta de Fier, Vârsta Întunecatã, Bãtrâneþea Senilãa Omenirii) un ciclu de creaþie, un Manvantara.Oamenii de acum nu mai cred în spiritualitate - ci întehnicitate, nu mai cred în aerul tare al Olimpului,Sinaiului, Taborului, Golgotei - nu mai cred în puraºi ameþitoarea pneuma, în ether-aitheros, în bãuturazeilor (ambrozie ºi nectar, soma, amrita, hydromeletc.) - ci în mlaºtina bolborositoare, pestilenþialã -dar fascinantã, în maleficul ei ultim - a Materiei Brute-Prakrti.ªi nici mãcar în aspectul ei iniþial, deMamã Pasivã, ce se pregãteºte sã-l primeascã pe Fãt-Frumosul-Demiurg (Spiritul-Purusha) - ci în aspectulei putrid, de ultimã fazã a descompunerii - nudoar inutil, sterp - dar ºi otrãvitor.ªi, fiind la sfârºit de ciclu fiinþial, e ºi firescacest lucru. Ei, oamenii sfârºitului de Manvantara,slãvesc cojile sterile (ebraic: Keliphot-uri) - ºi-i batjocorescpe „cãutãtorii aurului spiritual“. Sau îi trateazãcu un dispreþ stupid, cu o „suveranitate atot-Kali Yuga.Pericolul prin "știinţe"/vs/ șansa soteriologicăprin ȘTIINŢĂ...Dar "CREANGA"...?!32ºtiutoare“ jalnicã. Ei, oamenii sfârºitului de Manvantara- le ºtiu pe toate, le pot pe toate… Nu sunt,oare, dovadã, maºinãriile tot mai entuziasmant decomplicate? Mai multe ºi mai captivante (de la capturã-prizonierat,evident!). ªi aceastã omenire sclavãmaºinilor, aceastã omenire ajunsã în culmea lenei dea fiinþa REAL - aceastã omenire pe cale de a fiîngheþatã de o paralizie spiritualã totalã - îºi exhibãmaºinuþele de tot felul (expresii ale impotenþei ºisterilitãþii spirituale tot mai totale), cu o mândrieneroadã, inconºtientã. Cãci tocmai „vânzarea sufletului“cãtre maºini („high tech“!) este una dintredovezile majore ale vidãrii spirituale, ale haosuluiaxiologic ºi vital, ale amplificãrii zonei de entropiespiritualã, în care a intrat omenirea. În loc sã se consolidezepe dinãuntru, pentru a fi capabilã sã înþeleagãºi sã determine ea însãºi Minunile Învierii, la carea fãcut-o pãrtaºã Hristos-Dumnezeu, acum 2000 deani - ea, omenirea paraplegicã se complace în a-ºiexhiba fragilitatea sterilã, în a-ºi admira neputinþaspiritualã, disipatã în monºtrii de fier negru ºi înecranele, fulgerând luciferic, din zona siliciului - alecalculatoarelor, branºate la Molohul Central, la perversulucigaº de personalitate, vampirul care extragedin minþi ultima picãturã de orientare spre Adevãrulsacru: Monstrul Caracatiform, Tentacular -Internetul.Superbele Idei Platoniciene zac, leºinate,agonizante, în sinistrele cuºti de fier ale „tehnologieiînalte“ („high tech“). E jalnic, neliniºtitor - ºi dezvoltã(sau ar trebui sã dezvolte) în noi un imens sentimentde culpabilitate ºi insecuritate spiritualã. PeHristos îl rãstignim, zilnic, pe crucea fascinaþiei faþãde propriile noastre cârje spirituale înjositoare, depropriile noastre ticãloase dezertãri spirituale, atentateîmpotriva Spiritului: dezertãm în armata arogantãºi stupidã, vicleanã, alienantã prin continua starede minciunã - armata MOLOHULUI DE AUR, a fal-1-René Guénon, Domnia cantitãþii ºi semnele vremurilor,Humanitas, Buc., 1995, p. 12.(Continuare în pag. 33 - 36)

selor valori - întrucât se trimite la virtualitãþi: bãnci ªi, mai jos 4 : „ªtiinþa modernã a fost construitã,aºadar, cu ajutorul resturilor vechilor ºtiinþe,le, banii - ºi iarãºi computerele - devin zeii noºtri,ridicã ficþiunea egoistã, brutalã, lacomã, sanguinarã - din materialele respinse de acestea ºi abandonatela rang de Divinitate Atotputernicã. De fapt, Atotanihilatoare(din punct de vedere spiritual). nând ideea clar ºi în forþã, cu o concluzie zdrobitoa-ignoranþilor ºi «profanilor»“ - René Guénon termi-„Pragmatismul reprezintã împlinirea întregii re, despre prostituþia ºtiinþelor profane 5 : „Unicul þelfilozofii moderne ºi totodatã ultima treaptã în mersulei descendent; dar existã, de asemenea, ºi încã de tatea conteazã(…) civilizaþia modernã este într-ade-este o producþie tot mai mare; nu calitatea, ci canti-mult, în afara filozofiei, un «pragmatism» difuz ºi vãr o civilizaþie cantitativã, sau, altfel spus, una materialã(…).Industria, comerþul, finanþele par a fi singu-nesistematic, care reprezintã, faþã de primul, ceea cematerialismul practic e faþã de cel teoretic - ºi care rele care conteazã (…) concurenþa financiarã exercitão influenþã preponderentã în relaþiile dintrese confundã cu ceea ce vulgul numeºte «bunul simþ».Acest utilitarism aproape instinctiv e, de altfel, inseparabilde tendinþa materialistã: «bunul simþ» constã nã, aspectele economice sunt considerate ca aproa-popoare (…) în mentalitatea generalã contempora-într-o limitare strictã la orizontul terestru, într-o pe singurele ce decid derularea evenimentelor istoriceºi, mai mult, se crede cã totdeauna a fost aºalipsã de preocupare pentru tot ceea ce nu prezintãinteres practic imediat; pentru el, lumea perceptibilãeste singura «realã», iar cunoaºterea provine dispui de mijloace materiale, în sensul cel mai obiº-(…). Astãzi e de ajuns, pentru a conduce masele, sãexclusiv pe calea simþurilor; «bunul simþ» preþuieºte nuit al cuvântului, ceea ce aratã limpede gradul deaceastã cunoaºtere restrânsã doar în mãsura în care decadenþã al epocii noastre; în acelaºi timp, maselorea îngãduie satisfacerea unor nevoi materiale ºi încurajeazãun anume sentimentalism, pentru cã, trebu-acþiunea lor e spontanã ºi cã se guverneazã singure,li se dã de înþeles cã nu sunt nicidecum conduse, cãie s-o spunem, cu riscul de a ºoca «moralismul» iar faptul cã o cred, aratã nivelul lor de înþelegere.“contemporan, sentimentul se aflã, în fond, foarte Da - acesta este adevãrul: prostia ne esteaproape de materie. Inteligenþa este, în acest context,pur ºi simplu izgonitã sau acceptatã doar cu nice - dar, în general, ne prostim de bunã-voie ºi cuindusã, parþial, de forþe luciferice extrem de puter-condiþia aservirii ei pentru realizarea unor scopuri bunã-ºtiinþã. Ne luciferizãm de dragul lui Lucifer.practice, devenind astfel o simplã unealtã, supusã Trãim în Imperiul Marii Umbre a Sfârºitului - iarexigenþelor laturii inferioare ºi corporale a individului,ceea ce, dupã o ciudatã expresie a lui Bergson, cãtor - iar noi, tot mai vulnerabili în faþa acesteiglasul amãgitor al Anticristului devine tot mai sedu-s-ar putea numi «o unealtã de fãcut unelte»; sub toateformele sale, pragmatismul este, în mod esenþial, de prea mult rafinament, în acþiunea sa pervertitoa-seducþii malefice. Anticristul nici nu mai are nevoiecaracterizat prin indiferenþã faþã de adevãr“. 2re ºi distructivã: noi, oricum, în proporþie de masã,Umanitatea ºi-a înjosit corpul astral (corpul suntem pregãtiþi sã-l credem ºi sã-l adoptãm casentimentelor) ºi ºi-a pervertit inteligenþa, pentru a Maestru al Pseudo-Iniþierii. Marea majoritate aînjosi ªTIINÞA - în „ºtiinþele“ derizorii, strict pragmatice.În fapt, nimic nu e ºtiinþã - în afarã de ªTI- de gelatina hidoasã a mlaºtinii materiei. Domniaoamenilor se lasã chiar, încântatã, sã fie îmbrãþiºatãINÞA SACRÃ: „Sub pretextul de a le asigura independenþa,concepþia modernã a separat radical ºtiin-puþin 1.000 de ani. Cine mai ascultã azi glasul firav,materiei pare a fi invincibilã - ºi asiguratã pentru celþele de orice principiu superior ºi le-a privat astfel de aur ºi cristal diamantin, al basmelor? Am asurzitde orice semnificaþie profundã, ºi chiar de orice cu toþii, se pare. Cine mai crede ºi mai vede, extaziat,minunea firului de iarbã, a rourei, a mirabilelorinteres real, din punctul de vedere al cunoaºterii;incluzându-le într-un domeniu iremediabil mãrginit, insecte ºi stele, a zborului fluturilor-îngeri, pãsãrilorîngeri?Am orbit - ºi, ca orbii lui Brueghel, ne tra-ea nu putea ajunge decât într-un impas. Dezvoltareaîn interiorul acestui domeniu nu reprezintã, de altfel,nici mãcar o aprofundare, cum par sã creadã Cum glãsuieºte ºi Evanghelia dupã Matei 6 : „Orb pegem, unii pe alþii, în groapa pierzaniei spirituale.unii; dimpotrivã, ea rãmâne superficialã ºi constã orb de va povãþui, amândoi vor cãdea în groapã.“doar într-o dispersie în detaliu - pe care am semnalat-odeja - într-o analizã sterilã ºi penibilã, care ranþele ºi iubirea autosacrificialã? Unii spun: „Pala-Vârsta de aur, miturile, resurecþia spiritului, spepoatefi continuatã la nesfârºit, fãrã a se înainta însã2. - René Guénon, Criza lumii moderne, Humanitas,pe calea adevãratei cunoaºteri. Trebuie spus cã o Buc., 1993, pp. 146-147.asemenea ºtiinþã nu e cultivatã de occidentali pentru3. - René Guénon, op. cit, pp. 88-89.4. - Idem, p. 94.ea însãºi: ceea ce urmãresc ei, în general, nu e o5. - Idem, p. 148.cunoaºtere, chiar inferioarã - ci niºte aplicaþii practice“.3 1944,6. - Biblia, Institutul biblic ºi de misiune al BOR, Buc.,p.1117.33Revistã de culturã

Fereastravre! Prostii! Totul este aici ºi acum - ºi aici ºi acumse ºi epuizeazã totul!“ Altceva decât: „trãieºte-þi clipa!“(dar cât de rãu este înþeles Horaþiu, dacã nu eîmblânzit înþelept-cristic cu Sfântul Paul: „Trãieºte-þiziua de azi, ca ºi cum ar fi cea de pe urmã!“) - „dupãnoi, potopul!“ - nici nu meritã (se zice…) sã fie luatîn seamã ca devizã. Alþii spun: „Ce tot ne boscorodiþi?Ce, parcã noi nu analizãm simbolurile spirituale?Ba, încã, ce frumos - ºi, mai ales, cu ce folos! Psihanalizace-i, oare, decât rezolvarea totalã, profundã- panaceul problemelor noastre interioare(???)!“.O, nu! Nu. Psihanaliza este o farsã sinistrã(rãmãºiþã, pervertitã caricatural ºi periculos, a tehnicilorsacre, magice, alchimice) - promovatã de ceimai perverºi „profeþi“, care ne cheamã în cele maijosnice ºi înjositoare cercuri ale infernului sexual(neexorcizat, în lipsa magiei sublimãrii sattwice asexului, a transfigurãrii lui Putifar sau Pasiphae - înMaria-Mama Cosmicã). Or, sexul (conºtientizat inferior)a fost motivul cãderii lui Adam Protogonos -motivul despicãrii-disipãrii lui Unu-Unitatea Divin-Spiritualã, Absolut Armonicã.Altã categorie de rãtãciþi îºi proiecteazã„visul izbãvirii“ în viitor: „Nu vedeþi cum progresãm?Acolo, în viitor, e vârsta de aur!“O, nu! Nu. Acolo, în viitor, în mod logic,este sfârºitul actualului Manvantara. Dar, deocamdatã,este KALI YUGA - VÂRSTA FIERULUI ÎNTUNE-CAT 7(dupã BRONZ, care a urmat ARGINTU-LUI…). Dacã vreþi sã învãþaþi ceva, pentru a vã revigoraºi înãlþa spiritual, pentru a putea „sãri“ pragulfinalului de Manvantara - priviþi NU spre miturilefalse ale progresului ºi high tech-ului (jalnice capcaneale finalului de Kali Yuga, încâlcite mreje ale forþelorasurice, care determinã alternarea fascinaþieinaive cu complexul lui Iehova, în sinele nostru compromis,degradat, sufocat de alteritãþi malefice). Priviþispre singurele structuri valabile, dotate cu forþesoteriologice concentrate: miturile trecutului, carealitate reiteratã ciclic, spre originaritatea energeticã- ca recuperare (soteriologicã) a adevãratei vârstede aur - pentru spiritualitatea umanitãþii terestre.Nu permiteþi rãsturnarea simbolurilor 8 -cãci vã rãpiþi singura ºansã de mântuire, eliberarespiritualã. Nu lãsaþi „adversarul“ satanic sã punã stãpânire„pe locurile care au fost sediile unor strãvechicentre spirituale“. 9 Nu-l lãsaþi pe „vrãjmaº“ sãtransforme totul în pulbere atomicã. Pulverizarealumii reprezintã, evident, „una din formele posibileale disoluþiei lumii“ 10- dar, poate, veþi conºtientizacã nu în felul acesta veþi „sãlta“ dintr-un Manvantaraîn urmãtorul. Ci, în felul acesta, vã veþi pierdesufletele (mai exact, capacitatea de evoluþie spiritualãva fi sever inhibatã, grav întârziatã) - ceea ce, întradevãr,este catastrofa supremã, care vã va preface,din identitãþi spirituale renãscute, înviate divin, cooperantela demiurgie - în spectre etern rãtãcitoare:„Cãci cine voieºte sã-ºi mântuiascã sufletul sãu, îlva pierde, iar cine-ºi va pierde sufletul sãu pentruMine, îl va afla. Cãci ce va folosi omul, de ar dobândilumea toatã, iar sufletul ºi l-ar pierde? Sau ce vada omul în schimb pentru sufletul sãu?“ 11 - sunã, clarºi definitiv, mesajul cristic. Este nevoie de efortul iniþiaticde a discerne ºi, apoi, de a acþiona hotãrât, înplan spiritual exclusiv; altfel, eºecul fiinþei va fi nudoar lamentabil, ci esenþial: „Nevoiþi-vã sã intraþi pepoarta cea strâmtã; cã vã spun: mulþi vor cãuta sãintre ºi nu vor putea“. 12Iatã ce spune ºi iniþiatul spiritual RenéGuénon, în veacul nostru, despre falsul mit al progresuluiºi consecinþele sale în plan spiritual: „Partizanii«progresului» au obiceiul sã spunã cã «vârstade aur» nu e situatã în trecut, ci în viitor; adevãrul,dimpotrivã, este cã, în ce priveºte Manvantara alnostru, el se aflã cu adevãrat în trecut, deoarece elnu reprezintã altceva decât starea primordialã însãºi.Într-un anume sens, totuºi, el este în acelaºi timp întrecut ºi în viitor, dar numai cu condiþia de a nu nemãrgini la Manvantara prezent ºi de a lua în consideraresuccesiunea ciclurilor terestre, pentru cã, înceea ce priveºte viitorul, este vorba de «vârsta deaur» a unui alt Manvantara; el e, deci, separat deepoca noastrã printr-o barierã de netrecut, pentruprofanii care vorbesc astfel ºi care nu ºtiu ce spun,când anunþã venirea apropiatã a unei «ere noi»raportând-o la umanitatea actualã. 13Eroarea lor,adusã la gradul extrem, va fi aceea a Anticristuluiînsuºi (s.n.), pretinzând cã instaureazã «vârsta de7. - Kali-Yuga - lumea de faþã, a „fierului“, ultima dinciclul erelor vedice. Este pomenitã prima oarã în Aitareya Brahmana,VII, 14, succedând Krita-yuga, Treta-yuga ºi Dvapara-Yuga. Este vârsta damnãrii, decadenþei, nenorocului ºi suferinþei,patronatã de zeiþa Kali, spiritul Rãului.8. - Spre exemplu, numãrul 666 era, la dacii zalmoxieni,numãrul sacralitãþii suprem-benefice…A intervenit, înistoria demonizantã a antichitãþii Orientului Apropiat (mai precis,în civilizaþia babiloniano-israelitã) o inversare simbolicã cuimplicaþii cosmice extrem de grave, semnalate de Cartea Apocalipsei.Cf. atât N. Densuºianu, Dacia preistoricã, Obiectiv,Craiova, 2000 - cât ºi alte lucrãri mai recente, din ciclul SecreteleTerrei, de Paul Lazãr Tonciulescu-E. Delcea , tot la EdituraObiectiv-Craiova, 2000-2005, Adrian Bucurescu, Dacia secretã,Arhetip, Buc., 1997 etc.9. - Cf. René Guénon, Domnia cantitãþii ºi semnelevremurilor, Humanitas, Buc., 1995, p. 194.10. - Idem, p. 172.11. - Cf. Evanghelia dupã Matei, în Biblia, Institutulbiblic ºi de misiune al BOR, Buc., 1944, p. 1118.12, - Cf. Evanghelia dupã Luca, în Biblia, Institutul biblicºi de misiune al BOR, Buc., 1944, p. 1182.13 - Atenþie ºi prudenþã, faþã de „hristoºii" mincinoºi,care bolborosesc fãrã contenire despre „New Age“!!!…34

Revistã de culturãaur», prin domnia «contra-tradiþiei» ºi dându-i chiaraceastã aparenþã, într-un mod pe cât de înºelãtor, peatât de efemer, prin contrafacerea ideii tradiþionalede SANCTUM REGNUM; se poate înþelege prinaceasta de ce, în toate pseudotradiþiile, care nu suntdecât prefigurãri parþiale ºi ºterse ale «contra-tradiþiei», dar care tind inconºtient s-o pregãteascã desigurmai direct decât oricare alt lucru, concepþiile«evoluþioniste» joacã, în mod constant, rolul predominantpe care l-am ºi semnalat. Bineînþeles, bariera,de care vorbeam adineaori ºi care-i obligã, întrunfel, pe cei pentru care ea existã, sã se închidã îninteriorul ciclului actual - este un obstacol maidecisiv pentru reprezentanþii contra - iniþierii, decâtpentru simplii profani, deoarece, fiind orientaþi doarspre disoluþie, ei sunt, într-adevãr, cei pentru carenimic n-ar putea exista dincolo de acest ciclu ºi astfel,pentru ei mai ales, sfârºitul acestuia trebuie sã fiecu adevãrat «sfârºitul lumii», în sensul cel mai deplinal expresiei.“ 14În concluzie, disoluþia absolutã îi pândeºte,în primul rând, pe „preoþii disoluþiei“, pe „preoþiiAnticristului-Evoluþiei“, pe cei care se erijeazã în„iniþiaþi“, fiind pseudo-iniþiaþi (contra-iniþiaþi, pentrucã sunt „preoþii contra-tradiþiei“) - întronându-se înlocul Satanei (de fapt, dimpreunã cu Satana stând petronul lumii…), pentru a momi lumea umanã (aactualului Manvantara) cãtre pierzanie:„Civilizaþia modernã, ca orice alt lucru, areraþiunea ei de a fi, iar, dacã aceastã civilizaþie esteîncheierea unui ciclu, atunci putem spune cã ea eîntr-adevãr ceea ce trebuie sã fie, cã survine la loculºi la timpul potrivit; ea va trebui însã judecatã dupãcuvântul Evangheliei, adeseori prost înþeles: «Smintealãtrebuie sã fie, însã vai de cel prin care vinesminteala!»“ 15În aceste condiþii obiective, are vreun rostsã ne legãm de vreo speranþã de izbãvire spiritualã -ºi care speranþã va avea capacitatea internã de a nuse confunda cu iluzia? La prima parte a întrebãrii -rãspunsul este: în mod cert - DA. La partea a douaa întrebãrii, rãspunsul l-am formula cam aºa: preparareainiþiatic-spiritualã realã, cu bunã-credinþã, înlitera ºi spiritul învãþãturii strãvechi, a adevãraþilorMaeºtri Spirituali, care au strãbãtut istoria „pe dedesubtulei“ (sau, poate, „pe deasupra ei“? - oricum ,indiferenþi la accidentele-istorie) - Maeºtri situaþi înimergenþa organizaþiilor secrete tradiþionale (depovestaºi, ca Ion Creangã - de iniþiaþi în ªtiinþaSacrã - ceea ce, esenþial, e cam acelaºi lucru ca„povestaºii“ - doar cã au pertinenþã în mediile aºazis„culte“ - ca Templierii Evului Mediu, ca Rozicrucieniisau ca Vasile Lovinescu însuºi, fiu spiritual al luiGuénon, Schuon, Titus Burckhardt etc. - emergenþepersonalizate în vremurile noastre) - ne va ajutasã scãpãm de iluzia „lumii moderne“ ºi de falseleei speranþe. ªi sã ne însuºim forþele spirituale foartereale, miraculoase tocmai pentru cã sunt adevãrate,extrem de reale, aparþinând spiritului curat, deparazitatde ficþiuni malefice - spiritul atotputernic ºiîntemeietor al noului Manvantara (numit de cãrþilesfinte Ierusalimul Ceresc). Dar, pentru aceasta, trebuiesã conºtientizãm foarte clar cã „lumea modernã!“este terminalul dinspre Apus al Vârstei de Fier,al Umbrei Amurgului Omenirii, Kali Yuga, sau Ragnarökr- Amurgul Zeilor, al germanicilor, rudele desânge ºi spirit ale dacilor-daoi (fii ai Lupului Fenrir,dar ºi Fii ai Cãii Drepte-Dao).„Din punctul de vedere a ceea ce trebuiedistrus, deoarece manifestarea sa este împlinitã,acest sfârºit este, în mod firesc, «catastrofal», în sensuletimologic în care termenul evocã ideea uneicãderi bruºte ºi iremediabile; dar, pe de altã parte,din punctul de vedere în care manifestarea, dispãrândca atare, se aflã redusã la principiul ei, în totceea ce ea are ca existenþã pozitivã, acelaºi sfârºitapare, dimpotrivã, ca «redresarea» prin care, cumam spus, toate lucrurile sunt brusc restabilite «înstarea lor primordialã». Aceasta se poate de altminteriaplica analog la toate nivelele, fie cã e vorba deo fiinþã sau de o lume: întotdeauna, în fond, punctulde vedere total sau relativ total, în raport cu primul- este benefic, deoarece toate dezordinile posibilenu sunt dezordini decât dacã le privim în ele înseleºi separat, ºi pentru cã aceste dezordini parþiale seºterg în întregime, în faþa ordinii totale, în care intrã,14. - René Guénon, op. cit, pp. 279-280.15. - „Cacravartin este, în sens literal, acela care facesã se «învârteascã roata» - ceea ce înseamnã cã el e aºezat încentrul tuturor lucrurilor, în timp ce Anticristul, dimpotrivã,este fiinþa care va fi cea mai depãrtatã de centru; el va pretinde,totuºi, la rândul sãu, cã «face sã se învârteascã roata», dar însens invers miºcãrii ciclice normale (ceea ce «prefigureazã», dealtfel inconºtient, ideea modernã a «progresului»), când în realitateorice schimbare în rotaþie e imposibilã, înainte de «rãsturnareapolilor», adicã înainte de «redresarea» care nu poate fiîmplinitã decât prin intervenþia celui de-al 10-lea Avatara; dardacã el e socotit Anticrist, aceasta se datoreazã tocmai faptuluicã va parodia, în felul sãu, însuºi rolul acestui Avatara final, caree reprezentat în tradiþia creºtinã ca «a doua venire a lui Cristos»(…) - cf. Idem, p. 274-276.„Nu s-a observat suficient analogia care existã întredoctrina adevãratã ºi doctrina falsã; Sf. Ipolit, în opusculul sãudespre Anticrist, dã un exemplu memorabil, care nu-i va surprindepe cei care au studiat simbolismul: Mesia ºi Anticrist au,amândoi, ca emblemã, LEUL!“ - cf. P. Vulliaud, La Kabbale juive,vol. II, p. 373.„Motivul profund, din punct de vedere cabalistic, seaflã în considerarea celor douã feþe, luminoasã ºi obscurã, ale luiMetatron; iatã de ce numãrul apocaliptic 666, «numãrul Fiarei»,este ºi un numãr solar. (Acest numãr este format mai ales denumele Sorath, demon al soarelui, fiind opus ca atare îngeruluiMikaël)“ - cf. René Guénon, Regele Lumii, Rosmarin, Buc., 1994,p. 30.35

Fereastrapânã la urmã, ºi cãreia îi sunt, despuiate de aspectullor negativ, elemente constitutive - la fel ca orice altlucru; în definitiv, nu e nimic malefic în afara limitãriicare condiþioneazã în mod necesar orice existenþãcontingentã, iar aceastã limitare nu are în realitatedecât o existenþã pur negativã. Am vorbit la începutca ºi cum cele douã puncte de vedere, benefic ºimalefic, ar fi cumva simetrice; dar e uºor de înþelescã nu e aºa ºi cã al 2-lea termen nu exprimã decâtun lucru tranzitoriu ºi instabil, pe când primul are uncaracter permanent ºi definitiv, astfel încât aspectulbenefic nu poate sã nu triumfe în cele din urmã, întimp ce aspectul malefic piere în întregime, pentrucã, în fond, nu era decât o iluzie inerentã «separativitãþii».Numai cã, de fapt, nu se mai poate vorbiatunci de malefic ºi benefic, în mãsura în care aceºtidoi termeni sunt esenþial corelativi ºi marcheazã oopoziþie care nu mai existã, întrucât, ca orice opoziþie,ea aparþine unui anumit domeniu relativ ºi limitat;odatã ce ea e depãºitã, rãmâne doar ceea ceeste; astfel, dacã vrem sã mergem pânã la realitateacea mai profundã, putem spune cu toatã rigoarea cã«sfârºitul unei lumi» nu este ºi nici nu poate fi vreodatãaltceva decât sfârºitul unei iluzii.“ 16Am citat atât de copios din R. Guénon,Marele Iniþiat (iniþiat în sufism - dar, de fapt, iniþiatîn Unica ªtiinþã Sacrã) - în speranþa cã se vor aflacel puþin câteva spirite receptive, câþiva cititori convinºi(sau care vor accepta sã fie convinºi) sã pãrãseascãatitudinea, maleficã, de scepticism - ºi sã neurmeze, prin labirintul simbolurilor ªtiinþei Sacre,spre lumina mântuitoare. Cãci ce altceva sunt Amintiriledin copilãrie, ale lui Ion Creangã - decât unsuperb pleonasm pentru anamnezã - pentru ceeace sufismul islamic numeºte Dhikr 17= Amintireaverbului divin întemeietor (DEMIURGIC), Incantaþiea Verbului Divin?Sã încercãm sã ne reintegrãm demersuluiiniþiatic, real, pentru a simþi, în final, transfigurareapropriei noastre fiinþe. Cãci acesta este scopul cucare a scris Maestrul Spiritual Ion Creangã cartea sainiþiaticã: pentru obþinerea rezonanþei cu „stãrilesuperioare ale fiinþei ºi cu Divinitatea însãºi“. Pentruobþinerea unui traseu, identic cu ceea ce numeaIisus Hristos „Calea, Adevãrul ºi Viaþa“. La finalulparcurgerii acestui traseu, va trebui sã simþim cã neamauto-depãºit, auto-sacrificial, fiinþa umanã trecutã,ºi cã suntem în preajma a ceea ce sufiþii numeschudur - prezenþa realã a divinitãþii.Fructul copt, cãzut de-a lungul osiei lumii, seva reinstaura ca Fruct Verde, Fructul de Smarald(sau Creanga de Aur), în Vârful Copacului Cosmic.16. - René Guénon, Domnia cantitãþii ºi semnele vremurilor,Humanitas, Buc, 1995, pp. 282-283.RuxandraDobrePoţi săîncepi să tesperiiObsesii la care nu ai vrea sã participi…mãceluri de gânduri ºi visele mi-au fãcut plecãciuneade rigoare, preiau conducerea, de acum poþi sãîncepi sã te sperii pentru cã eu uit de limite sau nule recunosc ºi chiar dacã te ascunzi o sã te gãsescºi o sã te distrug aºa cum nu te-ai fi aºteptat niciodatã.Nu vreau sã mor dar câteodatã îmi doresc sãnu mã fi nãscut, nu vreau sã te rãnesc dar þi-ai asumatriscul sã pierzi cunoscându-mã.Mergând pe strada te þin de mânã… Astfelîncep tornada de la care ai sã ameþeºti ºi apoi ai sãmã rogi sã mã opresc ºi eu o sã mã uit la tine nevinovatãºi ai sã-þi ieºi din minþi pentru cã nu mai îmipasã, totul este totul, ai totul, ai pielea mea, ai ochiimei, ai mintea mea, ai toatã tãcerea mea... începi sãte bâlbâi pentru cã totul este totul ºi noi mergemmai departe, temperamentul meu se revoltã împotrivamea, personalitatea mea se revoltã împotrivata ºi iubirea ta o sã ne facã sã dispãrem în înaltulcerului. Odatã începutã lupta, eu o sã fiu prima careatacã, eu o sã fiu prima care îºi asumã riscurile, euo sã fiu prima care renunþã, eu o sã fiu prima care... eu sunt cea care…Renunþi sã-þi mai cauþi cuvintele ºi te trezeºtiîntrebându-mã ceva ce ai uitat ºi conversaþiarãmâne într-un punct mort. Sunt aºa de îndrãgostitãde muzica mea, sunt aºa de îndrãgostitã de chitaramea, nu vezi?? Þi-am promis ceva ce nu ai maiavut niciodatã, mi-am þinut promisiunea; þine-þipromisiunea nespusã ºi acceptã cã eu þi-am adusliniºtea dar þi-am ºi luat-o... Mã scoþi din minþi cândte uiþi aºa la mine!!! Nu o sã cedez, nu o sã mãascund, o sã-þi spun tot ce gândesc ºi ai sã vezi cume sã te urãºti!Urcãm scãrile, nu mã uit la tine, descui uºa,îmi las haina, mã descalþ, e prea multã liniºte ºi vid,nimic de care sã te sprijini, nici mãcar un zid… Aisã mã întrebi de ce m-am schimbat, iar eu nu o sãºtiu ce sã rãspund dar sigur o sã zâmbesc... Aerulcurat intrã pe fereastrã ºi te amãgeºte în canapeauata, iar eu aºtept sã se umple cada, în aburi mã uitspre uºã cu toate cã nu te vãd ºi amândoi ºtim cãîn seara asta tot pe pieptul tãu adorm.36

Revistã de culturãCronica unor întâmplăripolitice „fabuloase“,transpusă deLucian MĂNĂILESCUFabulã cu trasoareDupã vânãtoare urºii, deºi proclamaþi eroi,Se întreabã ca nãtângii: „Cine o fi tras în noi?“Lupii, „rãtãciþi“ în haitã, în instanþã-au declaratCã pe bietele mioare un mãgar le-a devorat.Vulpile spuneau în ºoaptã cã-n balconul din coteþA lãtrat, trãgând în lunã, un cãþel cu pãrul creþ…Dar morala împuºcãrii, dupã cum s-a constatat,Nu se poate spune încã (este „strict-secret“de stat!)Discurs preelectoralCum urmau din nou alegeri în þinutul de pe NilLuã cuvântul, din mocirlã, candidatul crocodil:- Vin acum în faþa voastrã dragii mei aligatoriªi, vedeþi, mã-îneacã plânsulpentru soarta bietei þãri...Ce-a fãcut, mã rog, guvernul investit de patru ani?Sunt în funcþii mormolocii, caracuda cere baniªi se-agitã în ºedinþe închinându-se la „domnul“,Dã din coadã, face valuri, pânã când o prindesomnul.Nimeni nu se preocupã de necazuri ºi nevoi -Iau ciubuc hipopotamii, ca sã aranjeze ploi...Iar când Nilul se revarsãtoþi broscoii-n posturi saltã,Fac reforme, schimbã apa, iar apoi o lasã baltã...Eu am spus-o, ferm ºi sincer, apele sunt tulburateSã dãm jos, deci, impostorii cã aºa nu se mai poate!ªi promit, dacã-mi daþi votul, cã voi face tot ce potSã vã fie mult mai bine… pânã vã înghit de tot!Marea cârâialãÎntr-o vreme, când în curte era mare cârâialãUn curcan, cu moþ în frunte, înfoiat fãrã sfialã,A pãºit cu fermitate printre raþe ºi gãini,Dând apoi frâu liber vorbei sã se-audã ºi-n vecini :- Prea stimaþi ºi prea stimate, cred,ºi mã explic îndatã,Cã situaþia e gravã ºi cã trebuie schimbatã.Sigur, cred cã se impune chiar o amplã analizãSã vedem cine rãspunde pentru actuala crizã.Vinovatã e, desigur, rasa de gãini, cea nouã,Care nu cotcodãceºte nici mãcar când face ouã.Asta-n timp ce biet cocoºul se trezeºte de la trei,Ca sã cânte-n mãrul roºu, dupã vechiu-i obicei.Bibiloii demonstreazã, muncind toatã ziulica,Sã tot numere „pãcate“, cã îi duce… bibilica.Sunt. apoi, fãrã-ndoialã, pãsãri care ºtiu ce fac,Cum ar fi rãþoii curþii, negustori cinstiþi de „mac“…Ca sã nu vorbim de mine, un talent la toate cele,ªi la ciugulit de boabe ºi la joc ºi cu mãrgele.Aºadar, ca sã nu pierdem sensul vorbelor mãreþe,Sã-i votãm pe sus-numiþii drept mai maripeste coteþeIar când celelalte pãsãri tac ºi nu primesc simbrieEi sã ia indemnizaþii pentru spor de gãlãgie.De moralã, nu-i nevoie: la atâta tevaturã,Chiar ºi-n fabulã e cazul, resemnat, sã taci din gurã.Animalele bolnaveÎn pãdurea comunalã s-a dat ieri o lege nouãCa sã nu plãteascã taxe cei ce sunt handicapaþi,Cei ce, vãduviþi de soartã, îºi împart tristeþea-n douãªchiopãtând cu mâna-întinsã ca sã fie ajutaþi.Dar, cum deseori se-ntâmplã când se scriupe-adeverinþeSchilodite ajutoare dintr-un jalnic capital,Apãrurã peste noapte fel de fel de suferinþeToatã struþo-cãmilimea dând nãvalã la spital.Lupul, arãtându-ºi colþii, se plânsese bunãoarãCã-l pândeºte preinfarctul ºi cã e neconsolatDe când, tânãr fãrã minte, a speriat o cãprioarãªi un ied dintr-o poveste s-a ascuns de el sub pat.Vulpea, pipãind cu bãþul, sã dea-n lãturi mãrãciniiPovestea cã, într-o noapte, când lucra la un coteþ,S-a speriat de cârâialã ºi-a fãcut orbul gãinii…(Ce-i scutirea de impozit când vederea n-are preþ!)Ursul a probat cu martori cã îl macinã ftizia,Porcul cã e reumatic, linxul cã-i fãcut de râs,Viezurele cã-l pândeºte din copaci stenahoriaIar pisica, disperatã, cã nu poate spune „pâs!“Au primit, se înþelege, toþi bucata de hârtie…Doar o cârtiþã bãtrânã ºi câþiva iepuri firavi(Continuare în pag. 38)37

FereastraMai plãtesc acum impozit pentru marea lor prostieDe a crede cã sunt zdraveni, într-o lume de bolnaviFabulã electoralãCum urna sã se aleagã Parlamentul din ogradã,Toatã struþo-cãmilimea se trezise dând din coadã:- N-ar fi rãu, sãri gãina, ce-ºi clocea ouãle-n coº,Sã votãm, cu mic, cu mare ºi s-alegem un cocoº!- Ba un porc! - zise purcelul. ªtiþi ºi voi cã totcocoºulA privit spre rãsãrit ºi-a cântat în mãrul roºu…- Cum, se rãþoi rãþoiul, voi nu vreþi democraþie?Dacã ne conduce porcul va fi iar o porcãrie!- Staþi puþin! - lãtrã din cuºcã, incitatã, o potaie,Pentru ce atâta zarvã ºi atâta hãrmãlaie?Dintre noi cred cã dulãul este primu-n bãtãturã,Trage tot la „Ham!“ sãracu' ca ºi-n fosta dictaturãªi-n plus are totdeauna o opinie subþire,Stãpânind oratoria - cã e lãtrãtor din fire.- Nu e bun, nechezã calul, ºtim cu toþii, ºi ne-ajunge,Cã viseazã doar la oase ºi la pulpe nibelunge…Ascultându-le disputa, rumega - discret - o oaie:Ei se ceartã,; vara trece, ºi la iarnã… mâncãm paie!Jungla bunãstãri noastreAnimalele pãdurii strigã-n cor: „Ne-am sãturat!“ªi, oricât pare de straniu, asta e adevãrat.Susþin cerbii, bunãoarã - cu aleºii nu te pui! -:„Am crezut în ei, ca proºtii ºi acum suntem sãtui!“Iar în toatã jungla mare, care zilnic se agitãRasa marilor feline este ºi mai mulþumitã.Leii, râºii, jaguarii, tigrii cei cu blana-n dungi,Proslãvesc democraþia ºi îºi ling ghearele lungi.Chiar ºi iepurii, sãrmanii, care sunt slujbaºi la stat,Au mereu câte un morcov… deci ºi ei s-au sãturat.Pentru ce sãraci, morala este bine cunoscutã:Pleci mai bine-n altã junglã, unde leii sunt… valutã!ªobolanul ºi popândãii(Unui fost senator „de bine“)Dupã câteva anchete întreprinse-n pãpuºoi(Erau multe reclamaþii despre niºte popândãiCare ronþãind la boabe se mândreau pe arãturãCã doar ei mai au producþii bune în agriculturã),Un director, de la Centru, ca sã nu fie confuzii,A sintetizat problema - noi citãm doar din concluzii:„Subsemnatul ªobo Lanul, cercetând foarte atentÎmpreunã cu Guz Ganul desemnat de Parlament,N-am gãsit nici o dovadã despre jaf ºi imposturãSau cã huzuresc prin borte popândãii care furã…Sigur, mai existã pierderi, mai iau unii din cãpiþã,Da-n atât amar de spice, ce-i o triþã-fãrâmiþã?Adevãrul e cã vina risipirilor în vântO au cei ce, conform legii, au primit recent pãmântªi în loc sã îl lucreze, chiar de-l au doar pe hârtie,κi pierd vremea-n tribunale sau la cozi în primãrie.Moralã:ªi în fabulã ºi-n viaþã e dreptatea schimbãtoareCând o face ªobo Lanul pentru casta rozãtoare!Basmo-fabulã(Din vremea premierului Nicolae Vãcãroiu)Prin nãmeþi, în fapt de searã a plecat cãtre oraºMoº bãtrân ºi pãtimaº învãþat la „sãnioarã“.ªi copii, ca pe vremuri, dau nãvalã la ferestre,Aºteptând sã spunã Moºul iscusita lui poveste.Cu alean, privindu-ºi sacul peticit ºi traistã goalãκi începe moºul basmul cu… bugetul ºi Pãcalã:„Cic-a fost demult, odatã, într-o þarã-a nimãnui,Undeva prin Europa sau la mama dracului,Un buget ca în poveste, fãrã pic de datorii…Azi bugetul nu mai este. Noapte bunã, dragi copii!"Legea jungleiDupã ce a fost votatã „Legea junglei“, în Senat,Prin hãþiºurile vieþii multe lucruri s-au schimbat:Vulpea, investindu-ºi blana, în gãinãrii, prin þarãªi-n afaceri dubioase a ajuns miliardarã,Lupul, angajat la stânã ca sã latre adevãrul,Când a fost numit inspector ºi-a schimbat, îndatã,pãrul…Porcul ce putea sã fie? Diplomat, deºi tot porc,A ajuns la ambasadã, cã era de rasã… York.Numai râsul, ce blamase, cândva, fostele structuriE acelaºi râs de jale, în aceleaºi vechi pãduri.AntifabulãDe ce sã râdem de maimuþã, când azi suntemcu toþi în pom?De ce sã acuzãm un tigru, când mai sãlbatic eun om?De ce mereu sã ne prefacem cã dãm regate peun calMutând menajeria fricii într-o incintã de spital?De ce Adam îºi rupe-o coastã, pentruispitele perechi?De ce e jungla vieþii noastre un cimitir defiare… vechi?Antimoralã:La Polul Nord, ultima focã moare pe gheþuri detrotilÎn timp ce Dumnezeu viseazã… mult prea frumos ºiinutil!38

Revistã de culturãCARTEA STRÃINÃNote de lecturãConstantin MUNTEANUȘtiinţa înţelepciuniiEseurile lui Alain Botton, scriitor englez nãscutîn Elveþia (1969) sunt încercãri de a limpezii apeleînvolburate ale gândirii umane, cititorul fiind surprins,nu o datã, de faþetele neaºteptate ale unorlucruri pe care le credea ºtiute. În Consolãrile filozofiei- volum apãrut la Editura „Cartea veche“ (traducereaVeronica Tomescu ºi Cristina Drãgulin) -asistãm la „rezumate existenþiale“ ale vieþii ºi opereia ºase filozofi, care au crezut în harul lor de înþelepþimai mult decât în statul de învãþaþi, care le fuseseacordat.Primul dintre ei este Socrate. Strãin dedorinþa de înavuþire, umblând desculþ ºi purtândaceleaºi haine tot anul, oprindu-se sã discute cuoamenii simpli sau cu generalii cetãþii, el demonstracã binele, morala sau bunul simþ nu sunt cele impusede normele unui timp sau loc. Atunci când Lahessusþine cã nimic nu e mai ruºinos pentru un soldatdecât sã se retragã din faþa inamicului, Socrate, invocândbãtãlia de la Plateea, câºtigatã de lacedemonienidupã ce s-au retras în faþa mulþimii perºilor ºiatacându-i abia când aceºtia ºi-au risipit formaþiileinexpugnabile pe câmpul de luptã, i-a demonstratgeneralului cã, de fapt: „curajul e o rãbdare a inteligenþei“.Iatã cum rezumã Alain de Botton înþelepciuneasocraticã, sau ce a rãzbãtut din ea pânã la noi,prin intermediul Dialogurilor lui Platon: „Metodasocraticã are etape clare, ea poate fi prezentatã întrunlimbaj specific de manual sau de carte de reþeteºi poate fi aplicatã oricãrei idei pe care cineva sesimte obligat s-o accepte sau sã o respingã“; Darfilozoful nu putea fi iertat, de atenienii ce-l vor condamnasã bea cupa cu otravã, pentru o mare ºiinprescriptibilã vinã: spunea adevãrul despre oricineºi despre orice. El ºtie însã cã moartea nu putea fimai rea decât Xantipa ºi îºi avertizeazã concetãþenii:„Dacã mã osândiþi la moarte, nu veþi mai gãsi uºorpe altul care sã-mi ia locul.“. Nu vor gãsi, în schimbîi vor ridica ulterior statui, pentru cã popoarelesunt, întotdeauna, recunoscãtoare celor pe care îitrimit, din greºealã, la moarte.Al doilea „personaj“ al cãrþii este Epicur.Nãscut în anul 341 î.C, pe insula Samos, a afirmat,fãrã ezitare: „Plãcerea este începutul ºi scopul vieþiifericite“. Prilej de aplauze, din partea extravaganþilorºi de huiduieli din partea moraliºtilor. Numai cãambele tabere se înºelau: „Cei care plecaserã urecheala zvonuri - scrie Botton - trebuie sã fi fostfoarte surprinºi când au aflat adevãratele gusturi alefilozofului plãcerii (…): bea apã mai degrabã decâtvin ºi era mulþumit cu o cinã alcãtuitã din pâine, legumeºi un pumn de mãsline. Din fericire pentru cei cuvenituri modeste - continuã autorul - ingredienteleesenþiale ale plãcerii, deºi ne scapã printre degete,nu sunt foarte scumpe". Aºadar: „Epicur ar sugeracã nevoile pe care cautã sã le îndeplineascã bucuriilescumpe nu pot fi aceleaºi cu cele de care depindefericirea noastrã“.Capitolul III, intitulat Consolare pentru frustrare,îi este dedicat lui Seneca. În anul 65 d.C., uncenturion venise la vila stoicului, aflatã lângã Roma,aducând instrucþiunile prin care Nero îi porunceamentorului sãu sã se sinucidã. Un ordin pe mãsuracelui ce îºi omorâse fratele, mama ºi soþia ºi careexclamase: „Ce bine ar fi ca voi, romanii, sã aveþi unsingur gât“. În panica generalã, filozoful rãmâne calm,urmându-ºi, pânã la capãt propriile principii: „Fortunanu ne dã nimic care sã fie al nostru cu adevãrat.Nimic - fie public, fie privat - nu e stabil; destineleoamenilor, la fel ca acelea ale cetãþilor, sunt prinseîn vârtejul vieþii. Orice construcþie care a fost ridicatãîntr-un lung ºir de ani, cu multã trudã ºi datoritãmarii bunãvoinþe a zeilor, se dãrâmã ºi se împrãºtieîntr-o singurã zi. Trãim în mijlocul unor lucruri alcãror destin este sã moarã. Muritor te-ai nãscut, ºiaidat naºtere unor muritori la fel ca tine. Gândeºtetela acestea ºi aºteaptã-te la orice“.Moartea lui Seneca a fost un calvar greu deimaginat: „Sângele nu curgea destul de repede dintrupul sãu îmbãtrânit - nici mãcar dupã ce ºi-a tãiatvenele de la glezne ºi pe cele din spatele genunchilor.Atunci (…) i-a cerut doctorului sã-i pregãteascão cupã de cucutã (…) dar aceasta nu ºi-a fãcut efectul.Dupã douã încercãri nereuºite, a cerut, în celedin urmã, sã fie încuiat într-o baie de aburi, unde s-a sufocat lent, în chinuri dar în liniºte, netulburat decapriciile Destinului“. Au rãmas, ca un remember,cuvintele acestea, care spun totul: „La ce bun sã vãrsãmlacrimi în anumite momente ale vieþii? Întreagaviaþã cere lacrimi.“ (contuinuare în pag. 40)39

FereastraUitaþi multã vreme, filozofii greci ºi romanisunt redescoperiþi în secolul XVI. Unul dintre cei cese apleacã stãruitor asupra înþelepciunii antice estefrancezul Michel de Montaigne, cel care preferã sãîºi petreacã timpul mai mult în biblioteca circularã acastelului sãu, din apropiere de Bordeaux, decâtadministrându-ºi domeniile. Paradoxal face asta cuun pesimism pus în evidenþã de cele cincizeci ºi ºaptede inscripþii (scurte citate din biblie sau din antici),gravate pe grinzile de lemn din bibliotecã. Scurmândîn cenuºa vechilor concepþii, nobilul francezvrea sã descopere omul, studiind un anumit om: pesine. Într-un limbaj fãrã menajamente îºi descrie pãrþilecele mai intime ale corpului, sau inevitabilele, daratât de dizgraþioasele necesitãþi fiziologice: De ceface asta? Pur ºi simplu pentru cã viseazã la un nouadevãr, coborât din înaltele sfere în cea mai crudãrealitate. Aceastã sinceritate extremã îl ajutã sãconstate cât de false sunt multe din ideile noastre:„Omul numeºte barbar orice lucru cu care nu esteobiºnuit el însuºi; nu avem nici un criteriu pentru aafla adevãrul sau dreptatea, în afarã de exemplul ºide forma pãrerilor ºi a obiceiurilor (noastre)“.Trecând graniþa prejudecãþilor Montaignenu poate decât sã constate, împãcat cu sine: „Revincu plãcere la tema absurditãþii învãþãmântului nostru:el nu are drept scop sã ne facã buni ºi înþelepþi,ci învãþaþi. ªi reuºeºte. Ne întipãreºte în minte derivãriºi etimologii… Ar trebui sã aflãm nu cine înþelegemai multe, ci dacã înþelege mai bine. Muncimnumai ºi numai sã ne umplem memoria, lãsând gãunoaseînþelegerea ºi simþul binelui ºi al rãului“.Arthur Schopenhauer, se „consoleazã“, ºiel, considerând viaþa: „un episod care tulburã fãrãrost odihna binecuvântatã a neantului“. Pesimismullui însã este mai curând o formã a orgoliului, dinmoment ce le spune puþinilor studenþi ce-i urmãreaucursurile de filozofie la Universitatea din Berlin,referindu-se la „rivalul“ sãu, Hegel: „Ideile (sale)fundamentale sunt închipuirea cea mai absurdã, olume cu susul în jos, o bufonerie filozoficã“.Ce vrea, de fapt, acest sumbru personaj: Sãne sinucidem? Sã trãim lãsându-ne în voia destinului.În nici un caz. Ne sugereazã doar sã nu alergãm dupãfericire, pentru a nu ajunge nefericiþi (Cu toate cã, întoate poveºtile lui de iubire, a alergat ºi el, cu limbascoasã, dupã iluzia fericirii). Pentru cã: „de-a lungulpropriei sale vieþi ºi în nenorocirile aduse de ea(omul trebuie) sã se uite mai puþin la soarta sa individualãºi mai mult la soarta omenirii întregi ºi, prinurmare, sã se comporte mai mult ca un cunoscãtorºi mai puþin ca un suferind“. „De la o perioadã desãpat în întuneric pânã la alta - concluzioneazã Botton-, trebuie sã cãutãm întotdeauna sã preschimbãmlacrimile în cunoaºtere“.Descoperindu-l pe Schopenhauer ºi peMontaigne, Fredrich Nietzsche la va continua îndoielileºi pesimismul, dar într-o formã nouã, de „aventurier“al spiritului, cãruia îi place sã priveascãlumea de pe înãlþimi: „Destinul m-a fãcut sã fiu primafiinþã omeneascã reuºitã. Mã tem nespus cã întrozi voi fi declarat sfânt“, scria Nietzsche în 1888.Felul în care el „interpreteazã“ viaþa areceva halucinant ºi mãreþ; vorbeºte despre rãu ºi bineîn alþi termeni decât cei ce cãutau separarea termenilorîn planuri divergente: „Iubirea ºi ura, recunoºtinþaºi rãzbunarea, bunãvoinþa ºi mânia… sunt legateîntre ele. (…) Dacã trãieºti suferinþa ºi neplãcereaca pe niºte lucruri rele, demne de urã, care trebuieanihilate (…) atunci e limpede cã ai în inimãreligia comoditãþii. Cât de puþin ºtiþi voi despre fericireaumanã, voi, cei comozi, cãci fericirea ºi nefericireasunt surori, chiar gemene, care fie crescîmpreunã, fie, în cazul vostru, rãmân mici împreunã“.În opinia celui ce se visa supraom, dezavuând,în egalã mãsurã, alcoolul ºi… creºtinismul(„Totul este laºitate în Noul Testament, totul esteauto-înºelare ºi orbire faþã de sine“), starea jalnicã alumii în care trãia se datora: „vulgaritãþii europene“ºi „plebeismului ideilor moderne“ inventate (seputea altfel?) de englezii: „Omul nu se strãduieºte sãajungã la fericire - numai englezii“.În 1889 - când avea 44 de ani - linia fragilãa acestei filozofi, va trece de la strãlucirea fulgerelor,la întunericul nebuniei, Nietzsche „declarând cã e -în funcþie de ora din zi - Dionysos, Isus, Dumnezeu,Napoleon, Buddha, Alexandru cel Mare, Cezar Voltaire“etc.Cuvintele pe care le scrisese odinioarã,analizând relele lumii, deveniserã o profeþie pentrusine: „Cea mai rea boalã a oamenilor s-a nãscut dinfelul în care aceºtia ºi-au combãtut bolile. Ceea cepãrea un leac a produs, pe termen lung, ceva mai rãudecât ce trebuia de fapt sã vindece. Mijloacele careaveau efect pe moment, anesteziind ºi intoxicând,aºa-zisele consolãri, au fost considerate, în modignorant, leacurile însele. Nu s-a observat… cã acestealinãri spontane erau plãtite, adeseori, cu o înrãutãþiregeneralã ºi profundã a suferinþei“.Cartea lui Botton este, aºadar, mai puþindecât filozofie, dar ºi mai mult decât atât: o combinaþieingenioasã de citate, un colaj cu întrebãrileesenþiale ºi o evaluare a celor ce s-au încumetat sãse gândeascã la rãspunsuri aproximative, acceptândcã: „Restul e tãcere!“. Ea reprezintã, aºa cum scriacineva: „un ecou peste secole al «originalelor»“ care„sunã aºa cum ne aºteptãm sã sune înþelepciunea,adicã enunþând fermecãtor ºi inteligent câteva meditaþiicare ne fac sã ne revizuim pãrerile desprelucruri (dacã nu cumva le rãstoarnã cu totul)“40

Revistã de culturã80 de ani de la moartea scriitorului mizileanGeorge RANETTICe de lume!...„Nãscut în epoca lui Caragiale ºi în subdiviziunea literarã a lui AntonBacalbaºa, care a sleit genul umoristic al categoriei în câteva numere dinrevista Moº Teacã, George Ranetti, fãrã sã fi fost un european ca primul, niciun proletar socialist ca secundul, a purtat în vioiciunea lui spumantã, incontestabilãtimp de zece ani, reminiscenþe ºi obsesii de la cel dintâi ºi influenþaºtrengãrismului cãlare pe bãþ de la cel de-al doilea“.Tudor ARGHEZINãscut într-o urbe a ironiei ºi a ironicilor, (la 18 octombrie 1875) George Ranetti nu se dezminte;dupã ce terminã liceul (la Ploieºti) vrea sã urmeze cursurile Facultãþii de Drept, dar se plictiseºte repede,pierzându-se în vârtejul boemei bucureºtene. κi câºtigã existenþa ca funcþionar la poºtã, însã adevãrata luiprofesie este aceea de „moftolog cu o mare bunã dispoziþie“ (George Cãlinescu). În consecinþã colaboreazã„cu versuri glumeþe“ la revistele Pagini literare, Vatra, Povestea vorbei, Moº Teacã, Moftul român (seriaa II-a).Emil Niculescu face un tablou foarte exact al traseelor literare urmãtoare, strãbãtute de Ranetti:„Între iniþiativele literatului (care au viat) a fost ºi seria a doua a revistei Moº Teacã (1899), Zeflemeaua(1901 - 1904) ºi realizarea, împreunã cu Nicolae Þãranu, din 1904, a umoristicei Furnica. În paginile acesteiadin urmã, G. Ranetti îl îndemna pe autoexilatul Caragiale: «Hai, maestre-n luptã! / Facem cruci ºi-amin/ Jertfeºte odihna dulce din Berlin / Pristanda ºi astãzi de la steaguri furã / Trahanache este tot o secãturã/ Caþavencii zilnic calea ne-o aþin / Nu-i rãbda, maestre, sau ia-i la Berlin»“. Bibliografia sa este destul devastã: debuteazã editorial cu volumul De inimã albastrã (1899); urmeazã: Cyrano, strofe ºi apostrofe(1900), Ahturi ºi ofuri (1901), Eu râd, tu râzi, el râde (1903), Franþuzomania (1904), Scrisori din Italia(1904), Romeo ºi Julieta la Mizil, Sãracu' Dumitrescu!... (1907) Fabule (1907), Schiþe vesele (1908), Matachepisãlog (1914), De atunci ºi de-acolo. Versuri uºurele scrise-n clipe grele (1921), Poezii (1924), DomniºoaraMiau (1926), De inimã albastrã. Dom Paladu (1928), Madam Strakinidy (1928).Despre autor Constantin Ciopraga crede cã era un: „improvizator extrem de productiv, vedetãpopularã în genul cupletiºtilor dinainte de primul rãzboi mondial“. Poate cã avea dreptate, dar „risipirile“lui George Ranetti - calambururi, epigrame, ironii - au fost suficiente pentru picãtura de nemurire la carea visat. Iatã o propoziþie care valoreazã cât o carte de filozofie, spusã de autorul Julietei de Mizil, pe o stradãdin Bucureºti: „Ce de lume!... ªi nici un om!“Sã vie bãtrâneþea!Oh, iarna ce curatã-i biata stradã!Zãpada-a-ntins chilimu-i albacum;Din tot ce-a fost noroi, gunoi,pe drum,De azi nici urmã n-o sã semai vadã.Mai iute, cât mai iute vreausã cadãPe capu-mi bãtrâneþile, duium,Cã de prea multe patimi mãconsumªi-n viaþa mea pãcatele-s grãmadã!Veniþi frumoaselor zãpezi senile!Albiþi ca un linþoiu capul meu!...S-ascundã orice gânduri imbecile;S-ascundã pofte ticãloase, vile!...Iar sub zãpadã, bun e Dumnezeu,Reînflori-vor dalbele zambile…În noaptea de 10 maiE zece mai... Iluminaþii...Ãst miez de noapte pare-amiazi.Scînteie mii de constelaþiiPrintre ghirlandele de brazi.Oraºele-s iluminateÎn chip atîta de feeric,Cã, prin contrast, bietele sateZac ºi-n mai negru întuneric.Au fost ºi-n satele sãraceIluminaþii... N-ar mai fi !Arzînd, bogatele conaceSchimbau ºi-acolo noapte-n zi.ªi totuºi, nu ne-nvãþãm minte !Tot lux ! Tot fast ! DeºertãciuniCe fac dintr-un popor cuminteUn vast ospiciu de nebuni.O, stingeþi lãmpile acestea:Îmi face rãu lumina lor !(Continuare în pag. 42)41

FereastraCãci ele mi-amintesc povesteaCea tragicã a satelor...Privind mulþimea ce se strîngeSub lampioane ce sclipesc,În roºul razelor vãd sîngeNevinovat ºi românesc !POEZIE UMORISTICÃAmintireDivina mea bucãtãreasã,O unguroaicã durdulie,Avea un pãr ca de mãtasãªi ochii plini de poesie.Pãrea o drãgãlaºã zânãDin basme aevea întrupatã;Spre a-mi gãti, cu alba-i mânaCea mai superbã marinatã.Indurã-te, crudelã Rozã!Fii milostiva ºi cuminte;Voiesc sã uit a vieþii prozãÎn sãrutarea ta fierbinte.Dar ea ne-ndurãtoare, rece,Mi-a zis: „La mine am bãrbatNem larmã, altfel mine placeEu spui lui Ianoº ce-ntâmplat“.S-a dus infama fãr-o vorbãDar mi-a lãsat ca amintireÎn ziua aceea chiar în ciorbã...O buclã blondã ºi subþire!Rapspodia Dâmboviþei(D-rei Elena Vãcãrescu)Unde-i bardul sã repete,punând dreapta lui pe cruce,Cã eºti dulce ºi cã cinete-a bãut nu se mai duce?...Un poet spune cam multe.Pentr-o rimã, pentr-un fleac,El, senin, jertfeºte-o rozãde hatâr' unui dovleac,ªi-o sonorã neroziecu solemnitate-azvârlã!Adevãru-i cã-ntre gârletu eºti cea mai proastã gârlã,Dâmboviþã! ªi Destinula fost mare imbecilCând în Bucureºti te puseºi nu te-a pus la Mizil! [...]Însã-n Dâmboviþa noastrã(dar-ar Dumnezeu sã sece!)42Nu pot nici mãcar nebuniidin amor ca sã se-nece!EPIGRAMEIubiteiSe poate-o lege mai stupidã:Sã iasã fluturi din omidã?!Din spin urât - roze ºarmante!Dintr-un cãrbune - diamante,ªi dintr-o soacrã - ce ruºine!Sã iasã-un îngeraº ca tine!„Ochiul boului“Pãcat cã floarea ce cu luxse-mbracãAre un nume cam de mahala!...Dar ochii boilor de-ar fi aºa,Chiar ºi-o marchizã-ar vreasã fie vacã.Unei pianiste începãtoareDomniºoara Miiþa areLa clavir, rãbdare mare.Dar socot cã cei ce-ascultãAu rãbdare ºi mai multã.Răsfoind presa literarăÎn „Supus criogeniei ºi izolãrii în adâncuri",Eugen Negrici schiþeazã destinul unui poet - IlieConstantin - plecat din þarã în 1973 ºi revenit în1993 „în calitate de poet de limbã francezã ºi dedoctor în filologie“. Ceea ce criticului i se pare surprinzãtor,în cazul celui ce „intrase în subterantânãr-zeu ºi ieºise de acolo - ca într-o iniþiere inversã- om“, este lipsa de interes a românilor faþã deaceastã recuperare: „Sub impulsul valorilor regãsite,mulþi scriitori români reintroduºi în circuit dupã unanumit numãr de ani de exil intern sau extern (…)au fost priviþi cu simpatie ºi chiar au devenit intangibilisub raport critic (…). Din pãcate, în cazul lui IlieConstantin, al celui care a ales sã-ºi dea suferinþa cuvar ºi sã-ºi urmeze drumul în deplinã tãcere, nu aavut loc acel fenomen de simpatie ºi chiar de mitizarepe care îl precipitã recuperarea larilor cãminuluinaþional“. Explicaþiile pot fi multe: „Absent vreme dedouã decenii dintre noi (…) a revenit relativ târziuîn literatura românã (...). Atmosfera în care a reintratera, însã, una toxicã pentru un poet format înanii '60, învãþat sã aspire, ºi în orice caz deprins sãrespire altfel decât tinerii poeþi ºi prozatori de azi culimbajul lor despletit, dedaþi plãcerii mirosurilor grele,tentaþiilor mizeriei ºi ale cotidianului pestilenþial“.Dar - lucru subliniat în final - poetul aducecu sine „optimismul ºi lumina anilor '60“: "(România literarã, nr. 15)Numãrul 16 al celei mai importante revisteliterare din România îi dedicã, sub genericul „Inmemoriam“, trei pagini scriitoarei Monica Lovinescu,plecatã în eternitate la 21 aprilie a.c. Iatã ce spunea,despre marea dispãrutã, Nicolae Manolescu:„Cu Monica Lovinescu, astãzi,trec în istorie o epocãºi o lume. Nu ne vom putea niciodatã plãti datoriape care am contactat-o faþã de ea. Dumnezeu s-oaibã în paza Lui pe Marea Doamnã, a cãrei voceinconfundabilã, de la Radio Europa liberã, ne va sunaîn urechi pentru tot restul vieþii noastre!“(Continuare în pag. 43)

Revistã de culturãMircea Mihãieº, în incitantul articol Vã placeSagan?, vorbeºte despre celebra scriitoare FrançoiseSagan pentru a-l pune pe cititor în faþa unei întâmplãribiografice incredibile (la români sau în România!):„Aceastã femeie care a fost plãtitã regeºte,care a risipit însã totul (…) la începutul anilor '90 sevede implicatã în una din marile escrocherii aledeceniului. E vorba de o inginerie economico-financiarãde proporþii, în care corupþia politicã ºi intereseleoligarhiei petroliere au zguduit puternic bazele„blândului socialism“ francez. Ca apropiatã a preºedinteluiMitterand, Sagan intervine în favoarea unuiadin aranjorii din zona petrolului“. Când justiþia francezãintrã „pe fir“ Sagan e condamnatã la un anînchisoare ºi la plata unui milion de euro, cãtre fisculfrancez (…). „Denis Westoff mãrturisea, cumândrie filialã, cã în ultimii ani a reuºit sã achite campatruzeci la sutã din milionul datorat“. Dupã cumvedeþi, în occident nici moartea nu te scapã de datoriilepe care le ai la stat.Noua echipã managerialã a Luceafãrului(director: Dan Cristea, redactor-ºef Horia Gârbea)reuºeºte ceea ce ºi-a propus: sã promoveze tinereletalente, sã imprime un dinamism ºi o implicaremult mai consistente ale revistei în viaþa literarã.Dintre poeþii promovaþi în ultimul timp, se detaºeazãRãzvan Ionuþ Pricop ºi Bogdan G. Stoian.Când toatã lumea era mioritic mulþumitã deSummit-ul NATO de la Bucureºti, Stelian Tãbãraºne aduce aminte un alt 4 aprilie, în numele eterneiironii a istoriei: „În mod firesc, jurnaliºtii formaþi îngrabã, fãrã exigenþe, au urmãrit pas cu pas traseulpreºedintelui american, cu tonuri de CântareaRomâniei, cu cliºee ºi hiperbole din «epoca de aur».Dacã mãcar unul dintre ei ar fi avut o brumã de culturãistoricã, ar fi folosit expresia «arc peste timp».4 aprilie 1944. Ziua teribilelor bombardamenteamericane asupra Bucureºtilor. Se exersa pe oraºeromâneºti bombardamentul «în covor» ori «în ºah»;grupuri compacte de bombardiere aruncau alternativasupra zonelor populate cu civili amãrâþi (cãci numai erau pe-acolo soldaþi germani…) bombe incendiareºi explozive, pregãtind loviturile care aveau sãfie ºi mai bine þintite asupra oraºelor vestice (…).Sigur e normal sã priveºti înainte; e cu siguranþãpoliticos ca o gazdã sã nu-i aminteascã musafiruluifaptele ruºinoase (chiar dacã acesta nu ºi-acerut încã scuze) dar pare totuºi cinicã aplaudareaunui preºedinte american tocmai în 4 aprilie, laBucureºti" (Luceafãrul nr. 13)În nr. 14 - 15 al revistei este anunþatã „naºtereaCenaclului de la Muzeu". ªedinþele vor avealoc de douã ori pe lunã, moderator fiind Radu CãlinCristea iar echipa criticã avându-i în componenþã pePaul Cernat, Daniel-Cristea Enache ºi Tudorel Urian.Cei ce vor sã citeascã trebuie sã trimitã manuscrisele,însoþite de un scurt CV ºi o fotografie, peadresa: Muzeul Literaturii Române, Bd. Dacia, nr.12, sector 1, Bucureºti, 010412 (Persoanã de contact:Luminiþa Duþu).„Nu mai avem o criticã literarã bunã înmomentul de faþã. Sunt oameni care fac cãrþi despreoameni, despre scriitori, dar nu mai avem o criticãde întâmpinare a poeþilor, a scriitorilor tineri, caresã-i lanseze, sã-i susþinã, sã-i arate, sã-i descrie cititorului“- e de pãrere Radu Cârneci, într-un interviuacordat Mariei Diana Popescu, pentru nr. 1 - 2/2008din Revista Nouã, care apare la Câmpina.Din cuprinsul nr. 4 (60)/aprilie 2008 al revisteiHelis (Slobozia) am remarcat materialele semnatede: ªerban Codrin (Blondul), Nicolae Stan (Apocalipsaistoriei) ºi grupajul de poezii semnat de NicolaeTeoharie („Profitând de vijelie ºi de revoluþia îndirect / am ucis peste o mie de fluturi ºi sentimente./ M-am simþit vinovat de izgonirea diavolului / (ºiam motivele mele / sã deschid acest atelier de sãruturi)./ Nu-þi trebuie mai mult de treizeci dearginþi.“)O revistã interesantã (Ilustraþia culturalã -redactor ºef George Lixandru) apare în… comunabuzoianã Cislãu. În nr. 4, primit recent la redacþie,semneazã, printre alþii: prof. dr. Adrian Botez, AurelGanea, Constantin Ghiniþã, Corneliu Floriceanu ºiIoan Lupu. Deosebit de interesante sunt amintirilelui Nicolae Steihardt despre Mãgura Buzãului.43

FereastraRevista FEREASTRAPublicaþie editatã la Mizil de:Asociaþia Culturalã„Agatha Grigorescu Bacovia“(Str. Agatha Grigorescu Bacovia, nr. 13 A)Telefoane:0244251144; 0728989264; 0722653808.E-mail:lucian_manailescu@yahoo.comÎnscrisã în Registrul Asociaþiilor ºi Fundaþiiloral Judecãtoriei Mizil (Dosar nr.1848/259/2008)Codul fiscal: 23032460Cont IBAN:RO60RZBR0000060010080523,deschis la „Raiffeizen BANK“ - Filiala MizilRedacþia:Director: Emil PROªCAN;Redactor ºef: Lucian MÃNÃILESCU;Redactori: Sorin MATEI, Constantin MUN-TEANULa acest numãr au mai colaborat:Prof. univ. dr. Dan Brudaºcu (pag.2),Ion Gheorghe (pag. 7), Aurel Ganea (pag.10), Anca Elisei (pag. 11), Rãzvan Ionescu(pag.12), Aida Hancer (pag. 13), Ghe. Istrate(pag.16), Laurenþia Ioana Pop (pag.17),Mihaela Burlacu (pag. 18), Constantin Ciubotaru(pag. 19), Mihai Petrescu (pag. 21,Nicolae Zãrnescu (pag.23), Ion Roºioru(pag. 25), dr. în filologie Corneliu Vasile(pag. 26), Vasile Toma (pag. 30), prof. dr.Adrian Botez (pag. 32),Ruxandra Dragomir(pag. 36), Ioan Toderaºcu (cop. 3).Abonamentele se pot face la sediulredacþiei, inclusiv prin mandat poºtal ºi seexpediazã, gratuit, prin poºtã de cãtre redacþie.(Preþul abonamentului: 3 luni - 10 lei, 6luni - 10 lei, 12 luni - 40 lei)Preþul acestui numãr - 4 lei.I.S.S.N. 1844 - 2749ȘTIRI CULTURALEUn centenar pentru toþi scriitorii româniJoi, 22 aprilie, Uniunea Scriitorilor din Româniaa marcat, printr-un simpozion festiv, organizat la„Casa Monteoru-Catargi“, împlinirea a o sutã de anide la înfiinþarea Societãþii Scriitorilor Români a cãreisuccesoare este Uniunea Scriitorilor din România .Cu aceastã ocazie, ministrul culturii, dl. AdrianIorgulescu a subliniat cã MCC face eforturi pentrusprijinirea editãrii ºi difuzãrii cãrþilor valoroase.La rândul sãu, dl. Nicolae Manolescu, preºedinteleU.S.R. a þinut sã menþioneze: „Dacã dorim cuadevãrat sã venim în întâmpinarea greutãþilor cu carene confruntãm, este nevoie de eforturi din parteatuturor membrilor obºtei ºi nu doar a unora“„Alo, Pãstorel!“Academia Libera „PÃSTOREL“, din Iaºi, lanseazaConcursul „Alo, Pãstorel!“ cu tema: „Omulîntre plus ºi minus“, la urmãtoarele „secþiuni“Epigramã: Se vor trimite trei epigrame la temãºi trei la liberã alegere (Care nu au mai fost publicate).Poezie: Trei poezii la temã, trei la liberã alegere.Se va þine cont de forma, structura ºi conþinutulumoristic al creaþiilor.Prozã: Douã proze scurte cu tema datã, maximum3 pagini A4, cu corp 14, la 1,5 rânduri.Caricaturã: De preferat în culori, format A4,pe carto. Se trimit un desen la tema Booklook ºi unulla liberã alegere. (Desenele vor fi însoþite de un CV)Lucrãrile (mai puþin desenele) se vor trimite îndouã exemplare, cu moto în plic sigilat, având menþiunea„Pentru concursul: „Alo, Pãstorel“ - Iaºi 2008“, laadresa Mihai Batog - Bujeniþã, str. George Coºbuc, nr.19, cod 700469, Iaºi (pânã la 15 septembrie a.c.).Premiile ºi diplomele vor fi trimise câºtigãtorilorprin poºtã, dupã data de 15 octombrie 2008.Cenaclul de la MUZEURevista Luceafãrul (nr. 14 - 15/2008) anunþãînfiinþarea „Cenaclului de la Muzeu“. ªedinþele voravea loc de douã ori pe lunã, moderator fiind RaduCãlin Cristea, „echipa criticã“ avându-i în componenþãpe Paul Cernat, Daniel-Cristea Enache ºi Tudorel Urian.Cei ce vor sã citeascã trebuie sã trimitã manuscrisele,însoþite de un scurt CV ºi o fotografie, pe adresa:Muzeul Literaturii Române, Bd. Dacia, nr. 12, sector1, Bucureºti, 010412 (Persoanã de contact: LuminiþaDuþu).44

Epigramiºti români contemporaniIoan TODERAȘCUNãscut la 6 decembrie 1959 „Ioan Toderaºcul ot Costeºti -Vaslui“ cum îl „boteazã“ undeva, pe talentatul epigramist, Nicolae-PaulMihail este, incontestabil, unul dintre cei mai valoroºi creatori ai genului.Acest „pui de moldovean, cu ochi sfredelitori ca ai humuleºtenuluiIon Creangã“ (George Zarafu) are un haz fermecãtor (chiar dacã estede... necaz), fineþea sclipitoare a ironiei ºi graþia umorului de cea maibunã calitate.Peisaj stradalCu ochii þintã dup-o fatã.Având un trup fenomenal,N-am mai vãzut-o dintr-o datã…Lua-l-ar dracu' de canal!La trei ani dupã divorþNu ºtiu dacã se cuvineSã rãmân burlac mereu,Pentru cã e foarte greuªi, în plus, e foarte bine!BãtrâniiCu bani puþini ºi suferinþi,Prea multe, astãzi, ei îndurã,Dar nu scrâºnesc deloc din dinþi,Cum facem noi, cei cu danturã!Munca la negruªi-a gãsit ºi ea, în fine,Slujbã dupã cum a vrut,ªi câºtigã foarte bine:Negrul e satisfãcut!De dragul soþieiM-am întors din deplasareMai devreme cu o ziªi-a rãmas surprinsã tare,Iar vecinul ºi mai ºi!PudoareCum soaþa lui bãtea din plinLa uºã, a sãrit vioiªi o strigã: - Mai stai puþinSã iau ºi eu ceva… pe noi!Bârfe- Beþivanul ãsta areO mândreþe de nevastã,Cum de-o fi prostit-o, oare?- Fost-a, pur ºi simplu, proastã!De ce se opunea moºGheorghe integrãrii în U.E.Trãgând, nervos, dintr-o lulea,Mi-a spus care era motivul:- Sã intre-n UE cine-o vrea,Cã eu m-am fript cu Colectivul.Mult mai puþin gelosªi pentru cã pe draga mea soþieNu pot s-o scap nicicum degelozie,Mã voi lupta ca respectiva boalãSã aibã-o bazã, cât de cât, realã!Duminica, în sat,despre secetã„Zi de zi pãmântul crapã!“Spun þãranii cu durere;„Doamne, dã-ne nouã apã!“ªi mai cer un rând de bere…Economie de piaþãVreau sã iau ceva verdeaþãLa un preþ mai potrivit,Am cutreierat prin piaþãPânã când... s-a mai scumpit.RevedereCu amicul lor, Criºan,Nu s-au mai vãzut de-un an,ªi de-aceea au bãut,Pânã nu s-au mai vãzut!Facilitãþile celularuluiPoþi vorbi în lumea toatã,Doar fãcând un scurt apel,Iar când vezi cât ai de platã,Poþi vorbi ºi singurel!...Aleºi, interesaþi de þarãLumea-i face de ocarã,Dar pãrerea mea umilãE cã se gândesc la þarã…(Doar la þarã-ºi fac ei vilã!)Pisica ºi ºoarecele (fabulã)Reuºind sã prindã ºoarecele-ngheare,Dupã multe ore grelede-aºteptare,O pisicã slabã, neavând ce face,Se-apucã, voioasã, cu el sãse joace.Îl lãsa în voie, se fãcea distratã,Dar, când da sã fugã, îl prindeaîndatã,Pânã ºoricelul, surghiunit preatare,A rãmas, sãracul, fãrã de suflare;Iar pisica noastrã, foarte obositã,Aþipi degrabã, ºi-n acea clipitãCel de care-n „luptã“ se-alesesescrumulA-nviat de-odatã ºi...pe-aici þi-e drumul!Moralã:Tot la fel se-ntâmplã, fãrãîndoialã,ªi cu arestaþii, brusc rãpuºide boalã:Puºi în libertate, pentrucercetare,Când se simt mai bine…fug peste hotare.

„Deºi o totalã sinceritate nu mi-ar fi aici prielnicã, recunosccã cea mai mare teamã a mea e sã nu le « amintesc » cititorilormei de Nichita Stãnescu.Mizez pe originalitate, însã obþinerea ei înseamnã, în multesituaþii, detaºarea totalã de poezia cititã. Sigur cã un Nichita Danilov,un Virgil Mazilescu ºi alþii ar putea influenþa, la un momentdat, ceea ce scriu. De aceea între cartea cititã ºi cartea scrisã trebuiesã existe atât o distanþã în timp, cât ºi una de viziune.Noi, ultimii sosiþi în ale poeziei trebuie sã recunoaºtem cãnu existã nici o temã literarã nefructificatã, ºi cã ineditul va trebuisã se manifeste fie în formã, fie în viziune. Totuºi literatura, pecare poetul o iubeºte, sã fie iertatã atunci când revine, ca o graþie,dinspre trecut înspre vârsta micã a poeziei.“