Prosopul moldovenesc - Akademos

Etnografie şi etnologieGrădina publică şi a.). Mai sunt şi câteva meşteriţecare ţes prosoape „contemporane”, utilizând otehnică simplă de ţesut şi fire de bumbac de fabricăîmbinate cu fire metalice, cu trandafiri aleşi cu firede lână sau fire sintetice, având o ţesătură rară şipuţin practică, înfrumuseţată cu horboţele „rare” şinecalitative, deseori din fire sintetice.Unele cercetări la temăPână în prezent nu există claritate în determinareaterminologică şi tipologică, tehnologică şi decorativfuncţională,zonală, a prosopului moldovenesc capiesă de creaţie populară manuală, ca obiect devaloare patrimonială cu multiple funcţii utilitardecorative,simbolice şi de comunicare a unormesaje.În ciuda faptului că astăzi există unele studiiconsacrate ştergarelor, prosoapelor moldoveneşti(S.Şaranuţă, Z.Şafransky, M.Ciocan şi a.), problemaparticularităţilor etnice ale acestor importantegrupuri de obiecte de artă populară rămâne înmare parte nedeterminată. Autoarele amintitemerită multă admiraţie pentru faptul că au adunatun bogat material tematic pe teren, din colecţiimuzeale şi au încercat să le sistematizeze, încercândsă evidenţieze o serie de articole ţesute şi pieseconfecţionate din pânzeturi. Astfel, Z.Şafranskya supus sistematizării diferite piese după funcţialor, după materia primă şi decor, după proporţiiProsop decorativ de nuntă ţesut în 4 iţe şi brodat,înfrumuseţat cu colţuri şi dantelă croşetateşi terminologie. Însă la clasificarea în subtitlu de„ştergare” nu pot fi incluse absolut toate tipurilede ţesături albe dreptunghiulare din fibre vegetale.De asemenea, provoacă nedumerire tălmăcireaoriginii denumirilor moştenite şi împrumutate aleştergarelor, geneza lor, care nu este definitivată (p.45-47). În lucrarea indicată cu denumirea Ştergarultradiţional moldovenesc vei afla în principiu despreprosoapele de dincolo de Prut, mai puţin despre celedin Basarabia şi nu vei afla desluşit totuşi care suntparticularităţile lor etnice. Nu este specificat faptulcă nu toate formele de pânzătură pot fi considerateca fiind ştergare. Iar unele informaţii mai multderutează decât lămuresc cititorul.O altă lucrare importantă este catalogul Ştergaremoldoveneşti (sf. sec. XIX – înc. sec. XX) Chişinău,2003, elaborat de muzeograful M.Ciocanu, pregătitîn baza colecţiilor Muzeului Naţional de Etnografieşi Istorie Naturală care cuprindea la acel momentpeste 600 de exemplare, inclusiv 477 ştergare cudescriere. Lucrarea conţine imagini color şi negrualba 174 din cele mai reprezentative piese. Succintşi la obiect, autoarea mai întâi informează cititoruldespre istoricul constituirii colecţiei de ştergarevechi, cu etapele de colectare a obiectelor de artăpopulară, cu metodele de cercetare şi descriere apieselor.În continuare, în lucrare se dă o caracteristicăgenerală a situaţiei terminologice a ştergarelorraportate la zonele de răspândire, oferindu-se scurteprecizări ale unor trăsături specifice.Bogata colecţie de piese muzeale au creatposibilitatea de a analiza direct şi a scoate înevidenţă unele particularităţi tipologice şi zonale,tehnologice şi decorative, terminologice. Potrivitautoarei: „deosebirile mai importante se referăla dimensiuni, materia primă, tehnică, denumiri,ornamentică şi cromatică. Mai puţin relevantăeste diferenţa privind funcţionalitatea ştergarelor”(Ciocanu, 2003, p. 10).Se mai arată, de asemenea, că mai multeizvoare (publicaţii, colecţii muzeale, Atlasullimbii Moldoveneşti...) „atestă o largă răspândirea ştergarelor şi o amplă varietate a denumirilorlor: ştergar, şervet, prosop, peşchir, mâneştergură,năframă, maramă, ştergar de cap, cârpă de cap,pânzătură de cap, prosop de cap, petic, boccea,zolnic, leşier etc.” (Ciocanu, 2003, p. 11). Reiese cătoate acestea sunt „ştergare”, dar au denumiri locale.Însă nu e cazul să fie numite toate ştergare. Dinunele motive cercetătoarele precedente utilizeazămai puţin denumirea de prosop, în pofida faptuluică acesta „are o extindere masivă, cuprinzând întregcentrul republicii... În ultimul timp, devine tot maiinsistentă tendinţa de a utiliza cuvântul „prosop”,acesta fiind considerat termen generic doar pentrupiesele de ritual” (Ciocanu, 2003, p. 11).Prezintă interes informaţiile despre procedeelenr. 4(15), decembrie 2009 - 115