Prosopul moldovenesc - Akademos

AkademosPROSOPULMOLDOVENESC:DIVERSITĂŢIFUNCŢIONAL-TEHNOLOGICE ŞIDECORATIV-SIMBOLICEDr.etnolog Elena POSTOLACHIMOLDOVAN TOWEL: FUNCTIONAL-TECHNOLOGICAL VARIETIES ANDDECORATIVE-SYMBOLICALTowels represent a large research domain onway of living, on popular traditions. They forman inexhaustible source of information in which isrefl ected the aesthetic feeling of people.Depending on functional criterion we distinguishthe next typological groups:1. Towels for domestic usage;2. Towels to apparel the dwelling;3. Towels as apparel;4. Different types of towels used in ceremonialsand rituals.In the article there are analyzed the contributionsof some authors in domain, and it is shown thepresent situation in the development and usage ofwhite domestic textures.Între cele peste şaizeci de grupuri tipologicede ţesături, caracteristice modului de viaţă almoldoromânilor dintre Prut şi Nistru în secoleleXIX – XX, o semnificaţie aparte o au prosoapelelucrate manual. Ele prezintă o categorie deosebităde urzeli albe, realizate manual în baza uneiprogramări tehnico-decorative anticipate care în finalîi determină proporţiile şi forma dreptunghiulară,decorul şi factura ţesăturii.Selectarea tematică a prosoapelor tradiţionalepentru o succintă descriere pe paginile unei revisteştiinţifice nu este nici ocazională şi nici întâmplătoare.Ţesutul manual a fost cea mai răspândită ocupaţiea femeilor, formând aşa-numita industrie textilăcasnică. Datorită ei, femeia producea absolut toateţesăturile necesare casei, aducând şi un beneficiuimportant la bugetul familiei. În medie pe an într-ogospodărie ţărănească se confecţiona: un covor, unval de ţol de 50 de „coţi”, un val de pânză pentrupiese de uz casnic, decorative şi de vestimentaţie.Se broda şi se croşeta un şir de obiecte decorative(prosoape, feţe de masă, mileuri), acumulându-se încasă o zestre impunătoare de valori tradiţionale caresatisfăceau anumite necesităţi utilitar-decorative, deritual, vestimentare, daruri ş. a. Fiind un domeniufoarte important şi imens în ocupaţiile populaţieirurale băştinaşe, prosopul a înmulţit şi dezvoltatpermanent tezaurul naţional de valori popularecaracteristice etnosului românesc din partealocului.Constatăm însă o realitate în ştiinţa etnograficăa Moldovei, care urmează să fie luată în vedere şipusă în discuţie obiectivă: arta populară decorativaplicată,patrimoniul material de creaţie populară carenumără peste 70 de domenii meşteşugăreşti artistice,formând în ansamblu imaginea etnică a mentalităţiişi talentului moldovenilor, exprimată printr-o bogatădiversitate de forme şi expresii culturale, până înprezent, pe parcursul unui secol nu şi-au găsit o nişăspecială şi continuă de cercetare ştiinţifică. Unelearticole şi studii pe această temă nu sunt multilateraleşi pe deplin satisfăcătoare. Numai câteva genuri deartă populară s-au bucurat de modeste reflectări înpublicaţii tematice şi generalizatoare (arta covorului,costumului, ceramicii, ştergarelor, alimentaţiei).Genurile de artă populară decorativ-aplicată au rămassă fie cercetate sporadic, de la caz la caz, promovarealor a rămas la discreţia autorilor şi nu este determinatăde un program ştiinţific bine argumentat, centratpe cercetarea-dezvoltarea şi promovarea valorilorculturii etnice naţionale, a ocupaţiilor tradiţionaleetc.Atenţionarea asupra acestui domeniureprezentativ al artei populare, în permanentămişcare şi schimbare, corespunde întocmai poziţiilorcheie reflectate în Convenţia privind protecţiaşi promovarea diversităţii de expresii culturale,adoptată la Paris, la 20 octombrie 2005. În ea serecunoaşte „importanţa cunoştinţelor tradiţionaleca sursă pentru bogăţia imaterială şi materială şi,în particular, pentru sistemele de cunoştinţe alepopoarelor autohtone, contribuţia lor pozitivă ladezvoltarea durabilă, precum şi necesitatea de aasigura protecţia şi promovarea lor într-o manierăadecvată” (Convenţia. 2005, p. 1).Tot aici se regăsesc obiective şi principiidirectoare, unul dintre ele afirmă: „promovarearespectului faţă de diversitatea expresiilor culturaleşi conştientizarea valorii acestei diversităţi la nivellocal, naţional şi internaţional” (Convenţia, p. 3).Prin urmare, analizând un şir de programenaţionale, Convenţia, dar şi alte strategii privinddezvoltarea culturii naţionale, se poate constata căîn Moldova de câteva decenii se accentuează unproces intens de dispariţie a valorilor autentice, deabandonare şi neglijare a cunoştinţelor în materiede artă populară. Prin date concrete pot afirmacă renumitele valori naţionale moldoveneşti,precum covorul tradiţional („vechi basarabean”),a dispărut. Sporadic în unele sate (din nordulşi centrul Moldovei) se mai aleg unele covoare„contemporane”, influenţate de tradiţia covoarelororientale cu denumirea motivelor: Podnosul mare,Podnosul mic, Pluşul, Persiţca, Tureţca veche,sau evenimente actuale (Dansatoarea, Festivalul,114 - nr. 4(15), decembrie 2009

Etnografie şi etnologieGrădina publică şi a.). Mai sunt şi câteva meşteriţecare ţes prosoape „contemporane”, utilizând otehnică simplă de ţesut şi fire de bumbac de fabricăîmbinate cu fire metalice, cu trandafiri aleşi cu firede lână sau fire sintetice, având o ţesătură rară şipuţin practică, înfrumuseţată cu horboţele „rare” şinecalitative, deseori din fire sintetice.Unele cercetări la temăPână în prezent nu există claritate în determinareaterminologică şi tipologică, tehnologică şi decorativfuncţională,zonală, a prosopului moldovenesc capiesă de creaţie populară manuală, ca obiect devaloare patrimonială cu multiple funcţii utilitardecorative,simbolice şi de comunicare a unormesaje.În ciuda faptului că astăzi există unele studiiconsacrate ştergarelor, prosoapelor moldoveneşti(S.Şaranuţă, Z.Şafransky, M.Ciocan şi a.), problemaparticularităţilor etnice ale acestor importantegrupuri de obiecte de artă populară rămâne înmare parte nedeterminată. Autoarele amintitemerită multă admiraţie pentru faptul că au adunatun bogat material tematic pe teren, din colecţiimuzeale şi au încercat să le sistematizeze, încercândsă evidenţieze o serie de articole ţesute şi pieseconfecţionate din pânzeturi. Astfel, Z.Şafranskya supus sistematizării diferite piese după funcţialor, după materia primă şi decor, după proporţiiProsop decorativ de nuntă ţesut în 4 iţe şi brodat,înfrumuseţat cu colţuri şi dantelă croşetateşi terminologie. Însă la clasificarea în subtitlu de„ştergare” nu pot fi incluse absolut toate tipurilede ţesături albe dreptunghiulare din fibre vegetale.De asemenea, provoacă nedumerire tălmăcireaoriginii denumirilor moştenite şi împrumutate aleştergarelor, geneza lor, care nu este definitivată (p.45-47). În lucrarea indicată cu denumirea Ştergarultradiţional moldovenesc vei afla în principiu despreprosoapele de dincolo de Prut, mai puţin despre celedin Basarabia şi nu vei afla desluşit totuşi care suntparticularităţile lor etnice. Nu este specificat faptulcă nu toate formele de pânzătură pot fi considerateca fiind ştergare. Iar unele informaţii mai multderutează decât lămuresc cititorul.O altă lucrare importantă este catalogul Ştergaremoldoveneşti (sf. sec. XIX – înc. sec. XX) Chişinău,2003, elaborat de muzeograful M.Ciocanu, pregătitîn baza colecţiilor Muzeului Naţional de Etnografieşi Istorie Naturală care cuprindea la acel momentpeste 600 de exemplare, inclusiv 477 ştergare cudescriere. Lucrarea conţine imagini color şi negrualba 174 din cele mai reprezentative piese. Succintşi la obiect, autoarea mai întâi informează cititoruldespre istoricul constituirii colecţiei de ştergarevechi, cu etapele de colectare a obiectelor de artăpopulară, cu metodele de cercetare şi descriere apieselor.În continuare, în lucrare se dă o caracteristicăgenerală a situaţiei terminologice a ştergarelorraportate la zonele de răspândire, oferindu-se scurteprecizări ale unor trăsături specifice.Bogata colecţie de piese muzeale au creatposibilitatea de a analiza direct şi a scoate înevidenţă unele particularităţi tipologice şi zonale,tehnologice şi decorative, terminologice. Potrivitautoarei: „deosebirile mai importante se referăla dimensiuni, materia primă, tehnică, denumiri,ornamentică şi cromatică. Mai puţin relevantăeste diferenţa privind funcţionalitatea ştergarelor”(Ciocanu, 2003, p. 10).Se mai arată, de asemenea, că mai multeizvoare (publicaţii, colecţii muzeale, Atlasullimbii Moldoveneşti...) „atestă o largă răspândirea ştergarelor şi o amplă varietate a denumirilorlor: ştergar, şervet, prosop, peşchir, mâneştergură,năframă, maramă, ştergar de cap, cârpă de cap,pânzătură de cap, prosop de cap, petic, boccea,zolnic, leşier etc.” (Ciocanu, 2003, p. 11). Reiese cătoate acestea sunt „ştergare”, dar au denumiri locale.Însă nu e cazul să fie numite toate ştergare. Dinunele motive cercetătoarele precedente utilizeazămai puţin denumirea de prosop, în pofida faptuluică acesta „are o extindere masivă, cuprinzând întregcentrul republicii... În ultimul timp, devine tot maiinsistentă tendinţa de a utiliza cuvântul „prosop”,acesta fiind considerat termen generic doar pentrupiesele de ritual” (Ciocanu, 2003, p. 11).Prezintă interes informaţiile despre procedeelenr. 4(15), decembrie 2009 - 115

Etnografie şi etnologieştergărele „punţi” de înmormântare şi ştergărelpomană,ştergar „altiţă” etc.În funcţie de aceste categorii, se selecta materiaprimă pentru ţesături, inclusiv ştergare şi prosoape.Deja se subînţelege că „prosopul” parţial diferă de„ştergare”, el este mai lung (până la 4 m) şi mai lat≈ 80 cm, decorat frumos cu diferite motive dupătematică (fitomorfe, aviomorfe, cosmomorfe,scheomorfe, geometrice) în 2-3 culori, precumpăneştealb şi crem. Materia primă folosită e calitativă,subţire, uneori şi borangic, îmbinată cu fire maigroase. Este finisat cu horboţică lată la capete, sau din3-4 părţi. De fapt, prosoapele sunt cele mai preţioaseşi se folosesc la cele mai importante evenimente,unde servesc ca etalon-marcă a identităţii sociale,simbol de mare cinste şi onoare pentru unelepersoane deosebite. Ştergarele, şervetele sunt maisimple ca ţesătură, mai des sunt vrâstate în 3 scaune(3 grupe de vrâste unite prin simetrie). La ceremoniiştergarele sunt mai multe la număr şi de numărul lordepinde voia bună a nuntaşilor, cărora li se ofereaacest cadou semnificativ de onor.După caracterul factural-decorativ şi tehnica deconfecţionare sunt cunoscute: prosoape vrâstate,prosoape „cadrilate”, prosoape „iţate” sau în„ozoare”, în „nividitură”, „ridicate”, „alese”,„brodate”, „ajurate”, combinate. Ultimele îmbinăcâteva procedee tehnico-decorative la ţesut: ţesutsimplu, iţat şi ales.În sudul Moldovei mai des se întâlnesc prosoapedin fire de borangic şi bumbac, sunt mai lungi şimai late, au factură decorativă ajurată, cu motivefitomorfe, avimorfe, geometrice alese cu o faţă şi a.,care alternează cu vrîste facturale sau motive micide culoare albă sau crem.Prosoapele, ştergarele au fost şi rămân să poarteanumite funcţii comunicative despre femeia carele-a făcut şi destinaţia lor, despre cei care le folosesc,despre mesajele lor simbolice ca marcaj social. Eleau ocupat un loc de bază în pregătirea zestrei fetelor.Numărul lor în diferite zone era diferit. Cele maimulte prosoape şi ştergare manuale s-au folosit încentrul şi sudul Moldovei, ajungând în anii ‘60 aisec. al XIX-lea 200-250 de unităţi, de unde a şiapărut aşa numitele „nunţi albe”. Numărul mare aprovocat decăderea lor artistică, iar astăzi locul lor,mai ales în oraşe şi centre raionale, îl ocupă dantelelate sintetice de import care arată degradareatradiţiilor şi gusturilor noastre.Observaţi cum s-au schimbat tradiţiileFăcând o analiză comparativă a fenomenului decreaţie a valorilor de artă populară din sec. XIX –încep. sec. XX cu situaţia de astăzi, şi a utilizăriivalorilor decorativ-aplicative (covoare, ţesături,broderii, croşetării, port popular şi a.) în mediulde trai şi ceremonialuri, constatăm cu durere însuflet un proces intens şi multilateral de dezicere,de părăsire şi neglijare a valorilor autentice, delepădare de tradiţiile ocupaţionale creatoare, deSecvenţă din „Casa mare” a Moldovei la Expoziţia Mondială EXPO-2000 Hanovra (prosop la icoană)nr. 4(15), decembrie 2009 - 117

Akademosîncetare de a crea obiecte – valori estetice unice.Apreciez această stare de lucruri ca fiind un act detrădare a tradiţiei, de nendreptăţire a generaţiilorprecedente, care au selectat fir cu fir cele mai reuşitepractici tehnologice şi decorative. Ai impresia căpe nimeni nu interesează, nu-l doare sufletul pentrucă am părăsit, am neglijat mărgăritarele artisticelăsate ca moştenire, ca zestre de strămoşii noştri. Şio parte din vină o poartă cei care au desconsideratetnologia, au marginalizat-o şi n-au înţeles-o, nuau văzut posibilităţile ei de cercetare – renaştereavalorilor umane.Care sunt cauzele dezicerii societăţii moderne,a comunităţii rurale de tradiţiile etnice seculare?Cauze sunt mai multe şi de vină suntem noi. Suntabsolut convinsă că dezvoltarea continuă şi durabilăa unei culturi etnice, a valorilor tradiţionale, de fapt,trebuie să constituie esenţa unei strategii şi politiciculturale în ţară. Este un proces dirijabil, care poate fiimpulsionat prin diferite forme şi acţiuni, programeconcrete şi reale de cointeresare şi promovare,susţinere şi protejare etc. Ţin să menţionez doarcâteva, pe care le cred foarte actuale, şi anume:trezirea conştiinţei naţionale, a demnităţii etnice,educaţia generaţiei tinere în baza valorilor naţionaleşi universale – cunoaşterea etnografiei popoarelor şiculturii lor etnice şi promovarea respectului faţă decultura fiecărei etnii, inclusiv a celei băştinaşe.Educarea interesului pentru cunoaşterea şicontinua dezvoltare a valorilor culturale (materialeşi imateriale – spirituale), asigurarea acestui procescu bază materială şi susţinere largă (instalaţii,instruire, materiale, găsirea pieţei de realizare, deutilizare, promovarea formelor reuşite de instruireprin diferite activităţi de popularizare, concursuri,etc.).În politica culturală a statului astăzi merită săfie cuprinse toate domeniile de creaţie populară,în special cele care creează şi produc bunuri, careasigură unele ocupaţii utile şi de larg folos (nu numaicântec, dans şi folclor, nu numai artă profesionistă –pictură, grafică, tapiserie, teatru etc.). Dacă tineretular fi avut unele cunoştinţe tehnologice artizanaleşi ar fi fost asigurat cu condiţii de creaţie (ateliere,materie primă, piaţă de desfacere, manifestăride cointeresare, organizare de centre de instruireşi perfectare a unei Agenţii naţionale ştiinţificometodice,materiale informative: arhive, fonduritematice, cataloage, albume, monografii, echipe demetodişti – experţi), astăzi mulţi din ei ar fi rămasacasă şi ar fi muncit în mici întreprinderi pentruprosperarea familiei şi a valorilor patrimoniale careformează imaginea ţării. Am fi oprit astfel parţial şimigraţia.În ştiinţa academică, din păcate etnografia,arta populară decorativ-aplicată, valorile naţionalemateriale ale băştinaşilor moldoveni nu prezintăun domeniu special de cercetare, deşi o merită înprimul rând şi apoi să se urmărească proceseleinteretnice şi influenţele etnoculturale. E logic ca artaprofesionistă să se bazeze parţial şi pe valorificareaşi modernizarea unor tradiţii ale artei populare.Faceţi o analiză a obiectelor ce ne înconjoară, aproduselor textile, vestimentare etc., a pieţelor dedesfacere şi aproape că nu veţi găsi magazine cuvalori de artă populară, cu produse autentice. Veţicăuta mult în casele noastre de la ţară o „casă mare”cu piese de artă populară, o „stivă de zestre” cuţesături tradiţionale şi foarte greu veţi găsi-o, fiindcăţesăturile albe, pânzeturile şi covoarele moldoveneştisunt îndosite, pentru că „ nu-s la modă”. Ce-s maila modă, covoarele turceşti din fire sintetice? Cesunt mai la modă: dantelele sintetice cu care seleagă astăzi nănaşii la nuntă, vorniceii şi druştelede onoare decât prosoapele moldoveneşti ţesutecu dragoste şi cu multă înţelepciune de mameleşi bunicile noastre? Ele au folosit pentru ţesutullor fire naturale ecologic curate, lăsându-ne operede rafinată cultură, în care putem citi şi desciframultiple informaţii şi mesaje simbolice. Oare toateaceste valori de manoperă nu merită să fie cercetateşi descoperite, păstrate şi actualizate?E nevoie de analize reale şi programe obiectivepentru a constata care sunt problemele etnologiei şidomeniile ei de cercetare. Trebuie să vedem, caresunt posibilităţile etnografiei, cum poate să contribuieaceasta la dezvoltarea culturii, economiei, educaţieietc.? E nevoie de un Program Naţional de studiere,dezvoltare şi promovare a valorilor populare.Literatura selectivăCiocanu Maria. Ştergare moldoveneşti (sf. sec.XIX – înc.sec. XX). Colecţiile muzeului. Catalog,Lyceum, Chişinău, 2003.Convenţia privind protecţia şi promovareadiversităţii de expresii culturale. Paris, 20 octombrie2005.Filipescu D., Gavriliu J. Textilele României.Bucureşti, 1939.Marinescu M. Arta populară românească.Ţesături decorative. Cluj-Napoca, 1975.Nistoroaia G.H. Ştergare populare. Bucureşti,1975.Şofransky Z. Ştergarul tradiţional moldovenesc.Bucureşti/Chişinău, 2002.Гоберман Д. Ковры Молдавии. Кишинев,1960.Лукьянец О., Калашникова Н. Молдавскиеколлекции в собраниях Государственного МузеяЭтнографии народов СССР. Кишинев, 1990.Зеленчук В., Постолаки Е. Ткачество//Молдаване: Очерки истории, этнографии,искусствоведения. Кишинев, 1977 с.Зеленчук В.С. Молдавский национальныйкостюм. Кишинев, 1985.С.Шарануцэ. Просоапе популаремолдовенешть, Кишинэу, 1969.Постолаки Еленa. Молдавское народноеткачество (конец XIX нач. – XX вв.), Кишинев,1987.118 - nr. 4(15), decembrie 2009