Viaļa în Gorj • joi, 18-24 februarie 2010 • 3 - Viata in Gorj

10 • Viaa în Gorj • joi, 18-24 februarie 2010GORJENI DE 5*****„Oamenii mari să creadăîn visele copiilor!”Miriam este o fetiţă frumoasă şi delicată. Părinţii ei - Violeta şi Vasile Aribăşoiu – şi-au dorit-oşi au înconjurat-o cu multă dragoste, aşa cum ar merita să primească fiecare copil adus pe lume.Dacă o asculţi şi-o urmăreşti, constaţi că fragilitatea dispare şi face loc unei determinări şi uneihotărâri, pe care nu ai bănui-o la prima vedere.Miriam face parte din lotul de gimnastică junioare 3 de la Deva. Dacă o întrebi ce-şi doreştepentru viitor, răspunde doar că-şi doreşte să poată muncii mai mult. Fiindcă a luat singură viaţaîn piept, de la o vârstă foarte mică, este, ca preocupări şi idealuri, mult deasupra copiilor de ace-eaşi vârstă. Povestea ei, chiar dacă este abia la început de drum, poate fi o lecţie de viaţă pentrucopiii şi, de ce nu, părinţii care-şi vor face vreme să o descopere.R. Te rog să-mi faci o scurtăprezentare a ta.Mă numesc Miriam Aribăşoiu.Am 11 ani, sunt în clasa a V-a şi facde 6 ani gimnastică la ClubulSportiv Şcolar ,,Cetate” Deva.R. Cum ai ajuns la Deva?Mi-am dorit să fac gimnasticăde când eram mai mică. Cred că do-rinţa mea a fost mai evidentă, dupăce am urmărit la televizorOlimpiada de la Atena din 2004.Părinţii mi-au înţeles chemarea şim-au dus la o preselecţie la ClubulSportiv Şcolar ,,Cetate” Deva.R. Cum, direct la Deva?Într-un fel da, direct la Deva. Îniarna lui 2004, părinţii m-au dusmai întâi la Palatul Copiilor, la dan-suri, aici în Târgu Jiu, la DoamnaGuţu. Mergeam o dată pe săptămâ-nă, în timpul grădiniţei. Aici eu, caorice începătoare, am fost aşezatăîn rândul doi, fiindcă aşa se procedacu toţi cei care eram nou veniţi. Dela a treia oră am început să vorbesccu mami, că vreau şi eu să fiu înrândul întâi, deoarece ştiu să facexact ce făceau şi fetiţele din pri-mul rând, care mergeau de maimultă vreme la dansuri. Mami mi-areplicat că nu are cum să-i spunădoamnei profesor, să mă treacă înprimul rând, dar într-o zi, într-o pa-uză i-a spus. Doamna Guţu mi-aexplicat că trebuie să am răbdare,că va veni şi vremea să stau în pri-mul rând, dar mie nu-mi conveneaaşteptarea asta. A urmat apoi vacanţade vară cu Olimpiada de laAtena, când nu mi-am dezlipit ochiide la televizor, când era gimnastică.Atunci când evolua Cătălina Ponor,le-am explicat părinţilor, că eu aşavreau să fiu, nu să stau în rândul doisau să fiu undeva la grămadă. Tati afost atunci cu ideea să dea un tele-fon la Deva, cu o oarecare strângerede inimă, deoarece eu, mică fiind,eram bolnăvicioasă şi ataşată de pă-rinţi şi nu m-ar fi vrut departe de ei.Mami a dat telefon la Deva şi aşaam ajuns la preselecţia de pe 5 septembrie2004. La preselecţie, printrealtele, au văzut că am multă mobilitateşi sunt bine proporţionatăpentru gimnastică şi am fost selec-ţionată cu uşurinţă. Împlineam 6ani peste câteva zile şi mi s-a pro-pus să rămân şi să merg în clasa I,dar părinţii nu au fost de acord, de-oarece se temeau că sunt prea multepentru mine: şcoală, gimnastica,singură, ... să nu mă răzgândesc, şisă ratez şi startul în clasa I. Am rămasla Deva, dar am început cu grupapregătitoare de grădiniţă.R. Cum te-ai adaptat aici, aveaidoar 6 ani, plecai din familie şi pelângă programul riguros şi încăr-cat trebuia să te descurci de peacum singură?Când eram mică, deşi maiaveam o prietenă de vârsta mea,aveam credinţa că pe lumea astasunt singura fetiţă. Când am mers laDeva şi am văzut atâţia copiii m-amluminat. Apoi am crezut că, odatăprimită în lotul de la Deva, părinţiise vor muta şi ei în acest oraş. Cândam văzut că această dorinţă a meanu se poate realiza, părinţilor fiin-du-le imposibil să se stabileascăaici, a fost un şoc pentru mine.Asta a fost la început, dar m-amadaptat repede. Mai greu le-a fostpărinţilor fără mine. Am începutgrădiniţa pe 15 septembrie 2004.Deşi trebuiau să vină după douăsăptămâni, fiindcă urma ziua meade naştere, peste 4 zile au venit lamine cu o păpuşă mare. Antrenoriile-au spus părinţilor că nu trebuiasă vină, decât peste două săptă-mâni, deoarece voi începe să plâng,dar eu nu am plâns niciodată.La grădiniţă şi în clasa I, mamimă lua acasă sâmbăta şi duminica,dar din clasa a a II-a am fost selec-ţionată într-o grupă de performanţăşi am început să merg şi sâmbăta laantrenament şi atunci nu am maiputut merge acasă, dar veneau părinţiila mine în fiecare weekend.De doi ani de când am începutconcursurile le-a fost impus părinţi-lor, să nu mai vină săptămânal. Estemai bine aşa, fiindcă venirea lor îmiperturba într-un fel programul.Trebuia să ieşim în oraş duminica,dar eu luni am şcoală şi trebuie să-mi fac lecţiile, să-mi pregătescghiozdanul şi nu am timp.R. Cum arată o zi obişnuită a ta?Avem zilnic două antrenamen-te, în total 5 ore, câteodată 6 ore, cuexcepţia zilelor de sâmbătă şi uneorijoi, când avem un singur antrenament,iar duminica suntem libe-re. Cu o lună înainte de concursuriavem un antrenament şi duminica.Pe ore, o zi normală arată astfel:- trezirea la 6,30;- până la 7,00 mă spăl şi mă îmbrac;- între 7,00-7,30 masa de dimineaţă;- între 7,30 -8,00 mă întorc încămin şi mă pregătesc pentru antrenament;- primul antrenament este de la8,00 la 10,00, iar uneori la 7,30 la10,00;- de la 10,00 la 14,00 avemşcoală;- între 14,00 - 14,30 avem masade prânz;- de la masă mergem direct la aldoilea antrenament până la 17.30;- la 17,30 merg în cămin şi-mifac temele până la orele 19,00;- la 19,15 merg la masa de seară;- apoi din nou în cămin, ca sămă odihnesc pentru a doua zi.În cadrul antrenamentelor înce-pem cu încălzirea, care dureazăaproximativ o jumătate de oră. Apoiexista o ordine a aparatelor, care sepăstrează şi în concursuri: sol, sări-turi, paralele, bârnă şi se păstreazăordinea lor şi la antrenament.Dimineaţa avem 2 aparate, iar dupăamiaza 3 aparate, pregătire fizică şimobilitate. Există exerciţii la carefolosim contragreutăţi, pe care le ridicăm,apoi frânghiile, pe care tre-buie să urcăm şi să coborâm fără săne ajutăm de picioare, tracţiuni labară, genoflexiuni, flotări, pasteuri...R. Ce sunt acelea pasteuri?Te aşezi pe sol cu picioarele de-părtate în formă de „V”, pui mâinile,în faţă, între picioare şi îţi ridici cor-pul până ajungi cu el, cu picioarelelipite, la verticală; revi la sol cu pi-cioarele din nou depărtate, dar nuatingi solul, eşti tot în spijin pe mâinişi reiei mişcarea. Se face acest lucru,în serii, de 5 ori, de 10 ori, de 15 ori,..., dacă ai atins solul o iei de la capăt.R. Care e partea cea mai greaa antrenamentului?Cea mai grea parte din gimnas-tică mi se pare pregătirea fizică, darmă descurc bine şi aici. Testele depregătire le trec cu bine şi foartebine. Dacă la început, la grădiniţă,antrenorii îmi spuneau că am înbraţe forţă nativă zero, acum reuşesc15 ... 20 de tracţiuni.R. Câte fetiţe staţi într-o cameră?Sunt camere de câte 10 paturi,dar la noi suntem doar 8, toate celecare facem parte din această grupăde performanţă.R. Şi din ce zone sunteţi?Cam din toată ţara: Gorj, Alba-Iulia, Deva, Petroşani, Cluj.R. Care sunt relaţiile dintre voi?Suntem prietene, ne ajutăm întrenoi.R. Iar ierarhia cum e în aceastăgrupă de performanţă?Toate suntem bune, dar nu latoate aparatele. Unele suntem maibune la bârnă, altele la sol, altele laparalele.R. În ce grupa valorică eşti înacest moment?Acum sunt la junioare 3 care seîntinde pe o perioadă de 2 ani. Eusunt în primul an. Apoi vor urmajunioare 2 şi junioare 1. Înainte amfost la junioare 4.La începutul acestui an, se formeazălotul de junioare pentru spe-ranţe din care fac parte mai multefetiţe care vor primi burse de laComitetul Olimpic Român. Am reuşitsă fiu aleasă şi eu în acest lot.R. Ce premii ai obţinut la junioare4?Cel mai important concurs lanivel de junioare 4, din care eu amfăcut parte până în anul 2008 este,,Mica gimnastă”, care e un concursnaţional şi la care am obţinut locul8 la individual compus, aur la bârnăşi argint cu echipa.De asemenea, la Concursul in-ternaţional, la Deva, intitulat DCMT(Dunăre-Criş-Mureş-Tisa), proiectal fostei gimnaste Gina Gogean, amobţinut argint la bârnă, fiind întrecu-tă de o sportivă din Croaţia.R. Care au fost concursurile,de când ai intrat la junioare 3 şipremiile obţinute?Primul concurs din 2009 a fostCampionatul Şcolar de la Buzău,unde am ocupat bronz cu echipa.După aceea a urmat CampionatulNaţional de la Bacău, unde nu amurcat pe podium, dar am obţinut ca-lificarea pentru cel mai importantconcurs al anului, CampionatulNaţional Individual de junioare 3, dela Focşani. La acest concurs au par-ticipat 36 de fetiţe, din care 20 defetiţe erau mai mari ca mine cu unan, aşa că mie nu mi se dădea nici oşansă, eu concurând şi cu fetiţe careerau în anul II la junioare 3, dar amobţinut locul 18 din 36 şi calificareaîn finală pe aparate, la bârnă, de adoua zi. În finala la bârnă m-am cla-sat pe locul IV din cauza unei ratări,fiind la doar o zecime de locul III.R. Ai un aparat preferat?Îmi plac toate aparatele, dar labârnă şi la paralele mă descurc celmai bine. Ca să mă descurc şi la ce-lelalte aparate, mai am nevoie de 2-3kilograme, ca să am amplitudine lasărituri. Compensez, la sol, prin gra-ţia pe care am deprins-o la orele decoregrafie, pe care le-am făcut lagrădiniţă, când, nemulţumită fiind,că aveam doar 2 ore de antrenamentzilnic, antrenoarea de bârnă m-a pussă mă antrenez cu o clasă mai maredecât mine şi să fac coregrafie.R. Cui datorezi ascensiunea tapână în acest moment?În primul rând bunuluiDumnezeu, părinţilor mei, antreno-rilor mei Sorin Tolteanu, AlexandruMilitaru, Elena Slabu, Ulpia Barbu,Mirela Dicu şi Gheorghe Cosma,sponsorului meu, domnul ViorelDavid de la firma Artego. Vreau sămai adaug pe domnul doctor AymanAl Madani, medic stomatolog, caremă cunoaşte de la 5 ani şi s-a oferitsă-mi acorde asistenţa medicală gra-tuită până la vârsta de 18 ani şi deasemenea pe doamna doctor LucicaFraţilă, medic de familie, care măştie înainte de a mă naşte şi-mi ur-măreşte tot timpul sănătatea.R. Ce model ai dintre gimnasteleconsacrate?Nadia Comăneci. În decembrie2008, am fost desemnată să participla emisiunea ,,O dată în viaţă” de laTVR 1, unde am avut privilegiul şibucuria, să o cunosc pe multipla cam-pioană olimpică Nadia Comăneci,care este modelul meu în viaţă.R. Mă bucur că te-am cunoscut.Îţi mulţumesc că ţi-ai făcut timp săstăm de vorbă. Îţi felicit părinţi căte-au sprijinit şi ţi-au dat voie să-ţiurmezi chemarea, grija şi dragostealor pentru tine sigur va fii răs-plătită. Te rog să adresezi un gândcopiilor şi oamenilor mari care vorciti interviul nostru.Copiii să facă ce simt, iar oame-nii mari să creadă în visele copiilor!Maria Băcescu