Viaļa în Gorj • joi, 18-24 februarie 2010 • 3 - Viata in Gorj

LA TÂRGU-JIU,Monumentul Eroilor,contestat sau... necunoscut?!Viaa în Gorj • joi, 18-24 februarie 2010 • 11CULTURNe-a părăsit seniorulSergiu CosciudIn memoriamdedicată eroilor revoluţiei din decembrie 1989, mai ales căartistul este revoluţionar.Şi a acceptat cu mare plăcere. Singurele lucruri pe care le-am făcut au fost: am curăţat foarte bine lucrarea, noi oricum,anual, spălăm toate aceste opere, cu tot felul de soluţii, ca nucumva să se păteze, ca să fie mulţumit sculptorul în primulrând. Pentru că tot ce s-a făcut s-a făcut în prezenţa sculptoru-lui, iar noi i-am plătit o sumă derizorie, literele acelea metalicepe care le-a încrustat în lucrare, din care reiese că lucrarea estededicată eroilor revoluţiei din decembrie 1989. Asta a fost sin-gura sumă, nu ştiu exact, cred că au fost trei sau patru milioane,ceva derizoriu, o sumă modică. Nici măcar nu i-am plătit caza-rea, el având o rudă în Târgu-Jiu. Sunt doi fraţi Voinea, de locsunt din Craiova, unul fiind în UAP Craiova şi Ilarion în Cluj...Cu durere în suflet şi gândurile tulburate de neaştep-tata şi teribila veste a trecerii în nefiinţă a colegului decenaclu şi prietenului nostru, Sergiu Cosciud, la sfârşitulsăptămânii trecute, încerc să adun laolaltă câteva cuvintede adio, câteva imagini şi amintiri care fac din el un omgreu de şters din memoria celor care l-au cunoscut.Un bun coleg şi excelent familist. Un scriitor talentat,pasionat şi îndrăgostit de istoria acestor locuri care mus-tesc de atâtea mărturii din etnogeneza poporului nostru.Foarte mulţi târgujieni au fost surprinşi dar şi derutaţi,aflând că municipiul nostru are totuşi un Monument al EroilorRevoluţiei din Decembrie 1989, pentru care, de-a lungul anilor,au fost organizate atâtea concursuri – premiate, bineînţe-les! - şi nu s-a ajuns la niciun proiect mai de Doamne ajută!,cheltuindu-se în schimb foarte mulţi bani pentru „naşterea” lui.Pentru a pune capăt unor speculaţii şi răutăţi din parteaunora sau altora, l-am abordat pe dl. prof. dr. Sorin LoryBuliga, şeful Centrului de Cultură şi Artă „ConstantinBrâncuşi” din Târgu-Jiu, pentru a ne vorbi despre monumentulamplasat în Parcul „N.D. Miloşescu, în vecinătatea spita-lului din str. Tudor Vladimirescu.„Totul a pornit de la o idee...”Prof. dr. Sorin Lory BULIGA: În Tabăra „Brâncuşiana”din 2001, sculptorul Ilarion Voinea a realizat un monumentfoarte interesant, numit „Toaca”. Ilarion Voinea este acelacare, cu Valentin Taşcu, în decembrie 1989, au ieşit de la balconulUniunii Scriitorilor din Cluj strigând: „Fraţilor, am învins!Revoluţia a învins!” Practic, cei doi erau primii revolu-ţionari ai Clujului. Ei bine, amândoi şi-au legat numele deTârgu-Jiu, pentru că Valentin Taşcu a fost adoptat cumva deTârgu-Jiu, şi-a găsit aici un spaţiu de creaţie extraordinar, iarIlarion Voinea a realizat această lucrare în Tabăra de sculptu-ră „Brâncuşiana” din 2001. Acum doi ani, într-o discuţie cudomnii Tănescu şi Haidău, mi-a venit ideea că este mult maiuşor să transform o lucrare de sculptură din oraş într-un monumental eroilor revoluţiei din decembrie, decât să mai fa-cem încă una, pentru că era foarte complicat, costă foartemult şi se aprobă foarte greu aşa ceva la Ministerul Culturii.Şi atunci m-am gândit chiar la lucrarea „Toaca” a lui IlarionVoinea. L-am contactat şi i-am spus ceea ce dorim, că vremsă transformăm lucrarea, s-o dedice. Eu nu ştiam, de exemplu,că domnul Voinea era revoluţionar. Şi omul a fost extraordinarde încântat: „Păi, da’ de unde ştiţi că sunt revoluţio-nar?” Deci, e o coincidenţă extraordinară că lucrarea lui ePOEM IPe unde au trecut lupii,Eu am scris poezie.Pe unde au trecut greierii,Eu am scris poezie.Pe unde au trecut îngerii,Era scrisă poezie.George DRĂGHESCU„Deja au intrat în tradiţie acestemanifestări omagiale”„Acum este adevărat că, într-o discuţie cu domnul Voinea,noi ne-am gândit dacă am putea să facem anumite modificări lalucrare. De exemplu, domnul Haidău se gândea la o cruce pusăcumva, stilizată. Dar domnul Voinea nu a fost de acord. Dânsulne-a spus că deja crucea este un monument în sine. Şi atunci numerge monument peste monument, adică să punem o cruce pes-te o lucrare care deja, prin forma sa columnară, face aproape otrimitere către cruce. Şi, la un moment dat, a fost chiar o propu-nere a domnului Voinea să recondiţioneze dânsul, în stil propriu,monumentul. Dânsul a cerut şi o sumă care era destul de mare.Era o transformare a monumentului, de fapt. Noi, acum e vorbaşi de banii aceştia, care vedeţi că sunt foarte greu de obţinut, neamdat seama şi din discuţia cu revoluţionarii că, de fapt, monu-mentul arată foarte bine. Primăria a făcut şi aleile de acolo, iaralături s-a fixat o placă cu eroii gorjeni care au participat în diver-se puncte şi, oricum, au murit pentru cauza revoluţiei. Deci,această placă a fost realizată de cioplitorul Alexandru Iliuţă, des-tul de frumos executată, şi achitată integral de primărie.În concluzie, aşa stau lucrurile în acest moment. Totul afost făcut cu nişte cheltuieli minime, absolut derizorii. Iarefectul este foarte important. În fiecare an, urmaşii eroilorrevoluţiei vin la acest monument. Şi iată că municipiul Târgu-Jiu are, în definitiv, un monument al eroilor revoluţiei. Deciacesta este pe scurt, în esenţă, istoricul monumentului. Sigurcă atunci când primăria va dispune de sume mai mari de bani,dar trebuie să aşteptăm să treacă criza, o să ne putem puneproblema să acceptăm oferta sculptorului Ilarion Voinea de adezvolta această lucrare, în sensul de a crea un monument cuo mai mare măreţie. Acesta este adevărul gol-goluţ!Şi domnul primar Florin Cârciumaru a fost foarte mulţumitde această idee de a avea un monument al eroilor revolu-ţiei. Am observat că, de asemenea, şi domnul preşedinte alConsiliului Judeţean, Ion Călinoiu, a fost încântat de aceastărealizare, fiind un prilej şi un loc de comemorare care deja aintrat în tradiţia acestor manifestări omagiale şi comemorati-ve din fiecare an”, a mai spus Sorin Lory Buliga.Ionel MIUA văzut lumina zilei la 20 martie 1928, în Stoicani,din Basarabia de azi. A suferit ocupaţia puterii sovieticeîn perioada 1939-1940. Până în 1944 a urmat la LiceulA.D. Xenopol din Soroca, apoi în martie 1944 s-a refugi-at în vechiul regat, repartizat de puterea locală în judeţulGorj. A urmat cursurile Liceului Tudor Vladimirescu,unde prof. Bică Sterescu, având o impresie foarte bunădespre el, l-a cooptat în mişcarea culturală a Gorjului,publicând frecvent în ziarul local poezii şi mici articole.Mai departe, a fost adoptat de gorjeni, legându-se cutrup şi suflet de aceste ţinuturi din Ţara Jiului de Sus,până la sfârşitul vieţii sale. A „hălăduit” prin culturaacestor meleaguri – cum amintea şi prietenul nostruViorel Gârbaciu, cu ocazia omagiului adus în anul2008, la împlinirea a 80 de ani, ocazie cu care a fosteditată şi o foaie de suflet -, de mai bine de 60 de ani.Poet, prozator, dramaturg în literatură, actor amator,fotoreporter şi chiar artist fotograf – iată în câte direcţiide expresie artistică a activat acest om de cultură. A debutat,la începutul anilor ’70, cu volumul „Sfinxul da-cic”, o proză poematică, retipărit în anul 2008; „CruceaDelniţei – Xana”, o carte de sertar, din care răzbate sentimentulacut al dezrădăcinatului, mistuit de dorul me-leagurilor natale, al fiului de răzeşi din StoicaniiBasarabiei, obligat de ocupaţie să plece în lume;„Neastâmpăr de veac – Decebal”, 2007, teatru.Îmi este greu să mă obişnuiesc cu gândul că nu maiexistă, mai ales că la începutul acestui an, după sărbăto-rile de iarnă, proiectasem să realizăm câteva interviuride suflet, primul urmând să fie intitulat „Cu bastonulprin Târg...” Cum la fel de greu îmi este să cred că laînceputul primăverii, pe care o aşteptam cu nerăbdare,el nu ne va mai bate la uşă, să începem un nou an decolaborare. Au rămas doar fotografiile acestea ca semnal trecerii lui prin acest Târg Amar, uneori, şi Dulce al-teori, din care a plecat acest nobil suflet spre altă lume,să se odihnească printre cei drepţi.Astfel de oameni – devotaţi, modeşti şi dezinteresaţide latura materială a demersurilor lor creatoare -, meritămăcar recunoaşterea şi cinstirea celor în slujba căroraşi-au dăruit talentul şi priceperea artistică.Evocarea personalităţii seniorului Sergiu Cosciud estepentru mine o încercare cu totul aparte, mai ales că între nois-a legat de-a lungul timpului o lungă şi durabilă amiciţie.Înhumarea a avut loc luni, 15 februarie 2010.Colegii de cenaclu şi prietenii săi din Târgu-Jiu suntalături de familia îndoliată, care trece printr-o grea în-cercare şi pe care o asigurăm că amintirea lui nea Sergiuva rămâne neştearsă.Dumnezeu să-l odihnească în pace!Ion Şoldea