NICOLAE TITULESCU - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

AkademosDIMENSIUNEAPROTESTATARĂA MEDIILOR SOCIALEDr. Alexandru S. ROŞCACONSIDERATIONS ON THE PROTESTA-TARY DIMENSION OF THE SOCIAL MEDIAThe article is devoted to the protestatary potentialof the social media, which is understood as theirability to drive social and political change. With thisin mind, we analize the most topical events, of whichthe most important fall under the freshly coinednotion „Arabian Spring”. We also analyze both theadvantages and drawbacks of social networks aschannels of social protest. Besides, we take a retrospective,cyber-euphoria-free look at the so-called„Twitter Revolutions” of the 2009, trying to understandthe real role of the social networks under thosecircumstances.În mai 2011, la Sesiunea a 17-a a Consiliuluipentru Drepturile Omului al ONU, Frank WilliamLa Rue, Raportor Special pe problemele promovăriişi protecţiei dreptului la libertate de opinie şi expresie,a decretat că deconectarea indivizilor de laInternet este o violare gravă a drepturilor omului,contravenind legilor internaţionale. Prin urmare,conexiunea la reţea se prezintă ca un drept fundamentalal omului, urmând să fie protejat de fiecarestat în parte.Raportorul Special susţine că art. 19 al DeclaraţieiUniversale a Drepturilor Omului şi art. 19 alPactului internaţional cu privire la drepturile civileşi politice, prin care se stipulează dreptul la libertateaopiniilor şi exprimării, îşi păstrează relevanţaşi pentru noile tehnologii de comunicare, aşa cumeste Internetul. De asemenea, Raportorul Special nua ezitat să sublinieze că asemenea caracteristici uniceale Internetului, precum viteza, acoperirea mondialăşi relativa anonimitate, care le permit indivizilorsă disemineze informaţia în timp real şi astfelsă mobilizeze un număr considerabil de susţinătoriai cauzei promovate, au creat „frică printre guverneşi cei de la putere”. Această fobie guvernamentalăîşi găseşte expresia, fireşte, în utilizarea tehnologiilordin ce în ce mai sofisticate de „blocare a conţinutului,monitorizare şi identificare a activiştilorşi criticilor, criminalizarea libertăţii de exprimare,adoptarea unei legislaţii restrictive pentru justificareamăsurilor date”.În p. 79 al documentului în cauză, RaportorulSpecial recomandă „tuturor statelor să se asigure căaccesul la Internet este garantat necontenit, inclusivîn perioade de nelinişte politică. În particular, RaportorulSpecial insistă ca toate statele să amendezesau să abroge legile existente de proprietate intelectuală,care permit ca utilizatorii să fie deconectaţide la Internet, şi să nu mai adopte asemenea legi peviitor.” 1Retrospectiv, observăm că, începând cu iarnaanului 2010, această recomandare a fost încălcatăacolo unde au avut loc situaţii de „nelinişte politică”.În Belarus, în ziua alegerilor prezidenţiale (19decembrie 2010) au fost deconectate toate reţelelesociale (Facebook, Twitter, YouTube), dar şi GoogleTalk şi Gmail. În Egipt, Internetul a fost deconectatîntre 27 ianuarie – 2 februarie 2011. În noaptea spre19 februarie 2011, la două zile de la începerea tulburărilorsociale, Libia s-a deconectat de la Internet.Cuprinsă de proteste violente, Siria (care a deblocataccesul la Facebook şi YouTube abia în februarie2011, după o interdicţie de patru ani) s-a deconectatde la reţeaua mondială la 3 iunie 2011. Sunt oaretoate acestea o recunoaştere implicită de către „guverneşi cei de la putere” a forţei de schimbare a mediilorsociale? Exemplul Egiptului este edificator.Or, blocarea Internetului în Egipt a fost inedită dupăamploare şi durată. Nu se poate compara cu precedenteledeconectări masive din Birmania (2007) sauIran (2009).Blocarea celor 5 provideri de Internet din Egiptde către autorităţile ţării a fost imediat interpretatăca fiind o încercare de a riposta capacităţii de organizarea maselor, pe care din nou le-au demonstratmediile sociale. Şi aceasta mai ales în contextul încare situaţia libertăţii accesului la reţea în ţara respectivăera una dintre cele mai bune în regiune.Spre deosebire de alte state-vecine şi regimuri opresive,autorităţile egiptene nu au construit, nici nuau achiziţionat infrastructură high-tech pentru activităţide cenzurare/filtrare. Aceasta nicidecum nuvine să spună că Egiptul era o oază a libertăţii deexpresie. Legea din această ţară prevedea suficientedelicte de presă (diseminarea „noutăţilor false”,critica la adresa preşedintelui şi liderilor străini, publicareainformaţiilor cu caracter de „atac la demnitateaşi onoarea indivizilor” etc.), care să se constituie,dată fiind persecutarea oportunistă de cătreautorităţi, într-un cadru de instrumente „low-tech”,1Report of the Special Rapporteur on the promotion and protectionof the right to freedom of opinion and expression, Frankla Rue. Human Rights Council, Seventeenth session, Agendaitem 3, May 16, 2011, p. 21.http://www2.ohchr.org/english/bodies/hrcouncil/docs/17session/A.HRC.17.27_en.pdf (verificat 5.VI.2011)58 - nr. 2(21), iunie 2011