NICOLAE TITULESCU - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Ştiinţe politicemai desemnează şi sistemul raţional de organizare şiconducere în care activează funcţionari competenţila un nivel profesionist. O astfel de înţelegere abirocraţiei se datorează, în mare parte, lucrărilorsociologului german Max Weber, consideratunul dintre promotorii teoriei managementului.Fondatorul sociologiei politice a sec. XX aconceptualizat fenomenul birocraţiei, definindstatutul şi rolul ei în societate. În opinia lui, birocraţiaare un rol esenţial în reglarea şi controlul societăţilormoderne. Mai mult, potrivit lui M. Weber, birocraţiaeste imperios necesară pentru menţinerea civilizaţieiîn societatea modernă. În lucrarea „Economie şisocietate”, el a evidenţiat trei trăsături importanteale birocraţiei: diviziunea muncii, ordinea ierarhicăşi regulile impersonale. O birocraţie care are acestetrei caracteristici va contribui la dezvoltarea rapidăşi pozitivă a societăţii. Organizarea birocratică astatului se înscrie, potrivit sociologului german,în mişcarea de raţionalizare a societăţii moderneoccidentale.M. Weber pornea de la faptul că birocraţia estecea mai raţională formă de realizare a puterii, înspecial, în statul care funcţionează pe principiilede drept. Raţionalitate, eficacitate, reglementarestrictă a muncii, impersonalitate şi alte caracteristicirelevante ale birocraţiei sunt examinate drept idealal activităţii de organizare a sistemului administrativ.Acesta este „tipul ideal” al birocraţiei weberiene [4],potrivit căruia supremaţia legii şi nu a oamenilor,realizarea controlului în baza cunoştinţelor faceca administraţia birocratică să devină una specificraţională. În concepţia „raţională” sunt prezentemai multe aspecte pozitive. Autorul ei atribuie rolulprincipal în sistemul birocratic profesioniştilor,specialiştilor tehnici care se bazează pe metodeştiinţifice de conducere şi gestiune a organizaţiei(întreprindere, partid sau sindicat). De aceeaadministrarea birocratică, spune Weber, este ceamai justă şi mai eficientă formă de organizare şiconducere impusă de modelul statului modernraţionalizat.Autorii contemporani arată că raţionalizareaextremă a conducerii unei organizaţii în valorificareaeficientă a resurselor umane, financiare şi materialese depreciază şi se poate transforma în opusul său– în obiective iraţionale. Tipul sau modelul idealal birocraţiei descris de M. Weber este departede a fi verificat şi din punct de vedere empiric, înspecial, din perspectiva eficienţei reale a activităţiiunui aparat birocratic. Determinând modelul încauză, sociologul german avea în vedere doaraspectul formal al sistemului birocratic. Realitateaînsă ne sugerează că mai există şi aspectulinformal al acestui sistem. Asta pentru că relaţiileneprotocolare dintre subaltern şi persoana aflatăpe treapta ierarhic superioară, relaţii nesupuseniciunui fel de prescripţii, se dovedesc a fi adeseamai productive decât cele formale, desfăşurate întruncadru instituţional oficial. Aspectul informal alrelaţiilor dă posibilitate birocraţiei să sporeascăflexibilitatea întregului sistem de administrare şi sădiminueze, într-un fel, depersonalizarea procesuluide interacţiune între membrii organizaţiei. În plus,odată cu dezvoltarea noilor mijloace de comunicare,se schimbă şi relaţiile în cadrul structurii ierarhicestabilite. Astfel, corespondenţa electronică în reţeauaglobală Internet încalcă regulile de subordonare şioferă fiecărui funcţionar posibilitatea de a contactaorice membru al organizaţiei birocratice ocolindierarhia acceptată.În condiţiile dezvoltării societăţii informaţionale– o prioritate a Uniunii Europene [5] – birocraţia sedezvoltă datorită nevoilor noi care apar în societate.Ea este capabilă să-şi „însuşească” noi arii deactivitate care ar justifica într-un fel autoritatea eiîn cadrul sistemului administrativ. Birocraţia semanifestă, fără excepţie, în toate domeniile societăţii:în politică, în viaţa economică, socială, culturală etc.Complexitatea crescândă a domeniilor de activitateumană din societatea contemporană şi extindereacontrolului birocratic asupra tuturor aspectelor vieţiisocietăţii au determinat pe unii autori să conchidă căpentru o funcţionare eficientă şi durabilă a economieistatul trebuie să controleze circa 50% din PIB. Înţările dezvoltate, ponderea cheltuielilor publice înstructura PIB variază între 40-50%, iar în perioadelede pre-criză şi criză pot ajunge până la 60%. Doarîn aceste condiţii minime statul poate să asigureimplementarea şi continuitatea reformelor şi să-şiasume rolul dominant în perioadele de criză [6].Birocratizarea societăţii sporeşte din cauzacomplexităţii proceselor de guvernare şi, în special,din dorinţa de a compensa anumite eşecuri alemecanismului de piaţă care conduc la creştereaputerii de administrare a statului. Astfel, potrivit unordate oficiale, în 2009 numărul funcţionarilor de statîn ţara noastră alcătuia 25 000, adică un funcţionarrevenea la 140 de cetăţeni. În Rusia, în comparaţie,acest raport constituia 1 la 100 [7]. Unii analiştimai arată că circa 80% din aceştia, după dateleneoficiale, nu-şi dau seama care sunt cu adevăratfuncţiile lor şi care este politica autorităţii publicedin care face parte. Mai mult, aparatul birocraticeste nu numai masiv prin numărul angajaţilor, ci şipolitizat după procedurile de recrutare a noilor cadreşi după evaluarea aprecierilor serviciilor realizate decătre funcţionari [8]. Cu probleme asemănătoare seconfruntă şi alte ţări din spaţiul CSI.Datele statistice şi sociologice confirmă oatitudine neadecvată a populaţiei faţă de activitateafuncţionarilor publicii. Populaţia are motive săia o atitudine negativă faţă de aceştia din cauzaineficienţei organelor puterii de stat, inclusiv ajustiţiei, precum şi a administraţiei publice locale,a mecanismului de realizare a legilor şi altor actenr. 2(21), iunie 2011 - 55